588 matches
-
tronc copilița doamnei, cu un nume suav, Crina, fericita întorsătură ducând, se poate bănui, la logodnă. Substanța morală a „comediei” Anuța (1926) e tulburată de furtive pulsiuni feminine, chiar dacă mascate de încruntări mustrătoare. O cocotă, Lucy Morandi, mamă denaturată, se căznește să-și împingă fiica, pe candida, frusta Anuța, crescută în curățenia vieții de la țară, să exercite „meseria” vinderii trupului, aducătoare de câștiguri bunișoare. Evident, țărăncuța e oripilată de mediul viciat unde a nimerit și fuge de acolo, răsplata acestei neprihăniri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288789_a_290118]
-
unor astfel de concepte - observă von Campenhausen - se înțelege răceala, caracteristică unui convertit, cu care, de exemplu, Augustin vorbește de tatăl său, care nutrea sentimente păgâne și se botezase doar cu puțin înaintea morții, și pasionata tenacitate cu care se căznește să-i facă pe fiul lui Romanianus și pe Romanianus însuși să urmeze calea ascetică - și tăcuta indiferență cu care, după nereușita tentativă, îi va îndepărta pe cei doi de acum înainte”. Dar adoptând asemenea principii, cu greu ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pe sine în calitate de creator, harul poetic ("unghia îngerească") s-a tocit de atâta efort. În final, în atmosfera sumbră e întuneric, ploaia se aude "departe afară" și poetul simte durerea ca o gheară, fără a se putea exprima. Deznădăjduit, se căznește să comunice cu lumea, "cu unghiile de la mâna stângă"; aceasta, după o anumită simbolistică, trimite la forțe demonice. Unele cuvinte din lexicul arghezian șochează: mucigai, regionalism arhaic, metaforele sugerează starea de claustrare, atemporalitatea stărilor de tristețe este semnificată de vocabularul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Simion la ediția Slavici din Colecția Opere fundamentale publicată în 2001 la Editura Universul Enciclopedic. Redăm un fragment elocvent, credem, în acest sens: ,, Impresia pe care o ai, când îl citești narațiunile sufocate de atâtea determinări, este că el se căznește... Scrisa nu-i iese ușor, își compune în chinuri ca și Creangă fraza, cu deosebirea că la Creangă fraza iese bine, rotunjită, aproape savantă prin numărul mare de propoziții subiective și atributive strânse ca boabele de strugure într-un ciorchine
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
apele unui puhoi pe care vrea să-l treacă într-o zi de furtună (Ahile este el însuși gata să se înece în apele, încrâncenate împotriva lui, ale Scamandrului); niște pui de păsări încă fără aripi, cărora mama lor se căznește, răbdând de foame, să le-aducă tot ce poate s-adune din preajmă (este tot el, Ahile, aducând aheilor prăzi cu greu dobândite); și o fetiță care aleargă după mama ei și i se agață de poale, împiedicând-o din
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
înfipte în masă. Se uita spre lăutarii care îi cântau din cobză și țambal. Începea chiolhanul, turnându-și, din carafe, vin aromat în pocale. Își umplea pântecele cu fripturi la frigare pentru a sugruma chiorăiala mațelor. Dacă foamea îl mai căznea încă, hangiul avea, berechet, cu ce să-l ospăteze (ciorbă, pastramă, sarmale, ciulama, pilaf, musaca). Se desfăta mai apoi cu tutun tras din lulea, cafea, rahat și baclava. La sfârșitul zaiafetului, trăgea un rachiu pentru a-l lua somnul mai
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Cipău "Gîza", "dînsu" pe zid, troița la casă de om, iazul în spate, spațiul reinventat în loc ar fi utilitatea formulei călătorie, în conversație utilizarea ei, ca și atunci calul de Popa! lăsați, tovarășe director, că iau asupra mea! te-ai căznit să tragi ușa, dați un ban să iau mîncare! o închid corect la loc, aparențele nu mai suferă modificări, termocentrala Iernut de mult anticipată, ăsta, Drăghici, cu Fîntînă, Prosti, atîta o avut noroc! stația Cuci pod peste Mureșul umflat, lumea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
