2,726 matches
-
spre el; aceasta se aplecă și-și dădu la o parte o șuviță de păr de pe ureche. Am observat că Își ținea poșeta strâns lipită de piept și purta bocanci lungi, maro, cu șireturi roșii. Odată ce termină, bărbatul pocni din călcâie, Își așeză degetele pe mânecile sacoului și - cu totul lipsit de sens - Își scoase În evidență cămașa deja scofâlcită. — Alors? Întrebă. Partenera sa nu spuse nimic, dar Își Îndreptă spatele și Își aruncă o privire languroasă și acră În același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nu m-ar deranja un contraargument. Aranjându-și o bretea a sutienului, Îmi propuse altceva, ceva mult mai atractiv. Detaliile nu contează, dar, de dragul problematicii sexuale, ar trebui să menționez că, după un timp, Dora m-a rugat să-mi afund călcâiele În perna de pe scaun. Între timp Își scosese nu numai rochia și jupa, dar și ciorapii. Din fericire am reușit s-o conving să nu-și scoată sutienul și Încălțămintea. Îmi apucă gleznele și Îmi Împinse picioarele Înapoi, apoi Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
treabă mai bună. Nu Înțelegeam, dar Încercând să mă Îndrept de spate, am realizat că o bună parte din mine fusese legată de tăblia patului. Cu ceva dificultate am reușit să calc peste cele două sfori și să-mi pun călcâiele ezitante pe podea. Dora mă rugă să merg până la oglindă și să-mi ridic fusta - care În clipa aceasta nu mai era așa de netedă. Am făcut cum mi se spusese, desigur, cuprins de Îndoieli și dorințe, În ciuda faptului că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mi-am dat seama că arătau de parcă ar fi fost din porțelan. — V-o prezint pe domnișoara Wilms și pe prietenul ei. Cu permisiunea dumneavoastră, doctore Röser, aș vrea să le arăt colecția noastră. — Cum doriți, doctore Karp. Bătând din călcâie, Röser aruncă o privire pe ceas. — Alf trebuie să apară din minut În minut. Vă poate arăta el Împrejurimile. Dacă ați fi amabili să așteptați aici... Cu palma Întinsă, bibliotecarul arătă spre o masă din fundal, cu niște reviste aranjate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
am procurat de la unul dintre vizitatorii noștri obișnuiți. Are un Întreg stoc de pantofi pe care Îl Împarte bucată cu bucată În schimbul unor servicii terapeutice. Cu acest articol, poți să stai pe o parte și să-ți Îndoi genunchiul astfel Încât călcâiul să fie Îndreptat spre - mă rog, sunt sigur că știi la ce mă refer. Ne-am Îndreptat spre partea cealaltă și am studiat niște buzunare din piele crăpată, fixate pe o bucată de catifea. — Sunt așa-numite vulves pneumatiques. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
peste fața mea și Îmi spuse, gâdilându-mă cu părul și c-o voce umedă, că am picioarele de campion la ciclism, vânoase și puternice. Apoi se Întinse mai jos, ținând mai Întâi un picior, apoi pe celălalt, alunecă peste călcâi, sus pe tendon, apoi În jos, pe Încheieturi, gâdilându-mă Încet, apoi În afară, spre degetele de la picioare. Dintr-o dată, i-am simțit buzele atingându-mi degetul mare stâng. Ar fi mai mult decât bucuroasă să-mi ungă picioarele, mormăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
acest rus e o figură interesantă. Își spune Dabor, și el e cel care, zilele trecute, și-a strecurat pe ascuns berea În Apollo. Felul lui de a se purta are ceva nobil, de pildă, modul În care pocnește din călcâie și face o plecăciune dacă Îi arunci o monedă În pălăria de pe trotuar. Însă, din moment ce n-am bani rusești, iar Dabor, cel mult un pumn de monezi nemțești, n-am reușit să-mi dau seama dacă a fost Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
a perfecționării. Apoi, ca de obicei, taberele s-au năpustit una asupra cealaltă. După ce am trecut de colț, am văzut copii jucându-se lângă pompa de apă. Anton aruncă o monedă În basca lui Dabor, la care rusul bătu din călcâie și Încuviință melancolic. Când doi bărbați cărând o canapea au ajuns paralel cu noi, am pășit pe stradă. Smoala era curată și neagră, cu un luciu uleios, care se subția și devenea din ce În ce mai strălucitor, cu cât Îl urmăreai mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și iaurtul bulgar. Dar era Îndeajuns să auzi sunetul Înotătoarelor clipocind pe gresia udă pentru ca starea aceasta adamică să-i separe din nou pe oameni. Imediat ce apăreau domnii, purtând doar șlapi de cauciuc și monocluri argintii, ceilalți vizitatori băteau din călcâie și le făceau