394 matches
-
cele două galoane roșii ale unui veston de ordonanță aproape ferfeniță. Pășea singuratic, mereu înainte, cu o înfățișare măreață; și în urma lui, acoperind boabele de grâu, se rostogolea domol o grapă trasă de doi cai, pe care îi îndemna un căruțaș cu lungi și regulate lovituri de bici ce plesneau pe deasupra urechilor lor..” Romanul se încheie cu plecarea lui Jean din Rognes și cu prezentarea semănătorilor, ca un simbol al continuității vieții pe aceleași meleaguri ale nenorocirii: Pe când pleca, își plimbă
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
spațiului mioritic. Iar Noica, precum Blaga sau Motru, nu făcea altceva decît să capteze, prin filosofie, fenomenul românesc. Ne întrebam pe care din faliile limbii noastre și-a exersat Noica hermeneutica, pentru a decanta spiritul rostirii românești. Similar cu limba căruțașilor și tăbăcarilor la care Platon făcea apel în dialogurile sale, Noica pare să ne trimită, cum s-a observat 66, la lexicul primitivilor moderni, la cei care vorbeau în cătune, colibe și bordeie, personaje care i-au furnizat materia primă
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
aceste cazuri sunt mai puțin numeroase ca în trecut. În trecutul românesc, chiar cel mai apropiat, se întâlnesc regiuni întregi dedate la ocupații profesionale continuate din tată în fiu. Cum erau satele de agricultori, erau sate de pescari, rotari, ciobani, căruțași, viticultori etc., în care majoritatea locuitorilor lor nu-și schimbau ocupația. Așa cum îmbrăcămintea era fixată pe regiuni și nimeni nu avea curajul să o modifice, așa era și cu felul de muncă. Un bănățean, un ungurean, un muntean, un moldovean
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
, George (pseudonim al lui George Glod; 25.III.1902, Iași - 6.VII.1979, Iași), poet și traducător. Este fiul Ilenei și al lui Doroftei Glod, căruțaș. Face școala primară la Iași, după care intră ucenic la tipografia revistei „Viața românească”. Ulterior lucrează ca tipograf, funcționar la tipografii și edituri, bibliotecar la Baroul Iași și redactor la „Iașul literar”. Debutează cu poezia Din adâncuri în revista ieșeană
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287783_a_289112]
-
local pentru prânz, unde în ciuda anormalității, (conduceam, nu?), ne-am permis să bem o bere de Solca, cu gustul într-adevăr deosebit. Pe dealul din față, care părea fără sfârșit (asta era perspectiva de pe bicicletă...) ne-a remorcat un căruțaș. Odată ajunși în oraș, am coborât beneficiind de o vale mare, pe lângă un parc impresionant prin mărimea arborilor (așa mi s-a părut, neândrăznind să zăbovesc cu privirea mai mult de o fracțiune de secundă în altă parte decît în
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
a ieși din acel sat găsisem bere la litru, dar nu prea bună. A urmat un drum care părea că nu se mai termină din cauza soarelui puternic. Ca să rezistăm, următorul popas a fost la umbră, undeva, pe marginea drumului. Un căruțaș ne privea lung (eram trei oameni în toată firea, un băiat de 13 ani și o fetiță de vreo trei-patru ani). Cred că toți eram îngrijorați de posibilele pericole viitoare, dar la o adică, nici unul n-am fi recunoscut... Fără
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
scânduri nu ar fi smuls din ea un spațiu pentru ca un alt apartament (cel din colț) să aibă și el puțină pivniță. Prin două ferestruici aruncam, toamna, în pântecele ei lemnele și cărbunii pe care, când transportul în sfârșit sosea, căruțașul le descărca nepăsător, le lăsa, mai bine zis, să se reverse pe trotuarul din fața casei. Era un sport agreabil să azvârli, pur și simplu, în pivniță, la întâmplare, „combustibilul pentru iarnă”. Mai greu era să aranjezi, apoi, acel „dezastru”, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
muliu“ (mort) cum era, de toți [cei] care tremuraseră până atunci de spaima acestui „mardeiaș“ (bătăuș) peste toată această mahala din jurul bisericii Dichiu, [mahala] În care s-au născut și au copilărit câteva glorii ale scenei noastre: Elvira Popescu, fata căruțașului nisipar În papuci de piele groasă și cu șorțul de postav verde dinainte; Maria Mohor, codana cea frumoasă a cârciumarului cu grădină de vară și grătar cu renumiții mititei; Marioara Voiculescu, cu mătușile ei Frosa și Dorina În papucii lor
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
