242 matches
-
împingeam prin anii ’50 căruciorul de lemn roșu cu păpușa Tania sau pisica Ghizi, nici peste 20 de ani, când zdroncăneam landoul de vinilin bleumarin în care Oana zăcea ca o larvă și nici mai târziu, când târâiam după mine căruțul de fier cu butelia albastră împrumutată din vecini: forța de femeie-ricșă. 10 nov., ora 16,30. Cu M. și Vio lemne și cărb. pe Fucsik. 2 ture cu M. și căruc. plin pe p. Michelang. Mașini și clacs. Tura 3
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
sau a milă, trântește portiera și pleacă în trombă. Abia apuc să strig după el animalu’ naibii și mă-ncordez să-i dau un șpiț în cauciuc, dar e deja prea departe. Tremur de frig și de nervi. Târâi repede căruțul pe pod, cu paltonul desfăcut și părul vâlvoi, printre claxoane, cu farurile-n ochi. N-am putere să-mi fac curaj și să cânt odiridi odirididina. Tac și gâfâi. În dreptul Parcului Pionierilor îmi aduc aminte că am lăsat de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
cu urechea, au aprins lanterna, au curățat mașina de cusut de Adél și de Benjamin, apoi au dus-o cu un cărucior pe două roți nu prea departe, pentru că s-au întors degrabă. Au îngrămădit o mulțime de stofe pe căruț, pentru că se pricepeau la împachetat. Încet-încet, nu au mai rămas în atelier decât Adél, Benjamin, paravanul și cu mine. Nu erau prea guralivi. Se înțelegeau din semne. Numai la ultima tură femeia a început să țipe cu vocea ei rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
început să țipe cu vocea ei rece, intensă, când au luat paravanul. Bărbatul s-a răstit la ea să înceteze. Rar vezi un mort în picioare. Și ce copil frumos. Sigur că aduce noroc. Mai întâi au legat lebedele de căruț, apoi s-au mai întors o dată în chip de rămas-bun, ca să mă privească și să le aduc și mai mult noroc. M-oi fi mișcat. Sau mi-a tresăltat inima. S-o sperii pe mă-ta, nu pe mine! a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
de zbor măturate de un vânt aspru, hainele cenușii ale celor care descărcau cala, cafenelele cu pardoseala murdară de pași care aduseseră înăuntru zăpadă. Atâta era? Pentru asta venise? Se trezea într-un film alb-negru. Își puse bagajul într-un căruț și se alătură cozii din fața ghișeului de control. — În vacanță? În vizită? întrebă funcționarul vamal cu un glas prea înalt ca să fie politicos. Am venit la prieteni, să petrec de Crăciun, îi răspunse Omar, iar vocea lui gâtuită îi displăcu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
și nu știu ce-i cu ea și nici cum o cheamă, nu vorbea niciodată cu mine. — Mi-e limpede, zise apăsat comisarul. Nu ți-e de ajuns că nu ai picioare, vrei să ai și gura la spate. Omid tremura pe căruțul lui, ca o grămăjoară de gelatină: — Pierdeți timpul cu mine, șefule. N-am nimic altceva de spus, am dus-o doar de câteva ori pe această femeie, ca pe oricare alta. — Uite ce e, eroule, tu, din clipa asta, ai
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ai dus-o pe femeia aceasta și cu cine era. Asta dacă vrei să mai dormi la tine acasă. Chiar în clipa aceea un gardian luă hârtia de pe birou și o coborî la nivelul genunchilor lui, unde se afla pe căruț Omid. Omul transpirase și era palid. Încercă să citească cel puțin prima frază, însă gardianul se rățoi: — Hai, că șeful ți-a povestit-o, n-avem tot timpul din lume aici, iscălește! Omid sprijini declarația pe o muchie de cărucior
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
grijă să nu uiți ceva: numele, ziua, ora, cu cine era, de unde ți s-a urcat în taxi și unde au coborât. — Bine, domnule, spuse respirând tot mai greu. Gardianul îi făcu vânt cu vârful pantofului și taximetristul, așezat pe căruț ca un curcan fript pe o tavă, se lovi cu putere de ușă. Mohsen Irani scoase același rânjet ca la început și îi zise ajutorului său: — Adu-l pe următorul, ăla sper să fie un om întreg! În după-amiaza aceea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
un bărbat care se îmbătase: — Sarok, n-a venit niciunul din ei, nici săptămâna asta! — Ce ți-am spus, Kambiz, că va ciripi singur, ca un canar, gâlgâi comisarul către ajutorul său nelipsit și, ca la un semn, gardianul trase căruțul de sub cioturile taximetristului și lovi cu putere jumătatea de corp, proiectând-o în perete, ca pe o minge. Cămașa infirmului se-nroși aproape instantaneu, fiindcă îi curgea sânge de sub bărbie. Domnule, vă spun adevărul, nu-mi puteți face asta, sunt
