571 matches
-
cu o simplă flegmă de romantism desuet călcată în picioare de oricine cu scârbă în fiecare zi, în vreme ce Sexul cu majusculă - învârtit în malaxorul feluritelor poziționări corporale abjecte de către copulatorii de serviciu ai păcatoșeniei continue (acei inși care se tot căznesc cu mândrie, în lipsa solidității unei vieți sentimentale interioare firești, a emite felurite sunete animalico-orgasmice, ca și cum mirosul pestilențial de groapă de gunoi a propriului lor corp răspândit cale de o poștă și ceva poate înlocui definitiv mirosul de os sfânt al
CE CAUT EU ÎN POSTMODERNITATE? de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 606 din 28 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355288_a_356617]
-
rosturile firii. La vreme rea își pun pietre-n inimi și își petrec viața ca și cum tăria omului ar veni din asprimea greutăților lui. Dintr-o ogradă din Chetrărie, marginea de nord a satului, un băiețandru de vreo cincisprezece ani se căznea să scoată carul din ogradă, De pe prispa de lespezi, lipită cu lut, cu o mână pe-un direg și cu cealaltă ridicată a grijă pentru ceea ce vedea la poartă, o femeie, care părea mai degrabă bunică decât mamă, striga de
CUM A MURIT NICĂ IONAŞCU (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 467 din 11 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355376_a_356705]
-
de noapte, încît, mă întreb de exist, mă-ndoiesc că mai sînt, mă simt pedepsit și nu știu cum să ies, din acest prăfuit și pustiu Univers, format din fantome, care mă ispitesc, să refuz să mai cred că-n pustiu mă căznesc; sînt mai singur în noapte, sînt mai trist pe pămînt, afară e ploaia bătută de vînt, cu tristeți infernale, cu-amăgiri și cu șoapte, eu sînt cîinele care urlă a moarte ... Referință Bibliografică: PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 70-73 / Ioan Lilă
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 70-73 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356727_a_358056]
-
și nu de un oxgen cu “floare la ureche” ci mai ales de unul cu “floare la nas”! ... Și se mai spune că lucrurile ar putea să meargă și mai bine - și pentru asta personalul cazinoului a fost “pe fază” căznind în continuare - neprecupețindu-și în nici un fel înaltele (ser)virtuți de mamoș priceput și părelnic dezinteresat, punându-ți la dispoziție îmbrăcămintea “placentară” a încă nenăscutului, căruia abia acum i se “proțăpește” vederea, prevăzută cu alți ochi pentru a-și limpezi
AMIROSIND LA OXIGEN.BAR DIN LAS VEGAS ! (XVI) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355621_a_356950]
-
domoală ce răzbătea către ea, împinsă și de un efort abia trădat, își reluă flecăreala cu o undă ușor timidă sau mai curând de neputință: - Cum ziceam, începu bunicul să-și desfete nepoțica cu o voce aparent liniștită, din care căznea să zgornească orice urmă de preget, erau două împărății mari cârmuite de doi crai ce băuseră apa tinereții fără bătrânețe și a vieții fără de moarte, căci de aceea ei domnesc mereu și numai și neapărat împreună. Unul nu putea trăi
ULTIMA POVESTE PENTRU ANAMARIA !... DE ION DOREL ENACHE ANDREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370849_a_372178]
-
la aspre chinuri pe monahi. Dintre toți, Sfântul Efrem este cel mai pașnic și cel mai netulburat. Acest lucru îi scoate din minți. Astfel, în vreme ce altora le taie capul cu săbiile, pe Sfânt îl pun în lanțuri pentru a-l căzni și pentru a-i înfrânge voința cea către Dumnezeu, pentru a-l sili să se lepede de credința sa. Îl închid într-o mică celulă, fără mâncare și fără apă. Îl bat zi de zi, îl chinuiesc, îl umilesc, îi
