460 matches
-
întocmai cum bănuisem. — Pare cu siguranță hotărât să vă oprească, stăpâne. — Ei bine, din drum nu mă voi întoarce, orice-ar spune. Poate că nu va încerca să mă oprească. Dacă ar fi vrut să facă asta, îmi apuca de căpăstru calul la poarta castelului. Uite, și el e îmbrăcat pentru o excursie la munte. În cele din urmă, Mitsuharu își reconsiderase atitudinea, înainte de a pleca. Simțea că cel mai bine era să nu i se împotrivească lui Mitsuhide, ci mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
spre Shroyuji cât putem de repede. Tatewaki nu mai întreba ce intenții avea stăpânul său. Suflase din corn și ordonase imediat retragerea spre miazănoapte. Yojiro și încă un servitor își abandonară caii și o luară pe jos, trăgând fiecare de căpăstru calul stăpânului lor. Ceilalți soldați și comandanți de pe colină îi urmară. Dar, întocmai cum spusese Tatewaki, nu depășeau cifra de cinci sute de oameni. Miyake Tobei era comandantul Castelului Shoryuji. Nici aici nu se vedeau decât semne de rău augur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
era ascunsă temporar de șirul cailor care nechezau și al oamenilor ce-i felicitau pe noii sosiți pentru că ajunseseră cu bine. Hideyoshi era printre ei. Străbătuse călare scurta distanță din sat, dar în fața porții templului descălecă. Dându-i unui servitor căpăstrul calului, privi spre un grup de copii care stăteau în capătul șirului de oameni, la dreapta lui. — Trebuie că în munți sunt multe locuri de joacă, spuse el. Apoi, mângâie umerii băieților și ai fetițelor din apropiere. Toți erau copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
s-a întors teafăr acasă, înțeleg perfect ce vrei să spui. A doua zi, se întoarseră la Nagahama. Soarele de dimineață se reflecta pe ceața albă. Urmând râul Azusa, drumul se îngusta treptat, iar războinicii descălecară, ducându-și caii de căpăstru. Pe la jumătatea călătoriei, se întâlniră cu unul dintre ofițerii de stat major din Nagahama, care venise să le raporteze situația războiului. — Scrisoarea dumneavoastră cu privire la pedepsirea clanului Akechi a fost trimisă și la celelalte clanuri și, poate datorită repeziciunii cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
lui Hideyoshi călărea în direcția lor. Când omul apăru în sfârșit, putură vedea că nu era un războinic în armură și un tânăr neobișnuit, îmbrăcat într-o haină de mătase subțire imprimată și un kimono de culoarea glicinei. Până și căpăstrul calului era împodobit cu ornamente. — Numele meu este Iki Hanshichiro, se prezentă tânărul, și sunt pajul Seniorului Hidekatsu. Am venit pentru a-i oferi Seniorului Kastuie serviciile mele de călăuză. Hanshichiro trecu la trap drept pe lângă cercetași, care erau complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
poarta de lemn stătea încă un grup de oameni. Călugărul se apropie de ofițer și-i spuse câteva cuvinte. Un scurt răstimp, păru să domnească o oarecare confuzie, dar apou ofițerul aduse el însuși un cal și-i dădu preotului căpăstrul. Muntele Yukiichi era campamentul lui Sakuma Genba și al fratelui său mai mic, Yasumasa. Omul îmbrăcat în preot era Mizuno Shinroku, un vasal al lui Yasumasa. I se încredințase un mesaj secret, iar acum îngenunchea în fața stăpânului său, în cartierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
neted, ci doar pe o cărare montană cu foarte multe locuri periculoase. Atacul începu odată cu pornirea companiilor una după alta, dar nu puteau avansa atât de repede pe cât ar fi dorit. Pe drum, oamenii descălecau și-și duceau caii de căpăstru, prin bălți sau de-a lungul unor margini de râpi unde nu era nici un fel de drum. După miezul nopții, luna se înălță în mijlocul cerului, ajutând soldații lui Sakuma să se orienteze pe calea retragerii. Lumina ei, însă, era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
coastele calului, alungându-și expresia îndurerată de pe chip cu un muget tunător: — Ce tot îndrugi, Shosuke? O dată moarte omul, iar mie mi-a venit vremea să mor! Mișcă de-aici! Shosuke se feri din fața calului cabrat, dar îl apucă de căpăstru. Atunci, lăsați-mă să vă însoțesc. Împotriva voinței lui Katsuie, Menu lăsă câmpul de luptă în urmă, grăbindu-se spre Yanagase. Atât omul care părea stindardul comandantului, cât și servitorii lui Katsuie îi înconjurară calul și porniră în grabă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
