356 matches
-
fi zis ce i-au zis, dacă asta n-ar fi însemnat ceva. Chiar Mașina îl avertizase că trebuie să se aștepte la necazuri. Și ea îl lăsase să înțeleagă că sunt în legătură cu familia Hardie. Văzut de aproape, președintele avea căutătura dură a celui care impune disciplina și surâsul celui care trebuie să se arate amabil și plin de tact cu o mulțime de oameni. Buzele îi erau subțiri. Fără îndoială unul dintre cei capabili să întrerupă sec o discuție sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
reprezenta diferența între siguranță și nesiguranță, între liniște și neliniște. Dr. Kair era un bărbat de vreo 50 de ani, înalt, solid, cu o figură blândă și maxilare puternice. Ochii săi cenușii îl cercetară pe Gosseyn, în timp ce intra, cu o căutătură atât de pătrunzătoare, cum acesta din urmă nu mai în-tîlnise. Era mult prea inteligent ca să busculeze această primă și importantă perioadă de luare de contact. Minutele următoare puteau economisi în viitor ore întregi de întârziere. Psihiatrul nu-și pierdu vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
bibliotecă și rămase acolo, cu ochii țintă la Corl, care stătea tolănit pe covorul gros. După vreo oră, una din ușile sălii se deschise și doi oameni intrară, aducând un castron enorm. În spatele lor pășea Kent. Ochii lui aveau o căutătură febrilă. Oprindu-se în mijlocul încăperii, spuse cu o voce obosită, dar aspră: - Vă rog să fiți cu toții foarte atenți! Deși vorbele lui se adresau tuturor celor prezenți în bibliotecă, ele îi vizau de fapt pe savanții adunați într-un colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
serioasă nu-i găsește. Atunci bărbatul s-a calmat și i-a spus că vrea să fumeze, papa, care e contra acestui obicei, i-a adus totuși tutun fin și foiță de pe masa lui Costache, dar zice că, după o căutătură sălbatică, arestatul i-a întors pur și simplu spatele. Nu-i un om bine crescut! I-au reținut valiza pentru cercetări, o cutie argintie, ca un safe, și asta arată c-ar putea să fie vreun falsificator de bani, dar
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
fără tragere de inimă: — Bucureștean. Crețu. — Rudă cu spițerul Kretzu, ăla cu mustăți roșcovane? Da’ matale cine ți-a ras mustățile? N-am mai răspuns. Nimic nu se potrivea cu nimic. Petre îmi mai arunca din când în când o căutătură, tot mai piezișă. Vedeam că face eforturi mari de gândire. Brusc a tras de hățuri, eu am venit în față ca împins, iar el a sărit jos cu o iuțeală care dovedea un lung exercițiu. Eram într-un pâlc de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
albă și o gropiță tot rotundă, ca un bumb, sub buza de jos. Din păr nu i se vedea decât o șuviță, pânza baticului îi cobora peste urechi, trecea pe sub bărbie, strângând-o, și se înnoda nevăzut undeva, la ceafă. Căutătura ei era serioasă. Bărbatul arăta obosit. Avea, slavă Domnului, voce fără gând ascuns, voce necăjită, așa că femeia se simți iar la larg cu sufletul. — Unde poate înnopta un om fără bani și fără bagaj? Cumva pe-aici? — Numai dacă vreți
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
să intre, asigurându-l însă că nu-i nimic acolo. În clipa în care a spus asta, Fane l-a privit foarte ciudat, iar băiatul mai mult a simțit decât a nțeles că-i în primejdie și-a aruncat o căutătură iute spre ușa de la intrare. — Ți-e frică, Jeane? Așa-i că ți s-a făcut frică? Dacă-ți dau acum una-n cap și fur banii din cassă? Apoi îi dădu una peste umeri, de-ncurajare, râse, se ntoarse
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
groază, îi privea fără grai. Peste ochii maiorului se lăsă o pânză groasă. Strânse tare pleoapele și se sprijini de Azimioară. ― Au măști la ei! Cum dracu'?! comentă stupefiat locotenentul. ― E diabolică! Diabolică!! ― Ce facem? ― Ia legătura cu Ciobanu. Simți căutătura fixă, fierbinte a locotenentului și avu brusc impresia că se află pe marginea prăpastiei. Privea jos, amețit, incapabil să reziste tentațiilor adâncului. Își scutură umerii și rosti sec, cu respirația tăiată. ― Ești un trăgător bun. Și Ciobanu. Îi lăsați să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cap. În clipa aceea am simțit că iau foc. Ce sculptor eram dacă nici modelele nu mă ascultau? M-am îndreptat furios spre ea și am întins mâna să-i smulg cerceii. Atunci m-a mușcat de braț, aruncîndu-mi o căutătură sălbatecă. Mânia o făcea frumoasă și, pe loc, am simțit o mare simpatie pentru ea. Fără să stau prea mult pe gânduri și fără s-o cunosc, mai mult din dorința de a mă culca mai repede cu ea, scutindu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
