5,129 matches
-
rechizitoriul prin care torționarul a fost deferit justiției. "Nu mi-am îndeplinit norma stabilită în agricultură, am primit drept sancțiune să port timp de 21 de zile lanțuri grele de 3 kg la picioare și în această perioadă trebuia să car apa pentru a umple butoaie folosite pentru a se spăla deținuții seara. Îmi aduc aminte un episod în care, într-o dimineață, am fost scoși din barăci pentru a fi duși la muncă, însă datorită faptului că era ceață am
Supraviețuitor al torționarului Ficior, mărturii cutremurătoare by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/21848_a_23173]
-
2 metri fiind legat cu sârmă la cap și la picioare, cadavrul era străpuns cu o bară metalică pentru a se asigura că este mort, după care li se prindea o greutate de beton și erau aruncați în Dunăre fiind cărați cu căruța cu care erau cărate resturile din WC-urile coloniei. În genereal erau aruncați în Dunăre pentru a nu fi scoase la suprafață cadavrele, așa cum s-a întâmplat în cazul defrișării prunilor". Torționarul Ioan Ficior a fost trimis în
Supraviețuitor al torționarului Ficior, mărturii cutremurătoare by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/21848_a_23173]
-
la cap și la picioare, cadavrul era străpuns cu o bară metalică pentru a se asigura că este mort, după care li se prindea o greutate de beton și erau aruncați în Dunăre fiind cărați cu căruța cu care erau cărate resturile din WC-urile coloniei. În genereal erau aruncați în Dunăre pentru a nu fi scoase la suprafață cadavrele, așa cum s-a întâmplat în cazul defrișării prunilor". Torționarul Ioan Ficior a fost trimis în judecată luni, de Parchetul Înaltei Curți
Supraviețuitor al torționarului Ficior, mărturii cutremurătoare by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/21848_a_23173]
-
tot vorbeam de căi de acces. Nu sunt de acord cu școlarizarea la domiciliu, izolarea mutilează capacitatea de socializare, de integrare. Mama, profesoară de fizică, a continuat să-mi cultive filozofia propriei vieți și mi-a spus că nu pot căra cu cârca, dar pot învăța și să fac asta bine. Așa am făcut. Am avut o dilemă pentru că nu am știut către ce să mă îndrept, engleză sau fizică? Le stăpâneam pe amândouă la fel de bine. Am reușit și la absolvirea
Exclusiv: Interviu cu Adina Milac, un cercetător care a reușit în viață din scaunul cu rotile () [Corola-journal/Journalistic/22240_a_23565]
-
mesajele vremii, îți atrag atenția asupra contrastului uriaș dintre materia dură și extrem de grea jucînd rolul hîrtiei, (încă neinventată) și fragilitatea, însemnătatea celor comunicate. Nu știu dacă vreun poet mai glumeț al epocii respective, (nu chiar de piatră) să fi cărat pînă în pragul iubitei, sau să se fi încumetat să-i trimită blocul de granit enorm, pe care un "tipograf" al timpului să fi săpat cu migală: "Cutare, te iubesc, eu, Axion", - ori te ador, mă rog, depinde... În orice
Zeii lari by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16703_a_18028]
-
că nici un scriitor nu ajunge "en tant qu'existence" nici pînă la gleznă unui mistic, si asa mai departe pînă la frază finală, care nu este - dintr-un punct de vedere - decît negația a tot ceea ce se construise pînă atunci: "Car ce n'est pas le Verbe, c'est le Silence qui est notre plus grande aventure". Nici o mirare că autorul a renunțat la această parte a eseului sau. Sigur că aceste semnalări nu pot înlocui nici studiul efectiv al "devenirii
E. Cioran și aventura stilului by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16720_a_18045]
-
ferea de ceva, de apă, de vreo atingere care să-l vatăme... Bună ziua la toată lumea, adică. Băiat bun, cu respect în el. Bună să-ți fie și ție inima, Tăchiță, răspund în cor cu toții, - da' ce duci acolo, tată? ce cari tu așa pă sus?... Flăcăul se oprește, tot așa, respectuos. Lasă tabloul jos pînă spre genunchi, că prea înalt el nu este, și zice: Cum, nu-l recunoașteți? Nu învățarăți, la școală, - e Mihai Viteazul, dom'le, ce nu știți
Țărani pe plajă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16936_a_18261]
-
mai așteaptă, se mai gîndește, mai apasă pe butonul liftului încăodată, ca la orice sonerie, și văzînd că ăla dinăuntru nu răspunde cine-i?!, iar el să strige tare: "Sînt eu, Milică dășchide, mă, că de cînd sun aicea..." - se cară. Sau, țăranul ajuns în lift. El apasă la întîmplare crezînd că liftul merge direct la neamul lui, și văzînd că tot merge în sus și în jos, uită să se mai uite la numărul etajului, crezînd că liftul e defect
Țărani în lift by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16969_a_18294]
-
