292 matches
-
bețiv și hărțăgos. Când se duceau la crâșmă băteau cu un frate a lui, Costachi, pe tatăl lor Grigore Pânzariu, până ce rămâneau cu peile goale. Și ea, biata Casandra aducea acasă din cămeșă frumoasă de bumbac numai niște bucățele de cămeșă. Și nu s-a gândit nimeni să-l oprească să nu tae cireșu că trebue să fi tăiat vreo 2-3 zile că era foarte gros. Cireșul era la fundu grădinei lui Vasile Simion Pădurariu. Om foarte răutăcios, l-a lăsat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
holtei zdravăn, frumos și voinic, și sfătuia pe oameni să-și dea copiii la învățătură-; pățania Smărăndiței cu „Calul Bălan-, când „Smărăndița a mâncat papara, și pe urmă ședea cu mâinile la ochi și plângea ca o mireasă, de sărea cămeșa de pe dânsa-; murdărirea ceasloavelor folosite pentru prinderea muștelor: „când clămpăneam ceaslovul, câte zece douăzeci de suflete prăpădeam deodată; potop era pe capul muștelor!-, fuga de la școală de frica bătăii: „Și mă uitam pe furiș la ușa mântuirii și tot scăpăram
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
român însuși surprins într-un moment de genială expansiune" ăGeorge Călinescu).Creația literară a Iui I. Creangă cuprinde: lucrarea memorialistică "Amintiri din copilărie", poveștile ă"Soacra cu trei nurori", "Dănilă Prepeleac", " Povestea lui Stan Pățitul", "Povestea lui Harap-Alb" , povestirile ăInul și cămeșa", " Povestea unui om leneș", " Prostia omenească" și narațiunea "Moș Nichifor Coțcariul" pe care autorul a subintitulat-o "povestire glumeață". În ansamblul ei, această operă prezintă mai multe trăsături definitorii: este unitară. în sensul că lumea înfățișată este cea a satului
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
are obligația de a „coase daruri cu semnificații rituale precise”. Pregătirea fetei pentru etapa existențială următoare pune în mișcare abilitățile creatoare al căror beneficiar este exclusiv masculin, ca act complementar pentru capacitățile eroice. Schimburile îndătinate pentru viitorul soț sunt „o cămeșă, un brâu și o păreche de izmene”, ceea ce dezvăluie gestul premonitoriu al lunii, pețite de fratele său. In colinde, multitudinea de daruri pentru bărbați include o basma pentru frate: „Ci-mi șede și-mi chind[is]ește/ Și la șerfe
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
din alte vremuri, Ce citindu-le-nșirate Te-nfiori și te cutremuri. Limba noastră-i limbă sfântă, Limba vechilor cazanii Care-o plâng și care-o cântă Pe la vatra lor, țăranii ! (selecții din Alexe Mateevici) B baieră ața cu care se strânge gura cămeșii țărănești la gât bainet baionetă bandă fanfară batăr măcar bătaie război, luptă bârdâcai (a) a căuta ceva rătăcit berte cingători la femei birt crâșmă, locandă blid farfurie din pământ blidariu suport pentru vase blehăi, behăi(a) a vorbi într-una
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
bisericii, colii și drăgăneștilor, ne spune că bărbații purtau părul rătezat până după urechi și purtau ițari, sumane, brâie, cojoace, mintene de pănură, căciuli din piele de miel. Femeile purtau pe cap basmale cu horbotă, tulpane, casânci cu franjuri, barize; cămeșa (era formată) din stani și poale, uneori se coseau tot pui, pe stani erau cusute flori (pui); la poale, uneori, se coseau tot pui sau se punea horbotă croșetat de femei sau cumpărată; pe deasupra purtau mintene din pănură, cojoace, cataveici
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ca și acum. Timpul liber (duminicile și sărbătorile): se mergea la biserică și după-masă la horă. Horele (trebuie înțelesă toate jocurile naționale) se făceau în bătătura crâșmelor. Tinerii și bătrânii se îmbrăcau atât cu îmbrăcăminte făcută în casă - bluze, ii, cămeși cu pui, ițari, opinci, basmale, etc., cât și cu îmbrăcăminte cumpărată de la târg: bocanci, ghete, ciuboțele cu bunghi, casânci, barize, scurteici (unele îmblănite cu piei de vulpe sau garnisite pe margini) etc. Nu era cizmar în sat, ci tocmai la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
