260 matches
-
înserat, Cicoare i-a întrebat: Ce noutăți ați descoperit? Să începem cu Urecheatu. Mare lucru n-am descoperit. Doar că cam de multă vreme nu au mai trecut oile pe aici. De unde ai dedus tu asta? Simplu! Buruienile de pe marginea cărăruilor au crescut în voie. Asta înseamnă că inamicul a închis intrarea în gârlă. Ce ne spui, Toadere? Că Urecheatu are dreptate, dar că buruienile de pe cea mai de jos cărare sunt mai vânjoase și cărarea mai lată. Pe acolo sigur
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
sublocotenentul. Eu, domn sublocotenent - a răspuns Trestie. Știți cum să acționați în caz de vă întâlniți cu inamicul... Știm. Mutu’ mă cheamă și pe aici ți-i drumul - a răspuns Toaibă.... Mergeau de vreo zece minute. Până la urmă, au dibuit cărăruia de la piciorul pantei. Călcau ca pisica, doar în vâful picioarelor, pentru a simți bine denivelările terenului. Buruienile le erau de mare ajutor. Atât ca orientare, cât și ca puncte de sprijin. După un timp, au băgat de seamă că terenul
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
lui Toader la postul de prim-ajutor și apoi finalizarea misiunii primite. Mai avem doar o zi înainte... Cine îl însoțește pe Toader? - a întrebat sublocotenentul Cicoare. Voi merge eu, dar unul singur nu poate face nimic la trecerea pe cărăruia de pe gârlă, unde trebuie să mergi doar târâș. Alege-ți ajutorul. Cine vrea să meargă cu mine? a tatonat Trestie. Fără nici un cuvânt, sergentul Limbosu a ieșit în față. Trestie a făcut ochii mari, privind nedumerit la sergent, întrebându-se
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Toaibă. Ce zici, Toadere? Mai poți rezista, fiindcă trebuie să rămânem adăpostiți până ne dăm seama ce făină se macină aici? O zi nu voi putea rezista, pentru că sângele nu s-a oprit de tot. Eu voi vedea dacă pe cărăruie se poate merge târâș. Spunând acestea, Trestie a pornit să se târască spre adâncul gârlei, privind cu mare atenție către pisc, pentru a descoperi vreo mișcare. „De mers se poate merge târâș, dar câte unul. Cum îl ducem însă pe
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
minune, enigmatic e Pământul! și am renăscut la bordul visurilor mele când tu incendiai tot Nordul cu mici arii, fredonând. 2. Renaștere perpetuă Prin codrii mei de visuri, te căutam precum Doinaș “mistrețul” său... Ce ideal fantastic! să faci din cărărui un lung și tainic drum ca-ntinsul mării mele de plastic și elastic și m-am oprit în portul bodegilor cu bere când te-am zărit la masă învăluită-n ceață, izvor de poezie, iubire și putere făcând din noaptea
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
pe străzi, spuse o femeie, în timp ce Ignatius se îndepărta legănat pe alee. Ignatius fu mirat să simtă o pietricică lovindu-l în cap pe la spate. Furios, împinse mai departe căruciorul până ajunse aproape de capătul aleii. Acolo lăsă căruciorul pe o cărăruie, ca să nu se vadă. Îl dureau picioarele și în timp ce se odihnea nu voia să-l deranjeze nimeni, cerându-i un cârnat. Deși negustoria mergea cât se poate de prost, erau momente în care omul trebuia să privească lucrurile în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
facă vreun rău. Pe curând, țiganco! Dorian o porni vioi spre capătul aleii ca să-l găsească pe marinarul decadent. Ignatius privea spre Royal Street, întrebându-se ce s-a mai întâmplat cu asociația femeilor. Se îndreptă cu pași tărăgănați spre cărăruia unde își ascunsese căruciorul. Își pregăti un crenvurșt și se rugă în gând să se prezinte vreun client înainte de sfârșitul zilei. Medită cu tristețe cât de jos împinsese Fortuna roata lui. Nu-și imaginase niciodată că va veni ziua în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
religii excentrice, cu nețărmurită gentilețe și nebunie fără de moarte. De cele mai multe ori se presupune că Sfîrșitul Lumii se va petrece aici, dar Grădina Edenului nu face decît să se lățească. Casa Sandinei este ascunsă În sînul unei grădini de rai. Cărărui pavate cu scoici și pietre plate duc către un chioșc de meditație și o clădire fără ferestre, din lemn de sequoia. Wakefield șade În bucătărie, Înconjurat de cele zece mii de cărți de bucate, În timp ce Sandina răsucește un joint imens. — Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