atâția bani! adăugă el râzând. Fugarii se urcară În căruță, se ascunseră În fân și țăranul dădu bice cailor. Făcuseră de-abia câțiva pași, când, deo dată, se auziră din turn trâmbițe care anunțau sosirea stăpânului. Fără a bănui primejdia, căruțașul luă calul de căpăstru ca să-l strecoare prin mulțimea de slugi care umpluse curtea. Din greșeală Îl Împinse pe unul dintre scutieri și acesta se Întoarse furios. Văzându-l pe zdrențuros, Îl lovi cu sabia, fără multă vorbă. La vederea
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
strânsură mi-au fost alături și ne compătimeau. Mama, de ziua ei, a avut parte de-un "cadou" nemeritat. Sacii au fost încărcați în căruțele cu care am venit și pe seară treieratul grâului și orzului nostru s-a terminat. Căruțașii ne-au ajutat la urcatul sacilor în podul casei, am împrăștiat grâul și orzul peste tot (să nu se aprindă). În timp ce caii mâncau la căruțe, am poftit gospodarii în casă și i-am servit cu ce aveam mai bun. Ne
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
mă ia și pe mine la grâu! Am scâncit chiar, dar degeaba. Când se pregătea căruța și mama punea de-ale mâncării în coș, eu m-am furișat și m-am vârât în palcul cu fân, al cailor, de sub jiț. Căruțașul, Silvestru Clemenciuc a înhămat caii, s-au urcat femeile în spate și mama pe jiț și au pornit. Ce fericită eram! Fânul din palcă mirosea adormitor și în căruță, mă simțeam legănată. Am și ațipit. Nici n-a durat o
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
zi, ne-am împrietenit, iar noaptea am dormit toți trei împreună. Prin ușa întredeschisă îl aud pe Dragoman spunîndu-i cuiva - admirativ și, totodată, compătimitor - despre tata: „Cît de mult a muncit omul ista!” A fost salahor, zidar, țesător, ordonanață, cosaș, căruțaș, prundar, împletitor de nuiele etc. Unele din meserii nici nu mai există. „și cîte drumuri a bătut!”, îmi vine să zic de la locul meu întru completare. A străbătut țara „în sus” (nord) și „în jos” (sud), mereu împins de treburi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
plîns în tăcere mai multe minute. Era palid și tremura. El e, oare, m-am întrebat, privindu-l, moș Vasile cel Rău, aspru cu oamenii și cu animalele? Bărbatul care, cînd se îmbăta pe la vreun hram, se întrecea cu alți căruțași în curse nebunești, barbare, bătîndu-și calul, ca să cîștige, cu codiriștea ori cu lanțul? în sicriu, mătușa avea aceeași figură modestă, resemnată ca totdeauna. Cînd au adus-o acasă nu știau dacă are pregătite lucrurile trebuitoare. Avea tot: straie, ștergare și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
numărului indicat. Prin 1894 am primit a fi apostolul socialismului internațional de când apoi neîntrerupt am propagat dogmele socialiste și am luat parte la congresele ținute la Brașov și Sibiu, precum și la înființarea de organizații ale grupelor muncitorilor de pământ și căruțași și secțiuni. În 1908 am aflat următorul metod de nutreț, adică toamna, când nu mai poți usca otava din cauza răcelilor, am făcut pae de grâu șira (grămadă), puind un strat de otavă mai subțire, peste otavă un strat de pae
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
vedem, cine a fost omul, muncitorul naval și apoi directorul celei mai mari unități industriale din Oltenița. Ion V. Cristea s-a născut la 17 ianuarie 1920 în Oltenița, într-o familie cu trei copii. Tatăl său, Vasile Cristea, era căruțaș și unul dintre gospodarii urbei. Făcea cărăușie, având căruță și cai, atât în port, unde se încărcau și descărcau cereale și alte produse, dar și în localități învecinate. Fiul cel mare, Ion, va urma cursurile primare și apoi Școala de
Mari personalități oltenițene by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1699_a_3145]
-
puțin șapte puncte bătrâna cale de comunicație. Acolo unde cerințele mașinilor moderne, viteza impusă de deplasările actuale au reclamat pante rezonabile, s-au construit serpentine generoase, dublând distanțele între localități. Actuala șosea națională a renunțat la pantele mai abrupte, unde căruțașii erau obligați să înhame mai multe perechi de cai sau de boi pentru a putea depăși dificultățile urcușului. Ele au rămas doar o amintire, o mărturie a trecutului, numai acolo unde noii ciocoi, năvălitorii moderni ai zonei, nu au reușit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
Fusesem condamnat la confiscarea averii și individul acela, ca executor judiciar, făcuse tot ce-i stătea în putință ca să ia jumătatea mea din lucruri. A ales ce-i plăcea lui, ba a obligat-o pe Sanda să plătească și un căruțaș țigan ca să i le transporte. Am aflat și că unul din securiști pusese ochii pe motocicletă și tot se interesa unde era. Toate acestea pentru a putea face formele ca s-o scoată de pe lista oficială și s-o păstreze