satură potrivită, plin, fără a fi gras. Purta plete, avea părul negru, ochii căprui, pielea feții albă. Era om vesel, de viață. Îmbrăcăminte: femeile purtau ii, catrințe, casînci, bluze și fuste cu material de târg, opinci, ciuboțele, etc.; bărbații purtau cămeși de cânepă, bumbac, ițari, pantaloni de târg, cojoace, cojocele, mintene, căciuli, pălării (asemănătoare cu cele de azi). Marioara Boca - era potrivită de statură, plină fără a fi grasă, avea părul și ochii negri. Purta fustă creață, lungă, casîncă și bariz
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pe lângă păreți și nu i se uita nimărui în față... Angelo era de-o paloare umedă, ochii-i erau turburi și moi în cap și pierduse din demonica lor strălucire. Ea se-mbrăcase și-i ajută și lui, îi îmbumbă cămeșa la gât, îi făcu fiongul de la legătoare... Era blândă ca un miel... - Așa-i că mă iubești, Angelo? {EminescuOpVII 271} - Mai întrebi... Lilla, erai de mult venită în societatea asta a Amicilor întunericului?... - Ah! să-ți spun cum... Eu te-
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
lui... - Și cum vom trăi noi? întreabă zâmbind cu tristeță... - Cum? Ah! iată cum... Iată tabloul ce mi-l zugrăvesc... Dimineața, când vei dormi încă, te-oi săruta pe ochi și te-i scula... apoi ți-oi aduce cafeaua și cămeșa cu butonii puși, și ciorapii, halatul, fesul, o țigară... te-oi îmbrăca, apoi te-i duce la treaba ta... și, rămasă acasă, voi șterge colbul de pe cărțile tale, voi aranja hârtiile, voi drege penele stricate și când vei veni acasă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mea vreodată, și mă întoarce cu fața către soare, Copilașul meu! Eu întind mânuțele spre clopoțeii argintii de la gâtul ei, și sunt atât de fericit când reușesc să-mi încleștez degetele pe șiragul lor, ea își dezbumbă una după alta cămeșile îndepărtându-le de la gura mea flămândă, râzând fericită îmi potrivește între buze țâța albă, rotundă ca o lună și care-mi acoperă aproape toată fața, făcând umbră peste ochii mei, trag cu nesaț din sfârcul secătuit, nu-mi mai amintesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
la Vaslui Venea un om cu jale zicând în gândul lui: „Mai lungă-mi pare calea acum la-ntors acasă... Aș vrea să zbor și rana din pulpă nu mă lasă!” Și bietul om, slab, palid, având sumanul rupt Și o cămeșă ruptă bucăți pe dedesupt Pășea trăgând piciorul, încet, dar pe-a lui față Zbura ca o lumină de glorie măreață, Și-n ochii lui de vultur, adânci, vioi și mari Treceau lucioase umbre de eroi legendari. Opinca-i era spartă
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
care se propune organizarea unei „asociații a tuturor folcloriștilor din țară”, menită să culeagă și să publice materiale folclorice. Alături de speciile folclorice publicate, B. își deschide porțile și spre literatura cultă: se reproduc, astfel, povestea lui Ion Creangă Inul și cămeșa, schița Odată de Emil Gârleanu. Mai colaborează Vasile Militaru (cu amintiri din copilărie), Mihail Lungianu, „scriitor poporanist”, C. S. Nicolăescu-Plopșor, Constantin G. Roiban, N. Rădulescu-Niger și C. Jaleș, aceștia din urmă fiind, și ei, mari admiratori ai folclorului. În Rândurile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285891_a_287220]
-
ieșit "din pacea-ntîie a lui". Care-i cîrligul care-l trage afară? Povestea, care crește iarna ca vîlvătaia din jăratec. Însă descîntecul de lîngă vatră nu-i copt pentru lume, înăuntru nu se va ști niciodată cum e dincolo de "cornoasele cămeși": "Melc, melc, ce-ai făcut,/ Din somn cum te-ai desfăcut? Ai crezut în vorba mea/ Prefăcută... Ea glumea!". Iată ultimul joc, acela "în doi, în trei, în cîte-cîți vrei". Ce e ispita lui, altceva decît o glumă? Noi vrem
După iarnă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8922_a_10247]
-
să salute pe M.S. Regele Mihai I și pe M.S. Regina Mamă Elena. O companie de onoare cu muzică și drapel a Reg. 93 Inf. se aliniează sub comanda d-lui căp. Popa. Compania de onoare legionară, cu tineri în cămeși verzi și flori în piept, ia loc la aripa dreaptă sub comanda d-lui Tănase, cu drapelul Centrului Studențesc Legionar din Timișoara. Apare și d. prof. Stoicănescu, așezându-se în fruntea statului major legionar. Delegația Frontului Național al Muncii ( N.A.F.
