452 matches
-
se pot agăța „fixuri” (șuruburi fixe), pentru acordarea cu precizie a corzilor (în lipsa lor, se vor folosi cheile de acordaj). De vreme ce execuția se face folosind arcușul (instrumentul are o rezonanță prea slabă pentru ca ciupitul corzilor să producă o sonoritate satisfăcătoare), călușul și tastiera sunt construite în așa fel încât arcușul să aibă acces la fiecare coardă; ele vor fi dispuse la înălțimi diferite, în forma unui arc de cerc, unde corzile din mijloc sunt cele mai înalte. Arcușul se trage aproximativ
Violă () [Corola-website/Science/309827_a_311156]
-
care acompaniamentul se constituie în formule fixe. Cel mai adesea, violoncelul va marca timpii (de regulă, notați convențional cu pătrime), iar viola poate merge pe formule cu valori mai scurte sau sincopate. Folosită astfel, viola devine instrument aproape exclusiv armonic. Călușul instrumentului se retează, parțial sau total, permițând arcușului punerea în vibrație simultană a trei sau patru corzi. De multe ori, a patra coardă va fi scoasă (Do sau la); restul de trei vor fi acordate diferit. Spre exemplu, în estul
Violă () [Corola-website/Science/309827_a_311156]
-
creativ), se obțin flajeolete (naturale, dacă coarda e lăsată liberă și artificiale, dacă se adaugă acțiunea mâinii stângi și astfel poziția flajeoletului trebuie modificată cât să păstreze proporțiile flajeoletului natural).. Alte tehnici includ poziția arcușului pe lungimea corzii: mergând spre căluș (indicația este "sul ponticello"), sunetul devine mai sec și strident; execuția deasupra tastierei ("sul tasto") creează un sunet mai plin. Atunci când nu se folosește deloc un arcuș, corzile vor fi ciupite cu degetele; procedeul se numește "pizzicato". O variantă a
Violă () [Corola-website/Science/309827_a_311156]
-
negativ. Acuma însă, când cred că opinia publică e-ndestul de amețită prin frazele și minciunile lor, acuma când prin Tratatul de la Berlin poporul românesc e legat și de mâni și de picioare, ei cred de cuviință a-i pune și căluș în gură, pentru ca fără protest să se consume o vânzare de țară convenită de mult. Când s-a luat Bucovina nu s-a găsit un singur român, de la Domn pân-la plugar, de la mitropolit pân-la pupa cu opinci care să consimtă
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
fi dorit ca Ceaușescu să primească premiul Nobel pentru pace... repede confruntată cu notațiile de jurnal ale Monicăi Lovinescu, la curent cu ezitările și propensiunea spre compromis a lui Eliade. Și cu limitele acesteia, totuși. Felul cum înnobilează Nichita Stănescu călușul pe care i-l pune Ceaușescu în gură, citând din Văcărești: "aș spune chiar că aceste documente au rădăcină foarte veche, începând de la întemeietorul poeziei românești moderne, bătrânul Enăchiță Văcărescu care spunea clar și dădea cele două directive ale poeților
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
o internează. Ce se ascunde în spatele tuturor acestor lucruri? Diavolul, probabil. Ce înseamnă acest fel de a critica ritualurile ortodoxe? Lista păcatelor devine tot mai lungă. Spiritele intră în panică. Comunitatea de măicuțe o sechestrează pe «posedată». I se pune căluș, este legată de o cruce făcută din scânduri, în fața prietenei sale neajutorate. Iubirea este o tristă necesitate. Rugăciunile se amestecă într-o dezordine vastă. Te întrebi la ce poate servi credința. În general, ai de câștigat de pe urma ei destul de puțin
Le Figaro: "După dealuri, un film al dracului de bun" by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/80736_a_82061]
-
a plăcut izolarea noastră față de lumea din afară și faptul că întreaga țară se afla ca într-o vastă închisoare, înconjurată de sârmă ghimpată. Am jinduit după libertatea de exprimare și am dezaprobat faptul că fiecare cetățean responsabil avea „un căluș în gură”, am urât faptul că regimul ne-a drămuit cu atâta zgârcenie traiul zilnic exportând bunurile materiale la străini și am urât și mai mult faptul că, deși eram tovarăși, activiștii și vârfurile politice aveau cantine speciale, iar toată
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
autorul zidește în slove de aur chipul bărbaților luminați ai elitei noastre, care au trecut prin școli înalte și prin pușcării întunecoase. Ei sunt partea cea mai lucidă și mai decisă a națiunii pentru construirea unei lumi fără cătușe și căluș. Ei s-au legat să cheme dreptatea peste acest pământ însângerat. Și...câte n-ar mai fi de spus despre acest volumaș, dar mă opresc la poemul ,,Ispite”. Aici scoate încă o dată în evidență rolul scriitorului în lumea noastră. ...Să
