308 matches
-
Dar vezi, în Betleem nu sa găsit nimeni care să judece cu inima, așa cum faci tu.” „Mie îmi este milă și de bietul măgăruș, care sigur era obosit și flămând,” spuse la rândul ei Andreea, suspinând. Bunica o mângâie pe căpșorul ei drăgălaș și o liniști. „Dar acum, dragii mei, fiindcă văd că vi se închid ochișorii de somn, eu zic să mergem la culcare. Iar mâine seară vom continua minunata povestire.” Copilașii trecură pe rând în brațele bunicii, care-i
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
liniștit, mama nu mai are ce să ți dea acum, doar căldura corpului ei de care te-ai lipit, chiar și căldura asta va fi numai pentru tine de-acum încolo, așa, acum ai adormit, stai într-o parte, cu căpșorul culcat pe brațul mamei, cu sfârcul ei încă între buze și cu un strop de lapte pe bărbie, ești ca un mic animal de pradă sătul sau ca un înger senin venit din alte lumi, dormi, puiule, mama rămâne aici
Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
Îl văd, cum își întinde mâna, prinde-un ram și-i pipăie cu mângâieri ușoare mugurii. Un miel s-apropie printre tufișuri. Orbul îl aude și zâmbește, căci n-are Pan mai mare bucurie, decât de-a prinde-n palme-ncetișor căpșorul mieilor și de-a le căuta cornițele sub năstureii moi de lână. Tăcere. În juru-i peșterile cască somnoroase și i se mută-acum și lui căscatul. Se-ntinde și își zice: "Picurii de rouă-s mari și calzi, cornițele mijesc, iar
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
diferite de verde creează o pictură ce pare să prindă din ce în ce mai mult relief. La nivelul solului se găsesc fel și fel de îndrăznețe capete colorate ale floricelelor ce par să construiască diademe demne de a încorona căpșorul unei prințese. Totul aduce o bucurie aparte și încarcă sufletele oricărui privitor. Trunchii copacilor adăpostesc fel și fel de secrete sub coaja lor groasă și ocrotitoare. Orice zgomot își găsește ecoul printre acești arbori ce stau nemișcați, așteptând cuminți ploaia
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
ca să nu se ofilească și să-și amintească mereu de el. Și uite-așa Ghiocel stă și azi În grădina zmeului. Să nu credeți cumva că Ghiocel s-a schimbat. Chiar floare fiind, tot curios este , iar primăvara devreme scoate căpșorul din zăpadă ca să vadă și să mai afle ce se mai Întâmplă prin lume. CERBUL O femeie harnică, dar săracă ajunse să intre slugă la un boier. Femeia avea un băiat pe care Îl chema Ioan. Și era băiatul lumina
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
rușine obrazului? Babele păreau pălite de nebunie subită. Strigau cât le ținea gura și gesticulau cu andrelele și, ca la comandă, plu tonul de mămăici se repezi șontorog, dar hotărât, să-i dea polițistului o lecție. Cu o forță nebănuită, căpșoarele roz începură să se agite, să-i care frenetic andrele pe spinare polițistului și să-l facă albie de porci. — Na, mă, nenorocitule. Să mai zici tu că face Vetuța noastră comerț ilicit! Fire-ai al dracu’ de nenorocit cu
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
fabuloasa frumusețe exotică, se pomenea atingîndu-și cu degetele buzele pline și tatuate și în-trebîndu-se cu voce tare: "Cine sânt eu?" La sunetul vocii ei, dublat de clinchetul inelușului de sticlă pe dinții cristalini, apărea însă imediat Veve, ițindu-și în oglindă căpșorul plin de panglici și mai prinzîndu-i în păr un pieptene sculptat în os. Trista întrebare se disipa arunci în golul opalin al lădoiului colonial până căpăta aerul frivol al unui capriciu. Întreaga dimineață Melanie și Veve trudiseră la pregătirea ei
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
râde cu mare poftă. Da, la spălat! repetă tăticul. După ce băița este gata, părinții-l înfășoară într-un prosop mare. Parcă l-ar înfășa, iarăși în scutece. Dar, nu! Cu același prosop, îl freacă bine și pe obrăjori, și pe căpșor și pe ceafă, peste tot. Ce bine e ! Apoi, îl îmbracă în hăinuțe curate și frumoase și, la urmă, îi usucă părul cu ceva care suflă-nspre el aer cald. ‘A ‘pă-la’! - gângurește micuțul. Gata, am fost la spălat. Acum, că
