251 matches
-
Zmarandei Romanesei 14. Individualizate după cum am arătat, aceste părți din Ipotești au avut, în genere, o evoluție funciară separată. Cele două pătrimi din Ipotești ale Eufrosinei Petrino fuseseră vândute, în vara anului 1847 deja, contra sumei de 4.000 galbeni, căminarului Gh. Eminovici. Doxachi Hurmuzachi scria fiului Constantin [...] să ajute pe Petrache (Petrino 15) să-și ia mai repede banii de la Eminovici, pentru moșia Ipotești [...]. Nu mai încape nici o îndoială că tranzacția cumpărării Ipoteștilor de către Eminovici era înfăptuită la 30 iulie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
banii de la Eminovici, pentru moșia Ipotești [...]. Nu mai încape nici o îndoială că tranzacția cumpărării Ipoteștilor de către Eminovici era înfăptuită la 30 iulie 184716. Dar ca să devină stăpân pe partea sa din Ipotești și să achite obligațiile bănești față de vânzătoarea moșiei, căminarul a trecut prin multe peripeții. Încurcăturile se întâmplă chiar de la început: tranzacțiile s-au stabilit în vara lui 1847, iar actele s-au făcut în ziua de 11 martie 1848, când Gheorghe Eminovici a cumpărat cele două părți din moșia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
acareturile, în preț de 1.050 galbeni, cumpărate de negustorul Iosip Munteanu. De-abia acum s-au văzut soții Eminovici la capătul odiseeii lor, care dura de șapte ani, pentru Ipotești!22 După ce a stăpânit Ipoteștii peste 30 de ani, căminarul Gh. Eminovici, care se înglodase în datorii, a fost nevoit să vândă moșia, grevată de două sarcini ipotecare: a) La 28 iulie 1876, cu mai puțin de o lună înaintea morții Ralucăi (la 13 august), căminarul, împreună cu fiii săi Nicu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
peste 30 de ani, căminarul Gh. Eminovici, care se înglodase în datorii, a fost nevoit să vândă moșia, grevată de două sarcini ipotecare: a) La 28 iulie 1876, cu mai puțin de o lună înaintea morții Ralucăi (la 13 august), căminarul, împreună cu fiii săi Nicu, Matei, Aglaia (căsătorită Drogli) și Harieta, împrumută suma de 1.200 galbeni (cu procent de unu și jumătate la sută pe lună) de la Gh. Urzică, împrumut pe care îl asigură cu ipoteca pe moșia sa23. b
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
care îl asigură cu ipoteca pe moșia sa23. b) Profesorul Ioan Drogli, soțul Aglaiei, l-a obligat pe socrul său, după moartea Ralucăi Eminovici, să-i achite zestrea promisă la căsătorie, acționându-l în judecată. Tribunalul l-a obligat pe căminar să plătească cei 2.000 de galbeni făgăduiți, precum și procentele lor (în sumă de 400 galbeni), pe care acesta nu le mai plătise de la 26 octombrie 1876, luându-i inscripție ipotecară asupra moșiei Ipotești. Un apel făcut de Eminovici la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
în stăpânirea bunurilor dotale. Eminescu se gândea să întârzie rămânerea definitivă a sentinței și, pe cale de consecință, să întârzie executarea acesteia, pentru ca, între timp, să-l domolească pe Drogli prin tratative de familie ca să-și retragă acțiunea 24. Din partea poetului, căminarul va fi supus la o caracterizare aspră, dar lucidă: nu știi ce tată am. Sărac și împovărat de o familie grea e cu toate astea înzestrat c-o deșărtăciune atât de mare, încât ar putea servi de prototip pentru acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
în actul de cumpărare din 30 iunie 1871 (măsurătoarea nefiind însă tocmai sigură), s-au învoit cu Eliza Moritz să mai plătească vânzătorilor suma de 1.200 franci și diferendul s-a închis 37. La 8 ianuarie 1884 se stinge căminarul Gheorghe Eminovici, iar la 28 aprilie 1886 moare Alexandru Moritz, soțul Elizei 38. Curând după aceea, la 9 mai, Eliza Moritz îi vinde lui Cristea Marinovici Ipoteștii-Moritz (cu toate acaretele și heiurile aflate pe moșie), în suprafață de 156 fălci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
