1,177 matches
-
boieri mari", "gazde bune" și altele, dar nu reușește să închege nimic. Ce ciomege merită ăștia pe schinare, anafura mamii lor de hoți! Nu mă primesc ăștia nici dacă mă tîrăsc ca o rîmă! Puțin furios, Cireș plimbă ochii prin cămăruță și constată, a cîta oară, că este un calic și jumătate. Sub o cuvertură ponosită, dar groasă, doarme Răducu, băiețelul lui de trei ani. Cum dă cu ochii de copil se moaie de tot și ochii i se umezesc. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
situație, spune o prostie. Eu am făcut-o cu acte... Cu acte sau nu, mare diferență nu-i. Ce nasol este să fii mai bătrîn decît..., meditează amărît Ionel. Lara Lara moștenise o căsuță acoperită cu paie, compusă dintr-o cămăruță și o tindă. Tinda nu avea tavan, iar fumul ieșea în pod și de acolo se strecura cu dificultate în afară. Un strat gros de stirigie (gudron) se așezase pe paiele care formau acoperișul și conserva întreaga structură sărăcăcios încropită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
făcut frecții, i-am dat diclofenac și abia se tîra, săracul. Așa de rău? spun, uitîndu-mă la Mitică. Da, mormăie acesta, abia camuflînd un zîmbet. Curcudel s-a schimbat De două zile și de două nopți lumina arde continuu în cămăruța lui Ion Curcudel. Nici o mișcare nu s-a observat prin curte și zăpada căzută între timp era imaculată, necălcată de jivină sau de om. Curcudel avea o grădină imensă, plină de pomi fructiferi, de viță de vie, de stupi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
profesorul și-a Încheiat povestirea, a remarcat: ― Bine gândit, domnule profesor! Nu ne-ar rămâne decât să avem răbdare... ... ― Ce dorești de la mine? - au fost primele cuvinte răstite ale doctorului Cuc adresate pirandei, care l-a așteptat cu Înfrigurare În cămăruța de la poartă... ― Apâi, domnu’ doctoru’, parcî Dumnezău te-o scos În calea noastrî, cî pânî amu’ nu puteam agiungi la domnu’ profisoru’. Ave tari multî treabî. ȘÎ amu’ mi-o zâs cî barbatu’ meu Îi În grija matali... ― Asta este
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
te vei retrage să ți vezi de finisarea lucrărilor În vederea confruntării care te așteaptă. Ne vedem poimâine, după contravizită. ― Am Înțeles, domnule profesor. Nu știu Însă dacă nu ar fi mai nimerit să rămân În spital. Mă voi Închide În cămăruța mea și... Acasă am un stăpân discreționar asupra timpului și liniștii mele. Îl am pe Tudorel... ― Te Înțeleg. Nu ai nici-o Împotrivire din partea mea. Spor la studiu! ― Mulțumesc. ― Vezi cum faci totuși cu masa. Să nu stai flămând, fiindcă efortul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
chirurg adevărat! ― Nu exagera, tati. ― Nu o spun fiindcă tu ești Despi, ci o spun ca cel prin mâna căruia au mai trecut și alți chirurgi... Acum, hai să ne odihnim un pic și apoi fiecare la treaba lui... * În cămăruța lui, Gruia revedea pentru a câta oară lucrările pregătite În vederea confruntării cu cei care vor hotărî dacă merită să urce pe treapta universitară următoare sau dacă mai are Încă nevoie de pregătire... Se apropia ora de vizitare a pacienților. Deși
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de seamă - din examinat În examinator. El punea Întrebările și el răspundea...” „Ei, să n-o luăm chiar așa. Poate Îi plăcea să se audă vorbind...” „Poate” - a răspuns Gruia conciliant. Când a ajuns la clinică, s-a dus În cămăruța lui, cu gând să mai revadă unele Însemnări, dar i se părea că nu are aer. Îi lipsea ceva... Nu și dădea seama ce. Încet-Încet, i s-a părut că lucrurile nu sunt chiar atât de complicate. Puterea de a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
zâmbind. ― Ce e acela „Condei cu scriere continuă”? - a Întrebat Gruia. ― E opera unui românaș genial. În termeni uzuali, obiectul se cheamă stilou. Numele inventatorului este Petre Poenaru. ― Mulțumesc pentru informație, domnule profesor... În câteva clipe Gruia a ieșit din cămăruța lui purtând sub braț niște coli de hârtie și În mână stiloul. Ca școlarii. ― Hai să ieșim - l-a Îmbiat profesorul. Când au ieșit În răcoarea dimineții de toamnă, Gruia a simțit un fior binefăcător... ― Știți cumva cine va fi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Mariei, Gruia a rămas În poartă, urmărindu-i mersul o bucată de vreme. În cele din urmă, s-a Întors și, călcând ca și cum ar fi purtat pietre de moară legate de picioare, a urcat În clinică. S-a retras În cămăruța lui. Pentru a-și ocupa timpul, s-a apucat să facă ordine Între hârtiile și obiectele din jur. Urechea Însă era atentă la orice zgomot de pe hol, care i-ar fi putut spune că s-a Întors profesorul... Mereu cerceta