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
aflam la ultimul examen pe care încercam să-l iau și să nu mai am griji în sesiunea de toamnă. Visam deci la vremea tânără a tuturor posibilităților și maturității intelectuale, deși ni se frâna zborul aripilor și aveam și căluș la gură! Luni, 28 septembrie 2009. Pentru astăzi mi-am propus și am reușit să scot din contextul scrisorii de felicitare adresată d-lui Ion Popescu-Sireteanu textul recenzării volumului „Cale și drum” apărut în nr. 4/2009 din „Academia Bârlădeană
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
ușă și Zoe a început să latre, apoi deodată s-a oprit. Trebuie că bătrâna ne-a văzut prin vreo crăpătură și a hotărât să se dea plecată de-acasă. De Zoe îmi pare rău. Încuiată pe undeva cu un căluș. Cu o șosetă sau poate o „bandană“. S-ar putea sufoca. Helen i-a strigat prin deschizătura pentru scrisori din ușă: — O să ne întoarcem, babă nebună. Sunt unul dintre detectivii particulari de frunte din Irlanda, să știi. Din Irlanda, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
nu răspunde la sonerie și studiază lumea pe geam din spatele perdelei. Vecina purta un capot universal, decolorat, din care nu se dezlipea nici iarna, nici vara și niște papuci muștar, decupați la degete: pe-acolo țâșnea șoseta, mototolită ca un căluș. Ansamblul strâmt și neaerisit demara o dată la cinci zile spre piață, de unde se întorcea cu-o pâine și-o plasă de cartofi. Doamna Matei era cuminte ca un cadavru, n-o auzeai niciodată. Locuia într-o casă-mausoleu, cu draperiile trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de picioare. Și Dumnezeu m-a Încercat În fel și chip, și a ajuns să nu mai suporte nimeni s-o țină, și singură a trebuit s-o țin..., și mă azvârlea În sus, așa putere avea... Îi băgam imediat călușul În gură, să nu-și muște limba... Și, după ce Îi trecea, mă Întreba: „Ce? Ce s-a Întâmplat? Ce-i cu mine?”. „Nimic”, ziceam, „ți-a fost rău.” Ce să-i mai spun? Și Îmi părea rău de ea, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
impetuos al valurilor în acest timp cealaltă jumătate a mea surâde îngăduitoare 3 iunie 2011 Inexplicabila părăsire a eșafodului singur se trăsese pe viață ca pe o roată supliciul fusese întâmpinat cu zâmbetul pe buze mulțimile amuțiseră gâtuite de mirare călușul tăcerii le înfundase gurile nu e bine nu așa (strigase călăul care nu înțelegea cum o victimă își poate lua moartea în propriile mâini) nu te poți tortura singur domnule numai eu stabilesc etapele premărgătoare morții unele extrem de dureroase desigur
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
prin război sau prin violență. Dar ceea ce e adevărat pentru pictură nu e adevărat pentru aur și pentru ambițiile conchistei. Spania a crezut aici că istoria este un os ce poate fi zdrobit, o gură căreia i se poate pune căluș, o minte care, aiurând, nu va mai protesta. Și că justificările, dacă va fi nevoie de ele, vor fi găsite. Cei care vor înnebuni nu vor mai putea depune mărturie. Și nu e prima oară când Dumnezeu a fost amestecat
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
-ncontrează și Vierme. Auuu...! A vrut să mă muște de mână, să mă composteze, scârba mică, fir-ar mama lui a dracului! Are rabie, prăpădelnița! Jigodia! Nu-njura-n biserică, nefericitule! Păcătosule! îl ceartă Big Sile. Cenzurează-te! Pune-ți căluș! Hopa! S-a-ndreptat Silică! se crucește Fratele. Te lepezi de Cel rău? întreabă Îngerul. Și încă cum! răsuflă Vierme. Mă lepăd de ce vreți voi! Haideți, haideți, mai accelerat, că nu pot să-l mai țin, nenicule! Mă dărâmă, Gâgă ăsta! Băgați
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Era un dormitor spațios cu o mare fereastră boltită, care dădea spre o pădurice de arbori ci-clopeeni. Gosseyn îl trânti pe Prescott pe podea, lângă pat, rupse în grabă un cearșaf și cu fâșiile obținute îl legă și-i puse căluș. În vârful picioarelor, coborî din nou în living-room. Zdrăngănitul neîncetat al ustensilelor de bucătărie avu darul să-i alunge crisparea. După toate aparențele, femeia nu auzise nimic. Gosseyn traversă livingul, se opri o clipă cumpănind cum va proceda, apoi păși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