apusul soarelui îi aducea hămesiți înapoi spre a primi dojana mamei, bucuroasă și ea că au ajuns totuși înaintea tatălui lor. Căci acesta judeca "vinovățiile" copiilor după vanitățile lumești, punându-le în aceeași cumpănă și sancționându-le cu aceeași asprime. Căminarul, om crescut în spiritul Bibliei și al tradiției, ocupat ziua întreagă cu moșia sau cu treburi în împrejurimi, îi trata pe copii cum își trata și slugile atunci când greșeau; biciul și un soi de ironie sarcastică greu de suportat le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
introvertit și creativ. Prelungindu-și la nesfârșit transa timpului pierdut, de la o vreme a început să-și noteze în formă versificată senzațiile pe care nu putea sub nici un chip să le povestească alor săi, cu atât mai mult cu cât căminarul avea în pragmatismul său limitat atitudini caustice asupra unei astfel de îndeletniciri, considerată de el cu totul fără rost. Copilul Mihai era mai degrabă timid. Stingherit de prezența unor eventuale tovărășii cu ceilalți fii ai sătenilor (cu atât mai mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
copilul vorba lui Kant e propriul lui stăpân. Ceea ce Dilthey spunea despre Shakespeare este valabil și pentru poetul nostru: el se identifica cu tot ce vedea în afara lui129; poate și de aceea îi venea greu să accepte morala comună a căminarului. Asta pe de o parte. Pe de altă parte, instinctul poetic se trezise în el în așa măsură, încât era urmărit de visul unei insule paradisiace [...] acoperind condiția adamică de înaintea căderii din Paradis 130. Despre această misterioasă insulă a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
se poate bănui că e și din cauza ursuzeniei tatălui, care nu stătea la taifas cu ipoteștenii, considerând că pierde timpul. Înalt, voinic, [...] munte de om, de o putere herculeană, trup sănătos, minte sănătoasă, [...] cap masiv, [...] nas prădalnic și ochi albaștri-verzii133, căminarul n-avea în mod nativ nici o subtilitate sufletească; mai mult, îl zeflemisea pe Mihai (care avea obiceiul să recite versuri) cu apelativul poet, completându-l cu fel de fel de ironii, fiind meșteșugit la de-alde astea. Astfel, copilul, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
George. Eminescianismul (o monografie a conceptului). Iași: Junimea, 2005, 294 p. (Eminesciana. Serie nouă; 13) * Eminescu în critica germană. Selecție, traducere, introducere, note și bibliografie de Sorin Chițanu. Iași: Junimea, 2005, 304 p. (Eminesciana. Serie nouă; 14) * IACOBAN, Mircea Radu. Căminarul. Iași: Junimea, 2012, 212 p. Eminesciana. Serie nouă; 15 (77) * COJOCARU, Carmina Mimi. Antropogonia eminesciană. Prefață Dumitru Micu. Iași: Junimea, 2012, 202 p. Eminesciana. Serie nouă; 16 (78) * CODREANU, Theodor, Basarabia eminesciană, Iași: Junimea, 2013, 244 p. Eminesciana. Serie nouă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
că vom veni cândva la el și primește cu plăcere sosirea noastră. Din cele ce am vorbit, mi-a părut interesant, ceea ce relatez mai departe. Mi-a spus că peste drum de mine, În casa care azi adăpostește Telefoanele locuia Căminarul Ioniță Grigoriu Văsescu, care a vândut casa lui Neculai Istrati. Acest Istrati, a fost proprietarul Rotopăneștilor, Înaintea lui Grigore Goilav (care a fost membru corespondent al Academiei) , a avut un băiat avocat, la Fălticeni, și a murit la 1868 . El
