209 matches
-
5 va avea următorul cuprins: "551.931 lei"; - la poziția nr. 205, coloana 3 va avea următorul cuprins: "Situat în satul Valea Voievozilor, în suprafață de 124 mp. Vecini: N - TAP, E - str. Preot Goglea, S - str. Cărămidari, V - str. Cărămidari"; - la poziția nr. 248, coloana 5 va avea următorul cuprins: "3.268.919 lei"; c) la secțiunea I "Bunuri imobile", după poziția nr. 249 se introduc 3 noi poziții, pozițiile nr. 250-252, conform anexei nr. 28. ... 38. La anexa nr.
HOTĂRÂRE nr. 811 din 31 iulie 2012 pentru modificarea şi completarea unor anexe la Hotărârea Guvernului nr. 1.350/2001 privind atestarea domeniului public al judeţului Dâmboviţa, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Dâmboviţa. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/244501_a_245830]
-
la aproximativ 4850 de locuitori și o agenție (sucursală) bancară la aproximativ 3100 de locuitori, cu o medie de 1,5 agenții (sucursale) per bancă. În Călărași se pot distinge următoarele zone funcționale: Zona de nord: Cuprinde cartierele „Gară” și „Cărămidari” cu împrejurimile lor, având ca limită de sud Bulevardul Republicii, iar ca limită de nord terenurile fostului I.A.S. Călărași Aici sunt amplasate Fabrica de confecții (S.C. Catex S.A.), Fabrica de sticlă Saint-Gobain, Fabrica de zahăr, Fabrica de nutrețuri combinate
Călărași () [Corola-website/Science/296940_a_298269]
-
populația civilă. Au fost construite de soldați ai Leg. V Macedonica o dată cu castrul, iar la începutul secolului al III-lea au fost refăcute și „modernizate” de un detașament al Cohortei I "Sagittariorum", condus de Aurelius Mercurius, "magister in Figlinis" (maistru cărămidar). Pe lângă dotările obișnuite ale unor terme, cum ar fi camera de foc ("PRAEFURNIUM"), camera de aburi ("LACONICUM"), sala de baie ("CALDARIUM"), camera de apă rece ("FRIGIDARIUM") și altele, în partea de nord se găseau săli de lectură și un spațiu
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
și soluri nisipoase și în special argiloase mult apreciate pentru prelucrarea vaselor de pământ ( oale, străchini, ulcioare etc.), care a determinat ocupația strămoșeasca de căpetenie a acestor "Pământeni", majoritatea păstrând până aproapede zilele noastre această tradițională îndeletnicire de olari sau cărămidari. Aici și-a făcut apariția pentru prima dată pe meleagurile dâmbovițene tradițională "roată a olarului". La Dragăești există un alt mare proprietar pe nume Generalul Petrescu, care deținea cele mai fertile suprafețe de pământ din vatra satului, iar locuitorii exploatați
Drăgăești-Pământeni, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301169_a_302498]
-
de 47 de familii. Numele satului vine desigur de la carierele de piatră aflate în regiune. În jurul anilor 1720-1750, în Iași, încep să fie construite tot mai multe case, poduri, străzi de piatră. Astfel apare celebra "breaslă a pietrarilor, podarilor și cărămidarilor". La început pietrarii locuiau în Iași, după cum vedem în Catastiful Iașilor din 1755, însă datorită drumului anevoios până pe Dealul Repedea de unde scoteau lespezile de piatră, au hotărât să se mute la poalele carierei. Astfel apare satul Pietrărie. Neobișnuit este faptul
Pietrăria, Iași () [Corola-website/Science/301299_a_302628]
-
lei. În 1931, o nouă reorganizare administrativă, creează pe teritoriul actual al comunei următoarele unități administrative: comuna Bordei Verde cu satul Bordei Verde, comuna Constantin Gabrielescu cu satul Constantin Gabrielescu, comuna Filiu cu satele Filiu și Ionești și comuna Lișcoteanca Cărămidari cu satele Lișcoteanca Cărămidari, Lișcoteanca Satnoeni și Pănești. Documentul aduce câteva elemente de noutate. În primul rând, din acest moment numele de „Bordeiul Verde” va fi înlocuit în documentele oficiale cu denumirea „Bordei Verde”, folosită și astăzi. În al doilea
