598 matches
-
mereu "distorsionat" (263). La modul inteligent și sugestiv, ar spune L. Boia, astfel procedează G. Călinescu în istoria personală. În cea de la capătul perioadei proletcultiste (Istoria literaturii române, I, 1964), E. Negrici observă și sancționează "zbaterea dramatică a geniului speculativ călinescian, devenit inept și confuz în încercarea de a acomoda contrariile" (254). Ce impută E. Negrici criticii literare, criticilor? Percepția globală ajunge aceea că, dacă ar fi avut din ce să selecteze criticii noștri, am fi clădit o altă literatură. (161
Lanțul slăbiciunilor literare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7846_a_9171]
-
de vocație și literatura contemporană s-a făcut - zice Perpessicius într-un articol despre Pompiliu Constantinescu - Ťuna din acele logodne mistice pe care singură moartea, și poate nici ea, ar mai putea să le dezlegeť." (pag. 149) Fondul afirmației e călinescian. (Așa cum era și fondul altor câtorva observații originale, pe care le-am rezumat deja în corpul cronicii.) Deosebirea intim psihologică dintre cei doi nu-i atât de mare. Rezervat și el față de rigorismul teoretic, Călinescu se refugia prețios în ideea
O cale de acces by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7011_a_8336]
-
știa de mai puțin de douăzeci, din care un sfert contestate de mai toți specialiștii, reprezintă o revelație. Romanul de dragoste dintre Eminescu și Veronica nu numai că se dovedește dramatic, dar contrazice o idee aproape generală, la sugestia misoginismului călinescian, despre relația dintre cei doi. Accentul pus de Călinescu, dar și de Lovinescu, pe infidelitățile reciproce a făcut să nu se vadă că între Eminescu și Veronica a existat o mare, sfâșietoare și, până la urmă, tragică iubire ș...ț Citind
Câteva afinități (VI) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7380_a_8705]
-
volumul de debut al lui Bogdan Crețu, SMS (publicat de Cartea Românească). Au mai fost prezentate volume de Victor Mitocaru, Aurelian Zisu, iar Cornel Galben a prezentat ultimele cărți publicate la propria-i editură. Înainte de deschiderea oficială a "Zilelelor culturii călinesciene", care a avut loc la sediul Bibliotecii Municipale "Radu Rosetti" a avut loc vernisajul unei superbe expoziții de grafică aparținând sculptorului Vlad Ciobanu. Expoziția a fost prezentată de Tudorel Urian. După cuvântul oficial de deschidere a "Zilelor culturii călinesciene", rostit
Zilele culturii călinesciene by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/6863_a_8188]
-
culturii călinesciene", care a avut loc la sediul Bibliotecii Municipale "Radu Rosetti" a avut loc vernisajul unei superbe expoziții de grafică aparținând sculptorului Vlad Ciobanu. Expoziția a fost prezentată de Tudorel Urian. După cuvântul oficial de deschidere a "Zilelor culturii călinesciene", rostit de C. Th. Ciobanu și saluturile din partea oficialităților și a principalilor sponsori au urmat cele două prelecțiuni susținute de Elvira Sorohan (G. Călinescu - Retorica polemicii) și Geo Șerban (Despre normalitate în cazul călinescian). Dacă prelecțiunea doamnei Sorohan s-a
Zilele culturii călinesciene by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/6863_a_8188]
-
oficial de deschidere a "Zilelor culturii călinesciene", rostit de C. Th. Ciobanu și saluturile din partea oficialităților și a principalilor sponsori au urmat cele două prelecțiuni susținute de Elvira Sorohan (G. Călinescu - Retorica polemicii) și Geo Șerban (Despre normalitate în cazul călinescian). Dacă prelecțiunea doamnei Sorohan s-a remarcat prin precizia academică, Geo Șerban a punctat la capitolul farmec, discursul său cucerind realmente sala prin recursul la amintiri personale, introduse în demonstrația de mare ținută. Punctul culminant al serii de vineri 25
Zilele culturii călinesciene by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/6863_a_8188]
-
