2,531 matches
-
Te Deum” sau doar cu o grăbită slujbă de pomenire a morților pe câmpurile de bătaie! Trecătorii ocazionali, adică cei care nu sunt la muncă sau își caută un loc de muncă, se opresc din curiozitate, mai mult a „gură cască” să vadă cine mai este pe la tribună. Dintr-un loc neobservat, un crainic cu voce de „public relation” anunță ordinea depunerii coroanelor. Pe fondul Imnului Eroilor, intonat cu gravitate de o fanfară încropită dintre instrumentiștii scăpați ca prin minune de
Ziua Armatei României, între ipostaze politizate şi mesaj identitar [Corola-blog/BlogPost/94174_a_95466]
-
CORECȚIE (1) Autor: Crinu Sorin Leșe Publicat în: Ediția nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului m-am gândit că iarna dacă o vor paște caii de jăratec sau un foc abstract și cenușa lumii gura o să-și caște pe dezghețul nostru într-un ultim act... somnul din colibe s-ar muta pe sănii trase de iluzii spre un loc mai cald și în loc de ghețuri să topesc vedenii când sunt mort de sete -n ochii tăi să scald... friguri
CORECȚIE (1) de CRINU SORIN LEȘE în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377150_a_378479]
-
întâi. Să vină imediat la mine! După nici cinci minute, Haim intră pe ușă. Salută respectuos și întrebă dacă a fost chemat. - Mai întrebi? Desigur. Ascultă, băiete, crezi că te-am chemat să-ți fac un cadou de paști? Haim căscă ochii mari. - Poți fi sigur că nu. Ba dimpotrivă, vreau să-ți trag o săpuneală zdravănă, așa cum meriți. Stai jos și să nu scoți o vorbă! După ce făcu înconjurul cabinetului, directorul se opri în fața geamului ce dădea în stradă și
CINE A SEDUS-O PE LIZETTE? de HARRY ROSS în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377107_a_378436]
-
că una e Alaska, și alta antigelul? noi nu merităm, lor nu li se cade să audă-n somn triste cavalcade cade sau nu cade domnița din balcon care mirosea a odicolon? uite cum plutesc lișițele balta cu ce voluptate cască unu-n post și nu zice nimeni să-l luăm la rost că așa au dormit liderii la Yalta și ne-au oferit ca pe un desert care se servește gratis la concert! ... Citește mai mult prezent la datorie cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376995_a_378324]
-
ochiul dar cum să-l dovedeștică una e Alaska, și alta antigelul?noi nu merităm, lor nu li se cadesă audă-n somn triste cavalcadecade sau nu cadedomnița din balconcare mirosea a odicolon?uite cum plutesc lișițele baltacu ce voluptate cască unu-n postși nu zice nimeni să-l luăm la rostcă așa au dormit liderii la Yaltași ne-au oferit ca pe un desertcare se servește gratis la concert!... XXXI. FIECARE OAIE ESTE UN BERBEC, de Ion Untaru , publicat în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376995_a_378324]
-
striga un țigan din Ferentari :,, mooo, american, mai acana cu bombardeaua că mi-ai stricat șandramaua !” Și cum s-a nimerit că tocmai pe casa lui a căzut bomba și i-a făcut-o praf. Stau blocurile dărâmate cu gurile căscate spre cer și liniile tramvaielor făcute armonică, ruine peste tot și oameni înnebuniți de frică și mașini și trăsuri aruncate peste clădiri și crucea roșie nu mai prididește cu căratul la morgă; mor oamenii asfixiați în adăposturi, mor pe stradă
VALIZA CU BANI, FRAGMENT DIN ROMANUL PRIVEGHIUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377199_a_378528]
-
