684 matches
-
din anul 1900. Repictează "Aparul" în compoziția "Apă potabilă", revin tipologiile exploatate și asuprite ca "Diferend în Ghetto" și "Morala în Ghetto" și o mulțime de evrei săraci dar și bogați satirizați ca "O afacere mare", "Negustorie" și "Moș Ițic cămătarul". Apar din nou tipologii umane ca "Moș Grigore" și "Baba Frăsina", priveliști de pe râul Bistrița ca "Hora de la Broșteni", o altă reprezentare a compoziției din 1914 " Pâinea noastră cea de toate zilele" și " Întoarcerea de la coasă, La fântână, Cosașii" și
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
mai strălucite tablouri cu această tematică le-a pictat în perioada anilor 1907 - 1916. A creat în epoca sa de maturitate "Consiliul" (1907), "Peticarul" (1908), "La sfat" (1908), "Haine vechi" (1908), "Cizmarul" (1911), "Zarafi" (1912, 1913 și 1914), "Moș Ițic Cămătarul" (1912 - 1914 și 1927), "Telalul" (1913), "Tip de ceauș" (1913), "Croitorul bătrân" (1913), "În rugăciune" (1913), "Rugăciune" (1913), "Kol-Nidre" (1914) și altele. Se cunosc cel puțin patru variante ale "Zarafului" înfățișând doar capul, doar bustul sau zaraful în fața unei mese
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
sprijint de un perete și își analizează marfa cumpărată. Dacă pentru cei săraci și obijduiți, pictorul are înțelegere și compasiune, pentru negustorii hapsâni, artistul intervine cu spiritul critic până la satirizarea personajelor. Așa sunt lucrările cu zarafi și cu "Moș Ițic cămătarul" asupra cărora Băncilă a revenit mai mereu și a făcut mai multe replici. Există o pictură executată în anul 1912 care înfățișează un zaraf puternic satirizat, cromatica având dominanța verzuie. El este odios deoarece zărăfia nu este o ocupație destinată
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
Moise. În toată opera creată cu tematică evreiască, Octav Băncilă a deosebit clasele sociale și a evidențiat antagonismul dintre ele. A înfățișat viața evreilor săraci din Iași, a dezvăluit suferințele caracteristice ființelor exploatate, a criticat pe zarafii bogați și pe cămătari și a redat cauzele care au determinat valul de emigrări de la începutul secolului al XX-lea. Fasciștii și antisemiții epocii de atunci și-au exprimat ostilitatea contra lui Octav Băncilă, acesta fiind detestat atât de bogătașii evrei cât și de
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
1893, la Sibiu. Procesul a durat aproape 300 de ani (1627-1914) și reprezintă un exemplu tipic al conceptului de justiție al claselor stăpânitoare de „"divide et impera"”. El a început în data de 20 mai 1627 când racovicenii au amanetat cămătarului Iacob Felekiensis din Avrig muntele „Suru” pe timp de 20 de ani pentru un cal în valoare de 12 florini. În opinia lui Cornel Lupea, în documentele procesului s-au strecurat, intenționat sau nu, unele greșeli de localizare și de
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
care din timpuri imemoriale a fost proprietatea avrigenilor, ci doar un «picior» de-al său, cunoscut sub numele de «Racoviceanu» sau chiar cel de «Racoviceanu ăl Mare»"”. Racovicenii n-au putut restitui prețul amanetării și muntele a rămas în posesia cămătarului până în anul 1715 când acesta a decedat ca majoritatea celor care au semnat actul de amanet. Ca urmare, comunitatea din Racovița a reclamat pe avrigeni, deoarece aceștia și-au însușit nu numai pe muntele în cauză, ci și o pădure
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