MATERIAL DESPRE VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, FAPTELE MINUNATE, SFÂRŞITUL MUCENICESC ŞI DESCOPERIREA MOAŞTELOR, PRECUM ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI MARE MUCENIC EFREM CEL NOU!... de STELIAN GOMBOŞ în ediţi [Corola-blog/BlogPost/370896_a_372225]
-
ale vieții gropi și văgăuni, tot așteptând ca să revii tu, blândo, și să-ți deșerți desaga cu minuni. Când sufletul mahmur mi se deșteaptă, în dimineți de dor, ascult nătâng cum îmi foșnește-n minte a ta șoaptă și mă căznesc ca iarăși să nu plâng. O, dacă n-ar mai exista mâhnire și toate s-ar sfârși reîncepând, iubirea-ar fi ca o Bunăvestire ce ne-ar intra în suflete cântând. Cum aș striga atuncea către îngeri să trâmbițeze-n
AL NIMĂNUI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370078_a_371407]
-
MUGURAȘ MARIA PETRESCU Autor: Muguraș Maria Petrescu Publicat în: Ediția nr. 867 din 16 mai 2013 Toate Articolele Autorului SCULPTURĂ ÎN CAMEE Încet, și mai incet, târguindu-se cu măslinii, încearcă să pătrundă seară și pește Nazaret. Maria, cu acul căznește la gherghef, să prindă din albastru începutul stelei din undă - năluca de aur, sau duh de sidef? Umbrele încep să se-ntindă... Nevăzutul înger al casei cântând ține în pumni puișorii de rândunica din cuibul de sub grinda până va veni
TRADUCERE / TRANSLATED BY MUGURAŞ MARIA PETRESCU de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344634_a_345963]
-
una din zile a fost nevoie ca Ilia să fie dus la spital. Au chemat o salvare, căci pe moș nu-l mai țineau genunchii din cauza reumatismului. O femeie, mai în glumă, mai în serios, văzând cât de greu se căznea să se aplece și să intre în salvare, îi zise: - Ei, moșule, intră! Te prefaci? Cum ai putut în tinerețe, să încapi pe geamuri mici, cu zăbrele, când năvăleai să jefuiești casele oamenilor! Acum zici că nu poți? Hai, intră
ILIA POLEC de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350711_a_352040]
-
Poate se va întoarce și Roxana. Nu pot să fiu supărat pe ea că a plecat: nu prea arăt a Făt-Frumos cu capul bandajat și cu cârje. Stăteam la barul gazdei mele de la parterul casei la o cafea și mă căzneam să citesc din ziare măcar titlurile scrise cu litere mari ale articolelor, când lângă mine s-a așezat Gicu. M-a lovit amical pe spate și junghiul mi-a amintit de coastele fracturate. -Ce faci bătrâne? -Să trăiești, cum îți
MULŢUMESC DE ÎNTREBARE de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358872_a_360201]
-
REGATUL CUVÂNTULUI, revistă gândită și fondată de actualul ei Director și Redactor-șef, poetul și publicistul Nicolae N. Negulescu. La nașterea ei, ursitoarele bune îi preziceau o creștere fără dureri, cele rele, așa cum le ,,stă bine” acestora, s-au tot căznit să arunce în luptă zavistia, piedicile de tot felul, numai că, nu mor caii când vor câinii. Iată-ne, așadar, cătinel-cătinel, împlinim un anișor! Ce se poate spune despre fiecare număr în parte ori despre toate, adunate într-un tot
LA UN AN DE LA NAŞTERE... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 700 din 30 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359394_a_360723]
-
rost și care-i stârniseră lui însuși neînchipuite revelații și pe care, pentru că se ivise prilejul, se simțea dator să le vâre și altora, încă nepervertiți cum s-ar fi potrivit, credea el, la habotnicia creștină adevărată, de orientare adventistă. Căzneam înțelegerea discursului când ne întreba mereu dacă am priceput, nu atât ce se evocase de la amvon cît ce pricepusem noi din ce tradusese el, iar noi ( cu deosebire eu), pe cinstite, săracii , dădeam din cap făcându-l să creadă că