Parodii. S-a complăcut în evocarea banalului transfigurat, descoperind că îi reușea tristețea umorului său pururea recunoscută. În prefața volumului de debut, antedatată, scria, cunoscîndu-se bine pe sine: "O, indulgentă critică postumă,/ Să nu le-nțepi cu vîrful unui ac/ Cărînd pe rînd baloanele de spumă/ În lacrimi grele iarăși se prefac." Tot atît de lucidă e aprecierea că Balada chiriașului grăbit ar fi emblematică pentru opera și personalitatea poetului. A făcut și multe concesii gustului minor, ca în aceste catrene
O nouă exegeză despre Topîrceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17092_a_18417]
-
treilea plecând pe picioare, vindecat, mai precis ameliorat cum am putut citi pe biletul lui de externare. Atunci am înțeles de ce eram tratat cu atâta atenție, din rezerva asta se pleca de regulă după câteva zile învelit în cearceaf și cărat de brancardieri la pavilionul de examinare anatomopatologică, adică la morgă pentru ... necropsie. Tudor cel ce plecase ameliorat am aflat că rudele îl luaseră pe semnătură la cererea lui, ca să moară acasă... Noii mei colocatari nu erau nici ei mai norocoși
Lumea de dincolo de noi. In: Editura Destine Literare by Emil Străinu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_243]
-
decît aceea a scriitorilor din volumul lui Cornel Ungureanu. Una perfect banală, neforțată de amenințarea unui regim criminal, neinspirată de dorința de a realiza mari proiecte, născută din cea mai pură și mai onestă lehamite: Am rămas puțini majoritatea/ se cară" a zis Serpente și-a/ sorbit îndelung dintr-o bere// "as fi cazul s-o tăiem și noi" a/ zis Boieru' și a lovit cu halba tăblia/ mesei.// începuse să plouă pe terasă cădeau/ Frunzele ca-n mijlocul toamnei// "am
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
cădeau/ Frunzele ca-n mijlocul toamnei// "am început să urăsc și/ praful de pe frunze" a zis Jean/ plini de draci ne-am ridicat de la masă.// "Ploaia asta poa' să țin-o/ săptămînă" a zis Serpente./ Dacă ține-o săptămînă/ mă car." (Ultimii pionieri ai Estului) Lucrul de care fug ultimii pionieri este o devitalizare excesivă, o cumplită lipsă de entuziasm care transformă viața în umor negru sau sec sau într-o mînă de imagini de expoziție fotografică de artă; genul de
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
sub aparenta lipsă de miză a acestor "fragmente de concret" se află mereu încă ceva. Anxietatea lipsei de greutate a evenimentelor vieții, bagaj clandestin de care nu mai scapi niciodată, nici dacă te cheamă Serpente și la sfîrșitul săptămînii "te cari"; nici dacă te lupți pe viață și pe moarte. Andrei Bodiu - Studii pe viață și pe moarte, Editura Paralela 45, 2000. Amintiri perfide Florica Madritsch Marin trăiește, din 1992, în Austria. A mai publicat, de cînd a părăsit țara, încă
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
trecută, m-am gîndit la el, călcîndu-i pe urme), din întîmplări cotidiene! Johnny e un povestitor înnăscut. Nu-l egalează nimeni cînd relatează episodul cu pianul luat de la Uniunea Compozitorilor și cu țiganii din Amzei care, după ce i l-au cărat acasă, urcîndu-l și la etaj, nu numai că nu i-au cerut bani, dar rugîndu-l să le cînte, au adus mîncare și băutură și l-au tratat regește. Acesta e Johnny, incomparabilul, marele artist și marele prieten. Să-i dea
Incomparabilul Johnny by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15653_a_16978]
-
mai pui că habar n-are de filmele americane, i se plînse Kingsley cu un nechezat posomorît la maximum. Nici măcar n-a stat să vadă Vînătorii de fantome pîn' la capăt. S-a sculat la jumatea filmului și s-a cărat. Terry pufni indignat. - Avalanșa aia de aiureli juvenile și stridente... - Zici că ți-a plăcut? îl întrebă Logan pe Kingsley. - L-am văzut de șapte ori. Mare, ce mai. Mare pîn' la Dumnezeu. Niște efecte de cazi pe spate. - Mi
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
și substantivul sictirisire. Verbul a sictiri apare cu sensul de "a înjura", dar și cu acela de "a alunga", ba chiar, ca reflexiv, cu o valoare care nu mi se mai pare actuală: "a pleca repede de undeva; a se căra". Dicționarul atestă și folosirea supinului substantivizat în expresia a lua la sictirit pe cineva, ca și derivatul sictireală, prezent la rîndul său în expresia a lua la sictireală. în DEX apar mai puține sensuri și derivate, dar se confirmă specializarea
De la înjurătură la plictiseală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15695_a_17020]
-