am înfruntat. I-am spus că trebuia să se considere onorat de prezența mea acolo; nu se puteau lăuda mulți cioplitori de cruci că aveau în serviciul lor un sculptor. Și tot el era nemulțumit? Meșterul mi-a aruncat o căutătură piezișă. Vroia să vadă dacă nu glumeam. Nu glumeam. Apoi s-a hotărât să mă lase în plata Domnului. Nu ținea să se certe. Avea grijile lui cu boala, cu atelierul. Nu-i ardea de țâfnele mele. Dar am simțit
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ceva mai devreme, se răzbună: "Fleacuri", hotărî el, agresiv. Într-o zi m-am decis să-l atac frontal pe Dinu: "Tu ce părere ai despre Bătrînul? Ești aici de mai multă vreme". "De ce mă întrebi?" îmi aruncă el o căutătură alarmată. Fiindcă vreau să știu părerea ta". Ne plimbam pe țărm, în zona stâncilor de marmură. Se opri, vru să rupă o floare violetă dintre scaieți, dar se înțepă la mână și se răzgândi. Florile astea nu pot fi culese
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
discuției aceleia o dată pentru totdeauna. Nu sunt persoana potrivită pentru Însărcinarea asta. Poate că sunt o atee confuză, Însă cel puțin am curajul să rămân așa! — Du-te și-ți spală gura cu săpun! a izbucnit bunica Gülsüm cu o căutătură Încruntată, auzind discuția. Însă după aceea mătușa Zeliha a evitat cu totul subiectul. O jumătate a familiei era fidelă secularismului lui Kemal, cealaltă jumătate era alcătuită din musulmani practicanți. Pe când cele două tabere se aflau tot timpul În conflict, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
buni ani. Părul auriu și lung amintea de o fostă glorie, iar faptul că se cam rărise între timp ajuta privitorul, dezvăluindu-i contururile unei frunți atrăgătoare. Dincolo de orice, însă, ochii bărbatului ieșeau din poză și fixau privitorul cu o căutătură hotărâtă ce combina putere și vulnerabilitate. Atitudinea bărbatului era artificială, chiar teatrală, ceea ce nu împiedica afișarea unei inteligențe asumate, dedesubtul căreia Porfiri detectă o urmă de adâncă onestitate. Deși părea oricând gata să te mintă în față, bărbatul lăsa impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
În clipa aceea am simțit că iau foc. Ce sculptor eram dacă nici modelele nu mă ascultau? M-am îndreptat furios spre ea și am întins mâna să-i smulg cerceii. Atunci m-a mușcat de braț, aruncându-mi o căutătură sălbatecă. Mânia o făcea frumoasă și, pe loc, am simțit o mare simpatie pentru ea. Fără să stau prea mult pe gânduri și fără s-o cunosc, mai mult din dorința de a mă culca mai repede cu ea, scutindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
am înfruntat. I-am spus că trebuia să se considere onorat de prezența mea acolo; nu se puteau lăuda mulți cioplitori de cruci că aveau în serviciul lor un sculptor. Și tot el era nemulțumit? Meșterul mi-a aruncat o căutătură piezișă. Vroia să vadă dacă nu glumeam. Nu glumeam. Apoi s-a hotărât să mă lase în plata Domnului. Nu ținea să se certe. Avea grijile lui cu boala, cu atelierul. Nu-i ardea de țâfnele mele. Dar am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ceva mai devreme, se răzbună: „Fleacuri”, hotărî el, agresiv. Într-o zi m-am decis să-l atac frontal pe Dinu: „Tu ce părere ai despre Bătrânul? Ești aici de mai multă vreme”. „De ce mă întrebi?” îmi aruncă el o căutătură alarmată. „Fiindcă vreau să știu părerea ta”. Ne plimbam pe țărm, în zona stâncilor de marmură. Se opri, vru să rupă o floare violetă dintre scaieți, dar se înțepă la mână și se răzgândi. „Florile astea nu pot fi culese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Vede un alt vampir care rînjește la el. Ăla știa! O Încercase și el și dăduse greș și se bucura acum de necazurile lui Wakefield. Wakefield trage cablul brusc afară din priză și Își continuă periplul, aruncînd semenului său o căutătură de deochi. Te-ai aștepta ca nevoia noastră Împărtășită să iște compasiune, dar simpatia nu se lipește de fiarele individualiste și flămînde ale epocii computerului. Nu ne Împărțim sevele. În cele din urmă, lîngă o poartă goală, periculos de departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