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
și i se făcuse scârbă. O imagine, aceeași dintotdeauna, plutea în mintea ei și trebui să închidă strâns ochii pentru a o alunga. Mergeau pe drumuri aglomerate, trecând pe lângă o cafenea plină de femei cu baticuri negre. Lee ocoli câteva căruțuri trase de niște băieți tineri, pline cu fructe: pere, mere, căpșuni și kiwi. Toată lumea folosea șoseaua: oameni, mașini, animale. Era lentă și zgomotoasă, claxoanele răsunând fără întrerupere. — Am ajuns. Au parcat lângă o clădire care părea diferită de celelalte. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
vadă dacă cercul și copacii jucăuși nu aparțineau cumva aceleiași categorii cu jucărelele zornăitoare și umorul părintesc. A urmat un cărucior mai ușor, și când se răsucea, copilul avea tendința să se ridice, trăgând de ham, apucându-se de marginile căruțului; stând În picioare, nu atât ca pasagerul amețit al unui vas de plăcere, cât ca un savant preocupat dintr-o navă spațială; examinând jurubițele pestrițe ale unei lumi vii și calde; privind cu interes filosofic perna pe care a reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
un zid din beton cenușiu, Înalt de trei metri, În care erau suprapuse alveolele funerare; jumătate din ele erau goale. Lucrătorul mai vârstnic se uită În registru, se Îndreptă spre alveola 632; În urmă, colegul său Împingea sicriul pe un căruț de bagaje. Era umed și rece, Începea chiar să plouă. Alveola 623 era la jumătatea zidului, la circa un metru cincizeci de la sol. Cu o mișcare suplă și eficientă, care dură doar câteva secunde, lucrătorii ridicară sicriul și-l introduseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Așezat lângă Michel, fratele Annabellei clătina din cap mormăind. „Nu e posibil... Nu e posibil...”, repeta el Întruna, ca și cum aceste cuvinte ar fi avut vreo putere. Ba da, era posibil. Totul este posibil. O infirmieră trecu prin fața lor, Împingând un căruț metalic cu flacoane de ser; se auzea clinchetul pe care-l scoteau ciocnindu-se Între ele. Puțin mai târziu, soarele risipi norii, iar cerul se făcu albastru. Ziua avea să fie frumoasă, la fel de frumoasă ca precedentele. Mama Annabellei se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
pic de obraz și de mîndrie și-ți vîri mîna-n buzunarul unui om care are nevoie de bani să-și țină familia. Păi meriți să te tăvălească oamenii prin catran și fulgi și să te scoată din oraș pe-un căruț“ - i-am zis. Poate c-am fost cam aspră, dar chiar așa i-am vorbit. Ei, și cred că l-a cam durut. O vreme n-a zis nimic - drept să-ți spun, Înlemnise. Vai de mine ce ochi avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
O lentilă e neagră - să-i acopere ochiul de sticlă sau bandajul cu leucoplast, când pune ochiul în portofel, să nu-l piardă. Urcăm cu greu într-un 205 aglomerat. Șoferul pornește înainte să urce toată lumea. Partea din spate a căruțului și o bătrână intrată doar pe jumătate, rămân afară. Femeia țopăie pe piciorul pe care nu a mai reușit să-l aducă înăuntru. Țipă. Lumea din autobuz se agită: oprește, domle, o omori, nu vezi? hoo! Șoferul ascultă muzică populară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
bustul masiv și o simt cum se răstoarnă. O prind repede de brațul drept, dar ea continuă să se prăbușească și mă trage și pe mine deasupra. Ne trezim pe spate în mijlocul drumului prăfuit. Sacii au sărit și ei din căruț. Dintr-unul fasolea se scurge încet, ca bănuții dintr-o poker machine. Sar în picioare puțin amețit. La picioarele mele, tanti Cucu se zbate cu mâinile și tălpile în sus, ca un gândac de Colorado obez. Încerc să o ridic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ferm interzis în salata de roșii. Protestele ei se auzeau până în uliță, căci viața fără Trandafiri și colesterol ce farmec mai poate să aibă? După o săptămână își făcuse bagajul - am condus-o la gară. Am făcut apel tot la căruțul de butelii ca să pot transporta cei doi saci - unul cu pâine, altul cu fasole -, pe care îi luase cu ea, în caz că ar fi fost victima unui blocaj feroviar în munți. Odată urcată în tren, am abandonat căruțul lângă cartoanele sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