de Istorie și Splaiul Dîmboviței, se putea întîlni, cu mai mulți ani în urmă, un bătrîn mic, împuținat mai degrabă, pierdut sub pulpanele unui palton soios pe care nu-l abandona indiferent de anotimp sau de vremea de afară, care căra, pe spinarea lui cocoșată neverosimil, baloturi imense de ziare. Puse în ordine, întotdeauna cu titlul la vedere, frumos aliniate la margini și legate în cruce cu aceeași sfoară groasă de cînepă, ziarele formau pachete aproape cubice. Prinse între ele ca
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15714_a_17039]
-
tăiat în două de tren, într-o baltă de sânge roșie. Tolstoi ar mai fi încercat să fugă de acasă, renunțând la tot, la bogăție și la titlul sau de conte, insă totdeauna pleca însoțit de un valet care îi căra geamantanul cu schimburi... Până ce fugise singur de tot și își isprăvise viața la Astopovo. Îmi aduc aminte câte ceva din jurnalul Patriarhului, în traducere franceză (în românește încă nu apăruse versiunea)... Rezum câteva idei. Că râul, de fapt, nu este o
În tren by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15770_a_17095]
-
spre ea, și ea îi văzuse stremeleagul cît un știulete de porumb, și că băiatul ședea cu el așa și nu se rușina de ea, pînă cînd a strigat "dar-ar dracii-n p. ta!" și abia atunci Veniamin se cărase... Și că însuși el, criminologul, după ce baba Anicuța îi spusese ce spusese, îl luase pe Veniamin cu binișorul, era vară, o zi bună de scăldat și îl dusese pe băiat la iazul de lîngă sat și-l pusese să se
Criminologul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16132_a_17457]
-
artist. Răspunsul trebuie să rămână conținut ca o întrebare chinuitoare "fără răspuns" în miezul de sens cel mai ascuns al operei, care arde, chinuie, doare și te face să nu dormi noaptea ca să pictezi ca Van Gogh sau să îți cari, protejând-o cu grijă, pânza întinsă pe cadru, după tine, vreme de 25 de ani, ca Da Vinci. Dacă m-ar întreba cineva pe mine ce m-a făcut să aleg acest subiect de film pomenit înainte și știind că
Spovedania Și cei 30 de arginți by Nicolae Oprițescu () [Corola-journal/Journalistic/16303_a_17628]
-
timp între ele ciripind aferate. Pînă vine vînzătorul de la aprozarul din colț să scuture lăzile la tomberoane... Atunci ele se năpustesc asupra resturilor împrăștiate făcînd larmă mare. Vînzătorul stă un timp și le privește; pe urmă își vede de treabă cărînd lăzile goale. Vrăbiile sunt atît de umane, ca bietele gospodine din cartier alergînd de colo-colo după cumpărăturile din ce în ce mai rare.. Poetul spune: LA CHAIR EST TRISTE, HELAS!... Și astfel și este!... Trebuia să vină un poet s-o spună. Un aiurit
Anchete by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16318_a_17643]
-
vreau și vă cer. Restul, vă privește... Stați așa,... că mai e ceva, - își aduse aminte. Am adus și ceramică de Rădăuți, stiti, d-aia verde, pentru ornamente, cornișe, răsuflători, burlane, trepte, tot ce trebuie. Multă, n-am, că am cărat-o cu geamantanul, cu trenul, cum am putut. Gemulețe cu zabrele, să nu fure țiganii. Să fiți cu ochii pe ei... Dar voi... voi... - se scarpină în capul lui alb, în soarele verii... voi să aveți grijă, atîta vă cer
Fise de roman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16453_a_17778]
-
o lună al vacanței din Insulele Eoliene. O vacanță pentru care s-au decis "într-o secundă" și de care frenetica, explozivă Chloé este sigură că va fi "mirifica, ieșită din comun". Femei la patruzeci de ani, cele două eroine căra după ele în călătorie nu doar un munte de bagaje dar și, cum spuneam, un trecut care le însoțește oricât ar dori ele să-l facă uitat. Un trecut în mare parte comun, fiindcă multe legături, si de multe feluri
Laura si Chloé by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16447_a_17772]
-
apă nu doar înaintau, cu acea uriașă presiune a curentului pe care o măsurasem în traversările în barcă; ele se precipitau unele peste celelalte, se prăbușeau asupra lor înșile și asta de secole la rând, într-o întunecime de neconceput. Cărau cu ele, cu mult mai multă violență decât se putea bănui la suprafață, nu numai miriadele de pești vii, dar și toate vitele moarte, toți înecații, toate sfărâmăturile de piatră și de fier pe care le aduceau răbdător la starea
Annie Bentoiu își amintește... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16481_a_17806]
-
frecvent și de propria ei identitate: " Ah, mamă/ Mamăăăă/ MAAAMĂĂĂĂĂĂ/ știu că n-a depins de tine/ dar de ce nu m-ai făcut bărbat?/ Aș fi putut acum/ să tai porci și să beau țuică fiartă/ să sparg lemne/ să car în spinare saci/ să icnesc/ să răcnesc/ să râgâi/ să sudui/ să fut femei/ Nu să stau aici/ ascunsă sub farduri ieftine/ făcând schimb de rețete pentru/ prăjituri și cozonaci/ când de fapt/ Vai ce m-aș îmbăta!/ Vai ce-
Nume noi în poezie by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16501_a_17826]