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
nouă reorganizare administrativă, creează pe teritoriul actual al comunei următoarele unități administrative: comuna Bordei Verde cu satul Bordei Verde, comuna Constantin Gabrielescu cu satul Constantin Gabrielescu, comuna Filiu cu satele Filiu și Ionești și comuna Lișcoteanca Cărămidari cu satele Lișcoteanca Cărămidari, Lișcoteanca Satnoeni și Pănești. Documentul aduce câteva elemente de noutate. În primul rând, din acest moment numele de „Bordeiul Verde” va fi înlocuit în documentele oficiale cu denumirea „Bordei Verde”, folosită și astăzi. În al doilea rând este pentru prima
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
privind împărțirea administrativ teritorială a teritoriului Republicii Socialiste România"", prin care comuna Bordei Verde este stabilită în componența actuală, în cadrul reînființatului județ Brăila. Legea aduce câteva modificări esențiale: se desființează satul Vintilești, prin contopire cu satul Bordei-Verde, se desființează satele Cărămidari și Satnoieni, care se înglobează în satul Lișcoteanca și se desființează comuna Filiu înglobându-se satul Filiu în comuna Bordei Verde. Inundațiile catastrofale din anul 1970, aveau să conducă la desființarea satului Filiu, sat grav afectat de distrugerile din timpul
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
în timp ce primul a murit la 11 zile și ar fi avut 11 ani în 1904, cel de-al doilea a murit când avea 11 ani. În "Veghea lui Finnegan", Joyce pornește de la o baladă irlandeză despre Tim Finnegan, un meșter cărămidar care cade într-o zi de pe scară și moare. La priveghi, prietenii lui devin gălăgioși din cauza alcoolului și varsă din greșeală whiskey peste corpul neînsuflețit al lui Finnegan, readucându-l la viață, fiindcă whiskey-ul este „apa vieții” („uisce beatha” în
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
septembrie 1913, București ― d. 22 iunie 1963, București) a fost o interpretă română de muzică populară, ușoară, lăutărească, romanțe și teatru de revistă. A fost supranumită "Pasărea măiastră" (de Nicolae Iorga) și "Regina cîntecului românesc". S-a născut în mahalaua Cărămidarilor din București (zona Palatul Copiilor - Parcul Tineretului), fiind al treilea copil al Anei Munteanu, originară din comuna Cârța, județul Sibiu (Țara Făgărașului) și al florarului Ion Coandă Tănase (1877-1958), din satul Mierea-Birnici, jud. Dolj (azi Mierea, com. Crușeț, jud. Gorj
Maria Tănase () [Corola-website/Science/298795_a_300124]
-
copiii s-au mutat la București în grădina lui Filip Lenș din Clopotari, acolo unde astăzi ființează un spital pentru copii. După un timp familia Grigorescu s-a mutat la o rudă de-a lor, la Popa Volbură din mahalaua Cărămidarilor, unde au dus o viață simplă, mulțumindu-se cu puțin. Așa cum Gheorghe (Ghiță) muncea la atelierul pictorului Anton Chladek, așa și Nicolae (Nicu) a intrat ca ucenic la acest atelier de zugrăvit. Din precizările pe care Virgil Cioflec le-a
Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/297835_a_299164]
-
bine pe când era înconjurată de vestiții codri ai Vlăsiei. În vârful dealului Cotroceni se afla un schit numit de călugări denumit "Cotrocenii cei de sus", pentru a face deosebire de "Cotrocenii de jos", denumire care se referă la satul de cărămidari care se afla la baza dealului. ”Satul și moșia sunt atestate documentar pentru prima oară într-un hrisov domnesc din 27 noiembrie 1614 sub forma Cotroceni. Ele au existat cu siguranță și înainte de 1600, deoarece primii proprietari pe care-i
Mănăstirea Cotroceni () [Corola-website/Science/307735_a_309064]
-
