359 matches
-
în vârstă o recunoscu imediat, deși o văzuse o singură dată, cu mai bine de douăzeci de ani în urmă. Era Alaana, fostul operator al lui Rimio de Vassur. Cealaltă era o tânără cu un corp atletic și cu o căutătură înghețată, care privea atent înspre toate locurile de unde ar fi putut veni un atac. - Sire, schiță Alaana o plecăciune când Kasser ajunse lângă ea. Aștept de multă vreme momentul ăsta. - Și eu. Mi-e teamă că nu există pe lume
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
fiica contelui de Serrey, ambasadorul extraordinar al M. S. britanice lângă curtea celor două Sicilii. Miss Henrieta (așa se numea) pare că nu s-ar fi împărtășit nicidecum la bucuria generală ce auzea împrejurul ei. Gândul îi era aiurea și căutătura-i se pironea fără încetare în piața palatului regelui. În sfârșit, un păscar napolitan plin de tărie despică valurile zgomotoase ce se împotrivea {EminescuOpVIII 580} trecerii lui, se îndreptă către ospelul ambasadei englezești și peste curând fetișoara părăsi balconul... Într-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
această scurtă despărțire nu era alta decât trecerea la o despărțire cu mult mai lungă, mai grozavă, mai posomorâtă, căci atunci va fi vecinică, plecă capul în jos și plânse, saraca mumă!!... Când Pergoleze se depărtă de dânsa, aruncă o căutătură dureroasă către Neapol și zise suspinînd: Ah, Henrietta, când voi putea să te văz? În care zi glasul tău divin va izbi în urechea mea? Scăpatu-ți-am eu oare viața ca să te pierz pentru totdauna? O, Dumnezeul meu! răspunde-mi în locul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
odihnea într-un pat foarte sărac. Acesta era Pergoleze pe care religiosul îl ardicase din uliță și îl dusese în chilia sa, goală și posomorâtă ca și mormântul vieții lui, singură apărare și adăpost împotriva nedreptății oamenilor. Toate grijile și căutăturile se deteră nenorocitului maestru, însă izbirile nenorocirii și mișcările cele strașnice doborâseră slaba lui constituție; o tuse seacă ce dobândise din ziua când s-a fost aruncat în golf ca să scape pe Henrietta se făcu mai deasă, mai înecătoare. Trebui
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
crescuți ca niște câini în școlile de ieniceri, care se dușmănesc și se taie între ei fără milă. Printre flăcările lumânărilor îmi privegheam mortul și mă uitam la ei, la tata și la unchiul Nicos, și le citeam viața în căutătura vinovată. Toți visează să audă clopotele bătând la Sfânta Sofia, visează împărați și împărătese dintre greci, dar fiecare este gata să vândă aproape pe nimic împărații pe care-i visează vecinul său, prietenul lui. Tata cu tâmplele cărunte și unchiul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-se cu putere în cârjă. A ridicat mâinile de culoarea sidefului și l-a binecuvântat pe vodă. Acesta și a plecat doar un genunchi și, întrebător, a căutat privirea înaltului prelat. Ochii buni ai acestuia l-au învăluit cu o căutătură caldă, în timp ce buzele rosteau rugăciunea, apoi, zâmbind, Theodosie a șoptit în grecește: — Măria ta, ți-am pregătit o surpriză. — Sărut dreapta, preasfințite. Ștefan auzi răsuflarea de ușurare a voievodului când s-a aplecat să sărute mâna bătrânului. Din câți erau
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu ochii arzând, și-și spuse în gând: „Doamne, cât sunt de eleganți și de frumoși, cu bărbi albe și cărunte... Câți ani ar fi avut taica dacă ar fi trăit? Să mă fi văzut și el vodă”. Cu o căutătură vinovată, reveni la imbrohor, acesta luându-i vorba, repetă pe scurt porunca: — Măria ta să-i sărute poala împărătească... Rapid, cu glas scăzut ca pentru sine, voievodul repetă: — La poala împărătească, măria mea gata este! Aci vodă se ridică în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se deschidea lăsând să se vadă mulțime de pungulițe din piele de căprioară. — O clipă să îngăduie înălțimile voastre, și cei doi se întoarseră cu spatele grăbindu-se să-și etaleze marfa. — Acum, vă rog, apropiați-vă. Brâncoveanu, dintr-o căutătură, își dădu seama că are în față ceva nemaipomenit. Pe catifeaua veche străluceau ca o minune, concentrând parcă în ele toată lumina soarelui de vară ce pătrundea prin ferestre, zeci de pietre prețioase așezate în aparență la întâmplare, dar de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
