2,073 matches
-
mai încolo, dinăuntrul morgii răzbat luminițe pâlpâind sporadic prin ninsoare, într-un dans fascinant. În încăperea în care intru se află un pat de fier, iar pe pat e un trup acoperit cu un cearșaf alb, pătat de sânge, la căpătâiul căruia ard câteva lumânări. E liniște, pe jos sunt urme de sânge, cârpe murdare și cărămizi sparte, iar ceara se scurge agale pe mâinile cadavrului. Dau la o parte cearșaful și, în cea mai urâtă morgă din lume, văd limpede
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
O fotografie mică, pe care de altfel o știa, câteva date, obligatorii în astfel de situații și ...atât. Nimic din ceea ce ar fi putut reprezenta cândva o lumânare, o floare, o... Doar zăpada proaspăt căzută și fotografia aceea mică, de la căpătâi. Trecuseră niște ani. Și totuși parcă fusese ieri, parcă toate se întâmplaseră cu câteva ceasuri în urmă. Ei, lumea, viața, moartea, ei... Exista o lume mai bună? O altă lume? - Spune-mi, există? Șopti întrebarea cu buzele aproape înghețate, în timp ce
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Bousoño, metafora nu mai implică simultaneitate în timp, ci juxtapunere, apropiere tangențială a două segmente de timp care, de fapt, nu sunt în vecinătate limitrofă: Tatăl meu a uitat că e mort, uite-l cum stă pâlpâind ca făclia la căpătâiul fiului, la țărmii de iaz opalin. (Glasul) Sfârșitul poemului este o exacerbare a sentimentului temporalității: Și mă zdrobește al meu tată, îmbrățișându-mă. Îmbrățișarea tatălui care, printr-o ciudată amnezie, a uitat că e mort, reprezintă imagistic pervertirea temporalității despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Vlad, adică nu-l pot suferi. Nu-i adevărat nimic din ce se spune, că aș fi prieten apropiat al Bărzăunului și că aș fi fost zărit jucînd țintar cu el într-o poieniță de la marginea satului. Vorbe fără nici un căpătîi! Adevărul este cu totul altul și de asta vreau să se cunoască bine de la început, pentru a nu se mai vorbi eronat. Atunci cînd Bărzăunul mi-a povestit despre descoperirea făcută de la Piatra Domniței, deci după ce s-au întors de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Se înroși tot și ridică dintr-un umăr, mai-mai să-și atingă cu el urechea. Nu reușea decît să rîdă. Își reveni însă repede și continuă dînd din cap: Ce să fac eu prin sat?... Să umblu așa, fără nici un căpătîi?... Mai bine citesc ori... desenez. Desenezi? întrebă Ilinca subțiindu-și glasul. Ei, dar mare artist ești tu! Nu vrei să ne-arăți și nouă? Și cînd Bărzăunul, după mai multe rugăminți (deși, fie vorba între noi, voia din tot sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
care mi au marcat existența. Schisma lor beletristică, incongruența lor culinară și modul atât de diferit în care se raportau la lumea din afara pereților apartamentului nostru. Poate că și dispariția mea se leagă, în fond, de ei doi, neîmpăcați la căpătâiul celui de-al treilea copil, cartea, suferindă în memoria mamei și vinovată de exces de fantezie în forul interior al tatălui meu. Dar nu am ajuns încă aici. Cinstit ar fi să spun că de la tata l-am luat pe
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
perfectă. Isabel... Oare cum râde? Musa nu a văzut-o niciodată nici măcar zâmbind. Câți ani o fi având? Și iar zvâcnește dintre așternu turi, împinge între pernele cu ciucuri mari, de catifea trupul ivoriu al grecoaicei și dă fuga la căpătâiul oaselor strivite, ținute laolaltă de pielea mereu unsă cu pomezi aduse din Egipt. Genele ei sunt lungi. Atât de lungi... Nu le văzuse până acum. Mereu umede, mereu fremătătoare, ca antenele unui fluture. Isabel? Zbaterea se întețește, dar nu, pleoapele
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
mamă și fiu, fură alături. Lacrimi grele, de fericire, de astă dată, le înecară gîtlejurile. În sfîrșit, împreună! Puiul de om scînci ușor. Încercînd să-și ascundă emoția, Arus se îndreptă înspre el. Dintr-o smucitură, lupoaica se întoarse la căpătîiul copilului, de unde îi aruncă șefului haitei priviri amenințătoare. Era descumpănită. Întoarse iarăși capul spre Lupino, îmbrățișîndu-l cu privirea ei caldă, care i se înăsprise pentru o clipă: aștepta lămuriri. Venise timpul ca Arus să vorbească. E vremea răzbunării noastre acum
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Unul de șase, și unul de opt. Da’ să-l vezi pe ăla mare, pe Andrei, nu că-i al meu..., da’ tare e isteț. Numai zece ia la școală. Da’ eu tot am zis, omul fără pereche e fără căpătâi. N-ajunge doar banii. Tre’ să ai și tu acolo pe cineva să-ți deschidă ușa când vii acasă. Eu așa am apucat. Păi să nu ți facă și ție cineva o frecție cu carmol când răcești? Să nu te
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