simbol! Jos, camera de așteptare, intrarea, până și sufrageria ticsite de lumea cea mai neașteptată, diplomați cunoscuți, senatori respectabili, deputați grăbiți, ariviști de tot felul, clienți bogați, ziariști serioși sau lihniți, șantajiști de meserie, solicitatori de rând, văduve, orfani, bancheri, cămătari, femei suspecte, toată zgura politicianismului român. [...] Porțile Orientului în toată oroarea lor și, desigur, cel mai tipic colț al Bucureștilor antebelici.<br>Sus, liniște și seninătate. D-na Bessie Ionescu, înconjurată de câteva englezoaice și de nenumărați câini, citind, cântând
Take Ionescu () [Corola-website/Science/297438_a_298767]
-
Kopițki și de dregătorii târgului Movilău, care fuseseră anunțați de sosirea hatmanului printr-o scrisoare trimisă anterior. Hatmanul se îndreaptă apoi spre Brațlau pentru a se întâlni cu pârcălabul Țopa, ce fusese trimis acolo cu misiune. După un sfat cu cămătarul evreu Iacob (Cubi) Lubiș, care-l pune la curent cu noutățile din Lehia, Nicoară Potcoavă se duce la casa sa de la Zid Negru (Ciornaia Stenà), de pe malurile Niprului. Hatmanul Costandie Șah strânsese 15 sotnii de cazaci în taberele de la Lunca
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
al XIX-lea, o mare parte a materiilor prime, nu numai bumbacul, dar și unele cereale, erau exportate spre piețele îndepărtate. Din păcate, numeroși fermieri mărunți, dependenți de fluctuațiile de pe aceste piețe, și-au pierdut pămantul, animalele și uneltele în favoarea cămătarilor.. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea a crescut numărul foametelor în India. Deși foametea nu era un fenomen necunoscut pe subcontinent, foametele din secolul al XIX-lea au fost extrem de grave, cu milioane de victime, cei mai mulți istorici
India Britanică () [Corola-website/Science/310856_a_312185]
-
sau cititul. Primii racoviceni despre care se poate spune că au cunoscut scrisul și cititul sunt semnatarii [[Istoria comunei Racovița#Sfârșitul procesului dintre racoviceni și avrigeni pentru muntele Suru|actului de zălogire]] al [[Vârful Suru, Munții Făgăraș|muntelui Suru]] către cămătarul Iacob Felekiensis din [[Avrig]], datat în anul [[1627]]. În conscripțiile secolului al XVIII-lea se menționează existența unor racoviceni care îndeplineau diferite funcții pe lângă castelanii de la [[Turnu Roșu]], pe lângă organele scăunale de la [[Tălmaciu]], precum și pe lângă cele două curți din sat
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
clanului a dat naștere la controverse, în primul rând pentru că este femeie și în al doilea rând pentru că desemnarea a fost făcută de Otori Takeo, nu de familie. Un clan mai puțin important al Tribului, format în principal din neguțători, cămătari și informatori. Au unele dintre talentele marilor clanuri, precum și o abilitate care îi face asasini perfecți (de ex. Kuroda Shintaro). În "The Harsh Cry of the Heron" se spune că membrii familiei Kuroda pot percepe invizibilitatea, dar nu pot deveni
Legendele clanului Otori () [Corola-website/Science/320760_a_322089]
-
și se îmbogățesc din dobândă. Pe măsura dezvoltării economiei de schimb, au început să fie ceruți ca impozite și bani, pe care țăranii îi obțineau din orezul pe care îl vindeau. Când producția agricolă era slabă, țăranul se împrumuta de la cămătarul satului și astfel a apărut prilejul pentru acesta din urmă de a pune gaj pe pământurile folosite de țărani. Nereușind să plătească împrumuturile la timp, țăranul era obligat să predea drepturile asupra pământului cămătarului, care, teoretic, aparțineau stăpânului. Deci, între
Negustorul și cămătarul Japoniei medievale () [Corola-website/Science/302869_a_304198]
-
era slabă, țăranul se împrumuta de la cămătarul satului și astfel a apărut prilejul pentru acesta din urmă de a pune gaj pe pământurile folosite de țărani. Nereușind să plătească împrumuturile la timp, țăranul era obligat să predea drepturile asupra pământului cămătarului, care, teoretic, aparțineau stăpânului. Deci, între daimyo și țăran se infiltrează treptat cămătarul care, spre sfârșitul perioadei Tokugawa (sec. al XIX-lea), era o figură obișnuită a satului japonez. Astfel, din punctul de vedere al statutului social în era Edo