din lipsă-n lipsă iar morții-i bat în geam la fiecare? urangutani au urinat lumină la gura peșterilor de pe stradă e rană puroiată orice vină e grea inima-n pieptu-ți cât o ladă ...mormane de gunoi cosmic clădite îmi cască-n sânge vastele-mi orbite ARLECHINADĂ AUTUMNALĂ în valuri de noroi se-neacă noaptea cât de uscați sunt sfinții din copaci se-oprește rugăciunea ca și soartea și vrei să mori și nu mai vrei să faci orbii vampiri vomită
TOAMNA APOCALIPTICĂ (STIHURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377303_a_378632]
-
vine!" mi s-a părut cea mai simplă și mai plauzibilă explicație a plăcerii de a povesti. Să-ți vină. Dacă citesc sau aud mărturii scriitoricește care complică acest imbold elementar, pentru a-l face mai interesant, îmi vine să casc. Cînd Homer zice: "Cîntă, zeiță, mînia ce-aprinse pe-Ahil Peleianul" el așteaptă să-i vină, cum ar zice Cornățel, știind că are ce-i veni. Nu invoci zeița, în fața celor care te ascultă, ca și cum ai da întîlnire, la noroc, unei
De ce povestim? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8253_a_9578]
-
stropea prea mult cu Chanel... Mirosul natural de om îi plăcea lui Grete. Cel puțin cum îi miroseam eu... Stătea minute în șir în brațele mele introducându-și adânc boticul în subțioara mea... Olfacția aceasta o făcea după aceea să caște des și să-și arate cerul gurii sângeriu, pe când, se răsfăța. O curiozitate citeam și în ochii ei albaștri-verzui; dar nu mă preocupa atunci propoziția ce nu-mi mai dă pace acum: Curiosity killed the cat... Se crapă de ziuă
O noapte de insomnie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8472_a_9797]
-
Constantin Țoiu Octombrie 1956. La teatrul din Reșița, despărțire de actrița X înaintea spectacolului Gaițele. Ședea în cabină, în fața oglinzii, și în timp ce vorbeam, se machia privindu-se atentă, deschizând mare gura, căscând ochii, încrețindu-și fruntea... Avea 35 de ani și trebuia să se machieze pentru rolul ei din piesa lui Chirițescu... Trebuia să fie o babă de 65 de ani. Este greu, dar cu răbdare,... mă gândeam privind-o, pe când ea
Cabina de machiaj by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8556_a_9881]
-
rezumat astfel: Dumnezeu, ca temei al lumii, este o instanță inaccesibilă oamenilor: nu-l putem gîndi și nici nu putem ajunge la el în vreun fel. Inaccesibilitatea aceasta face ca între noi, creaturile lui, și el, creatorul nostru, să se caște o distanță pe care nici o teologie și nici o metafizică nu o pot acoperi. Există o prăpastie între noi și el. O neștiință lucie. Și atunci, tot ce putem face e să compensăm neștiința închipuindu-ni-l pe Dumnezeu în felurite
Liturghia filozofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8528_a_9853]
-
același drum analitic cu politologul român. Mai precis, Mihăieș aduce acel condiment psihologic fără de care orice conversație pe teme politice riscă să plictisească. Cazul lui Mircea Mihăieș îl știm cu toții: între ipostaza mondenă și cea livrescă a ființei sale se cască o veritabilă prăpastie. Omul acesta de o blîndețe cotidiană frizînd gingășia, de cum se așază la masa de scris, suferă o metamorfoză: din miel devine tigru și, în locul unei bonomii așezate și molipsitoare, firea i se pătrunde de o ferocitate de
Sub semnul dialogului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8622_a_9947]
-
paharului e pătată de zahăr. Ea încearcă să se explice: - L-am lăsat pe Nelson la mama ta, când eram în drum spre mama mea cu care urma să ies în oraș. Ne-am dus cu mașina ei și am căscat gura pe la vitrine, căutând îmbrăcăminte de primăvară, și ea și-a cumpărat o eșarfă Liberty la solduri la Kroll. Purpurie cu un imprimeu mărunt. Vocea îi scapără, limba mică, îngustă, se ițește printre cele două șiruri de dinți lipsiți de