Șerban a punctat la capitolul farmec, discursul său cucerind realmente sala prin recursul la amintiri personale, introduse în demonstrația de mare ținută. Punctul culminant al serii de vineri 25 septembrie a fost al acordării Premiului de Excelență al "Zilelor culturii călinesciene". Juriul, alcătuit din Eugen Simion (președinte), Mircea Martin, Dan C. Mihăilescu, Ioan Holban și C. Th. Ciobanu a optat pentru Nicolae Manolescu, autorul impunătoarei Istorii critice a literaturii române. În numele juriului, criticul Ioan Holban a făcut un laudatio al activității
Zilele culturii călinesciene by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/6863_a_8188]
-
contemporană tema luată în discuție a fost Generații și promoții postbelice în dialog. Generozitatea temei a permis participarea la discuție a tuturor participanților, inclusiv a publicului prezent în sală. După-amiază a urmat un alt punct de referință al "Zilelor culturii călinesciene": recitalul liric Poetul în Cetate, desfășurat în Parcul "G. Călinescu" sub ochii binevoitori ai statuii maestrului. Un alt punct fix al manifestării - aflat și în agenda de anul trecut - a fost vizita la Școala " G. Călinescu", unde doamna directoare Maria
Zilele culturii călinesciene by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/6863_a_8188]
-
deplin funcțional în procesul de învățământ. Ultima zi a manifestărilor a fost dedicată cele-brării Centenarului Miron Grindea. Celebrul jurnalist și editor stabilit la Londra în 1949 era originar din aceste locuri, iar gestul de a-l omagia în cadrul "Zilelor culturii călinesciene" a venit firesc. O prezență plină de farmec a fost pianista Nadia Lasserson (fiica lui Miron Grindea), care împreună cu neobositul Geo Șerban și C. Th. Ciobanu au reușit să transforme simpozionul într-o adevărată sărbătoare culturală. Și în acest an
Zilele culturii călinesciene by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/6863_a_8188]
-
e același ca în cazul protocronismului, care n-a putut oferi, cu tot paseismul său halucinant, nici o istorie coerentă. Să nu fim, totuși, prea radicali. Ce e de salvat din această metodă ŕ rebours, Manolescu salvează. De altminteri, procedeul fiind călinescian, nici nu l-ar fi putut ocoli. (Stau mărturie, printre altele, capitolele, incluse în Istorie cu titluri modificate, din Poeți romantici) Doar că, din motivele strategice expuse, nici nu l-ar fi putut generaliza. Din prezent, Manolescu își ia numai
Câteva fire epice (IV) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7423_a_8748]
-
partidului." (pag. 940) Severitatea n-are nici legitimare, nici culoare politică. Sursa ei stă, în primul rând, în adecvarea la datele istorice, iar în al doilea rând într-o afinitate tipologică care pledează pentru buna intuiție sintetică (în spiritul sintagmei călinesciene) a lui Manolescu. Căci, cu câteva sute de pagini înainte, deși cu mult mai puțini ani, unul dintre modelele proxime ale Ninei Cassian e parcurs în aceeași cheie câtuși de puțin atemporală. Nu știu câți dintre criticii literari români vor fi scris
Câteva fire epice (IV) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7423_a_8748]
-
A-l fi ignorat însemna, pentru Istorie, un gest de impardonabil izolaționism textual. Așa, trecerea de la Marii scriitori dintre Războaie la Contemporanii de după instaurarea comunismului e făcută. Ca și în cazul științei inefabile, sinteza epică respectă doar în parte imperativul călinescian. Interesant e că această mecanică istorică utilizată de Manolescu privilegiază, în lipsa unei memorii spontane, lectura pe sărite. Fiindcă nu întotdeauna înrudirea (ținând de stil sau de atitudine) sare în ochi ca în situația de mai sus. Arbitrarul intertextual e suveran
Câteva fire epice (IV) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7423_a_8748]
-
hautain sau condescendent în compania mai tuturor oamenilor politici români și străini pe care i-a întâlnit. Între ei, destui sunt aceia încondeiați în Jurnal din care noul Procopius își face propria istorie secretă. " (pag. 513) E, cu alte cuvinte, călinescian într-unul din puținele cazuri în care Călinescu nu fusese. Gestul e reparatoriu și polemic. Inutil să mai amintesc că în Istoria din 1941 Goga căpăta, halucinant, statutul de poet pur, desprins de orice determinare contingentă. ("}ara pe care o