avansat general. Între 1918 - 1930 Generalul a îndeplinit funcția de prefect al Poliției Capitalei (cel mai longeviv prefect de poliție al Bucureștilor), apoi pe cea de comandant al Jandarmeriei Române (1930-1931). Eracle Nicoleanu (împreună cu soția sa) sunt printre ctitorii bisericii „Cărămidarii de Jos,” din București. Bandele care terorizau Capitala la începutul anilor ’30, tâlhărind, furând, luând taxe de protecție, făcând scandaluri în locuri publice căpătaseră amploare, iar criza economică acutizase fenomenul infracțional în ultimii ani ai conducerii lui Eracle Nicoleanu, deținător
Eracle Nicoleanu () [Corola-website/Science/311812_a_313141]
-
Lay” se dezvoltă, incepand cu "stradă Tournelles", cea mai veche stradă a localității și devine «"L’Haÿ"», (pronunțat [la'i]). Comună participa la avântul industrial, dezvoltând mici fabrici legate de natură argiloasa a solului sau: lucrări de gips, cariere, două cărămidarii, în care lucrau mai multe sute de persoane, până în anii 1950. La începutul acestui secol al XXI-lea, orașul s-a consacrat reînvierii acestui material natural, călduros și ecologic, care este argilă, după cum o mărturisește nou-nouță clădire a Primăriei. În
L'Haÿ-les-Roses () [Corola-website/Science/304784_a_306113]
-
arvalis), brotacul (Hyla arborea), șopârla de munte (Lacerta vivipara), tritonul carpatic - mai rar (Triturus montandoni), salamandra (Salamandra salamandra), vipera comună (Vipera berus) Dintre păsări, "pe lângă pâraiele cu pantă mare "se află: arinarul (Chrysomirtis spinus), cintița (Fririgilla coelebs), gușa roșie sau cărămidarul (Erithacus rubecula), muscarul sur (Muscicapa striata), pescărelul verde (Alcedo ispido) și cel negru (Cinclus aquaticus). Se regăsesc "printre livezi sau poieni": botgrosul(Coccothraustes coccthraustes), ciocănitori [verde (Picus viridis) - ghionoaia, pestriță (Dendrocopos major), sură (Picus canus), de gradini (Dendrocopos syriacus) și
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
paparudele/ să dea porumburile/ cât gardurile" Ritualul, având o dată tradițională fixă (marți în a treia săptămână post-pascală, dar și ori de câte ori e secetă prelungită, în iunie și iulie), este magic, aparținând tipologiei cultelor agrare și cu totul deosebit de vrăjile practicate de cărămidari și solomonari pentru legarea sau dezlegarea ploii: în timp de secetă, tinere fete execută "Jocul Paparudelor", ca figurante ale unui dans rudimentar, în fuste simbolice de frunzare; concomitent, femeile din sat le stropesc cu găleți de apă. Uneori e o
Paparudă () [Corola-website/Science/306401_a_307730]
-
în lege încep imediat dar ritmul este lent, cu termene amînate, cu lucrări superficiale . <br> Canalizarea Dîmboviței începe la sfîrșitul anului 1880 și cu toate că lucrările au fost terminate, o ultimă inundație are loc în 1892 cînd sînt afectate cartierele Grozăvești, Cărămidari și Cotroceni; Grădina Botanică a fost distrusă aproape în întregime. În istoria Bucureștiului au existat mai multe epidemii de ciumă. Din secolul al XV-lea ele apar și în însemnări. Astfel, în timpul lui Gheorghe Duca apare ciuma din 1676; domnitorul
Calamități care au afectat Bucureștiul () [Corola-website/Science/305864_a_307193]
-
și ne-educat, fiind unul din mulții pescari în Oceanul Atlantic, de pe coasta Casamance a Senegalului. A studiat la "Școala de ceramică" din Marsassoum, după care s-a mutat la Dakar, unde a prestat tot felul de meserii, așa cum au fost cărămidar, instalator și ajutor de mecanic auto până în 1939, când a fost recrutat în armata franceză. A participat la cel de-al doilea război mondial, începând cu 1942. A ajuns pentru prima dată în Franța în 1944, după ofensiva debarcării aliaților
Ousmane Sembène () [Corola-website/Science/313458_a_314787]
-
Wault, între Cetatea și Lille vechi, si brațul de "Low" Deûle care apare la sfarsitul Avenue de Persoane-Belge. Ca parte a planului de albastru metropolitane, aceasta ar trebui să deschidă brațele. Resurse pentru materiale de construcții. Loess a alimentat multe cărămidarii care a furnizat orașului până la a doua jumătate a secolului al XX-lea. Cretă, numite local piatră Lezennes a fost utilizat pe scară largă pentru construcții, cariere subterane (la marginea de Lille, în principal, Loos-lez-Lille și EMMERIN, sud, si Lezennes