John Updike Fugi, Rabbit by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8410_a_9735]
-
între generații. Între noi doi. Între clipe de viață. Între putințele și neputințele din fiecare. Între forme ale cedării și forme ale rezistenței. Între cărțile citite de domnia sa și cele citite de mine. Între prăpăstiile ce mai aveau să se caște, o dată, între noi. A fost să ne întîlnim la Craiova. Orașul în care familia de liberali a tatălui meu a făcut ctitorii, orașul în care mătușa mea maternă ne dăruia și mie, și Lamiei Beligan, iubirea ei. Orașul în care
Radu Beligan - 90 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7792_a_9117]
-
reînvie natura, dar inconsolabilă în pierderea Persephonei e chiar Pământul, mama generatoare și regeneratoare a celor vii și a celor dispărute. Dar ea rămâne tot femeie, fragilă ființă de carne și oase, victimă împinsă la marginea lumii, sub care se cască hăul unei prăpăstii, iar în depărtare, parcă pe-un alt tărâm, e gata s-o înghită apa mării. Departe de carul tras de cai înaripați, fără atributele puterii, mamă înfrântă de puterea morții, ea nu renunță la căutarea fiicei pierdute
Mic tratat despre doliu (5) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6900_a_8225]
-
Sorin Lavric Una din mîhnirile pe care le resimțim la citirea unei cărți de filozofie este că între declarația de intenție a autorului și felul în care îi dă viață se cască adesea o prăpastie. Despre ce este vorba? Filozoful, de obicei pe un ton de argonaut pornit în căutarea adevărului ultim, precizează că problema pe care o va atinge este una de o însemnătate radicală, apoi pomenește că pînă la el
Tainele suferinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8136_a_9461]
-
lor". Poemul 23 din cel de-al doilea grupaj al cărții, Pielea grea poate fi citit și ca un manifest ars poetica. Îl voi cita integral: Am scris întotdeauna despre singurătate, ură, trufie,/ despre atingeri grele de sudoare,/ despre guri căscate a moarte ori cocoșați de păcate./ Dar cel mai mult despre dragoste am scris,/ cât este de ruptă-n carne, cât de zgrunțuroasă,/ ori, dimpotrivă, sfioasă, blajină și lunecoasă./ Mi-ar fi fost greu să trăiesc fără viermele acesta/ care
Spleen-ul cerebral by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8143_a_9468]
-
în acest mod mai ales pe scriitorii cei mai admirați. Iată, în cazul lui W. Faulkner: "Tot ce spunem în legătură cu vocile sale, cu monologul interior și cu alte abțibilduri tehnice (s. n.) ale prozei sale sunt futilități pe lângă abisul care se cască parcă la tot pasul în proza sa." (432) Sufletul fizic și metafizic disimulează și totodată simulează forma. "Sufletul meu - citim în Ulise - călătorește cu mine, formă a formelor." (415). Și, totuși, pentru N. Balotă, metoda nu doar că există, ea
Între crize și profeții by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8163_a_9488]
-
acute în carte, iar una dintre ele este reprezentată chiar de final. Aleargă înseamnă, în ultimă instanță, gestul de supraviețuire prin scris (scrisul ca alergare), atunci când toate celelalte văluri - care marchează adaptarea/ integrarea socială - se reduc la zero, atunci când se cască hăul și când se face simțită frica de îmbătrânire, de singurătate, de moarte: „Acum am ajuns în punctul în care scriu ca și când aș face jogging. Fiecare zi contează. Fiecare pauză mă angoasează. (...) scrisul e singurul moment din zi în care