Câteva metode (III) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7448_a_8773]
-
și cu siguranță mai puțin omogenă, acestor imagini alb-negru. Elementul biografic apare și la Alexandru Davila. Tot raportat, în primă instanță, la Călinescu. Capitolul începe astfel: "Omul Alexandru Davila este mai spectaculos decât opera." Și continuă, cu minime diferențe, tabloul călinescian. Origine aproape fantastă, tatăl dramaturgului fiind, probabil, fiul lui Franz Liszt și al contesei d'Angoult. Directorat eminent la Teatrul Național. Acuzație de plagiat după Odobescu în cazul singurei lucrări remarcabile, Vlaicu-Vodă. Hemiplegie datorată unei tentative de asasinat. Intenția lui
Câteva metode (III) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7448_a_8773]
-
problematica piesei în derizoriul militant al "utopiei unei armonii între toate stările." Cele două părți audiate in presentia sunt despărțite doar de un interval de timp și de o schimbare de regim. O paralelă, deci, necesară, ce readuce apele interpretării călinesciene în matca inițială. În sfârșit, ultima situație ilustrativă pe care o supun discuției o oferă prozatorul Dinu Nicodin (1886 - 1948). Călinescu îl expediase superior în doar câteva fraze, imediat anterioare capitolului despre sine ! Manolescu îl repune în drepturi cu o
Câteva metode (III) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7448_a_8773]
-
pe Ťcavalerul de industrieť numit de guvern să lichideze o bancă. În privința operei, iarăși nu este vreo asemănare, dacă excludem stilul prețios și somptuos al Lupilor." (pag. 779) De fiecare dată în asemenea situații neobișnuite, Nicolae Manolescu execută, în manieră călinesciană, judecățile de valoare - numai și numai de valoare - ale altminteri conjuncturalului Călinescu. Lucrul se întâmplă disparat, dar semnificația lui e unitară, amendând fericit cinismul celebrei propoziții din 1941 despre Slavici. "Moartea izbăvi în 1925 opera de om" e o afirmație
Câteva metode (III) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7448_a_8773]
-
de la bun început ca slogan Ťoptimismulť, anulînd în numele unui colectivism primar orice valori individuale și negînd orice reacție metafizică", ceea ce a dus la eliminarea completă din prestația sa a "rosturilor și aspirațiilor" veritabile, cele puse sub emblema "mizantropiei". Continuator al călinescianului Jurnal literar, Nicolae Florescu nu se dă în lături a se disocia, atunci cînd socotește de cuviință, de predecesorul d-sale: " Expunerea Ťcazuluiť de ambiguitate al lui Hieronim, cel care Ťse teme că spunînd ce are pe suflet va indispune
Eternul Aristarc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7315_a_8640]
-
adesea dovada, în marea lor majoritate, a unei capacități creative remarcabile". După cum, receptînd fenomenul din cealaltă direcție, se poate afirma că speța în chestiune a recurs "cu încăpățînare la același truditor al condeiului care este scriitorul român". Punct de vedere călinescian, crocean. Nu caracteriza oare Croce critica literară drept o "artă împotriva artei"? Exponent al "instinctului" creator, Aristarc nu se situează nici în fața, nici în urma cortegiului artiștilor ce lucrează prodigios cu verbul, ci în rîndurile sale. , inspirat de cea de-a
Eternul Aristarc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7315_a_8640]
-
lipsite de inspirație adevărată. E o "scurgere de sevă", o "dislocare narativă", explicabile doar prin efortul automutilant de adaptare la un sistem ideologic. Credem că intuiția autorului, deși nu neapărat originală, e foarte fină, fapt valabil și atunci când observă reducționismul călinescian, neîncrederea în iluminare a marelui critic, care "n-are antenă pentru grandoare și tragic" însă e extrem de dotat pentru comic. Nici romanele lui N. Breban nu scapă de rigoarea critică, atunci când nucleul le este decodat ca expresie epică a unei
