311 matches
-
din pahare. — Aha, ai ajuns la timp! A fost o pană de curent și ne-am temut ca nu cumva să întîrzii. Dar, dragul meu, îți sîngerează fruntea! în lentilă lucea o siluetă argintie, iar aerul tremura ușor deasupra ciocului căscat. întorcîndu-și privirea de la ea la grupul acela intim, Lanark fu cuprins de furie. Traversă repede atelierul, trecu printre Ozenfant și violoncelistă, își ridică piciorul drept și lovi mijlocul lentilei cu călcîiul. Aceasta se crăpă și se întunecă. în încăpere se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
petrecută de ei împreună cu Marcel Iancu (el însuși autor de tablouri „marine”, ca și maestrul său Iosif Iser...). Tot rod al unei „competiții” poetice par a fi și poemele „Vino cu mine la țară“ (Tzara), „Dintr-o vară“ și „Un căscat în amurg“ (Vinea). Ele au fost scrise însă în vacanța de vară a lui 1915, undeva la proprietatea familiei Rosenstock din Gîrceni (județul Vaslui): „seara slei drumurile cu metal/și podurile răsunară ca lemnul viorilor/bufnițele vechi scăpară beznele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
anii 1915-1930 a lui Ion Vinea este, în cea mai mare parte a ei, puțin datoare avangardei: cîteva poeme în proză, cîteva secvențe mai radicale - „urmuziene” sau ba - incluse în volumul de debut din 1925, Descîntecul. Flori de lampă, („Un căscat în amurg“, „Chronique villageoise“, „Danțul pe frînghie“, „Zvonuri“, „Ev“ dar mai ales „Cravata de cînepă“), extravagant-antiliterara „Aliluia...“, o oarecare amprentă suprarealistă în nuvelele din Paradisul suspinelor nu atenuează, în ochii majorității comentatorilor, senzația generală de postsimbolism heterodox, incapabil să „facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ar părea ciudat să fie întâmpinat de reporteri și fanfară. Tomoe gândea că așa ceva era imposibil. Și totuși... dacă Takamori avea dreptate? Se întreba pentru a mia oară: „Cum arată, oare?“ Deodată, din spatele digului în care se spărgeau valurile asemenea căscatului unui uriaș, se auzi sirena unui vapor. — Vine! Vasul de transport francez, de cincisprezece mii de tone, de un alb imaculat, ghidat de două bărci-pilot, intra încet în port. Pescărușii lunecau grațios deasupra coșurilor, fluturându-și lin aripile lor albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
și zâmbește, căci n-are Pan mai mare bucurie, decât de-a prinde-n palme-ncetișor căpșorul mieilor și de-a le căuta cornițele sub năstureii moi de lână. Tăcere. În juru-i peșterile cască somnoroase și i se mută-acum și lui căscatul. Se-ntinde și își zice: "Picurii de rouă-s mari și calzi, cornițele mijesc, iar mugurii sunt plini. - Să fie primăvara?" ÎNFRIGURARE Livada s-a încins în somn. Din genele-i de stufuri strâng lacrimi de văpaie: licurici. Pe-o
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
sunt măritată și nu mă mai poți arunca, pot să-ți spun și eu că mă doare capul și nu-l pot primi pe domnul meu în acest moment, am zis eu, adunându-mi rochia în jurul corpului și mimând un căscat lung exact când îmi strecuram mâna între picioarele bărbatului meu. Știi, domnul meu, femeile se lasă supuse doar de mângâierile bărbaților lor - nu le place să le fie folosit corpul în mod grosolan. Shalem a râs, m-a tras înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
întocmai ca a tatei, era să-i și spun asta, dar mi-am adus aminte la țanc că era interzis să i se pomenească de tata, așa că mi-am dus repede mâna la gură, de parcă atunci m-ar fi apucat căscatul, bunicul a început să vorbească din nou, spunându-mi că vede el bine cât sunt de stingher, se pare că acum, că am mai crescut, nu prea-mi convine să-i mai zic dumneavoastră, dar să nu mă necăjesc, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
lăsăm timp să alegi, dragul meu PM, te pun În arest preventiv, conchise Lucas. Își luă precauția de a pune doi jandarmi de pază În fața celulei cu ordinul să nu-l slăbească din ochi pe arestat. Marie Își Înăbuși un căscat, Lucas Îi Întinse jacheta, aveau să facă o ședință a doua zi dimineață, era mai judicios să meargă la culcare pentru cîteva ore. Văzu după expresia de pe chipul ei că era cu mintea În altă parte, preocupată. - Ce nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Asta da viață. Mă așez lângă fereastră, crănțănind din pâinea prăjită, sorbind din cafea și răsfoind ziarul alene. În cele din urmă, după ce devorez trei felii, două cești de cafea și toate secțiunile de duminică, îmi întind brațele cu un căscat uriaș și mă uit la ceas. Nu-mi vine să cred. E abia opt fără patru minute. Ce-o fi cu mine ? Parcă zisesem c-o să-mi iau micul dejun fără pic de grabă. Trebuia să-mi ia toată dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