singură ocazie i-ar fi permis să se elibereze și să dea alarma. Ea începu să se miște în timp ce o urca la etaj, dar ― înainte de a-ș fi revenit de-a binelea ― era deja legată și adusă la tăcere cu călușul, lângă soțul său. Îi lăsă acolo și inspectă vila. Înainte de a fi pe deplin sigur de victoria sa completă mai era necesar să verifice dacă nu se mai afla cineva prin împrejurimi. 7 Pentru a fi acceptat ca dată științifică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
un anumit sens, abia acum mintea lui se putea concentra cu adevărat asupra lor. Amelia Prescott, brunetă și mărunțică de statură, eca o femeie frumoasă, însă cam trecută. Era îmbrăcată cu un bolero, șort și espadrile. Când Gosseyn îi scoase călușul, primele ei cuvinte fură: ― Tinere, cred că-ți dai seama că am cina pe foc. ― Cina? îi scăpă involuntar lui Gosseyn. Că doar nu se înserează. Era se încruntă, dar nu-i răspunse pe loc. ― Cine ești și ce vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
se înserează. Era se încruntă, dar nu-i răspunse pe loc. ― Cine ești și ce vrei? Aceste întrebări îi reamintiră dureros lui Gosseyn faptul că nici el nu știa, în fond mai multe. Îngenunchie lângă soțul ei. În timp ce îi desfăcea călușul îi studie chipul. Văzute de aproape, trăsăturile lui acuzau o fizionomie mai accentuată decât se aștepta. Numai convingerile pozitive puteau conferi unui om o asemenea expresie. Semnul de întrebare era dacă aceste convingeri se bazau pe sistemul non-A. Ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
și Amelia Prescott intrând, cu cătușe la mâini și câte un plasture lipit pe gură. Bărbatul îl privi fără să se tulbure pe fostul său agresor, dar femeia se cutremură văzându-l pe Gosseyn. O clipă se luptă vizibil cu călușul. Renunță apoi în silă și-i făcu lui Gosseyn un semn de neputință clătinând capul. O privi cu compătimire. Acesta era rezultatul deducțiilor sale că Prescott ar înclina mai mult către non-A decât către bandă. Prescott o trădase. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
n-ar mai fi fost nevoie să-i astupe gura cu plasturele. Ar fi lăsat-o să-și asume aparența unei simple prizoniere, fără precauții s-o împiedice să vorbească. Neplăcut era doar pentru soț, obligat să suporte și el călușul. Dar oricare ar fi fost scopurile urmărite cu această comedie, Gosseyn se hotărî să-i respecte regulile. El știa cine-i Prescott și ceilalți ignorau asta. Era unul dintre puținele sale atuuri într-o partidă în care cărțile împotriva lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
în timp ce trei gardieni solizi o aduseră pe femeie. Se părea că aceasta le opusese o oarecare rezistență. Coafura Ameliei Prescott era desfăcută, iar obrajii împurpurați. Mâinile îi erau legate la spate și respira gâfâit. Probabil îi puseseră la gură un căluș transparent, căci ― văzându-l pe Gosseyn ― buzele i se agitară în inutile și frenetice eforturi. În cele din urmă, femeia se potoli, ridicând resemnată din umeri. Îi zâmbi cu tristețe ― dar ea nu-și pierduse demnitatea. X îl privi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
animalele și n-am învățat încă să raționăm cu adevărat ca ființe umane. A.K. John Prescott ― agent galactic? asta, se putea admite. Bărbatul întins pe divan, îi privea. Părul său blond părea ciudat de alburiu sub lumina puternică. În ciuda călușului care îi umfla obrajii colțurile gurii schițau un slab surâs: Gosseyn zise cu dezgust: ― E de-a dreptul infect. Tipul ăsta a lăsat să-i fie asasinată nevasta în cadrul unui incident dintr-o înscenare menită să mă convingă de buna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
detaliilor, în mai puțin de 3 minute reuși o bună imitație, inclusiv o pronunție șoptită destul de clară. ― Și acum― zise Gosseyn tăios ― vom stoarce chiar de la domnul în cauză detaliile aranjamentelor cu amicii de afară. Se aplecă și-i scoase călușul. Dezgustul pe care îl resimțea i se ghicea, probabil, în gesturi; ori poate Prescott se gândea la ce i-ar fi făcut el însuși într-o situație asemănătoare ca să-și procure informațiile dorite. În orice caz, le vorbi fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
În curând se va face ziuă și ceața începe să se ridice. Le-am spus că plecăm. Hai! Își înhăță valiza cu documentele privind creierul lui Gosseyn. Acesta îl mai întârzie o clipă, cât să-i (mai) pună din nou călușul prizonierului, și-l întrebă: ― Unde mergem? Kair era exaltat ca un puști în plină aventură. ― Ei bine, vom acționa ca și cum n-am fi supravegheați. Unde mergem, sunt sigur că nu te-aștepți să ți-o spun de față cu domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]