aproape că pârjolea tandrețea, să fie a mea, să o posed trup și suflet. Chiar din momentul recunoașterii, dorința fizică, stârnită, tulburată, se sucise și se răsucise în mine, simțurile fiindu-mi în permanent dialog cu gândurile, pentru că, pe măsură ce mă căzneam să contopesc imaginea ei din tinerețe cu cea de la bătrânețe, doream tot mai mult să o doresc. A ajunge la dorință însemna o încercare capitală, un calvar, o caznă prin care treceam de dragul ei. Acum, îmi dădeam seama că reușisem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Urâtă treabă, domnule Arrowby! — Da. — Eu te-am prevenit cu privire la mare, ții minte? — Da. — N-a putut să iasă, asta a fost. — Posibil. Eu l-am văzut, chiar cu o zi înainte, mă găseam pe lângă turn, și l-am văzut căznindu-se și tot căznindu-se să se cațăre pe stânca aia dreaptă de lângă casa dumitale, și mereu cădea iar în mare. A fost o nebunie curată să înoate pe cogeamitea valuri cât casa. P’ormă, nu știu cum a făcut de-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Da. — Eu te-am prevenit cu privire la mare, ții minte? — Da. — N-a putut să iasă, asta a fost. — Posibil. Eu l-am văzut, chiar cu o zi înainte, mă găseam pe lângă turn, și l-am văzut căznindu-se și tot căznindu-se să se cațăre pe stânca aia dreaptă de lângă casa dumitale, și mereu cădea iar în mare. A fost o nebunie curată să înoate pe cogeamitea valuri cât casa. P’ormă, nu știu cum a făcut de-a reușit să ajungă sus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de conceput. Fuseserăm un scurt timp împreună; și venise la mine ca la moarte, ca la călăul lui. Pe ce stranie cale a întâmplării, plină de atâta alte posibilități, își croise drum către poalele acelei stânci abrupte, de care se căznise iar și iar să se agațe, pentru a se smulge din marea înșelătoare și ucigașă? Ar fi trebuit să-l avertizez, n-ar fi trebuit să plonjez alături de el în prima zi; îl nimicisem pentru că fusesem atât de încântat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
înțelege mintea noastră; căci, altfel cum am putea trăi de îndată ce am înțelege că viața, așa cum ni se pare că este, nu are sens!” Acolo, în tranșee a învățat să știe ce gândesc oamenii când tac, când mint sau când se căznesc să spună adevărul, și nu-l găsesc. Câte lucruri imposibile se întâmplă... câte?!, spuse el abia șoptit. Monstruosul fascinează în aceeași măsură, ca și sublimul!”, părea ca-și vorbește doar, sieși. „ Ah, da!..mă iertați, am deviat puțin!”, apoi continuă
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
pentru că, de obicei, aceste se rate erau foarte simandicoase, toată lumea asculta pe toată lumea, încercam mereu să instaurez un anumit nivel. Or, ea îl acaparase pe unul și vorbea în neștire, de se dusese naibii toată atmosfera pe care eu mă căzneam să o întrețin. L-am luat pe Emmanuel și i-am spus: "Conchita nu mai pune în viața ei piciorul aici! Tu nu vezi că a stricat toată seara?" Pas de savoir faire, pas de savoir vivre. Viorica a devenit
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
iar, de la Pașcani, Corneliu Sturzu. Când Labiș devine figura de marcă a noii poezii ieșene care, din talentele atrase de centrul universitar, începeau să se înfiripe în jurul revistei Iașul Nou, poetul abia împlinea șaisprezece ani. În vreme ce emulii lui Labiș se căzneau cu subtilități prozodice înghesuite în canoane lozincarde, poetul căuta formula care să-l exprime și care venea spre dânsul ca valurile din ocean, cu o expresivitate din ce în ce mai bogată. Nimeni însă nu avea anvergura sa, nici măcar la București unde va fi
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
supuse scrierile lui Maiorescu în două articole, intitulate Despre stil; este proclamată tendențios lipsa, la noi, a unei critici literare. F. a scris versuri în română (Ritmuri și rime, 1892) și în franceză (Quelques vers. Au profit des blessés, 1877); căznite jocuri prozodice, ele au contribuit totuși la împământenirea unor forme fixe. Poemul în proză, cultivat la „Literatorul”, este încercat, după model francez, în Aquarele și poezii în proză (1894) și în câteva Sanguine românești, anexate Sanguinelor traduse din Catulle Mendès
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287029_a_288358]
-
și chiar În cea post-comunistă. Pentru filolegionarul Ion Coja - În cărți publicate de el În perioada 1997-2001 -, În afară de multe alte calități rasiale, românii sunt „omenoși și blânzi”, fiind dotați de la natură cu „toleranță și cumsecădenie”, astfel că soldații americani se căzneau În timpul celui de-al doilea război mondial să cadă prizonieri anume la români <endnote id="(769)"/>. Câteva rânduri semnate de Dan Amedeo Lăzărescu arată o beție a naționalismului protocronist care i-a cuprins pe destui istorici și cercetători : „[Românii] erau
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
