257 matches
-
spre ieșire. Simte nevoia unei țigări. Țăranii încă nu plecaseră, dimpotrivă, vin din ce în ce mai mulți. Unii dintre ei aruncă priviri curioase peste pervazul scund al geamului către chipurile celor dinăuntru. O bătrânică ce ține de mână un copilaș îmbrăcat cu o cămășuță largă, lungă până la glezne, întreabă cu glas șoptit un vecin mai tânăr, ascunzându-și gura cu un capăt al basmalei albe de pe cap: "Au venit americanii, maică?" Chiar când strivește sub talpa cizmei chiștocul țigării, un Volkswagen marcat cu însemnele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
peste genunchi și o cămașă înnodată la mijloc. Lângă ea trebăluia serioasă Mădălina. Ca de fiecare dată când făcea treabă, sau când se juca, Mădălina își imita mama: își suflecase pantalonii până sub genunchi, și își descheiase ultimii nasturi de la cămășuță, ca să o poată înnoda, ca să fie ca Arm. Și ca de fiecare dată când făcea ceva, Mădălina reușise să se murdărească din creștet până-n tălpi. Pe Arm o amuza și o bucura teribil cât de diferite erau fetele ei și
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
făcea mâncarea, fie iarnă sau vară, la plită, cu foc de lemne. De Ajun ne culcam spăsiți, nerăbdători să treacă noaptea mai repede și ne trezeam cu noaptea în cap să vedem ce daruri ne-a adus. Acestea erau vreo cămășuță, un pantalon, ciorăpei, lucruri utile, care oricum ni le-ar fi cumpărat, dar noi, totuși, ne bucuram. Mai primeam jucării făcute de tata la atelier, cărucioare, tractorașe, camioane, vopsite frumos în diverse culori. Cât am fost mai mici, am crezut
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
o bucșă, tot de alamă, cu un cui gros ieșit în afară. În mâna cealaltă avea patefonul și plăcile, într-un coș. Eu, la mijloc, între ei, îmbrăcat curățel, cu săndăluțe și ciorapi albi trei sferturi și cu hăinițe noi, cămășuță cu guleraș alb, dantelat, răsfrânt peste reverul hăiniței; mama, în partea interioară a trotuarului, cu damigenuța și cârnații puși într-un paner, înaltă și subțirică, cu părul ei cel blond, lăsat liber să curgă în râuri până la talie, într-o
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cazan, câteva ore, toată îmbrăcămintea noastră și a lor. În timpul acesta stăteam în casă, goi pușcă, pentru că nu aveam haine de schimb. Dar păduchii apăreau după o zi, două din nou și noi am găsit o altă distracție: despăduchierea. Luam cămășuța sau pantalonașii, și căutam pe la cusături. Pregăteam însă din timp câte un capac de cutie de cremă, puneam ceară în el și ea se topea pe plită, devenind incandescentă. Luam păduchele mare și scârbos și-i dădeam drumul în ceara
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
poze viu colorate și chiorâș la câteva litere care însoțeau ilustrația, când apăru lângă mine un băiețel prizărit, ca mine, cam tuciuriu, cu ochii negri scăpărând a neastâmpăr, cu niște plete negre. Era îmbrăcat sărăcăcios, tot ca mine, cu o cămășuță peticită, pantaloni scurți, rupți în fund de se vedea o parte dintr-o bucă și mă întrebă: - Ce faci?Citesc. Tu ai cuțit? l-am întrebat. - N-am. - Dar de ăsta ce spui? îi arăt eu mândru un briceag cu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
pare absurd să ceri cerului să fie senin când el este încărcat cu nori negri și face a furtună. Eram amândoi desculți, cu pantalonii scurți, cârpiți și răscârpiți în fund, cu genunchii juliți, cu vechi cicatrici. Aveam pe noi niște cămășuțe cârpite pe unde se mai putea, nu prea curate și rupte, cu părul zburlit și anapoda, așa cum trebuia să-i șadă bine oricărui puști din mahalaua Socolei. Dar cu ochii iscoditori spre noi isprăvi care, nu de puține ori, ne
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
decât în faptul că-și făcea vânt, să se mai răcorească de caniculă, căci în vremea aceea era o arșiță, mamă mamă! Eram un copil fericit, cu pantaloni scurți rupți și răspeticiți în fund, îmbrăcați direct pe piele, cu o cămășuță putredă de atâta spălat căci numai una aveam, cu diverse zdrelituri, începând cu zona degetelor de la picioare și până la dâmburile din creștetul capului și pentru că pantofii din vitrina lui Herșcu mă strângeau, preferam să-mi port picioarele goale; mama se