Negustorul și cămătarul Japoniei medievale () [Corola-website/Science/302869_a_304198]
-
pentru acesta din urmă de a pune gaj pe pământurile folosite de țărani. Nereușind să plătească împrumuturile la timp, țăranul era obligat să predea drepturile asupra pământului cămătarului, care, teoretic, aparțineau stăpânului. Deci, între daimyo și țăran se infiltrează treptat cămătarul care, spre sfârșitul perioadei Tokugawa (sec. al XIX-lea), era o figură obișnuită a satului japonez. Astfel, din punctul de vedere al statutului social în era Edo (1603-1868) negustorii erau clasați chiar sub nivelul țăranilor, cu negustorii pe treapta cea
Negustorul și cămătarul Japoniei medievale () [Corola-website/Science/302869_a_304198]
-
ucis sora cu o săptămână în urmă, locul ei fiind luat la conac de o altă persoană care urmează să-i țină locul surorii sale până la câștigarea cursei de către Shoscombe Prince, altfel grajdurile sale ar fi scoase la vânzare de către cămătarii evrei. A doua zi, bazându-se pe faptul că Sir Robert se afla la Londra, Holmes și Watson iau câinele cu ei și pleacă la plimbare prin pădure pe la ora la care trebuia să-și facă Lady Beatrice plimbarea zilnică
Aventuri pe domeniul Shoscombe () [Corola-website/Science/324304_a_325633]
-
starea productivă a întregii societăți medievale japoneze. Cu toate că se aflau în categoria stărilor subordonate, artizanii și meseriașii ajung să se afirme, prin măiestria artei lor, atât la nivelul stării lor sociale cât și la cel al stărilor dominante. Negustorii și cămătarii erau o categorie socială alcătuită din oameni înstăriți, dar aceștia nu s-au bucurat niciodată de onoruri mai mari decât le oferă apartenența lor la stările subordonate. Apărută mai târziu, starea orășenilor este cea care a reușit să creeze o
Istoria Japoniei () [Corola-website/Science/308200_a_309529]
-
transferuri de fonduri bănești pe bază de acte și corespondență, se realizau procedee de asigurări maritime și înmagazinarea banilor comercianților. Odată cu dezvoltarea circulației bănești se vor intensifica și activitățile zarafilor, aceștia ocupându-se cu schimbul și evaluarea monedelor, și a cămătarilor. Se vor înființa companii bancare și comerciale sieneze și florentine ce vor prelua operațiunile bănești de proporții mari, în secolul XIII. Astfel se vor cunoaște la Bruges tranzacțiile importante ce se desfășurau în hanul ce aparținea familiei van der Beurse
Economie și societate medievală () [Corola-website/Science/302703_a_304032]
-
sunt aleși șase "concurenți", care trebuie să participe la "Jocul gâștei", desfășurat la scara Statelor Unite. Cei șase concurenți aleși prin tragere la sorți sunt artistul Max Réal (cu însoțituroul său, Tommy), boxerul profesionist Tom Crabbe (cu antrenorul său, John Milner), cămătarul Hermann Titbury (cu soția sa, Kate), jurnalistul Harris T. Kymbale (singur), vânzătoarea Lissy Wag (cu prietena ei, Jovita Foley) și ofițerul de marină Hodge Urrican (cu însoțitorul său, Turk). Lor li se adaugă misteriosul jucător cunoscut doar ca "XKZ", a
Testamentul unui excentric () [Corola-website/Science/321322_a_322651]
-
doi preoți din fiecare protopiat pentru a-i anunța înființarea "Fondului preoțesc", fond cu scop de binefacere și într-ajutorare a preoților, învățătorilor. Din acest fond se puteau împrumuta preoții și învățătorii cu dobânzi mici pentru a nu cădea pradă cămătarilor și se agigurau pensii preoteselor văduve. În anul 1879 a înființat o tipografie diecezană, iar în anul 1894 a înființat și o librărie "în care să se afle totdeauna manualele de școală prescrise și tipărituri corespunzătoare, iar prețurile să fie