NUNTĂ SÂMBETISTĂ ÎN CALIFORNIA! (14) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359480_a_360809]
-
mai învățase, i se pierduse urma la oraș și toată lumea spunea că o să ajungă rău. Iar acum era greu să-ți dai seama cine a dat prima goarnă, în legătură cu ultima sa ispravă, că toată lumea era la curent și fiecare se căznea să te oprească din drum să-ți spună și alte amănunte pe care nu avuseseși ocazia să le afli din altă parte. Bref, varianta cea mai plauzibilă părea aceasta: Dimineața devreme se aduna lumea în fața unui magazin înainte de deschidere, oamenii
SCRUMIERA, ŢIGAREA ŞI FUMUL; 9 de ION UNTARU în ediţia nr. 343 din 09 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359513_a_360842]
-
îi plăcea să privească lanul. Îl vedeai cum stă la capul lanului și nu se mai satură privind. Era o plăcere de-a lui, dar și un ritual. Parcă discuta cu ogorul, cu spicele de grâu, cu soarele care se căznea să iasă de după dunga orizontului. Asta era, de fapt, munca lui.” Toate capitolele intitulate „Poiana lui Iocan” conțin mărturii autentice ale unor persoane care au cunoscut familia lui Tudor Călărașu sau scrisori de-ale lui Marin Preda, inserționate printre interviurile
ÎNTOARCEREA LUI MOROMETE... RECENZIE LA VOLUMUL MOROMEŢII. ULTIMUL CAPITOL, DE SORIN PREDA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360234_a_361563]
-
mahala. Poți avea pe cin’ să crezi!... Când trăiești viață de câine; De ești treaz, parcă visezi - Ce e rău și ce e bine... Că pământul nu-l mai vrei, Nici recolta s-o culegi; Asculți vorbe la mișei, Te căznești și nu-nțelegi Să-ncropești un parastas... Îți ajung banii de moarte? Doar atât ți-a mai rămas - Tu te-ntreabă și socoate. Că te apără de rele Și dreptate ție-ți face, Te ferește de belele... E activă doar
NONEGLOSSĂ NOUĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360749_a_362078]
-
pentru ea?” Gândurile mă năpădiseră de așa manieră că am pierdut firul desfășurării procesiunii de „botez" al fraților vietnamezi care mergeau pe front. Am privit în treacăt la un exercițiul de lansare a rachetelor de la bateria a doua, unde se căzneau vreo doisprezece soldați vietnamezi, când noi foloseam doar patru servanți, (V-am spus că erau mici și nici prea mare forță nu aveau), ca să rotească și să împingă pe rampă o „scroafă” din specia DVINA. Am plecat cu un amar
EXPERIMENTUL DIABOLIC (2) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360004_a_361333]
-
Cu carne, nu cu post! Până s-ajung acasă, mă stăpânea o revoltă atât de aprigă că mama s-a speriat. Am trântit disagii în mijlocul antreului și-am fugit. Am umblat pe coclauri până noaptea târziu. La fiecare pas mă căzneam, ca și cum m-aș fi întors din drum și aș fi luat după mine acel călăreț nevăzut, cu cal cu tot, pe târâș. Dragostea, pentru Bătrâni, era ceea ce noi numim har. Un dar de Sus, cu care ai fost înzestrat, de
Povestea ca Viață. Sisif () [Corola-blog/BlogPost/338432_a_339761]
-
mai știu ce să născocească pentru a prinde cumpărătorul cu arcanul. La pachet cu voma de minute, pe care nu le-ai putea vorbi nici măcar în gând. Chiar nu știu oameni capabili să epuizeze aceste oferte ipocrite, deși îi simt căznindu-se zilnic s-o facă, prin mijloacele de transport, când storc din răsputeri niște dialoguri inutile, de doi lei. Este ca și cum un restaurant ți-ar oferi o farfurie plină cu cinci litri de ciorbă, numai pentru că-și acoperă prețul ei
Omul fără niciun mobil () [Corola-blog/BlogPost/338890_a_340219]
-