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de n-o să te mai încapă nici o pereche de încălțări! Și n-a avut dreptate, sărmana mamă, căci la șaisprezece ani, când am încălțat pentru prima dată pantofii de la Herșcu, purtam numărul 42, număr care mi-a rămas până azi. Cămășuța de pe mine avea mai multe răsuflători, deci era o cămășuță multifuncțională (na, că întrebuințez un cuvânt prețios, știu că nu vă place, dar asta-i treaba!), deci era un obiect înzestrat cu aer condiționat. Mama o spăla, dar se rupea
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Și n-a avut dreptate, sărmana mamă, căci la șaisprezece ani, când am încălțat pentru prima dată pantofii de la Herșcu, purtam numărul 42, număr care mi-a rămas până azi. Cămășuța de pe mine avea mai multe răsuflători, deci era o cămășuță multifuncțională (na, că întrebuințez un cuvânt prețios, știu că nu vă place, dar asta-i treaba!), deci era un obiect înzestrat cu aer condiționat. Mama o spăla, dar se rupea foarte ușor și răsuflătorile apăreau imediat după cârpeală. Tata ieșise
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
culcat. Atunci am avut un vis extraordinar de frumos: parcă eram pe post de bucătar, echipat ca atare, în mâna dreaptă aveam un polonic mare iar în fața mea un cazan uriaș, plin cu cir; copii slabi, gălbejiți și juliți, cu cămășuțe și pantaloni scurți rupți în fund, cu părul ciufulit, veneau din toate părțile cu niște castroane mari în brațe, ca acelea din copilăria mea și eu, numai zâmbet de mulțumire, le umpleam cu cir, făcându-le totodată câte un benchi
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
A venit Andrei, un văr de-al lui Mihai, mai mare cu doi ani trebuia să intre la școală. Hai să aducem fîn cu căruțul de la bunica, de sub pădure", le-a spus și-au plecat tustrei, desculți, îmbrăcați doar în cămășuțe de cînepă, lungi pînă la genunchi. Mihai mai ține minte că, pe la cele două fîntîni, au văzut venind spre sat un GAZ. În mintea lor de copii așa ceva însemna mai mult decît balaurul din povești. GAZ-ul venea ca să ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
inamic al albinelor - ascunzători impenetrabile; căci tocmai prin pelițele de libele, pe cari albinele le rod foarte greu, ele pierd în urmă stăpânirea peste locuințe și produsele lor. În chilioara regală se află, după ieșirea tinerei princese, asemenea o mică cămășuță, dar care n-acopere decât pe jumătate șoldurile proprietarei; e de-o coloare mai deschisă decât a surorilor lucrătoare, ceea ce se va fi întemeind pe deosebirea de nutreț. Un fenomen ciudat e asemenea că chilioarele crăiești se-ntrebuințează o singură
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
să mă conțin atât de bine. 27 aprilie Andrei a primit astăzi premiul Joseph-Bech pe 2001, "în semn de recunoaștere a strădaniilor sale pentru unificarea europeană". La NEC, "lumea bună" a Bucureștiului, cu toată pigmentația de rigoare: C.T. Popescu în cămășuță albă cu mânecă scurtă, sfidând ca de obicei micul "ștaif" al sărbătorii. Gabriela A., veșnic în întîrziere, trăgând după ea o sacoșă din care îi cad lucruri stranii în momentele cele mai nepotrivite. Miniștri, ambasadori, televiziuni etc. Laudatio e făcută
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ce foloseau. Am ajuns, spuse În cele din urmă. Grădina era plină de copii și guvernante; copii de șapte, opt ani, nici unul de cinci ca Julius. Mulți purtau haine albe, cu o mică jachetă strînsă pe corp, fără guler și cămășuțe de poplin cu gulerul apretat și cravate fine, azurii, roșii sau verzi cum poartă toreadorii. Nici unul nu avea Încă acnee și erau cu toții fericiți, gata să se zbenguie, nu vă apropiați prea mult de piscină, copii, nu aruncați cu pietre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fiecare dată când mănâncă chiftele, folosește ea o combinație trăsnet, afrodiziacă și, fie că i-a observat slăbiciunea, fie că un simț special a avertizat-o în acest sens, ea prepară destul de des tocătură. Fetițele vin rând pe rând în cămășuțe de noapte și-i spun noapte bună, femeia umbla prin casă cu pași ușori, mereu găsește câte ceva de făcut, vine lângă el atunci când din odaia copiilor nu se mai aude nici un zgomot, închide lumina. Este foarte receptivă la mângâierile bărbatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
era la picioarele mele și mi-am dat seama că fusesem cu siguranță descoperit. Ușa spre bucătărie era deschisă și soră-mea stătea deja la masă. Dar nimeni nu mi-a spus nimic. Înainte să plec la școală, am pus cămășuța Înapoi În sertar. Cam tot atunci am Început să mă costumez cu Agnes. Pe „teritoriul“ mamei - așa numeam spațiul dintre bucătărie și hol, unde Își ținea manechinul și vechea mașină de cusut - am găsit un ghem de ață. Folosind foarfeca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