Ioan Mețianu () [Corola-website/Science/306955_a_308284]
-
se înțeleg dintr-o privire și își fac planuri să-l aducă la sapă de lemn pe postelnic. Pentru a-și realiza scopul, cei doi au nevoie de un intermediar, astfel intră în scena Chir Costea Chiorul, un negustor și cămătar, un trădător, un om care spionează, denunță și înșală. La curtea postelnicului este vătaf Gheorghe, un tânăr cinstit și devotat care vede incorectitudinile lui Păturică și îi atrage atenția postelnicului. Drept mulțumire, postelnicul îl dă afară și îl numește pe
Ciocoii vechi și noi () [Corola-website/Science/302508_a_303837]
-
normă de realitate. Tuzluc este un bogat parvenit, iar Păturică s-a ridicat pe ruina casei lui. Chera Duduca, sinteză greco-turcească, frumoasă și inteligentă, se pierde datorită desfrâului. Chir Costea Chiorul, bogasierul, vinde de toate, este trădător, gazdă de hoți, cămătar, își parvenește propriile fiice, folosindu-le ca momeală pentru clienți. Gheorghe este opus vicleanului Păturică. Apare personajul colectiv reprezentat de țărani care merg la domnitor cu jalba-n proțap. Limba folosită este caracteristică anilor 1850-1860 cu influențe italiene. Se întâlnesc
Ciocoii vechi și noi () [Corola-website/Science/302508_a_303837]
-
din următoarele motive: 1. cei trei oameni care erau cu el în cameră când a murit aveau legături atât cu serviciile secrete de stat, cât și cu lumea interlopă londoneză. Frizer și Skeres au fost de asemenea cunoscuți ca și cămătari și șarlatani, așa cum arată înregistrările de la curte. Casa lui Bull avea, de asemenea, "legături cu rețeaua de spioni a stăpânirii". 2. povestea cum că ei ar fi avut o ieșire de o zi la Deptford este considerată neplauzibilă. De fapt
Christopher Marlowe () [Corola-website/Science/308940_a_310269]
-
XVI. Deoarece creșterea salariilor sau a censurilor senioarale a avut loc într-un ritm mai lent decât creșterea costului vieții, revoluția prețurilor a favorizat pe producătorii mari de mărfuri, proprietari de domenii, de ferme, de manufacturi-pe negustori, pe bancheri și cămătari și a prejudiciat pe micii producători, care aveau puține prisoase de vândut, pe salariați și pe nobili care primeau censuri stabilite și a stimulat formarea relațiilor capitaliste. Prin impulsul producției meșteșugărești și manufacturiere, comerțului transoceanic, activității bancare, expansiunii maritime și
Perioada marilor descoperiri () [Corola-website/Science/303948_a_305277]
-
an, atelierul lui din Piața Victoriei a fost mistuit de un incediu și o mare parte a lucrărilor au fost distruse. Familia nu a putut să-l ajute și pentru acoperirea cheltuielilor a fost nevoit să se împrumute de la un cămătar cu o sumă mare de bani, oferindu-i în contrapartidă disponibilitatea ca până la sfârșitul anului 1903 să-i furnizeze creditorului contravaloarea tuturor lucrărilor pe care le va picta. Acest episod a fost menționat de familia și soția sa. Salvarea financiară
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
voturile. Ioan Victor baron de Stârcea (n. 9 februarie 1867, Cernăuți), fiul lui Victor, sa căsătorit la 2 iunie 1904 cu Bertha Carolina Amalia contesă Viomes de Ponthieu (n. 14 iunie 1886, Tanger - d. 25 ianuarie 1937, București)), a fost cămătar imperial, legat extraordinar și ministru plenipotențiar, ambasadorul austro-ungar pentru Chile, Peru și Bolivia de la 16 decembrie 1912 până la 8 noiembrie 1916. După prăbușirea Imperiului Austro-Ungar, a fost membru al Consiliului Național Român din Cernăuți, după unire devenind maestru de ceremonii
Familia Stârcea () [Corola-website/Science/334373_a_335702]