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
80 de kilometri până la Bolgrad și iar cam zece până la Caracurt. Greu, chiar și pentru o domnișoară învățătoare în vârstă de 19 ani. Ecuația cu multe necunoscute a rezolvat-o sigur și precis mama, Elena Istrati, care a tocmit un căruțaș să ne ducă taman acolo, în așezarea de albanezi. Am trecut Prutul și într-o cursă ecvestră de toată frumusețea, din Vulcănești - Greceni - Traian Val, iată-ne la Bolgrad și pe seară, la Caracurt. Am oprit la școală unde directorul
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
lăzi de zahăr cubic. Aceasta era toată averea. Plus că a trebuit să cheltuim și cu botezul copilului unui coleg, Palamarciuc, botez de copil bolnav și fără speranță. Făceam multe cheltuieli cu mersul la medic, la Ismail: onorariu, medicamente, plata căruțașului. În fine, sosi întâi septembrie. Gazda noastră, Niculin, un om cu suflet mare, ne-a dus cu căruța până la Tabacu unde Steluța era titulară. Am tras tot la fosta noastră gazdă, Steopa Volkov care de asemenea era un om
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Doctorul Ivanov, acest minunat medic, la numai 32 de ani, în urma unui flegmon gazos a fost dus pe ultimul drum de către toată suflarea Bolgradului. * Eram în 13 februarie și mă aflam la preparație, la copiii lui ștefan Meran. Vine un căruțaș din Tabacu, gâfâind, dă buzna în camera unde lucram și-mi spune foarte agitat că a venit cu căruța și să mergem repede acasă că doamnei îi este rău. Steluța era în concediu prenatal de două săptămâni iar căruțașul era
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
un căruțaș din Tabacu, gâfâind, dă buzna în camera unde lucram și-mi spune foarte agitat că a venit cu căruța și să mergem repede acasă că doamnei îi este rău. Steluța era în concediu prenatal de două săptămâni iar căruțașul era un tânăr vecin. Când am ajuns acasă Steluța era în chinurile facerii. Moașa, o femeie din sat, din familia Bohcirangi, găgăuză, femeie bună și liniștită, fiindu-i milă de Steluța, ca să-i mai treacă mila venea des în
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
a făcut ce trebuie, moașa, de oboseală și de licoarea lui Bachus a adormit buștean. Dincolo de toate însă eram fericiți că ni se mărise familia cu încă un flăcău. Cornelius. Oamenii din sat erau liniștiți și săraci. Cei mai mulți erau căruțași. Își trimeteau copiii la școală numai la insistențe și nu toți. școala și primăria erau pe deal, deasupra unui loc viran mare de unde, atunci când ploua tare și veneau șuvoaie, ieșeau din pământ cranii și oase omenești. Toate craniile erau
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
care rămâne alături de ei până când se desființează școala și unii dintre ei sunt transferați la Socola.Ultima parte a Amintirilor din copilărie ne prezintă călătoria lui Nică și a lui Zaharia de la Humulești la Iași, cu căruța lui Luca Moșneagu, căruțașul satului. Cea mai dureroasă constatare a lui Nică este aceea că a crescut, că nu mai este copil, ―drăgăliță Doamne, eram și eu acum holtei, din păcate!Despărțirea de satul natal a copilului este una simbolică. Părăsindu-și satul, copiii
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
de misiuni diplomatice, a curții și a doi sau trei locuitori bogați din Sofia, automobilul era necunoscut în circulația de pe străzile capitalei...). La cotitura unui drum, singurul carosabil din regiune ne-am întîlnit cu o căruță trasă de bivoli, iar căruțașul, mergînd pe jos, avea fața acoperită cu o mască de sînge închegat (era pe jumătate scalpat de roata căruței, în urma unei căzături...). Am oprit automobilul: apa din termosuri și șervețelele necesare pentru ceaiul nostru au fost folosite de mîinile experte
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
participă în calitate de delegat la congresele partidului său, din Brașov și din Sibiu, că din 1894 când s-a înscris în «mișcare», a militat pentru constituirea grupelor și secțiunilor de partid ale «muncitorilor de pământ», după cum se exprimă el, și ale «căruțașilor». În 1910 , îl identificăm pe Constantin G. Folea într-o fotografie de protocol a delegaților Partidului Socialist Internațional din Ungaria, ca unic reprezentant al oamenilor de la sate, ușor de recunoscut, fiind singurul reprezentant, prin ținuta sa vestimentară al oamenilor muncii
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]