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Odată, tata n-a mai băgat mașina în garaj ci, pur și simplu, a pus husa peste ea. Afară era o zi de vară, foarte călduroasă și cu mult soare. Sorina a privit cât a privit autoturismul și, deodată, în căpșorul ei s-a strecurat o idee. S-a dus într-o fugă în casă și i-a zis tăticului ei: Eu zic că ar fi mai bine să dai haina jos de pe Tinuța. Cum așa? Și de ce? Făcu tatăl. Acum
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
în bibliotecă și a început să citească ceva, iar copiii, în camera lor, s-au mai jucat un pic. Când a sosit ora de culcare, și-au făcut pătucurile și, țuști! Sub pătură. Sorina se simțea tare obosită. Când puse căpșorul pe pernuță, i se păru că începe să plutească, mai întâi, prin cameră, după aceea prin tot apartamentul iar, mai apoi, pătuțul seamănă cu un covor năzdrăvan care - ca în poveștile vechi - unduia peste case, peste văi și dealuri. Era
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
sunt două anotimpuri... spune Petronela și lasă, deodată, capul în jos, roșește și mai-mai că i vine să plângă. Înțelegând totul dintr-o simplă privire, educatoarea se apropie de ea. Apoi, două mâini calde și tare dragi copiilor îi mângâie căpșorul, obrajii și-i șterg o lacrimă nepoftită ce ar fi voit parcă să anunțe sosirea rapidă a altora. Așa e, Petronela, ai dreptate. Celelalte două anotimpuri sunt primăvara, care sosește imediat după plecarea iernii și toamna. Aceasta începe exact atunci când
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
acum pisoiașul firav și fricos care trebuia ocrotit, mângâiat și alintat tot timpul?” se întrebau copiii. Nu-i vorbă că de mângâieri și alintări nu duce el lipsă nici acum, că tare i mai plac! Însă, de la o vreme, în căpșorul țâncului nu mai era altceva decât mâncare și joacă. De cum îl priveai, ochii lui mici și neastâmpărați te îmbiau, parcă, la alte și alte șotii. Nici unul din ghemele bunicii nu mai stă la locul lui, căci Motănel sare peste ele
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
că s-a pierdut de ea. Iepuroaica-mamă s ar putea să-l caute peste tot. Dar pădurea-i mare și nu cred să-l găsească prea repede. Până atunci, cine știe ce mai poate păți, bietul de el?! zice Sorina și mângâie căpșorul drăgălaș al iepurașului. Eu am o idee: ce-ar fi să-l luăm cu noi și să l ducem la bunicul. El o să-i găsească un loc lângă iepurașii de casă pe care-i crește și, uite-așa o să se
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
se afla nici de astă dată la biroul lui. Pe unde o fi? Pe la Căminul Cultural? Sau, poate, pe la vreo fermă. Cine știe? Dar căluțul și săniuța sunt în curte. Ce ar fi să-i facă tăticului o surpriză? În căpșorul Alinei a încolțit un gând: să se urce amândouă-n săniuță cât mai curând, și prin sat să pornească pentru ca pe tăticul mai repede să-l găsească. Ce-o să zică el când le va vedea? Fără ndoială se va bucura
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
-l certa ceilalți pe guraliv. „Așa este! zice Sorina. Și bunicii, și părinții ne-au spus lucrul acesta!” „Gata, am terminat de mâncat!” reîncepe larma din cuib. „Să vă fie de bine!” le urează Sorina. „Mulțumim!” răspund puii înclinându-și căpșoarele, așa cum i-au învățat mama și tata. Dar ce-i asta? Unul dintre ei, mai neastâmpărat și mai neatent, cade din cuib. Frățiorii lui privesc îngroziți în jos. Poc! Sărmanul! Nu, nu e ce cred ei. A căzut - unde gândiți
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Cu un nou mârâit, câinele ar vrea să-i spună: „Să privim mai atent. Oare, de ce zboară rânduneii încoace și încolo?” Ia te uită! Se miră băiatul. Un pui a căzut din cuib. Săracul! Mă duc să-l mângâi pe căpșor. Că somnoroasa asta nici n-a băgat de seamă ce se întâmplă la nasul ei. „Lasă-l în pace! Cheamă, mai bine pe bunica sau pe bunicul. Or să-l pună iar în cuib, la locul lui”. Ai dreptate, Cuțulache
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
se lasă deloc. E într-adevăr extrem de adorabilă și e destul de ciudat că Mark n-a insistat pe chestia asta sistematic înainte de toată povestea cu accidentul. Neobișnuit. Extraordinar. Ai remarcat vreun... hai să-i zicem tipar ciudat? Ea clatină din căpșorul ei frumos. Vrea să aibă încredere în ea. E puțin prea apropiată de Pseudosoră-sa pentru liniștea lui, dar femeia aia a păcălit pe toată lumea, chiar și pe Barbara. Vrei să spui că nici unul dintre cei cu care am vorbit... nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