loc. Exact așa arăta realitatea. Egală până la Dumnezeu. Da, cum să nu. Oare oamenii chiar credeau că mărcile sociale dispăreau doar pentru că se lepădau de haine? De ce-ar fi fost goliciunea o condiție umană mai autentică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o cultură la alta, dar În general rămâne undeva Între trei și șapte centimetri. Teoretic, În toate celelalte contextele, astfel de variații pot fi neglijate; În cazul sexelor Însă, ea are consecințe importante. De pildă, cu cât e mai ridicat călcâiul unei persoane, În comparație cu degetele de la picioare, cu atât mai dramatic e echilibrul. Postura nesigură creată poate fi contracarată doar printr-o ușoară deplasare a punctului de gravitație dinspre călcâi spre membrul arcuit, ceea ce subțiază gambele, scoate fundul În evidență și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ea are consecințe importante. De pildă, cu cât e mai ridicat călcâiul unei persoane, În comparație cu degetele de la picioare, cu atât mai dramatic e echilibrul. Postura nesigură creată poate fi contracarată doar printr-o ușoară deplasare a punctului de gravitație dinspre călcâi spre membrul arcuit, ceea ce subțiază gambele, scoate fundul În evidență și Întărește umerii. Noua curbură a șirei spinării va sublinia mișcarea rotativă a șoldurilor, iar coatele, Împinse În spate, vor sublinia sânii. Astfel, cu cât călcâiele sunt mai sus, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
punctului de gravitație dinspre călcâi spre membrul arcuit, ceea ce subțiază gambele, scoate fundul În evidență și Întărește umerii. Noua curbură a șirei spinării va sublinia mișcarea rotativă a șoldurilor, iar coatele, Împinse În spate, vor sublinia sânii. Astfel, cu cât călcâiele sunt mai sus, cu atât persoana care poartă tocul va deveni mai „femeie“. Pe scurt: sexul slab nu există, e creat. Pantofii pe care i-am luat de la magazinul de lângă Kretschmer aveau tocuri de exact patru centimetri - ceea ce am impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
obicei, cu pași mici care temperau și tamponau postura provocatoare pe care am adoptat-o. În plus, poziția mea avea să devină și mai stridentă, dar și mai expusă, puternică și neajutorată În același timp. Scoțându-mi În evidență superioritatea, călcâiele Îmi subliniau totodată nevoia de un punct de sprijin. Câte nu facem de dragul artei, mă gândeam echitabil, ridicând bărbia În sus - și cât pe-aci să-mi sucesc glezna, fiind nevoit să mă așez repede. La Hotel Kreuzer tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pe care am cunoscut-o la două luni după întoarcerea mea la Chicago mi-a completat educația la acest capitol cu o răzbunare. La drept vorbind, se cuvine să adaug că unul dintre motivele pentru care mi s-au aprins călcâiele după această făptură misterioasă și pentru care m-am lăsat captivat de toate aventurile ei eșuate, incluse deja în impresionanta poveste a vieții ei de până atunci, a fost dorința de a-mi continua educația, de a băga la tărtăcuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
sine, la o femeie, la un prânz și la un seif gras. Ieși de la adăpostul coșului. Pe acoperiș era foarte alunecos și exista un oarecare pericol. Zăpada Îl izbea În ochi și i se aduna În butuci de gheață pe călcâiele pantofilor. La un moment dat alunecă și văzu pentru o clipă venind În Întâmpinarea lui, asemenea unui pește ridicându-se din apele Întunecate, marchiza luminată a unei cafenele. Șopti „Sfântă Fecioară, cea plină de grație“, Împlântându-și călcâiele În zăpadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
gheață pe călcâiele pantofilor. La un moment dat alunecă și văzu pentru o clipă venind În Întâmpinarea lui, asemenea unui pește ridicându-se din apele Întunecate, marchiza luminată a unei cafenele. Șopti „Sfântă Fecioară, cea plină de grație“, Împlântându-și călcâiele În zăpadă și agățându-se cu degetele. Salvat de marginea jgheabului, se ridică În picioare și râse ușor. Nu avea sens să te-nfurii pe natură. Ceva mai târziu, găsi brațele de fier ale scării de incendiu. Ascensiunea care urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