a-l saluta pe Katsuie. Acesta sosise la poarta castelului și încă mai era pe cal. Ținea într-o mână coada unei lănci rupte dar nu părea a fi rănit, și avea fața - ba chiar întreaga făptură - pătrunsă de deznădejde. Căpăstrul calului său era ținut de Toshinaga, care-i alergase în întâmpinare. Cei opt oameni care-l însoțeau rămăseseră dincolo de poartă. Prin urmare, Katsuie era singur. — Îți sunt nespus de îndatorat. Cu aceste curtenitoare cuvinte adresate lui Toshinaga, Katsuie descălecă. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Spiritele combative din ambele părți, însă, ar fi putut exploda într-o clipă. — Să ia cineva stindardul de comandant și să înainteze la douăzeci de metri în fața mea, ordonă Hideyoshi. Nu voi avea nevoie să-mi ducă nimeni calul de căpăstru, intru în castel singur. Nu informase dinainte pe nimeni ce intenții avea și vorbise pe neașteptate din șa. Neluând în seamă expresiile șocate ale generalilor, Își mână imediat calul înainte, în buiestru, spre poarta principală a castelului. — Un moment! Stați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
albă din jurul capului lui Nagayoshi se înroși cât ai clipi. Căzând înapoi pe cal, mai zări o ultimă oară cerul Lunii a Patra și, în valea aceea, eroicul tânăr de douăzeci și șase de ani căzu la pământ, încă ținând căpăstrul. Hyakudan, calul favorit al lui Nagayoshi, se ridică în două picioare, nechezând îndurerat. Un strigăt ca un suspin năprasnic se înălță din piepturile oamenilor săi, în timp ce se repezeau în mare grabă spre el. Luându-i trupul pe umeri, se retraseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
-vă și luptați! Dar grupul oamenilor cu glugi negre din jurul lui nu se opreau din gură, în debandada generală. Dimpotrivă, numai un paj jalnic de tânăr, având doar vreo cincisprezece, șaisprezece ani, se mai apropie de el, șovăitor. Aducând de căpăstru un cal rătăcit, i-l oferi stăpânului său. În bătălia de la poalele colinei, calul lui Shonyu fusese împușcat, trântindu-și călărețul la pământ. Inamicii îl înconjuraseră, dar Shonyu îi tăiase drum cu disperare și reușise să urce spre culme. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
șa nu existau în anticitate, ci numai chingă, frâu și cel mult o cergă. Tot așa era la greci și la teuctherii germani, ai căror cai Cezar îi găsește mici, urâți și cu coame lungi. Frâul era adesea un simplu căpăstru. Scara a fost cunoscută abia în suta a patra după Hristos și anume de la parți; înainte omul punea mâna în coama calului și se arunca pe el. Alexandru cel Mare se urca astfel pe calul său Bucephalos. Cea dîntîi potcoavă
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
prăfuiți atrăgeau atenția câțiva catâri, Încărcați până peste poate cu bagaje și desagi. Unul mai cu seamă trăgea mereu Într-o parte, sub povara unei lăzi mari, În ciuda mâinii ferme a bărbatului cu o Înfățișare milităroasă care Îl purta de căpăstru. Povara era acoperită cu o pânză din lână albă, pe care se remarca o cruce roșie. După o scurtă Întrerupere, psalmodierea fusese reluată, condusă de călugărul din frunte. Cortegiul trecu Încet pe sub poartă, fără ca nici unul din străjerii din post să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
halul lui, are nevoie de minim trei unități de plasmă și sânge izo-grup. Noi nu-l mai putem ajuta cu nimica, dar putem s-o încurcăm urât. Urât de tot! Bossule! Dane! Coborâți amândoi și luați-l pe Silică de căpăstru! Momentan, bănuielile vor cădea, cum este și firesc, pe Criminal. Era la cuțite cu Năică, în conflict notoriu, chestia s-a petrecut în fieful lui și, dacă n-are alibi, a belit-o! Nu lăsăm nimic în urma noastră, luăm și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
fi transportați la infirmerie - deși nu avem cum să Înțelegem ceva, pentru că sîntem Încă În șoc. SÎnt singurul care sîngerează (nu mi se spune de ce), deși Moise țipă ( În continuare țipă) cel mai tare. Barbu și-a luat mîrțoaga de căpăstru și ce-a mai rămas din căruță și s-a dus Înapoi În baterie, pentru că el a scăpat neatins, ca prin minune - să nu spună cineva că Dumnezeu nu are grijă de copii, de bețivi și de oamenii cu mintea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ascuns în sân, trufașului pașă nu-i lasă batjocura fără replică etc. Ironie, umor, moralism tradițional, simț al măsurii, care nu iartă nici prostia umilă (săracul prea „cuminte”, neștiutor de nici o bucurie și de nici un păcat, bun să-i pui „căpăstru”). Adoptat, grație lui Anton Pann, în spațiul culturii românești, Nastratin Hogea, isteț, pitoresc și mucalit, sceptic, dar nu mizantrop și departe de a fi el însuși fără păcat, se întâlnea cu un „nastratinism” mai vechi, autohton, prezent de atâtea ori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