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
a conceptului). Iași: Junimea, 2005, 294 p. (Eminesciana. Serie nouă; 13) * CHIȚANU, Sorin. Eminescu în critica germană. Selecție, traducere, introducere, note și bibliografie de Sorin Chițac [i.e. Sorin Chițanu]. Iași: Junimea, 304 p. (Eminesciana. Serie nouă; 14) * IACOBAN, Mircea Radu. Căminarul. Iași: Junimea, 2012, 212 p. (Eminesciana. Serie nouă; 15(77)) * COJOCARU, Carmina Mimi. Antropogonia eminesciană. Prefață Dumitru Micu. Iași: Junimea, 2012, 202 p. (Eminesciana. Serie nouă; 16(78)) CUPRINS În loc de argument 3 I. Un număr nefast 3 II. Cinismul imperial
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
să-l pună Domn, să facă din el un al doilea Antonie Vodă din Popești. „Om de casa Cantacuzinilor”, Rodoș a fost întemnițat de Grigore I Ghica, în 1672, și omorât un an mai târziu. Și Iordache (postelnic, apoi mare căminar, mare stolnic în 1681 și, în fine, mare spătar din 1686 până în 1689), ultimul dintre fiii marelui postelnic, a avut două neveste: pe Ileana și pe Maria Fărcășanu, care trebuia să fi fost sora lui Barbu Fărcășanu și fiică a
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fidele până la sfârșit. Dar în țara mea cea mult păguboasă, unde din evenimente nimeni nu învață nimic și nu se gătește pentru a nu fi luat de fiecare dată prin surprindere, unde cei cinci dușmani neîmpăcați ai "neamului nevoii" (vorba căminarului Eminovici) sunt Primăvara, Vara, Toamna, Iarna și noi înșine, a te ocupa de cultură este cea mai prostesc-aventuroasă dintre acțiuni, fiindcă o vei face nu sprijinit de toți, ci în pofida tuturor. La noi, artistului i se iartă că a fost
Un surâs în plină var by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13874_a_15199]
-
se cunoaște data exactă a nașterii") rodesc, nu o dată, spectaculos. Citim, într-o viață rezumată în patru pagini, căreia scurtimea, în luștri și în fraze, îi dă ritm, că subiectul acestei novele rescrise academic a fost, pe rînd, diac, apoi căminar, postelnic, director al Teatrului Național, cu Alecsandri și Kogălniceanu, ministru de finanțe, deputat, membru fondator al Academiei Române. Repede urcare, în timpuri tot așa de repezi. Demnitățile, părăsite la abia 60 de ani, nu-i răpesc, însă, mîngîierile zăbavei. Cînd, ce
Locul celor vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8062_a_9387]
-
Episcopul Meletie Lefter în jalba din aprilie 1824 înaintată domniei, susține că „madeoa căsăpiei târgului fiind însărcinată în purtarea de grijă a Episcopiei, totdeauna Episcopia a avut îngrijire căutând și așezând casapi contractieri de au ținut căsăpie îndestulată cu carne,” căminarul Iftimi Scorțăscu sprijinit de către dregătorul Grigoraș Duca pretinde și trunchiurile de căsăpie a orânzilor satelor Episcopiei, Corni și Broșteni. Ioniță Sandu Sturza poruncește la 27 aprilie 1827, intervenția ispravnicilor de Fălciu pentru îndepărtarea căminarului Iftimi Scorțăscu, în favoarea oamenilor Episcopiei, cu
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
au ținut căsăpie îndestulată cu carne,” căminarul Iftimi Scorțăscu sprijinit de către dregătorul Grigoraș Duca pretinde și trunchiurile de căsăpie a orânzilor satelor Episcopiei, Corni și Broșteni. Ioniță Sandu Sturza poruncește la 27 aprilie 1827, intervenția ispravnicilor de Fălciu pentru îndepărtarea căminarului Iftimi Scorțăscu, în favoarea oamenilor Episcopiei, cu condiția respectării prețului cărnii fixat în contractul încheiat pentru perioada 23 aprilie 1824-25 aprilie 1825,anume, șapte parale oca de carne de vită și opt parale oca de carne de ovine. Visteria Moldovei cere