piatra femeii care născuse patru feciori, și-a simțit sufletul încălzit de mândrie părintească. „De ce pleacă în gânduri neștiute Ștefan al lui, cu ce i-a greșit?” Își repeta în minte Gherasim întrebarea, întorcând capul spre prinț. Ștefan cu o căutătură absentă răspunse privirii iscoditoare a călugărului, deschise gura să spună ceva, o închise la loc și surprins parcă la vederea disperării din ochii supți, zâmbi la început, apoi râzând cu toată gura, întrebă cu glas tare: — Și cu Leu ce
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
decât Rafael și care pare să aibă o slujbă mai grea decât a lui. De când vii pe baltă cu noaptea-n cap, dimineață de dimineață, îl vezi foindu-se încolo și-ncoace printre pescari - o figură blonzie, luminată cald de căutătura blândă și mai degrabă tâmpă a ochilor albaștri, asprită de riduri și suptă - de bună seamă că nu-i priește canicula, și nici plimbările astea matinale pe malul bălții într-un ritm ce-i depășește puterile. Circulă continuu până spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
toate mișcările lui. Pielea feței, altădată albă, își modificase culoarea într-un arămiu închis, așa cum se întâmplă blonzilor care petrec mult timp în aer liber, curbura molatică a bărbiei se asprise, iar ochii albaștri, pierduți între cearcăne, nu mai exprimă căutătura galeșă din trecut. Au ceva din fixitatea concentrată, plină de periculozitate, a unui animal de pradă. "S-a schimbat. Cel puțin ca exterior. Dar oare mă mai iubește?". Odată masa terminată, doamna Hagiaturian își aprinde o țigară înfiptă într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și privește către Smaranda. Rochia de seară, pur și simplu îi flatează silueta desăvârșită a trupului. Un lănțișor din aur, tip choker 33, accentuează frumusețea gâtului lung și subțire. Minunată! Cine? Eu sau toaleta mea? Face o piruetă cu o căutătură glumeață pe față. Amândouă, pentru că una pune în valoare pe cealaltă. Se apropie de ea și o sărută pătimaș, într-o explozie de pasionalitate febrilă, apoi o îndepărtează puțin ca să-i poată privi lung fața stăpânită de o emoție intensă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Ușa se deschide fără zgomot, închizându-se la fel de silențios în spatele ofițerului încremenit într-o impecabilă poziție de drepți, cu cascheta sub braț. Domnule colonel, locotenentul Marius Rădulescu s-a prezentat la ordinele dumneavoastră! În timpul cât își face prezentarea, simte cum căutătura ochilor cenușii parcă trece prin el, radiografiindu-l infinit mai pătrunzător decât cele mai sofisticate aparate de investigare. În regulă. Repaos. Poftește te rog mai aproape, domnule locotenent. Ia loc. Colonelul face un semn către unul din cele două fotolii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
voce căzută într-un falset slugarnic, de cerșetor profesionist: "Aveți milă ... Domnul să vă dea sănătate ... Cât vă lasă inima ... Pentru o bucată de pâine". Poartă ochelari rotunzi cu lentila neagră, de orb, dar ochiul versat al lui Marius surprinde căutătura lungă care urmărește fesele unei femei grase, care se ghicesc vulgar sub stofa subțire a rochiei. Timpul se scurge încet, cleios, fragmentat din când în când de zgomotele obișnuite ale unei străzi circulate. Claxoane, răcnete, portiere trântite, zăngănituri, frânări bruște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
tremure, chinuindu-se să arate un zâmbet. E tânără, nu mai mult de douăzeci și cinci de ani, cu ceva din frumusețea tulburătoare a Polei Negri. În mâini ține un mic șervet umed. Sub privirea locotenentului tânăra se fâstâcește, dar ceva din căutătura ofițerului român o asigură că nu are de ce să fie speriată. Mult mai liniștită, se așează pe un taburet aflat lângă unul dintre cele cinci paturi metalice, acoperite cu cearșafuri care miros a clor și începe să tamponeze ușor fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de prieten, prădătorul de aliat! În viața ei nu numai că trecuse prin chinurile unei dislexii juvenile, ale unui accident grav la șold și ale unei interminabile reconstrucții dentare; se născuse însă urâtă, bondoacă, cu un păr slinos și o căutătură sașie, adică exact cu o figură pe care nici o fată nu dorește s-o aibă. De bună seamă că și ea se ura, căci, pe lângă motivele evidente, mai avea destule motive intime să fie nemulțumită. Nimeni nu știa că poseda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
gândeam, ce-ar fi să ne călătorim pe o stea? Dar ce-am face noi acolo fără ele? Și ne pufnea râsul pe amândoi. Fiecare gest al lor, cât de mic, de mărunt, ni se părea că ne aparține, orice căutătură a ochilor de codane, pentru noi era egal cu o împărăție. Eram în leagănul fericirii supreme când, a doua zi, le așteptam în colțul străzilor Arapului cu Bularga, iar ele, împreună, mereu împreună, treceau fără aparent să ne bage în