a rostogolul. Degeaba am întors eu iapa în sus, că tot a luat-o de pe picioare cu lanțele. Fiind și neexperimentată, s-a speriat așa rău c-a-nlemnit. N-am mai putut-o urni din loc nici măcar cu bătaia. Cum mă căzneam eu cu iapa (nervos și cu orgoliul rănit că nu mai pleacă din loc nici după ce am desprins-o de la povară), Unchiu a trecut pe lângă mine, cu mârțoaga lui. Doi pași la stânga, doi pași la dreapta, doi înainte. M-a
„- Asta-i iapă calumea! A metale... vai ș-amar...” Lecția pe care mi-a administrat-o Unchiu Niculaie () [Corola-blog/BlogPost/338928_a_340257]
-
atunci cînd eram tînăr! Omul cela pentru care săpam gropile făcea dintîi un șanț dimprejur cu hîrlețul. Eu îi achipuiam marginile și săpam după aceea în jos. Pînă zicea el: stai! Uneori așa gropi săpam de-adînci, că o zi se căzneau să mă scoată din ea. La mine era coadă mare. Oamenii mă luau pe rînd ca să le fac treburile pe care vi le-am spus. Io așa trăiam. Un om mă lua să-i sap o groapă. El mă hrănea
Dan Cristian Turturică () [Corola-blog/BlogPost/340008_a_341337]
-
n-ar extrage adevărul. Într-o viață de câțiva ani, s-au întâmplat fatal multe evenimente. Acum aleg la întâmplare, așa cum îmi vin în memorie sau așa cum le retrăiesc într-o discuție cu Ioana [...]. De ce scriu această carte? De ce mă căznesc să refac atmosfera? [...] Din nostalgie după vremuri care se duc? Dar mai ales e un țipăt către oameni ca să mă consoleze și să mă vindece. Să-mi deslușească ce s-a întâmplat cu mine și de partea cui e greșeala
Variante Bacalaureat (rezolvate). Limba și literatura română () [Corola-blog/BlogPost/339511_a_340840]
-
n-ar extrage adevărul. Într-o viață de câțiva ani, s-au întâmplat fatal multe evenimente. Acum aleg la întâmplare, așa cum îmi vin în memorie sau așa cum le retrăiesc într-o discuție cu Ioana [...]. De ce scriu această carte? De ce mă căznesc să refac atmosfera? [...] Din nostalgie după vremuri care se duc? Dar mai ales e un țipăt către oameni ca să mă consoleze și să mă vindece. Să-mi deslușească ce s-a întâmplat cu mine și de partea cui e greșeala
Prof. LIVIA PIGULEA: Varianta 2 (rezolvată). Bacalaureat. Limba și literatura română () [Corola-blog/BlogPost/339556_a_340885]
-
cu chibirituri, de un ciorap, sau de ambii ciorapi ai lui Pompiliu, și totuși, credința nestrămutată în Sfânta Bafta îi poartă înainte pe cei trei luzări iluzări. Tânărul regizor Paul Negoescu nu face studiu de moravuri, critică socială, cum se căznesc mulți, nu urmărește satira, ci un graal mai greu de atins: umorul. Și, nu de puține ori, îl nimerește, cel mai bine în finalul în care comicul tragic, „viciversa”, al povestirii lui Caragiale e înlocuit cu râsul în stare pură
Două lozuri și trei luzări iluzări () [Corola-blog/BlogPost/339145_a_340474]
-
șolticari din sat, care făceau haz câd se întâlneau la un păhărel de vin în cârciumioara Floreascăi: "Năică-al lu' Budică, mare-n cap și mitea mică”). - Ce țipi ca un nebun, Năică?!... Tu lași gărgăunii-n fân, iar eu mă căznesc din cur... să-l repar pe ăl român. - De ce țip?!... că te fâțâi din buric: capul sulii-a depășit, nu s-a oprit cum am stabilit. - Mă omule, nu te necăji!... a trebuit să trag umflătura; nici nu știi că a
PARTEA A IX-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341401_a_342730]
-
de pe catargul din curte. Soarele puternic australian decolorase culoarea galbenă a tricolorului românesc, transformându-o în alb, fapt care îl făcea să semene din ce în ce mai mult cu steagului franțuzesc. Buddle, având mersul mai vioi, ajungea mai repede la catarg și se căznea să dea jos steagul românesc. Panait suparăt, lua motanul sub braț și se făcea că pleacă. Bineînțeles urma împăcarea, care se termina de obicei cu un chiolhan. *** Cu timpul, lui Ispas începuseră să-i albească mustățile. Într-o dimineată căpitanul
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]