apel tot la căruțul de butelii ca să pot transporta cei doi saci - unul cu pâine, altul cu fasole -, pe care îi luase cu ea, în caz că ar fi fost victima unui blocaj feroviar în munți. Odată urcată în tren, am abandonat căruțul lângă cartoanele sub care se adăpostea un grevist al foamei. Mi-am jurat să nu-l mai folosesc, să intru în mileniul trei fără remorcă. Așa, ca un Ferrari. Singur în curte. Noaptea e mai greu. Dorm cu trei bulane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
groaznic. Aveam impresia că tot târgul se uita la mine ca la un boschetar, ca la un fecior de lele. Dacă vreodată am să scriu un tratat despre instrumente de tortură, pe coperta întâi voi avea grijă să apară un căruț de butelii. C XXVII Cum ar fi putut să-l înțeleagă Cosmin pe Leo? Oare nu o visase el pe Adelina sub o cu totul altă înfățișare? Așa, ce făcuse? Schimbase o brunetă cu tenul alb, pe o șatenă mulatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
o oră se auzi soneria de la intrare. Astea trebuie să fie fetele, sări bunica. Să vezi ce perdaf le trag eu că nu te-au ajutat cu valiza. Ușa se deschise - pe holul blocului stăteau două mogâldețe proptite într-un căruț de butelii - una era într-o pufoaică proletară, pe cap purta o căciulă grosolană, cu apărători pentru urechi. Asta era tanti Cucu, cunoscută în mahalale drept Piratu’. Cealaltă era sugrumată de un fular care-i atârna până la călcâie. Nemaipomenit ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
dulapul din dormitor și am avut în mână o rochie gri închis spre negru. Am vrut să i-o dau bunicii, dar ea n-a vrut s-o ia. A negat cu capul și s-a băgat sub masă, cu căruț cu tot. Mama se întindea peste masă s-o vadă mai bine. Avea o mină îngrijorată. Ceilalți așteptau și tăceau. După câteva momente, bunica a apărut iar de sub masă. De data asta purta un costumaș vernil de jerse, dar jacheta
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
interfon. Nu primi nici un răspuns, dar se auzi brusc zbârnâitul ușii care se deschidea. Roddy mai aruncă o ultimă privire spre terenul primăriei - câțiva copii se jucau gălăgioși într-o zonă de recreere scăldată în soare, câteva mame tinere împingeau căruțuri sus pe dealul din centrul orașului, încărcate cu sacoșe cu cumpărături -, apoi intră în hol. Era umed și mirosea urât, iar liftul arăta sinistru: dar dacă urca pe jos până la etajul al unsprezecelea, ar fi ajuns transpirat și gâfâind și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
din mânuțe peste tot. ─ Băiatul mamii! Pui-pui-pui! se îngrijorează femeia îmblănită, începând să hâțâne căruciorul. Hai-hai-hai, na-ni, na! Na-ni-no! Se teme de străini, ce vreți! îi spune ea d-lui Costache, încercând totuși să zâmbească. În același timp, împinge căruțul înainte pe alee. Afurisit boșorog, mormăie, depășindu-l. Sticletele zărind firimiturile de Joe, pornește glonț. Tocmai atunci dă și el cu ochii de serafim, fâlfâind în soare pe stâlpul de ceas, păzind Babilonul. Sticletele își strânge aripioarele și cade cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
trezirăm pe culoarul lung și obscur, iar doamna din America se lăsă În grija unuia dintre cei trei angajați de la Cook’s, care-i spuse: — Doar o clipă, doamnă, să mă uit pe listă după numele dumneavoastră. Hamalul aduse un căruț și așeză bagajele unele peste altele, apoi eu și soția ne luarăm rămas-bun de la doamna din America, al cărei nume tocmai fusese găsit de angajatul Cook’s pe o pagină tipărită, dintr-un maldăr de alte pagini tipărite, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
în ultimul timp, ce ți fac copiii? Olga avu o clipă de rătăcire, dar reuși să îngaime: - Care copii, nu știi, parcă ți-am scris, Petrișor, a avut un accident chiar în incinta spitalului. O asistentă neglijentă a lăsat liber căruțul în capul scărilor stând la taifas cu alta și bietul de el s-a prăvălit de la o înălțime considerabilă, până jos. Dacă nu se lovea la cap, poate nu murea pe loc. Ea face acum închisoare, dar ce mă încălzește
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]