Invitație la dialog by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7088_a_8413]
-
-l pe Rică din gazetă, altminteri limbajul lor e popular, colorat și pitoresc. Ce de sinonime în gura lui jupân Dumitrache: papugiu, bagabont, mațe-fripte, coate-goale !) Își face apariția Rică, după ce a confundat casele. Restul se știe." (pag. 422) Nici un reflex călinescian în limpezimea pasajului acestuia! Analiza dintre paranteze nu e decât, într-un registru secular, profetică. Fără insistența ei suspectă asupra detaliilor de ordin lingvistic, concluzia ulterioară, autosuficientă, ar fi putut părea inexplicabilă. Trimiterea la Cioculescu e implicită. Repertoriul de vârf
Câteva constatări by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7470_a_8795]
-
textele scrise atunci își păstrează și astăzi intactă prospețimea estetică. Primul text cu adevărat memorabil este cel publicat în România literară, în anul 1986, la moartea lui Virgil Mazilescu. Criticul îi lasă mână liberă prozatorului care realizează un splendid portret călinescian: "Va mai fi răsărind, de bună seamă, pe ici pe colo - prin memoria prietenilor, ori, dacă nu, baremi în aceea a străzilor orașului - profilul unui bărbat adus puțin de spate, voinic în aparență și șubred peste poate, rezistent și sfâșiat
Violon d’Ingres? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7477_a_8802]
-
nicidecum goliciunea de fond a argumentației. Atunci când există, structura logică a raționamentului se obține strict prin însumarea coerentă a câtorva butade. Că falimentul e unul de metodă, și nu de cazuistică recentă, o dovedește clar dosarul de receptare al Istoriei călinesciene. Acolo, cele mai bune minți critice pe care le-a dat interbelicul ratau sistematic - și nu neapărat din pricini de chimie umană - contactul cu o carte realmente semnificativă. Intervine, deci, compensatoriu față de această inadecvare la gen, o a doua prejudecată
Câteva prejudecăți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7491_a_8816]
-
într-o delicată nostalgie. Viața în secolul XXI se derulează însă pe cu totul alte coordonate. "Visătoarea" Ioana Pârvulescu se transformă într-o fiică a timpului prezent, care își povestește cu umor și cinism avatarurile vieții în post-modernitate. Textele devin călinesciene cronici ale existenței noastre cotidiene, tablete de autor care, puse cap la cap, realizează o bruegeliană frescă a României de azi. Temele sunt dintre cele mai diverse (viața la bloc, destinul femeii în ziua de azi, epopeea călătoriilor cu trenul
Revelații în minunata lume nouă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7247_a_8572]
-
care el recurgea frecvent pentru a caracteriza poezia: „brio”, „adagio”, franțuzismul „son” (sunet) părând și el la prima vedere un italienism. Rog să se țină seama că acum, când cele mai multe neologisme s-au banalizat, efectul aproape exotic al unor inovații călinesciene s-a pierdut; abia când și când mai descopăr ce noutate însemnau ele (chiar și cele ale „moderniștilor”, prin anii ‘20-‘30 ai secolului în care m-am născut eu, așa că le-am apucat). E. Lovinescu scria „essayste”, ca și
Revenind la vechi cuvinte noi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5736_a_7061]
-
era Streinu nu înțelegea să facă: dimpotrivă, ca orice autentic scriitor modern, s-a exercitat cu egală pregnanță în ambele discursuri... Streinu are, în schimb, un real confort al valorilor. Se simte bine între clasici și înțelege - tot în spirit călinescian - să nu facă nici o distincție între critica și istoria literară, ambele trebuind să afirme valori și să justifice estetic niște opere. „Clasicii noștri” (tocmai asta este demonstrația conținută în volum), în măsura în care reprezintă valori autentice și nu doar „clasici locali”, sunt
Vladimir Streinu, istoric literar by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5901_a_7226]