de parcă ar fi fost Încă În viață, din când În când Îl chemau să bea ceva cu ei... A intrat În sufragerie și a umplut două pahare cu țuică, unul pentru el, unul pentru Matei, și s-a Întors la căpătâiul lui. Primele hohote de râs se făceau deja auzite, poate că moartea lui Matei Îi Înseninase, luase cu ea În tenebre toate necazurile lor, lăsându-le În sfârșit nonșalanța, nepăsarea, geniul tembel al ignoranților. — Matei, a zis luându-și capul
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
cunoașteți? — Să zicem că ne cunoaștem de la . — A... De la ... Nu mă pune să intru În detalii, sunt lucruri pe care nu ți le pot spune... De ce, lucrezi sub acoperire? Cristian a lăsat capul În pământ. La urma urmei, lecția de căpătâi, lucrul pe care nu trebuia niciodată să-l uite, era să nu se lase descoperit, ca un adevărat spion ce era, spion În propria-i țară, Între oamenii poporului nefericit pe care Îl delaționa, căruia Îi spiona existența, rațiunea de
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
va refuza... Și lașitatea este o artă, Vasile, o probă inițiatică pe care toți o trăim, dar o refuzăm cu orgoliu. Lașitatea, Vasile, poate fi răscumpărată, orgoliul, mai greu, pentru că orgoliul compromite iertarea. Din nefericire, cine Își pune taina de căpătâi În joc este un potențial criminal, să nu uiți asta. Iar taina pe care i-o dezvăluise Carara purta haloul șantajului, degeaba se prefăcea el, cu „prietenie“, că Îi acordă Încredere pe considerentele amintirii, amintirea nu e o monedă de
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
luase prin surprindere, la doar câteva minute după ce pătrunseseră în sufrageria vilei - nu mai trecuse decât o săptămână până la moartea ei. Jack întreprinse toate demersurile necesare, atent până și la cele mai mici detalii, petrecu momente de adâncă reculegere la căpătâiul decedatei, o conduse pe ultimul drum, mergând cu demnitate în urma carului mortuar îmbrăcat în coroane, alături de notabilitățile orașului care nu putuseră rata participarea la un astfel de eveniment, apoi află (avocații apar și atunci când trebuie, nu numai invers) că Lady
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
părinților și copiilor noștri) pentru a ne identifica temporal. Tradiția ne-a livrat obișnuinței de a putea spune eu abia odată cu aceste repere. Cred că asta reprezintă una din biruințele modului feminin de-a vedea lumea; bărbații sunt mai fără de căpătâi, dacă sunt scăpați liberi tinzând să-și găsească alte repere (trebuie să înțelegem crâșma în acest context). ٭ Actul botezului are o mare importanță lingvistică: prin el cineva capătă un nume, acesta fiindu-i oferit, în principiu, de două persoane împuternicite
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
-ți datoria! Noi, cei care suferim cu-adevărat - deși plini de voință, dar slabi trupește - noi, cu siguranță, avem tăria să stăm cu mama.“ Și-a aruncat jacheta pe umeri și a coborât cu mine. După ce ne-am așezat la căpătâiul ei, de-o parte și de-a alta, mama și-a scos mâinile din așternut. A arătat calmă, cu degetul, mai întâi spre Naoji, apoi spre mine. Întorcându-se spre unchiul Wada, și-a împreunat mâinile a rugăminte. Unchiul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
vecinul său, poetul Al. Stamatiad, imobilizat în pat, muribund, a observat cum îi dispar lucrurile din cameră după vizitele vecinilor și că ultimul obiect la care ținea, un ceas de buzunar, frumos lucrat, l-a așezat pe un taburet, lîngă căpătîi. Cu toții ne-am întrebat dacă succesiunea acestor povestiri nu avea tîlcul ei". Care sunt mijloacele de apărare ale intelectualului încă tînăr, pîndit de "o devitalizare a funcțiilor cerebrale", de "o ruginire în timp", deoarece zece ani "n-a făcut nimic
Analogii existențiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8726_a_10051]
-
ei v-am descoperit ,,deghizat" în Nicolai Colentina (un alter ego), prezentat în ipostaza de comentator avizat al operei lui George Heraclide (celălalt ,,geamăn" al dvs). Parafrazând o afirmație din finalul prezentării ipoteticului volum - Coordonate, ,,apărut" la Editura Cartea de căpătâi, aș putea spune că respectiva ,,recenzie" este un admirabil exercițiu de ironie și autoironie la adresa scrierilor și a receptării operei autorului paradoxal care sunteți. Greșesc? - Este corect, numai că în epocă nu eram atât de cunoscut, ca să fiu ironizat. Nu
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