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
la el? Nu-și dădea seama. Un „ceva” inefabil l-a Împins spre această presupunere. Prea a avut o infinitezimală reacție aprobatoare când secretarul de partid i-a „criticat”... În timp ce se lupta cu aceste gânduri, cineva a bătut În ușa cămăruței lui. ― Poftește - a răspuns Gruia, curios. Ușa s-a deschis și În prag s-a oprit sora șefă. ― Bună ziua, domnule doctor. Vă invită domnul profesor la dumnealui. „Cerule, lasă-mi aerul să pot respira!” - a fost primul gând... ― Mulțumesc, doamnă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de la Oranski, să se înroleze în divizia "Tudor Vladimirescu" de tristă amintire, apoi cum fusese scos din armată, după ce, iarăși, respinsese propunerea de a se pune, cu experiența și cu competența sa, în serviciul noului regim. Invitându-i într-o cămăruță mobilată simplu, țărănește, fostul ofițer al armatei regale române le făcu semn oaspeților săi să se așeze în jurul unei mese. Apoi luă loc și el și, interesându-se mai întâi dacă totul era în ordine în ce-i privea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu activul de partid. Ceva mai târziu, după plecarea celor doi politruci de la raion, grăbiți să ajungă într-o comună învecinată, unde se inaugura un cazan care urma să producă țuică de stat, vicepreședintele îl conduse pe Stelian într-o cămăruță din spatele clădirii sfatului popular, care până atunci servise drept arhivă, și îi spuse că acela era biroul în care avea să lucreze de atunci înainte. Stelian se uită cu oarecare mirare la pereții nevăruiți de mulți ani, la măsuța prăfuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
are și un mic iatac în care îmi pot primi oaspeți de seamă cum ești tu. Iatacul în care urmează să se odihnească Dora, după ce se îndestulează cu o delicioasă ciorbă de urzici și o tocăniță de hribi, este o cămăruță aidoma unei chilii. Un pat îngust, un raft pe care se odihnesc vreo câteva cărți vechi legate în piele, o firidă în care este agățată o icoană sub care pâlpâie flacăra cât un bob de mazăre a unei candele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
care se odihnesc vreo câteva cărți vechi legate în piele, o firidă în care este agățată o icoană sub care pâlpâie flacăra cât un bob de mazăre a unei candele și o măsuță rotundă și mică, ce pare o jucărie. Cămăruța nu are nici o fereastră, iar lampa cu petrol este pitită în firidă. Intrată în această minusculă cameră, Dora își dă seama cât este de obosită. Patul, de dimensiuni adaptate la cele ale camerei, o primește cu un neașteptat confort și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ești atât de frumoasă. Femeia bătrână îți va pregăti în grabă un prânz modest, în magazinașul ei cu suveniruri dintr-un mic oraș pierdut pe coasta oceanului, pentru că nu ai găsit nici un restaurant în zonă, va fugi apoi într-o cămăruță burdușită de-a valma cu vechituri din perioada Meiji și stranii obiecte rătăcite de peste mări, dintr-o Anglie victoriană de mult apusă sau dintr-o Americă a căutătorilor de aur, și se va întoarce triumfătoare cu un poster alb-negru, uriaș
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
din preajma drumului Hortaleza, făcu niște legături În minte și crezu că recunoaște zidurile și acoperișul unei clădiri mari pe care o mai văzuse cândva, În treacăt. Aveți amabilitatea de a aștepta aici până veți fi chemat. Tocmai intraseră Într-o cămăruță goală, fără mobile, În care lumânările unui candelabru pus direct pe jos luminau niște picturi vechi pe pereți. Într-un colț al Încăperii se afla un bărbat Înfășurat Într-o capă neagră și cu capul acoperit de o pălărie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
să aflu. Álvaro de la Marca se oprise În fața lui și Îl privea uimit și dezaprobator. Căpitanul se mulțumi să Încline scurt capul Într-un gest afirmativ și Îl auzi pe aristocrat murmurând „Doamne sfinte“ Înainte de a porni să bată iar cămăruța În sus și În jos. În momentul acela englezii erau Îngrijiți În cel mai frumos salon din palat de servitorii contelui, mobilizați În grabă mare. Alatriste, pe când aștepta, auzise mare forfotă prin uși, voci de slugi la intrare și nechezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