Scrisul ca disciplină de supraviețuire by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2872_a_4197]
-
de fiecare dată cu ușurare, cu sentimentul unei datorii bine îndeplinite. Se întorceau pentru a scoate din comodă un maldăr de scrisori și facturi. Pentru a spăla rufele. Pentru a-i plictisi de moarte cu arătatul fotografiilor pe prietenii care căscau pe furiș. Aici suntem la Carcassonne. Iar aici nevastă-mea, pe fundal se vede Acropole. Apoi tot anul duceau o viață sedentară, o viață ciudată, când dimineața te întorci la lucrul din care te-ai oprit seara, unde hainele se
OLGA TOKARCZUK - Rătăcitorii () [Corola-journal/Journalistic/4313_a_5638]
-
și se întoarce în baie.) Lasă-l pe scaun... Ia pampers-ul, spală- mă și pune unu’ nou... Eu n-am avut din astea când v-am șters pe voi... Rareș: Nu cred că pot face chestia asta! Ana: - Ce caști ochii?... Ca vițelu’ la poarta nouă?... N-ai văzut și la nevastă- ta?... (Poruncitoare.) Ia-l! (Rareș închide ochii, îl ia.) Rareș: - Sun femeia! (O sună, dar fără rezultat.) Nu răspunde! ’Tu-i! Ana: - Du-l în baie! (Rareș îl
Ion Corlan: Profesorul de geografie - Piesă într-un act () [Corola-journal/Journalistic/4335_a_5660]
-
Ana: - Șterge-mă ca lumea! (Vorbește destul de bine.) Rareș: - Puteam lăsa chestia asta pe mâine! când vine femeia. Ana: - Șterge-mă! Acu’... du-le în baie!... Femeia și-a luat concediu. Două săptămâni... (Rareș cade peste lighean.) Vezi dacă nu caști ochii?... Ai umplut de apă!... Îmi putrezește covoru’. Rareș: - (Se ridică, aiurit.) Cum adică și-a luat concediu?!... Ana: - Ca toată lumea... Orice om are drept la odihnă... Rareș: V-ați bătut joc de mine! Amândouă. (Merge în baie și revine
Ion Corlan: Profesorul de geografie - Piesă într-un act () [Corola-journal/Journalistic/4335_a_5660]
-
îl surprinde picior peste picior, zîmbind relaxat în obturatorul aparatului, cu o mimică ceva mai senină. Tenta pămîntie a feței e dată de cearcănele vinete, de proeminența sprîncenelor negre, ce par cu atît mai negre cu cît deasupra lor se cască dîmbul palid al unei calviții largi. În plus, conturul bărbii înspicate mută centrul de lumină al chipului dinspre ochi spre obraji. Privitorul simte zîmbetul moale ale unei ființe împăcate cu sine. În fine, a treia poză, tot din 1975, anul
Ochiul de muscă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4206_a_5531]
-
care va participa la concursul din Las Vegas, alături de alte clone ale regelui rock ’n’ roll-ului.[...] Un mare noroc pe capul lui Miron, iar Robert la rîndu-i n-avea decît să recunoască: Miron îi purtase noroc punîndu-l în legătură cu Lențica, cînd căscase gura la una din fetele ei cu nume de flori. Penultima, da, singura măritată, care numai bine că se potrivi pentru Robert, să pice pe sufletul lui cu tot cu minunea asta de serviciu. Floricica Lențicăi îl căuta noaptea în școală pe
Diavolul tot mai sigur pe viața lui by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/4228_a_5553]
-
un traseu concentric, urmînd cercuri tot mai strînse, pînă devenea duhul putred al unui diavol care dădea ochii peste cap sastisit, dezgustat, îngrețoșat, fiindu-i prea de ajuns ce a văzut. În loc să se uite-n pămînt, se uitase la ea. Căscase gura la ea. El era o curviștină pentru care ea, ca și un bărbat cu dare de mînă, cu posibilități de a-și satisface capriciile, găsise slujba asta. Îl cumpărase destul de ieftin la o adică, ca să-l folosească în nopțile
Diavolul tot mai sigur pe viața lui by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/4228_a_5553]