temându-se de fiecare umbră, cu ochii pe jumătate Învăluiți, ascuns În sine, parcă ar cloci o taină și i-ar fi frică să nu i se ghicească - ovreiul cela este un fenomen unic În istoria omenirii. Ars pe rug, căznit cu unelte Înspăimântătoare, jefuit și alungat, prigonit pretutindeni, de râsul oamenilor și de batjocura copiilor, tremurând noaptea de grija zilei de mâine, și ziua de groaza ce-i poate aduce noaptea, el totuși trăia ca mai-nainte, ceva mai smerit
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
vadă În Întuneric, și nici pe ea n-o mișca balamucul din casă. — Și până la urmă te-ai Însurat? — Păi ce să-ți spun, Tanso, că noi doi ne iubeam foarte tare și am vrut să ne căsătorim. Părințelul se căznește și o tot lungește, oh, cum se Întâmplă de obicei, noi am decis să ne unim viețile. Părinții ei, ce să zic, nu erau deloc de acord. Dar până la urmă n-ar fi stat În calea fericirii unicei lor fiice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
tocmai Îl salvase dintr-un cataclism și gesticula În toate părțile aruncându-și-l dintr-o mână În alta și gemea și mugea acompaniată de orăcăiala copilului care-i dădea apă la moară amplificându-i cu degetele În urechi. Se căznea parcă să i le destupe, s-o facă să-i audă plânsul, În timp ce Andrei Îi susținea și se amesteca În furtuna aia de țipete și mugete teribilă și incredibilă ca Însăși realitatea faptului că toți eram niște animale acolo-n
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
o mai fi și-n capul tău ăsta mare? Nu lăsa gândurile să-ți mănânce puța, și eu că uite-l cum amușină și cotrobăiește brotacul. Terminase colțul de pâine și răscolea iarăși prin haine și apoi l-am văzut căznindu-se să-și bage pe cap șorțul ăla negru pe care-l purta Andrei pe sub pantalonii de lucru. Felul cum mă uitam o făcu să-mi spună că n-am la ce să mă feresc de copil. El știe, e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
era nici un dubiu. De asistenta aia se Îndrăgostise, de-acum nu mai avea nici un rost să nege. Oricum Ortansa nu se prea sinchisea să se mai ferească, dacă eu catadicseam să-i dau liber Încă de acum un an, tot căznindu-mă s-o fac să mi se spovedească. Știam că ele-și petrec multe ceasuri pe zi Împreună, la asistentă acasă sau aici, În lipsa mea. Abia de apucasem s-o văd În câteva rânduri preț de câteva minute pe fetița
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
fostă corectoare șefă care-și asumase răspunderea funcției de directoare amânându-și pensionarea pe termen nelimitat. N-ar fi fost mare lucru altminteri să observ și să consimt că printre astfel de oameni m-am Învârtit toată viața, și tot căznindu-mă să-i recunosc și să le fiu pe plac, ei s-au Îndurat Într-un târziu să mă facă scriitor. Ce știam despre directoarea Editurii Calende, Plumbeanu Doina pe numele ei, aflasem mai mult de la Ortansa. Ea mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Și să-l frec În găoază până dă În gălbează! Maiorul Zlate se prăvălește pe scaun și bate palma În masă, făcând să salte sticla cu apă. Vrea să suspende ședința, vrea să ia cuvântul, bălăngăne capul În toate părțile căznindu-se să dea afară din el ce are de spus. Neli intră pe ușă cu cratița de fiertură de cartofi. - Ferește că te opărește! Ufff! Lasă-i nea Costică că ie beți. Îți dă ei banii mâine. Nu-ți pune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
rând ,,fiecărei națiuni"12, apoi ,,acelor vechi aliați ale căror origini culturale și spirituale le împărtășim", ,,acelor noi state cărora le urăm bun venit la rangul de state libere", ,,acelor popoare din colibe și sate de pe întreg globul care se căznesc să se elibereze de lanțurile mizeriei colective", ,,republicilor noastre surori din sudul graniței", ,,Națiunilor Unite" și, ,,în sfârșit, acelor națiuni care s-ar transforma în adversarul nostru". În lunile care au urmat, el a atras atenția spre America prin crearea
by MADELEINE ALBRIGHT [Corola-publishinghouse/Administrative/999_a_2507]
-
sectorul privat și societatea civilă. Dumneavoastră veți participa de la Casa Albă, după ce ați hotărât că America ar trebui să fie un lider pe problema respectivă, dar cu excepția situației în care solicitați personal și în mod repetat altceva, departamentele se pot căzni luni de zile, chiar și ani, până să se pună de acord asupra manierei în care ar trebui exercitată acea conducere, ce consecințe ar trebui să aibă, cine ar trebui să suporte costurile și cum vor fi convinse Congresul și
by MADELEINE ALBRIGHT [Corola-publishinghouse/Administrative/999_a_2507]