noțiune a timpului. În cele din urmă, Nathaniel ridică ușor capul. Îmi sărută umărul, apoi zâmbește. — Ai gust de zmeură. — A fost... Amuțesc, aproape prea bulversată pentru a găsi cuvintele potrivite. Știi... în mod normal, eu... Mă apucă brusc un căscat uriaș și-mi duc mâna la gură. Acum vreau să dorm, vreo câteva zile. Nathaniel ridică o mână și începe să deseneze cercuri leneșe pe spatele meu. Șase minute nu înseamnă sex, îl aud zicând în clipa în care mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
l repezi șopârlei peste coadă. Șopârla rămase cu botul căscat și prinse a se târî de-a-ndaratelea. Îl plesni pe Enkim cu coada fără să-și dea seama și-l trânti din nou. Nu știu cum, dar, văzând botul ăla Într-atât de căscat, odată mi-am repezit sulița În limba șopârlei, chiar Îndărătul șirului de colți din față. Vârful suliței străpunse limba și gura animalului, Împlântându-se adânc În nisip. Șopârla prinse a se zvârcoli cu o furie care ne Îngrozi pe toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
smulse sulița din mâini, o frânse de deasupra vârfului, Își sfâșie botul și se târî degrabă În apă, unde suratele o așteaptau: se năpustiră asupra ei, care mușcând-o de coadă, care de burtă, care chiar de botul Însângerat, rămas căscat. O azvârliră În sus, Îi smulseră solzii groși, o ridicară din apă ca pe un fulg și-o afundară apoi În adânc. Iar apărură cu ea, tot sfârtecând-o bucăți În timp ce o pasăre măruntă și neagră le dădea roată, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
decât la apă limpede. Spune-le că noi schimbăm apa de trei ori pe zi. Asta poți să le spui. Ai prins bidonul? VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Nu. BĂRBATUL CU BASTON: O să-ți apuce careva bidonul dacă ești atât de căscat. VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Degeaba strigi, că nu-l văd. Poate nu l-ai lăsat unde trebuie. BĂRBATUL CU BASTON (Furios, ridică bidonul și-l coboară în altă fântână.): Acum îl vezi? VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Auzi, ăștia de jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
pofticioase ca niște cățele. Adevărate abisuri de spermă, cățărate pe două picioare. Mai fierbinți decât fierbătoarele electrice pe sub cârpele lor. Și când, dintr-o solidaritate petrecăreață de bucureștean, has-Satan sări plictisit între ele, în pijamaua lui alb-verzuie, cu prohabul lui căscat, prin fanta căruia se ițea grumazul gros al sculei belite, iconița atârnată de el și capul bărbos al unui popă de țară. Cap, 132 DANIEL BĂNULESCU câteva secunde de catargul cișmelei, o examinară, înconjurînd-o și ciupindu-i pleoapele și pulpele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în celelalte după-amieze ale timpului - rațiunea se dezvăluie ca o absență de cer, și ideile - stele negre pe fondul de vid al veșniciei. - Plictiseala se naște dintr-o împînzire ultimă a simțirii, dezlipită de fire. În cuprinderea cosmică a urâtului - căscat al universului -, pădurile par a se înclina ca să-ți ridice cu triumf de frunze inima pierdută printre vreascuri. Din foșnirea vremii se-nfiripă muzica plictiselii - din accentele surde ale stingerii timpului. Inima mea - prin care a trecut cerul - e punctul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
într-un cimitir de țară. Omul e un naufragiat al Absolutului. Nu se poate înălța în acesta. Doar să se înece. Și nimic nu-l îneacă mai adânc în el decât marile oboseli, acele oboseli care deschid spațiul într-un căscat al infinitului și-al plictiselii. Noi n-avem dreptul, ca ființe, să privim dincolo de mărginirea noastră. Am devenit oameni și-am ieșit din raiul ființei. Eram Absolut. Acum știm că sîntem în el. Și astfel, nu mai sîntem nici el
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ca șl cum ai da piept cu vijelia vântului,e ca și cum ai simți cum ți se deschide mintea și devine mai ageră și mai conștientă. Namila uitase deja ce spusese, observația respectivă poate că îi scăpase în locul unui sughiț sau căscat, drept care continua să se îndoape cu lăcomie. Tommaso se opri oleacă să-și adune gândurile: Nu vreau să jignesc pe nimeni din cei de față, cu siguranță cineva are legături cu stăpânii noștri spanioli, însă condițiile ținuturilor la sud de