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
nostru o asămine ocrotire din partea ocârmuirii.” Citatul este extras din jalba înaintată isprăvniciei la 30 august 1834, semnată de aga Dimitrie Iamandi, vornicul Neculai Dimitriu, spătarul Grigore Razu, spătarul Dumitru Ioga, comisul Neculai Teodor, comisul Costachi Teodor, clucerul Constandin Negură, căminarul Costache Șendrea și clucerul Ioan Mardari. Departamentul Trebilor din Lăuntru se opune propunerii jeluitorilor hușeni, informează isprăvnicia la 20 septembrie 1834 și solicită Episcopului Sofronie Miclescu „ca pe un ocârmuitor proprietății să binevoești a pune la cale”. Departamentul Trebilor din
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
și de folosul moșii să binevoiască a însămna locul cu a Preosfințiilor Voastre nepăgubiri.” La 1845 veniturile Episcopiei Hușilor (un cuantum de 157239 lei și 50 de parale) proveneau din arendarea moșiilor sale: partea din moșia Giurgești, ținutul Fălciu, arendată căminarului Manolachi Codrescu de la 23 aprilie 1845 până la 23 aprilie 1846 cu 61 -, 2174, 45 lei; moșiile Bunești și Brădicești, arendate lui Costachi și Dimitrie Miclescu (un venit de 14200 leiă; moșiile Crețești, Ichimești și Crăsnășeni, arendate vornicului Dimitrie Manu (venit
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
Miclescu (un venit de 14200 leiă; moșiile Crețești, Ichimești și Crăsnășeni, arendate vornicului Dimitrie Manu (venit de 14200 leiă; moșia târgului Huși și cele alăturate, arendată paharnicului Mihail Lari până la 23 aprilie 1847 (venit de 71000 lei); moșia Stănilești, arendată căminarului Panaite (Panaitache) Panu până la 23 aprilie 1846 (venit de 7100 lei); moșiile Ivănești și Cârligați (Pădurenii de astăzi, județul Vasluiă, arendate banului Grigorie Butucea până la 23 aprilie 1846 (venit de 7100 lei); moșiile din Basarabia: Obileni, Cotiujeni și Dobcenii, „ unite
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
toată vremea și cu prețul ce sau putut mai ieftin. Precum și pe anul acesta îngrijindu-mă cu punere la cale și făcând publică tuturorlocuitorilor târgoveți prin țidulă poftitoare către d.lor boerii dregători s-au arătat la Episcopie unuldintre mușterii căminar Iftimi Scorțăscu împreună cu unul din dregători [...] Grigoraș Duca făcând întrebare de se dau împreună cu căsăpie târgului și trunchiurile de căsăpie a orânzilor numiteloe sate Cornii și Broștrnii și dândule răspuns că nu pot ieși din rânduiala tuturor de opștie moșii
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
birnici ,nici s-au obișnuit vreodată a se da cu căsăpia târgului precum spre Divanul adevereazăși contractul țiitorului căsăpiei din trecutul an și le a hotărât că nici să dau. După care făcându-să atirdesire între mușterii au rânduitținerea căsăpiilor asupra căminar Scorțăscu,carele în loc să vie în urmă la Episcopie să ia și să dea contract că va ține următoriu cu răspunderea,ș-au urzit osăbită socotință a lua asupra și dând jalubă înălțimii tale că luându-săde d.lui căsăpiile târgului ar
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
ce se desfac de căsăpii,îndatorindu-să părintele episcopul că pre unde se împuternicește a fi căsăpiile acelui târg a Episcopiei asămine se va îngriji de a pune la cale căsăpie,puindu-să oamenii Episcopiei cu același preț alcătuit cu pomeniții casapi căminar Iftimi Scorțăscul,adecă cu șapte parale oca de carne de vacă și opt parale oca carne de oae pe anul ce se începe de la 23 aprilie 1824 și până la 25 aprilie 1825. Și dar cartea dată acelor casapi căminar Iftimi
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]