groasă și sură și păși Îndrăzneț afară, În stradă, privind Încoace, privind Încolo, de parcă ar fi așteptat un prieten. Nu se vedea nici un polițist și, cum trotuarele fuseseră curățate de zăpadă, nu lăsă nici un fel de urme. Se Întoarse pe călcâie spre stânga, În direcția gării, cu urechile ciulite să prindă un țipăt, dar nu auzi decât claxoanele taximetrelor și foșnetul zăpezii. La capătul străzii, arcada mare a gării Îl momi asemenea fațadei luminate a unui teatru de varietăți. Dar ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și niște ochi blajini luciră săritori În spatele unor ochelari cu rame de os. — Cred, d’nă, c-aveți probleme cu omul acesta. M-aș buc’ra să vă fiu de folos ca int’rpret. Domnișoara Warren se răsuci furioasă pe călcâie. — Du-te și te spală pe cap! spuse ea și-o luă hotărâtă spre cabina telefonică. Americanul fusese picătura care făcuse să se reverse paharul, să treacă de la tandrețe la furie, de la regrete la răzbunare. Crede că e În siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ci nepăsarea și sarcasmul pe care le semnalaseră jurnaliștii când depusese mărturie În boxă Împotriva lui Kamnetz. — Și? Doamna Peters scoase bomboana de mentă din gură. Dr. Czinner Își Înfundă ambele mâini În buzunarele balonzaidului său și se legănă pe călcâie Înainte și Înapoi. Astfel părea stăpân pe situație, dar nu era sigur cum anume să continue, pentru că mintea-i era Încă plină de fraze grandilocvente, de retorică socialistă. Semnele de exploatare Îl făceau Întotdeauna să devină dur, dar pe moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
eu să recomand unor doamne ca dumneavoastră pentru după-amiaza aceasta? Ar trebui să vă luați un ghid pentru bazaruri. — Poate dumneavoastră, domnule Kalebgian, spuseră ele aproape În aceeași răsuflare. Ochii lor mari și virginali Îl urmăriră cum se Întoarce pe călcâie la sunetul telefonului. — Alo, alo! Un apel internațional personal din străinătate? Da. Alo! Nu, domnul Carleton Myatt n-a sosit Încă. Vreți să lăsați un mesaj? Veți suna iarăși la șase. Vă mulțumesc. Ah, le spuse el apoi celor două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Mini-hamburgeri, au strigat, În același timp, Lauren și Tinsley. —Eu o să iau o porție de salată verde, am spus. Nu prea mi-era foame. Să comandăm niște șampanie? am sugerat. —Vă aduc comanda imediat, spuse chelnerița, Întorcându-se scurt pe călcâie. — Nu știu dacă sunt În stare să nu-i spun nimic lui Hunter legat de Sophia, am Început eu. Nici să nu pomenești. O să creadă că ești paranoică, interveni Tinsley, care nu stătea o clipă locului, se agita ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
da, trei minute... În grădina cu sculpturi? E prea frig acolo. Știi doar că nu suport triunghiurile alea imense albastre... aș prefera să mă Întâlnesc cu tine În fața lucrării lui Matthew Barney... După asta, Își Închise telefonul, se răsuci pe călcâie și se Îndepărtă de noi, Îndreptându-se către galeriile de artă contemporană. — Nu știu dacă mai pot să fac asta, i-am spus lui Marci. Mă scosese din minți să o aud pe Sophia numindu-mă „săraca de ea“, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Helen, și dă din cap. Tot cu spatele la noi, Mona zice: — O să-l aduc înapoi pe Patrick. O să-i aduc înapoi pe toți copilașii, zice. O apuc de talie pe la spate și-o ridic în sus. Mona țipă, mă lovește cu călcâiele peste fluierele picioarelor și se zvârcolește într-o parte și-ntr-alta, ținând cartea strâns, iar eu îmi ridic mâinile pe sub brațele ei până reușesc să ating pielea de mort. Sfârcul de mort. Sfârcurile Monei. Mona nu se mai oprește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cu traistă de lînă citește de zor dintr-un caiet plin cu formule și calculează cu creionul pe o coală, în timp ce, lîngă ea, depășindu-și starea de nervozitate, renunțînd la a se mai foi pe scaun, Lazăr bate ritmul cu călcîiul pantofului, murmurînd: "Ecaterino, vede-te-aș moartă / Cu dric la poartă"... Vă rog! îl apostrofează fata fără să-și întrerupă goana creionului pe pagina albă. "Și cai mascați" completează Lazăr, ducîndu-și arătătorul la buze, semn că va păstra liniște. Mircea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
s-o uite pe femeie, dar întîmplarea a făcut ca într-o zi, prin primăvară, într-o duminică însorită, cu strada Parcului plină de lumea ieșită la aer, să se audă strigat pe nume. Cînd s-a răsucit brusc pe călcîie, nedumerit, s-a pomenit față în față cu Maria Săteanu și cu fiica parcă mai pîrguită și mai subțire, începînd să semene a domnișoară -, iar între ele, un bărbat la vreo 45 de ani, a cărui figură i se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]