rupe faguri în umbra unor nuci. E trist: se înmulțesc prin codri mânăstirile, și-l supără sclipirea unei cruci. Zboară-n jurul lui lăstunii, și foile de ulm răstălmăcesc o toacă. Subt clopot de vecerne Pan e trist. Pe-o cărăruie trece umbra de culoarea lunii a lui Crist. IV - Pan cântă Sunt singur și sunt plin de scai. Am stăpânit cândva un cer de stele și lumilor eu le cântam la nai. Nimicul își încoardă struna. Azi nu străbate-n
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
mă lovesc cu piciorul de zid. Au. — Totu’n regulă ? Nathaniel se întoarce către mine. — Da ! spun radioasă, în ciuda faptului că piciorul îmi zvâcnește agonic. Îhm... ce verdețuri frumoase ! Arăt spre grădină cu admirație sinceră. Are formă hexagonală, cu mici cărărui între diversele parcele. — Tu ai făcut toate astea? E incredibil. — Mersi. Și mie îmi place. Îmi zâmbește. Mă rog. Uite și rozmarinul tău. Scoate o pereche de foarfece de grădină dintr-o chestie veche de piele care arată cam ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
în locurile cele mai nebănuite, acoperișurile roșii ale unor cătune izolate, câmpuri desțelenite, țarcuri în care alpaca și lamele au luat locul oilor și al caprelor. Anzii apăreau între selvă și mare ca un zid de netrecut prin care timide cărărui ale indigenilor se cățărau legând o vale de altă vale și un sat de alt sat, sărind peste râuri prin vechiul sistem al indienilor incas al podurilor atârnate, mărginind ore întregi abisuri, într-o călătorie în care fiecare pas putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pentru trofeu, că, alea e cu amendă usturătoare. Bine. Hai! Hai! Afară. Acolo, stați o clipă, că mă sună, nu’ș care, pe mobil. Răspunde-i. Îi răspunde. Și , În timp ce vorbește, le face cu mâna, să o apuce, Înainte, pe cărăruia dintre culturile de sfeclă furajeră și porumb. Le și strigă: luați-oncet, că vă ajung. Ei o iau Încet. El nu-i mai ajunge. Și nici nu-i va ajunge, până, hăt, pe după amiază. De ce? Las’ c-o să vedeți. În schimb
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
nu mai primești... Măcar dezbracă- te, mai spuse, închizând ușa. Dar lui îi era frig și nu-și putea lua ochii de la peretele de pe care, de sub alcalii, cavalerul îl privea neclintit, cu chipul prelung, bizantin. Era întâia oară când, urcând cărăruia, Petrache avea impresia că la capătul ei îl așteaptă cineva. Se gândi, o clipă, că poate a înflorit vreun copac. Dar nu era asta. Primăvara avea să vină pe neașteptate, cu sălbăticie. Ceea ce percepea acum părea viu într-un sens
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
picior după altul, ajutându-se de mâini, ca trași de sforile unui păpușar nevăzut. Nu aveau măști, dar fețele lor încremeniseră, pentru fiecare, în forma unui singur cuvânt. Cortegiul urca încet, cu liniștea celor ce-și găsiseră calea. Suind pe cărăruie spre castel, epitaful și prapurii se vedeau din toate părțile. Cu atât mai mult cu cât, în lumina stelelor care coborau arzând, epitaful brodat cu aur lucea ca o lespede unsă cu ulei înmiresmat. Începuse să se lumineze, de data
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
autobuzul... Când colo... Mergeau încet, dibuind prin câmpia arsă de soare, unde nu se vedea nicio cărare. Smocurile de iarbă se ridicau la loc, înghițindu-le urmele, de parcă nici n-ar fi fost. — Auzi, șefu’, spuse Chisăliță, tot căutând o cărăruie spre undeva. Povestea aia cu copacul... Să mi-o aduci aminte... Dac-o fi la o adică... Jocul celor o sută de frunze Când deschidea ochii, lumea arăta altfel și purta un alt nume. De astă dată spuse : — Oblicel. Maestrul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
buluc spre 7% ? Partea Dureroasă e că-s invizibili ! PLD Pricăjiți Lipiți de Deal din cotiga cărui Stolojan se vede Parlamentul. Poate chiar cel european, că altfel n-ar zbura Flutur prin floarea țării, cu grăbirea întoarcerii în activitate. Cărare, "Cărăruie care suie-n vârf de munte", cu afișe de pe spinarea telegarului central, icnește a răzbunare mai ales că vasluienii n-au nimic eligibil pentru că Europa nu-i de nasul lor... Politicul țâcă nu-i prea învățat cu tărbaca și mârâie
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
băgare de seamă le-am strâns...(...) în afară de oameni localnici, poftit-au și mulți de pe alte meleaguri să vadă, să guste, să simtă mireasma de-a pururi curată a lumilor câte, pășind cătinel prin epoci măsurate cu hăuri, au tot bătucit cărărui pentru noi ”, spun soții Buraga, în ,,Dăinuiri dăneștne“.