adânc în humusul trecutului, pentru a sili timpul s-o ia înapoi. Dar timpul le-a aruncat la o parte. Noi renunțăm la trecut, dar trecutul nu renunță niciodată la noi. Noi doi - parlamentara și cu secretarul ei -, acolo, în cămăruța cu ambele ferestre dând spre Högbergsgatan, aveam acea răbdare pe care o cere proza lentă a lui Strittmatter. într-o după-amiază, când a venit acasă și mi-a spus că trebuie să facă o călătorie de studii, că fuseseră alocate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Strig: nu mă aude nimeni. Nici măcar vecinii. Mă surprinde calmul cu care suport neverosimilul. Și dispoziția mea pentru mers, aproape că alerg. Am străbătut deja un număr uriaș de încăperi și cred că m-am depărtat imprudent de mult de cămăruța mea. Este imposibil să o regăsesc până se înnoptează. Nici nu mai vreau. Am o mulțime de manuscrise acolo, dar acum s-au ivit probleme mult mai importante. De pildă, în toată clădirea, preschimbată, nu știu de către cine, într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
o avea compensa celelalte nevoi. Totul a fost bine până în ziua în care „sacul” plin cu bani s-a golit. Abia acum reproșurile foștilor săi vecini căpătau sens : „Totdeauna când îi ziceam să se angajeze și să își cumpere o cămăruță pe undeva spune că are el timp sau că își va lua. Și așa a trecut timpul,banii s-au dus și a rămas pe străzi” , își amintește Elena. Petrișor povestește că iernile sunt cele mai crâncene încercări prin care
Destinul tragic al unui om care a avut totul la picioare. Reportaj De Ce News () [Corola-journal/Journalistic/80524_a_81849]
-
poliglosia de care dispunea impresionează, dar se pare că nimeni n-are nevoie de el în imensul Paris. Căderea în bas fonds devenea inevitabilă. Noroc că unei încîntătoare croitorese, Pauline, i se face milă de român îi oferă azil în cămăruța ei. Se vede că scriitorul era băiat frumos. Balzac deviază acum spre Murger, Scčnes de la vie de Bohčme. Pînă la urmă, Ion ajunge bibliotecar: după ce ziua ducea cărțile la diverși cititori, contra sumei de 100 de franci pe lună, noaptea
Rastignacul din Făgăraș, Ion Codru Drăgușanu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7368_a_8693]
-
că scriitorul era băiat frumos. Balzac deviază acum spre Murger, Scčnes de la vie de Bohčme. Pînă la urmă, Ion ajunge bibliotecar: după ce ziua ducea cărțile la diverși cititori, contra sumei de 100 de franci pe lună, noaptea se retrăgea în cămăruța Paulinei (Scr. XXII, mai 1842). Material, o duce prost, la limita mizeriei, dar măcar își perfecționează franceza. E pe cale de a se declara cu regret învins și obligat să se reîntoarcă la București; iată însă că, odată cu pașaportul pentru revenirea
Rastignacul din Făgăraș, Ion Codru Drăgușanu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7368_a_8693]
-
cu zece etaje temătoare, în piept cu nopți flaușate, în inimă cu învălmășeală. Peste cartierul lui tanti Norica pocnise un fel de copertă, ceasurile închise-n troleu dispăruseră într-un plic la prietenul ei de departe, nopțile nedormite rămăseseră-n cămăruța ei cu pervaz și castane." (pp. 100-101). Odată cu zgomotele marelui oraș, în interioarele sărăcăcioase ale cărții intră elementele atmosferice, tulburând puțin registrul realist: "Un nor din cei transparenți, de departe, veni cu bobârnace spre ea. Și-o însoți până la garsonieră
O telenovelă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7383_a_8708]
-
piațeta din fața pensiunii, cu un anticar în întuneric și vitrine cu evantaie spaniole și niște Buddha reparați, atunci îmi amintesc de garajul mecanicului albinos care repara automobile vara, târându-se spre măruntaiele motoarelor. Bufnițele, Iolanda, se striveau de ferăstruica de la cămăruța mea, lipită de camera bucătăresei cu o tinetă-latrină lângă pat și refluxul veșnic fierbând sub capacul cu sită, iar oaspeții din hotel eram noi doi plus nașa mea și cei trei agenți ai poliției secrete, deși, când venea luna iulie
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]
-
și alte afaceri, în parte cu Haikis angrosistul, care-i spunea că e păcat să nu lase banul să se miște. Virginia nu avea încredere în Haikis, cu umblatul lui de colo pînă colo, neînsurat și cu biroul într-o cămăruță, la hotelul Traian. Dar cînd îi auzea mașina clacsonînd noaptea în fața casei, oricît de tîrziu, sărea să-l întîmpine, îi punea să mănînce în sufragerie și dacă lipsea Fănică, îi ținea de urît și-l întreba ce-a făcut pe
Apartamentul în București by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7328_a_8653]