o dublă - majoră - amprentare: în primul rând prin metoda, perfect dezideologizată, a relecturii; în cel de-al doilea, prin diagnosticul implicit și subliminal pe care-l fixează drept blazon al studiului și - în același timp - al operei mateine. Premisă de căpătâi a oricărei înțelegeri raționale ori emoționale, recitirea devine, la Matei Călinescu, algoritm. Ea capătă o armătură teoretică serioasă și își dezvoltă, recursiv, un inventar de texte pentru care devine principiu de decodare. James Joyce, Jorge Luis Borges, Vladimir Nabokov - în
De la Evanghelii la patristică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8883_a_10208]
-
dâmbovițeană a Arnotenilor, alege - fără să stea pe gânduri - prima variantă. Totuși, nefiind un spirit speculativ și neavând megalomane tentații eseistice, el refuză - inspirat - să-și transforme opțiunile în program. În matricea sa analitică, tema prefigurează glosa. Iar întrebarea de căpătâi nu e mai niciodată rostită în gol. A-i reproșa, prin urmare, într-un corpus de texte atât de dens și de profund, inaderența la tiparul matein ar fi o obtuzitate. A-l acuza, pe de altă parte, de un
Pentru uzul rechinilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8907_a_10232]
-
Konstantinos Kavafis, Zaharias Papantoniou, Gheorghios Drosinis. Decupai din ziare romanele publicate în foileton, majoritatea povestiri polițiste sau istorice, și le păstrai prinse în agrafe, ca extrasele cu cuvinte încrucișate ale lui Aris pe care le-ai descoperit în comoda de la căpătâiul patului. Cele mai multe cărți pe care le citeam le împrumutam însă de la rude și de la prieteni. Tanti Iro ne făcuse rost de voluminoasa Forsythe Saga de John Galsworthy. -Ai citit John Galsworthy? întrebai tu pe unii și pe alții. Trebuie să
Vasilis Alexakis - Te voi uita în fiecare zi by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9804_a_11129]
-
lui }uculescu amintește de Van Gogh cu urechea tăiată, care-l fascinase pe vremuri, și de mîna imensă a lui Parmigianino, din oglinda sa blestemată - deci o înclinație spre obsesie și disperare". Iar puțin mai încolo, demontînd stereotipul etnografismului: ,,Ștergarele,căpătîiele, scoarțele, ceramica și ornamentația în lemn, lucrăturile populare, dîndu-i un caracter oarecum livresc inspirației sale, rămîn, de fapt, mult în urmă." Și, finalmente, așezarea definitivă a lui }uculescu într-un spațiu fizic și simbolic ireductibil: ,,Oscilația între știință și artă
Ochiul lui Sorescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9845_a_11170]
-
televiziune și de orice escroc ce pozează în campion al patriotismului și românismului. Însăși preferința masivă pentru subiecte precum biografia lui Ceaușescu arată cât de departe suntem de maturitatea unei societăți responsabile. Nu compătimirea față de victime e preocuparea noastră de căpătâi, ci exaltarea figurilor sinistre, a zbirilor și asasinilor. Nu ne pasă de cei care au suferit și au fost umiliți, ci continuăm să morfolim dosurile puhave ale împilatorilor și escrocilor. Nepăsători în fața nedreptății și a crimei, ne comportăm precum urâta
Încă un tango cu Ceaușescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9910_a_11235]
-
deopotrivă rădăcinilor din tradiție și finețurilor ținînd de cuvinte, demne de lumea în care s-a scris că le style, c'est l'homme meme. Bunăoară, Les frontieres de la langue, articolul lui Jean-Luc Outers, sau reculegerea, tot a lui, la căpătîiul unei limbi dispărute: liv. Și nobila inutilitate a unui tînăr cercetător, dîndu-și ani din viață ca să afle de ce s-a vorbit un idiom și nu altul, de ce acolo și nu în altă parte: În fond, de ce tu și cu mine
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9955_a_11280]
-
ea pe Mihai: "Alecu pătrunse primul și pentru moment se-nfurie de imaginea ce se deschidea sub ochii tuturor: un bărbat strângând în brațe nevasta lui. El, inutil, un rătăcit care se asigurase de ospătarea musafirilor și nu veghease la căpătâiul ei așa cum ar fi trebuit, așa cum făcuse celălalt. Din nou pierduse, din nou alesese altceva" (p. 217). Eșantioanele de mentalitate configurează specificul regional și cultural, cu inserții în intimitatea familiilor boierești, iar idila nu este una siropoasă, deoarece autoarea a
Prin lumea evgheniților by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8983_a_10308]
-
al unor mărturisiri politice riscante, Alexandru Paleologu are inteligența, șiretenia și ironia necesare pentru a scăpa nevătămat. Demonstrația sa are o logică impecabilă. Marxismul devine, în explicația de atunci a eseistului, extrasă parcă din lumea unuia dintre autorii săi de căpătâi, I.L. Caragiale, un fel de Biblie, în care se găsesc toate, domeniul tuturor libertăților, cu adevărat "visul de aur al omenirii". Probabil că, la vremea respectivă, nici măcar Nicolae Ceaușescu nu ar fi avut argumente să îl contrazică. Iată ce îi
Turnirurile inteligenței by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9102_a_10427]