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
în dimineața lunii Saștept să mi sentoarcă în streașină lăstunii? Saștept poateamintirea săși mai încerce cheia La poarta dintre dafini, saștept cumva scânteia Luminilor pierdute în pulbere și scrum? La mine nu mai urcă dea dreptul niciun drum; Deabia o cărăruie, o dâră ca de fum. Nu intră nicio ușă, nam prag, nam pălimar, Doar stelele sengână cu noapteantrun arțar. Ce să aștept să vie și ce să înțeleg, Când peste mine timpul se prăbușeștentreg? (Tudor Arghezi, Saștept?) Redactează, pe foaia
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
izolat întrun spațiu psihic înalt, un „turn de fildeș“ interior. Simbolismul acestui teritoriu al tăcerii, al solitudinii metafizice este exprimat prin metonimii precedate de negații (niciun drum, nicio ușă, nam prag). Compensațiile acestei amare singurătăți sunt de ordin imaterial: o cărăruie, o dâră ca de fum, stelele și noaptea ce sentâlnesc întrun arbore al tristeții. Aceste simboluri, care formează imagini vizuale, pregătesc interogația retorică din final, comunicând ideea poetică a neputinței de a sfida limitele materiei, de a opri trecerea timpului
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
în dimineața lunii Saștept să mi sentoarcă în streașină lăstunii? Saștept poateamintirea săși mai încerce cheia La poarta dintre dafini, saștept cumva scânteia Luminilor pierdute în pulbere și scrum? La mine nu mai urcă dea dreptul niciun drum; Deabia o cărăruie, o dâră ca de fum. Nu intră nicio ușă, nam prag, nam pălimar, Doar stelele sengână cu noapteantrun arțar. Ce să aștept să vie și ce să înțeleg, Când peste mine timpul se prăbușeștentreg? (Tudor Arghezi, Saștept?) Redactează, pe foaia
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
izolat întrun spațiu psihic înalt, un „turn de fildeș“ interior. Simbolismul acestui teritoriu al tăcerii, al solitudinii metafizice este exprimat prin metonimii precedate de negații (niciun drum, nicio ușă, nam prag). Compensațiile acestei amare singurătăți sunt de ordin imaterial: o cărăruie, o dâră ca de fum, stelele și noaptea ce sentâlnesc întrun arbore al tristeții. Aceste simboluri, care formează imagini vizuale, pregătesc interogația retorică din final, comunicând ideea poetică a neputinței de a sfida limitele materiei, de a opri trecerea timpului
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
și-a făcut rană la genunchi. A vrut să se-ntoarcă. Băieții i-au zis că nu-i grav și i-au legat rana cu o bucată ruptă din pantaloni, după ce i-au spălat-o cu apă. Au descoperit o cărăruie printre copaci. De fapt, Marcu o văzuse mult mai devreme, cînd plecase în recunoaștere, imediat după ce se cazaseră. Cărăruia ducea sigur undeva, că avea, din loc în loc, balustrade din fier și trepte. Nu s-ar fi rătăcit dacă se lăsau
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
și i-au legat rana cu o bucată ruptă din pantaloni, după ce i-au spălat-o cu apă. Au descoperit o cărăruie printre copaci. De fapt, Marcu o văzuse mult mai devreme, cînd plecase în recunoaștere, imediat după ce se cazaseră. Cărăruia ducea sigur undeva, că avea, din loc în loc, balustrade din fier și trepte. Nu s-ar fi rătăcit dacă se lăsau ghidați de ea. Intrînd în pădure, luna se tot ascundea după copaci. Nici ea nu-i ajutase prea mult
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
face. Dacă te-ai băgat în ceva, mergi pînă la capăt. Alin enerva pe toată lumea cu mofturile lui. Au ajuns la o bifurcație. Nu prea conta ce drum să aleagă. Important era să se-ndepărteze. Și să nu uite ce cărăruie au ales, ca să nu se rătăcească, le-a spus Marcu. Mai încolo, au dat peste o cabană ce părea părăsită. Totuși, nu prea aveai cum să-ți dai seama ce-i cu ea, de la depărtare și în întunericul slab măturat
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
8) În rest, se știe deja ce înțeleg printr-un ținut frumos. Niciodată un ținut de cîmpie, oricît de frumos ar fi, în ochii mei nu ar părea așa. Am nevoie de ape în cădere, stînci, brazi, păduri întunecoase, munți, cărărui greu de urcat și de co-borît, prăpăstii care să-mi fie aproape și să mă înspăimînte. Am avut această plăcere și am gustat-o în toată splendoarea ei cînd m-am apropiat de Chambéry. J.-J. Rousseau, Confesiuni Topos pe
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]