Agenda2006-02-06-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284623_a_285952]
-
nu folosesc semne diacritice (ca și în alte cazuri, le-am introdus în citate pentru a ușura lectura textului): "așe dară, că trebă să ai inima bună cînd te duci să cauți floarea asta" (Formula As = FA 405, 2000); Pe cămeșă trebă-a coasă" (FA 372, 1999 - reportaj din Maramureș); "Apăi dacă trăbă, trăbă!" (verena.net; banc cu ardeleni); "Nu-mi trăbă dolari, nu-mi trăbă NATO" (lumeam.ro); "trăbă să deschid o nouă conexiune" (lug.ro). Foarte clară e diferențierea dialectală
Tre', trebe și trebu by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15027_a_16352]
-
țară, cu necazuri și sfaturi mocnite prin colțuri. Sub cerdacul de care se spânzura Lică, cei doi milițieni șed desculți și cu tunicile desfăcute. Ținându-l ca pe o sulă, Crețu mocoșea cu acul să puie un bumb albastru la cămeșa de câlți. Celălalt, care-și unsese bocancii cu gaz și îi lăsase la soare, îl privea. Crețu era un om necăjit, cu fața ca o perie neagră ; gâtul strâmb, ochii suri și tâmplele scobite îi trădau originea obscură. Dimpotrivă, Cojoc
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
tu la omul ista și învață să vorbești frumos - l-a făcut Pâcu atent, spre deliciul celor din jur. Tu nu știi că pe calul bătrân nu-l mai poți învăța la ham? Și... dacă te ai supărat, apoi în cămeșa în care te-ai supărat tot într-aceea ai să te dessuperi... Te știu eu bine! La tine supărarea ține oleacă mai mult decât stă cioara în par - l-a tachinat moș Dumitru. Cred că ați băgat de seamă, copii
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
zice el - uite ce zic: dacă tot am rămas de proști, hai să ne facem frați de cruce! Frați de cruce ne facem! Am zis!!!” Când a terminat de vorbit, a smuls custura din lemnul mesei, și-a suflecat mâneca cămeșii până la cot și cât ai clipi, și-a făcut pe braț o crestătură în formă de cruce! În minuta următoare, mi-a apucat mâna ca într-un clește și până să-mi dau seama mi-a suflecat mâneca cămășii și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
am făcut-o, ca să începem săptămâna cu voie bună. Priceput-ai, Alecule? Am băgat la cap, Pavele. Dacă l-am găsit și pe cel de al optulea mă... cărăuș, atunci la drum, flăcăi, că ne prinde ziua dormind pe poala cămeșii fimeii! - a comandat Mitruță râzând. Au intrat în plină pădure și după cum se așteptau, grosimea omătului s-a dovedit o piedică mare. Cred că trebuie să mergem cu rândul în față, ca să nu obosească numai unul - și-a dat cu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
adoarmă. Învelește mămăliga să fie caldă pentru când o veni tata. Își dă basmaua jos. Ce păr de aur are, cât e de frumoasă în fața oglinzii când își desface părul din spic. «Frunză verde garofiță Măi bădiță, măi Ioniță Ardă cămeșa pe tine Cum arde inima în mine, Că-s cu dor și cu oftat Iar tu stai la crâșmă-n sat. Că-s cu greu și viață amară Tu nu ieși din crâșmă afară. Ardă carnea de pe mine Că eu
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
în mii de cosițe. Și îngerul le-a spus: "Sînteți fără păcat. Fiți ca moșul vostru Adam și moașa voastră Eva, căci ați fost iertați de păcate." Și toți, flăcăi și fete, gospodari și neveste, și-au scos bundele și cămeșile și s-au împreunat de-a valma, printre dini și copii, mamă cu fiu, tată cu fiică, frate cu soră, și-așa au ținut-o, cu pupilele largi cât irișii ochilor, cu o sudoare limpede și-nghețată picurîndu-le de pe obraji
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lăptos opaciza iarăși oasele țestelor și pielea de sidef vârstat a frunților. Îmbrățișând o enoriașă cu țâțe obraznice, unul din îngeri își văzu poala veșmântului îmbățoșată, ridicîndu-se-ncet, nespus de dureros și de dulce, până se-nțepeni drept în sus, pe când cămeșa de lumină, proptită parcă-ntr-un par nevăzut, se sumețea cutată, spre poale, dezvelind picioarele cu unghii de calcedonie. Cântarea de slavă îi rămase în gât, și în locul ei un urlet gutural, ca de lup tânăr, i se tîrî afară
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
groază ochii sticloși care nu mai priveau pe nimeni, Tătica mai zise gâjâit "Mario, Mario..." și brusc, cum se ridicase pe jumătate în capul oaselor, bătrâna oftă din plămâni și în coșul pieptului, străveziu de suferință, prin inul subțire al cămeșii, cei trei văzură cum inima Mariei se desface ca un boboc de floare, cum petalele cleioase i se desfășoară în tot coșul pieptului, cum în cele din urmă, pe o vână groasă ce-i servea drept codiță, o minunată, roșie
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mai adevărat decât tot ce s-ar putea vedea vreodată cu ochii. Vasile se frecase la ochi, se ridicase-n genunchi în patul larg, cu înflorituri de alamă pe tăblii, se-nchinase la icoana din peretele de la răsărit și, în cămeșa sa lungă până peste genunchi, prinsese a levita, în picioarele goale, prin odaie. Soarele n-avea nimic de-a face cu transparența scânteietoare ce umplea încăperea. Icoana parcă nu era pictată, ci se deschidea ca o fereastră spre lumea de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]