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Și pentru că nu știam ce să răspund, adică “să trăiți”, m-am aplecat reverențios, cu un picior adus înapoi și cu o mână pe piept, cu ochii în ochii lui și ne-am retras spre locurile noastre, văzând totuși în căutătura lui multă omenie, ba chiar și un zâmbet vag în colțul gurii. Curând au fost puse în mișcare frânele și când se vedeau deja luminile orașului Bârlad, mulți din tinerii încorporați moțăiau din cauza băuturii și a căldurii din vagon. Caporalul
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
străbunilor tăi, mai mult ca “hâtri buni de glume”. Mai înalt decât noi toți ceilalți frați, aceștia pe care i-ai iubit cu simpla dar conștienta ta superioritate, căpos cu ochi albaștri și păr blond închis și inelat, cu acea căutătură ascunsă sub niște dioptrii moștenite și mărite prin propria-ți neștire, aveai un mers cu pasul larg și puțin legănat, cu o mână băgată bine într-un buzunar al pantalonilor, iar cu cealaltă descriind niște semicercuri, și ele largi, în
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de un negru strălucitor, lung și lucios. Era de o frumusețe sălbatică și stranie, un chip care te uimea de la început, și pe care odată ce l-ai văzut, nu-l mai puteai uita. Ochii ei, mai cu seamă, aveau o căutătură dornică de cunoaștere dar și aprigă...așa, cum el n-a mai întâlnit în nici o privire omenească. Era cu totul alta decât aceea pe care o cunoscuse la bibliotecă. Plăcerea o transfigurase. Se înnoptase bine și strada, acum era chiar
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
la Institutul "Caritatea", unde se află de aproape două luni, am procedat la cuvenita cercetare și am constatat următoarele: D-l Mihail Eminescu, ca de ani 45, constituție forte, nu prezintă pe suprafața corpului leziuni remarcabile. Figura sa este hebetană, căutătura este lipsită de expresiune, mișcările dezordonate, atitudinea puțin cuviincioasă. 605 {EminescuOpXVI 606} La întrebările ce i le adresăm, nu răspunde direct, el pronunță unele cuvinte cu o voce cântătoare și monotonă. Astfel: "bună dimineața, d. doctor dați-mi două pachete
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
A, și vezi că vine și Jack Harper. — Poftim ? Mă holbez la el consternată. — Vine și Jack Harper, repetă Paul iritat. — Și trebuie neapărat să vin și eu ? spun Înainte de a mă putea opri. Poftim ? Paul mă fixează cu o căutătură ușor Încruntată. — Tocmai mă Întrebam dacă... trebuie să vin și eu sau pot să... spun, din ce În ce mai stins. — Emma, dacă poți să servești ceaiuri și cafele prin telepatie, spune Paul sarcastic, poți să rămîi la biroul tău, n-am nimic Împotrivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
se afla celălalt. În urma lui venea nehotărîta lui bandă și grăsanul de Martinto murdar de noroi din cap pînă-n picioare. Își scoase pieptul Înainte, Își puse mîinile În șold și-l măsură cu o privire de pisică Înfuriată, cu o căutătură mai cruntă ca niciodată. „Ți-e frică de Silva!“, strigă unul din bandă, nu prea isteț, desigur, fiindcă stăpînirea desăvîrșită de care dădea dovadă Arzubiaga numai frică nu era. „De ce vrei să te bați?“, Întrebă el, spre disperarea lui Martinto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și deveni dintr-odată foarte serios, el nu avea de dat explicații nimănui, chiar nimănui?... Bineînțeles, numai lui Însuși, fiindcă nu-i reușise figura și nu-l culcase la pămînt din prima Încercare și apoi ochii tăi mă sfredeliră cu căutătura grea1, cînd Del Castillo ar fi trebuit să-și plece ochii În pamînt, dar În schimb se repezise la el și fusese cît pe-aci să-l trîntească. Un alt Del Castillo, o corcitură, bărbat de treizeci și cinci de ani și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
drum greșit, că așa crede unchiul Juan Lucas, ar fi putut să se Împrietenească la cataramă, dar nu cu Al Capone. Nici măcar nu-și scosese pălăria și uite cum Își umfla pieptul, de parcă ar fi primit permanent o decorație. Și căutătura cumplită pe sub borul pălăriei, nimeni nu mai purta pălărie la Lima, nici costumele astea cadrilate, nici atîtea lanțuri de aur la vestă. — Părinții tăi trebuie să pice acum, Îi spuse, uitîndu-se Încă o dată la el cu aceeași căutătură răuvoitoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]