aruncă în calea lui Becali un sondaj în care partidul acestuia nu se vede, e la „și alții“. „În noaptea asta s-a sinucis. Dacă avea 2,7%, acum are 0,7%. Omul turbează, e bun de dus într-o cămășuță de forță.“ Tonul e superior, Vadim refuză să mai stea de vorbă cu „unul care n-are bacul“. Becali vine în episodul următor cu diploma de absolvire a liceului, spune că s-a înscris și la facultate. În aceste condiții
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
toate jucăriile cu care mă jucam. Cum Victor fusese un copil exemplar, el nu-și tocise niciodată pantofii și nu-și murdărise și nici zdrențuise hăinuțele. tot ceea ce mi se oferea, deci, ca îmbrăcăminte, de la chiloței pînă la paltonaș, de la cămășuță pînă la căciuliță, fusese deja purtat într-o manieră responsabilă de Victor, așa că obiectele păreau nou nouțe. Imposibil să nu-l apreciezi, deci, pe Victor pentru enorma economie adusă în casă, mai ales că tata, ca funcționar la poștă, nu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
imaginea captată de ea nu urma să difere prea mult de cea din ziua precedent sau de cea, inevitabilă, a zilei de mîine. Pur și simplu mama mă considera irezistibil cînd mă aflam în pragul casei, spălat și pieptănat, cu cămășuța scrobită și cu ghetuțele făcute lună. trebuia deci, trebuia în mod obligatoriu captat acel moment, trebuia oprit timpul în singura formă posibilă, a unei fotografii sau a unor secvențe filmate cu camera video. în colecția de imagini descoperită de mine
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
întreb, cu stupoare, cine, la noi, ar considera dezvăluirea adânciturii dintre sâni sau plutirea fără sfârșit deasupra pufului de la subsuoară momente culminante ale unui show erotic. Cerințele bărbatului devin tot mai insistente și mai stranii. Iat-o îmbrăcată într-o cămășuță albă dantelată. "Vă rog" oare cum altfel s-ar putea traduce limbajul ceremonios pe care cei doi îl folosesc, deosebit de cel standard-neutru pe care îl adoptă prietenii între ei, decât prin acest absurd pronume de politețe? "vă rog să vă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
răsară zmei fioroși, era imposibil să mai aibă curajul să înainteze spre pătucurile lor, să se strecoare sub plăpumi, încât s-au luat de mână, au ieșit, au pipăit treptele și au coborât scara interioară, mai să se împiedice în cămășuțele lor lungi de noapte și să se dea de-a berbeleacul, până în holul mare, unde tatăl lor stătea acum pe burtă pe covor, citind dintr-o carte la lumina focului din soba a cărei ușiță o deschisese larg, iar ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cumpere” o altă felie de viață. Simți o mișcare între cotul și coastele lui. O căutare nesigură, oarbă, molatică. Doar pisoii de o zi se pot mișca așa. Dar știa deja că nu era decât mâna iubitei sale mici. În cămășuță lungă, Gaiané îl privea cu ochii ei foarte mari și foarte negri. Dintre toți copiii, ea era slăbiciunea lui. Puse Biblia pe gheridon, luă fetița pe genunchi și îi încălzi piciorușele în palmă. Ca să nu atragă atenția doicii, lipăise desculță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și sarazini, unii căzând chiar atunci de pe cai în țipetele spectatorilor, purtând în piept sau în gât câte un vârf de suliță, dându-și duhul cu ochii ridicați spre cer, acolo unde însuși Iisus îi aștepta senin, într-o lungă cămășuță de noapte, aproape transparentă, întinzându-și brațele către creștinii războinici. Cei prezenți nu mai apucară să afle ce soartă au avut de înfruntat păgânii, vălătucii de fum sau de nori scoțând, curând, la iveală fantastice interioare de haremuri și băi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de aproape de femeia care îl considera „un Benjamin Franklin din sud-estul Europei”, apăruse deodată dorința de a-l construi. Văzuse până și conturul precis al... Întoarse capul spre ușa întredeschisă. Auzise o tuse. Mai apucă să vadă doar volanul unei cămășuțe de noapte. Nu putea fi decât iubita lui, micuța Gaiané. Ar fi trebuit să fie în pat. Încă mai avea accese de tuse și fierbințeli. Prințul nu își mustra niciodată copiii în mod direct. Bătea șaua însă. Avea convingerea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]