-și arate altă față decît cea potrivită cu bucuriile lor. Cele ale lumii „de aici” i se orînduiau după tipic, parcă, ușor de înțeles: „La Borca a căzut într-o cumătrie. Le-au ieșit în cale oameni, au apucat de căpestre caii și i-au abătut într-o ogradă. Erau aprinși la obraz și aveau plăcere să cinstească pe drumeți și să-i ospăteze. Vitoria a trebuit să se supuie, să descalece, să intre la lehuză și să-i puie rodin
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
îi plăcea muzica (se pare că în copilărie luase lecții de canto cu Mendelssohn), dar nu o practica (spre deosebire de mama ei și de Alfred), nu avea nici un fel de alte aptitudini și doar se plimba cu un ponei ținut de căpăstru de nelipsitul John Brown, iar la bătrînețe într-o trăsurică trasă de îndrăgitul măgar Jacquot pe care îl mîna uneori singură. Nici un text scris sau vorbit de Victoria (cele mai multe dictate de Albert) nu se poate compara cu excepționalul discurs al
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
vor fi de curea și în forma celor ungurești; b) șleurile vor fi de cânepă, ștreangurile săsești smolite; c) la fiecare 2 cai va fi câte o pătură: hățașii vor purta totdeauna clopote obișnuite; d) fiecare cal va avea întotdeauna căpestre bune din cânepă; e) la fiecare cal va fi o traistă pentru darea grăunțelor, iar pentru fiecare pereche de 4 cai câte o țesală, perie etc.; f) la fiecare stație poștală pe lângă numărul hamurilor prevăzute mai sus, va exista câte
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
nu mai avea nici un ban în buzunare, le răspundea: „N-ai dumneata jupâne ce mi trebuie mie”. Jupânul curios întreba: „Da ce-ți trebuie ție”? întrebare la care bunicul răspundea bucuros că-l poate păcăli: „Ai potcoave pentru purici? Ai căpestre pentru muște”? La hanul jupânului era primită parcarea căruței cu obligația căruțașului să mănânce acolo și la plecare să plătească. Bunicul, după ce plătea taxele școlare, rămas fără bani, venea la han, și se făcea foarte grăbit să meargă cu căruța
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
puși la ham. Iarna nu-i scotea din grajd decât atunci când îi ducea la apă la o fântână din afara satului, singura fântână cu apă bună de băut. Caii nu erau învățați nici la călărie. Tata îi ducea „de nas”, de căpăstru. întro primăvară, după ce i-a adăpat, caii au început să se joace unul cu celălat, să sară în două picioare și să fugă. Tata ținea de căpestre, caii fugeau din ce în ce mai tare, fugea și tata, dus pe sus de cai. în
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
Caii nu erau învățați nici la călărie. Tata îi ducea „de nas”, de căpăstru. întro primăvară, după ce i-a adăpat, caii au început să se joace unul cu celălat, să sară în două picioare și să fugă. Tata ținea de căpestre, caii fugeau din ce în ce mai tare, fugea și tata, dus pe sus de cai. în această cursă comică dar periculoasă, tatei i-a sărit căciula de pe cap, caii au luat și mai mare viteză, dar tata nu le-a dat drumnul. în
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
periculoasă, tatei i-a sărit căciula de pe cap, caii au luat și mai mare viteză, dar tata nu le-a dat drumnul. în poarta gospodăriei caii s-au oprit. Tata arăta ca de pe altă lume. Mâinele care ținuseră strâns de căpestre erau însângerate, iar cismele din picioarele lui nu mai aveau tălpi deloc; săriseră în timpul alergării forțate. .Mai târziu, peste câțiva ani, într-o toamnă, tata venea singur de la Râmnic, cu căruța cu aceiași cai, grași și frumoși. Coborând o pantă
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
animal carnivor negru, care rodea cadavrele, decât de capetele acelea care ieșeau din pământ. Când să urce iarăși pe cal, auzi iapa gemând încet. Își aminti că Vulpoiul, dându-se înapoi, o împinsese și că probabil strânsese prea tare nodul căpăstrului. Coborâ din nou, slăbi funia, ciufuli coama tânărului animal... Deodată, geamătul se repetă, numai că venea din poiană. „Oricum, ăsta are să crape“, se gândi Nikolai, punând piciorul în șa. Nu mai era un geamăt, ci un suspin prelung și dureros
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]