lui Wakefield, făcînd portofelele să dispară și să apară. Dar Wakefield habar nu are: el a pus strigătele disperate ale oamenilor după propriile portofele și chei pe seama unor răspunsuri imaginare la speculațiile lui despre bani. Îi aruncă lui Paulee o căutătură murdară. — Ah, a sunat ea, spune Sherrill. A intervenit ceva, dar o să vină curînd. Wakefield Își dă seama că Sherrill este probabil prietena lui Maggie; Îi ține partea și o acoperă. Se pare că acel „ești de rahat“ se referă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Ia paharul din mîna lui Wakefield și Îi dă drumul În geanta ei. — E un cadou, spune ea sec. —Va trebui să raportez asta, spune casa. Facem inventarul În fiecare zi. — Cățea. Sherrill ignoră vocea, dar Îi aruncă Nevei o căutătură otrăvită. Cum e turcul, și pistolul. Wakefield o ia pe Maggie În brațe și o duce pînă la microbuz. Nu e deloc ușoară, dar e caldă și miroase ca o franzelă franțuzească cu un ușor iz de whiskey. — Ce dulce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
dimpotrivă, diferența dintre ei a devenit și mai puternică și cu atât mai vizibilă cu cât nu i-au crescut gene. Deși clipea ca orice om, reflexul era aproape imperceptibil, așa încât părea că Lea nu închide niciodată ochii. Chiar și căutătura ei cea mai drăgăstoasă semăna cu a unui șarpe și puțini puteau s-o privească în ochi. Aceia care puteau, erau răsplătiți cu sărutări, cu râsete și cu pâine înmuiată în miere. Iacob a privit-o drept în ochi, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
m-a prins pe lângă cortul lui Iuda, unde el și Șua făceau un alt copil. Moașa m-a luat de ureche și m-a dus de acolo. - Nu mai e mult de-acum, fata mea, a zis ea, cu o căutătură nerușinată. Îți vine și ție rândul. Eram moartă de frică că Inna îi va spune mamei unde mă găsise. Dar chiar și așa îngrozită cum eram, nu mă gândeam decât la taina care se petrece între bărbați și femei. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ridicat capul, înălțându-și privirea, și atunci i-am văzut fața și am simțit cum mi se face stomacul ghem, tata era neras de multă vreme, slăbise foarte mult, dar nu de asta m-am speriat, ci de privirea lui, căutătura-i era goală, știam c-ar trebui să vadă, s-o vadă pe mama și pe bunica și pe mine, dar chipul i-a rămas fără expresie, de parcă nici nu și-ar fi dat seama unde se află, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
să verifice că rochia avea lungimea potrivită ca să atingă solul fără să-l măture. Se ridică mulțumită și Își Întoarse fiica spre oglindă. - Parcă ar fi fost făcută pentru tine. Marie Își privi chipul din oglindă și se Încruntă ușor, căutătura ochilor verzi marcînd un soi de Întrebare, ca și cum imaginea pe care i-o trimitea Înapoi oglinda Îi era necunoscută. Aproape străină. Albul rochiei Îi sublinia tenul sidefiu și Îi punea În valoare pletele bogate, de un blond venețian, de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se aplecă spre Loïc. - Prefer să nu-l slăbesc din ochi. Și să mai arunc cîte o privire și prin lucrurile lui dacă e necesar... Fratele ei o privi cu neîncredere, ca pe o străină și avu pentru ea o căutătură pe care nu izbuti s-o priceapă. Își goli paharul dintr-o sorbitură, Își Înșfăcă impermeabilul, luă cheile mașinii și trecu fără o vorbă pe dinaintea ei, Îndreptîndu-se spre ieșire. - Unde te duci? - Să iau aer, zise el laconic Înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cu sînii rotunzi Înălțați... Fete frumoase mai văzuse el destule, și chiar cunoscuse cîteva, dar Marie era mult mai mult de atît. Recunoscu că era tulburat gîndindu-se la ea. Cu pragmatism, Încercă să analizeze de ce: să fi fost de vină căutătura directă a ochilor ei verzi, modul ei de a-i ține piept, firea ei afurisită? Nu, era ceva greu de definit, era... Soneria telefonului Îl salvă de o visare care devenea primejdioasă. Se mulțumi să-și asculte interlocutorul și Închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]