timp, Dostoievski - spre exemplu - sa dovedit mai important și chiar mai ...contemporan cu noi, decît uitatul D. Burliuk. Cam aceiași, În 1914, În amabilul manifest Ducețivă dracului!, se-ntrebau, cu logică egofilie, dacă „nu cumva bătrîneii ne-au mîngîiat pe căpșor pentru ca din scînteile poeziei noastre să-și țeasă o cingătoare electrică pentru a vorbi cu muzele?”. Amuzant, nu? Altfel, e greu de crezut că mult hulitul Pușkin a avut norocul ...să Învie ( deși există un precedent!), spre-a se umple
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
femei în același timp..., dar cu cât mă face asta mai fericită? Înțelegerea, oare, mă fericește? Nu. Mă face doar să înțeleg mai bine, dar ce s-a spart, spart rămâne!... Arm deschise poarta cu tristețe, dar, zărind la fereastră căpșorul blond cu cosițe lungi al Mădălinei și zâmbetul ei fericit, se simți deodată mai liniștită și inima i se umplu de căldură. Nu peste mult avea să le ia pe amândouă fetele, ca să se retragă cu ele la mănăstire. Își
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
-o cineva În două, și acolo, la capătul parâmei, e copilul ei, o adunătură de mușchi, vânătă la culoare, și ea se uită după mâini, dar nu le vede, și se uită după picioare, dar nu le vede, și apoi căpșorul se ridică și ea Își privește copilul În față, un singur șir de dinți deschizându-se și Închizându-se, fără ochi, fără gură, doar dinți clănțănind... Desdemona se trezește cu un tresărit. Îi trebuie câteva clipe până să-și dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
capătul filamentului, desfoindu-se exotic și pluriform în craniul meu. Se formase un cordon ombilical între mințile noastre, ea era mama care mă hrănea cu substanța gelatinoasă a visului, iar eu - care (sau fiindcă) iubeam fiecare fibră din amărâtul ei căpșor de studentă și gâsculiță - creșteam din întrolocarea foițelor embrionare, scrise pe ambele fețe cu vise furate. Și iată-ne acum: eu, autor, colectând glorie și (mult mai mult) dispreț, nemaiîndrăznind să intru nopțile în nici un fel de ring, pentru nici un
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
care seara îi mai camuflezi tu cumva, dar acum... Și e al dracului de frig în camera asta. Hai, femeie, distracția s-a terminat. M-ai uitat, iubit cetitor? Sânt eu, naratorul. E drept că nu mi-am mai scos căpșorul gingaș la vedere, dar asta fiindcă am avut cu totul altă treabă. Eu sânt cel care se lăfăie acum călare pe oul de pe masă, ca și când ar vrea să-l clocească, eu sânt cel care-și agită lăbuțele invizibile (dar multe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
La început apăru în ușa întredeschisă un ochi speriat, după asta ușa fu deschisă cu putere și fără menajamente, și în cameră păși, hotărâtă să facă scandal, o siluetă de fată într-o pijama bărbătească, cu gulerul ridicat în jurul unui căpșor fermecător. Tocurile înalte ale pantofilor ei roșii fără ștaif țăcăneau pe parchet. - Eeeiii, spuse ea, cu ochii pe Nelly și pe Kitty, fără să ne dea vreo atenție nici mie, nici lui Iag. După cum văd, sunteți niște chiriașe minunate! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
dumneavoastră merită ceva mai bun. Rușinat de victoria mea, îmi plecai capul în tăcere. Poate - adăugă ea grăbit și vorbind aproape în șoaptă -, poate că vom putea continua cândva discuția noastră în contradictoriu. Mă numesc Sonia Minț. Și, plecându-și căpșorul, de parcă ar fi vrut să-mi privească fața, în timp ce eu, plecat respectuos, îi sărutam mâna pe care mi-o întinsese, ea scoase o exclamație uimită, iar pe chipul ei de vulpiță ochii teribil de albaștri se alungiră ca la chinezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
desprins din perete, mai o șurubelniță găsită sub pat, ca într-un episod din MacGyver. De atunci, cu mouse-ul în dreapta, am început să mă închid singură în astfel de odăi, de fiecare dată când aveam chef să-mi bat amuzată căpșorul brunet. Escape the room. Țelul suprem. Când ai însă de a face cu 99 de încăperi, lucrurile ies din tiparul obișnuit. În primul rând, pentru că sunt 99, ceea ce te înspăimântă și descurajează încă de la început. Apoi pentru că nu mai există
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]