Lille () [Corola-website/Science/297715_a_299044]
-
date în folosință o fabrică de prelucrare a pieilor, o fabrică de spirt din cartofi și cereale, o fabrică de cremă de ghete, o fabrică de săpun de rufe, săpun de față, lumânări și cleiuri, o fabrică de lichioruri, patru cărămidarii și un atelier de olărie. În 1893 în Siret sosește un mare grup de emigranți polonezi din Rusia. Guvernul rus le-a solicitat polonezilor să părăsească regiunile locuite în Ucraina, oferindu-le în schimb terenuri în Siberia. În total în
Siret () [Corola-website/Science/297082_a_298411]
-
apariția cărămizii arse ca material de construcție. El a fost practicat în mod curent de către anumite familii de țigani, printre care cele mai cunoscute sunt Bambu, Birghiu și Șandru. Pentru nevoi strict personale, s-au întâlnit uneori în sat și cărămidari ad-hoc proveniți din rândul familiilor mai nevoiașe, care-și confecționau cărămida fie în grădina proprie, fie la marginea satului în locurile numite „La Cărămizi”, „La Ferestar”" sau „La Iovici”. "Fierăritul" este o ocupație străveche, practicată mai ales de către țigani în
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]
-
fostului domnitor Scarlat Callimachi (1812-1819) și al Smarandei Callimachi (născută Sturza), a construit între anii 1832-1841 un han în centrul satului Drăgușeni, plus o serie de acareturi. Au fost folosiți meșteri specializați în construcții (stoleri, lăcătuși și fierari, pietrari și cărămidari). Acest han era stație de poștalioane și loc de popas și de târg pentru negustorii care străbăteau Moldova. Hanul dispunea de odăi pentru musafiri, camere pentru crâșmari și hangii, magazii, bucătărie, crâșmă și cramă de vinuri. În curtea interioară erau
Hanul Drăgușeni () [Corola-website/Science/321692_a_323021]
-
parte din copilărie pictorul Nicolae Grigorescu, unde s-a mutat în anul 1843 alături de mama și de frații săi. Tot în s-a născut, în anul 1913, marea cântăreață de muzică populară Maria Tănase. Astăzi, în locul unde a fost Mahalaua Cărămidarilor, este cartierul bucureștean Tineretului. Ca amintire a vechii mahalale a rămas biserica cu hramul Sf. Gheorghe și care se numește Cărămidarii de Jos. Mahalaua ,Cărămidarii de Jos” se întindea odinioară începând de la Podul Vechi, astăzi ,Podul Timpuri Noi”, și până la
Mahalaua Cărămidarilor () [Corola-website/Science/321978_a_323307]
-
s-a născut, în anul 1913, marea cântăreață de muzică populară Maria Tănase. Astăzi, în locul unde a fost Mahalaua Cărămidarilor, este cartierul bucureștean Tineretului. Ca amintire a vechii mahalale a rămas biserica cu hramul Sf. Gheorghe și care se numește Cărămidarii de Jos. Mahalaua ,Cărămidarii de Jos” se întindea odinioară începând de la Podul Vechi, astăzi ,Podul Timpuri Noi”, și până la ieșirea din oraș a Dâmboviței. Mahalaua Cărămidarilor de odinioară este astăzi integrată în peisajul modern al orașului București, unde s-au
Mahalaua Cărămidarilor () [Corola-website/Science/321978_a_323307]
-
anul 1913, marea cântăreață de muzică populară Maria Tănase. Astăzi, în locul unde a fost Mahalaua Cărămidarilor, este cartierul bucureștean Tineretului. Ca amintire a vechii mahalale a rămas biserica cu hramul Sf. Gheorghe și care se numește Cărămidarii de Jos. Mahalaua ,Cărămidarii de Jos” se întindea odinioară începând de la Podul Vechi, astăzi ,Podul Timpuri Noi”, și până la ieșirea din oraș a Dâmboviței. Mahalaua Cărămidarilor de odinioară este astăzi integrată în peisajul modern al orașului București, unde s-au dezvoltat campusul universitar al
Mahalaua Cărămidarilor () [Corola-website/Science/321978_a_323307]