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ideea de a sta astfel în tăcere, îndesați unul într-altul, într-un amurg de iarnă, în casă, era agreabilă. Însă tăcerea Ioanei nu era o muțenie meditativă, ci o somnolență fizică. O lene câștiga tot trupul său, provocând un căscat care, deși acoperit cu mâna, părea animalic. Fălcile Indolentei trosneau fără echivoc, cu toate că orice gând de grosolănie se înlătura. Totul fiind efectul unei anatomii prea viguroase, admirabile de la distanță, Pomponescu se simți foarte singur lângă pocnirea fălcilor statuare. El însuși
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
tacâmurile de argint. Petrecerile cu zgomot îl enervau, gusta o forfotă în surdină, de așa natură încît oricând glasul său să fie auzit. În general, stilul vieții zilnice a lui Pomponescu era acela al audienței și al recepției, unde un căscat sună foarte rău. Așa de susceptibil de la o vreme față de brutalități, Pomponescu exagera ca într-o halucinație căscatul Indolentei. Într-o noapte o visă într-un mod îngrozitor, prin contopirea unor imagini reale. Ex-ministrul fusese impresionat afară din cale de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
glasul său să fie auzit. În general, stilul vieții zilnice a lui Pomponescu era acela al audienței și al recepției, unde un căscat sună foarte rău. Așa de susceptibil de la o vreme față de brutalități, Pomponescu exagera ca într-o halucinație căscatul Indolentei. Într-o noapte o visă într-un mod îngrozitor, prin contopirea unor imagini reale. Ex-ministrul fusese impresionat afară din cale de procesiunea de lumânări din fața casei sale și de corpul plutonului cu cizme intonînd: Strigăm în ciuda sorții: Să ne
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Cu mult după ce se terminase masa propriu-zisă, Pomponescu mai ședea zâmbind către cele două femei, gata de a răspunde la întrebările lor. Mușcă o bucată de mâr rîmasă în fața lui. Apoi, văzând că mamă-sa își acoperă cu mâna un căscat, se ridică, zicînd: - E târziu. Trebuie să ne culcăm! G. Călinescu Înclinîndu-se în fața mamei sale, îi sărută mâna, apoi sărută pe tâmplă pe madam Pomponescu. De acolo trecu la geam, unde examină termometrul, și alături de perete - barometrul. - Timpul e umed
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
viața câmpenească Și cu multe argumente vrea să dea adeverire Că nu-i altă fericire Curată, fără căire, Ca economia casei și lucrarea de pământ. Boul ascultă-n tăcere lungit pe un braț de paie. În sfîrșît c-un lung căscat Vorbești, zise, ca un înger, dar ia-mi spune - adevărat, La schimbările acestea ce acum aud că sunt Să se facă 'n grajdul curții, ești și tu trecut la foaie? ȚĂRANUL ȘI PESCARUL Un țăran la târg se duse Pește
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
schimburi violente. Unii oameni "vampirizează" involuntar pe cei deschiși la suflet, darnici, Într-un timp foarte scurt, chiar și dacă Îi desparte un perete: senzațiile percepute de acceptor pot fi o stare generală de bine, de ușurare a durerilor, Încălzire, căscat, furnicături, limpezirea minții. Donatorul simte Încălzire asociată cu stări neplăcute În diferite zone ale corpului, durere, furnicături În picioare sau mâini, senzație de rece În picioare, greață și golire a plexului solar, somnolență, senzație de nisip În ochi, irascibilitate, tuse
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
însoțite de surîs), "limbajul non verbal nuanțînd, consolidînd, autentificînd sau negînd mesajul verbal" (G. Croussy, 1990: 119). În timpul unei discuții semnele nemărturisite (neverbalizate) se multiplică: modificarea proxemică, orientarea privirii, presiunea mîinii asupra unui obiect, pumnul sau maxilarele strînse, surîsul sau căscatul sînt semne pe care nu le stăpînim, corpul nostru informînd fără știrea noastră. Cine are ochi să vadă și urechi să audă va constata că oamenii nu-și pot ascunde secretele. Cel ale cărui buze sînt lipite vorbește totuși cu
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
este plurimedialitatea oricărei interacțiuni și mutualitatea efectelor locuției și recepției. Limbajul non verbal nuanțează, consolidează, autentifică sau distorsionează mesajul verbal. În timpul unei dezbateri semnele ne-mărturisite (neverbalizate) se multiplică: modificarea proxemică, orientarea privirii, presiunea mîinii asupra unui obiect, surîsul sau căscatul sînt semne pe care le stăpînim mai greu; corpul nostru se exprimă și fără știrea noastră:" Spațiul constituie fără îndoială o experiență fundamentală pentru subiect: întîlnirea cu celălalt (în viața socială și cea privată). În fragmentările și diviziunile sale, spațiul
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]