240 matches
-
avut Învățători buni, profesori devotați, viața era ușoară, sigură, stabilă. Ca student nu am intrat În politică, să nu trebuiască să laud harta dezmembrată a țării. Partidele istorice existente după ocupația din 1944 au fost antrenate În cea mai perfidă cacealma. Într-adevăr istorică! O parte dintre intelectuali, În special studenții, au fost atrași În partide prooccidentale, iar occidentul dădea cu mâneci largi Comisiei aliate de control (sovieticeă ca și pe toți nenorociții care au emigrat din Rusia, pe prizonierii și
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
colidoru care duce În biro, care Zarlenga și Musante Își punea acolo furia cap la cap, fără baremi sinceritatea unei sudălmi: apoi mergeam la chițimia dă 0,60, repetând fără rușine: Bârfă! Bârfă! Oscurantiștii ăia, ocupați cu târnu lor dă cacealma, nici nu Îmi răspundea la aproponturi; da cu răbdarea treci marea. Limardo, care-și curăța unghiile cu dinții dă la peptănu lu Paiu Fioros, a tret să mă audă pân la urmă. Nu m-a lăsat să sfârșesc, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pe picior greșit! Dar asta însemna că Mihai Mihail se temea de ceva! De ceva care urma să se întîmple, dar despre care nu știa nimic, nici cînd, nici cum. El voia să se asigure că "afacerea Cocoș" era o cacealma de presă și doar atît. Înțelegea că singurul lucru de care se temea Mihail erau evenimentele de doi bani care se bucurau de o publicitate prea mare. "Chestiunea Cocoș" intra în această categorie. Iar, el, Leonard Bîlbîie, era făcut pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dar te rog să m-asculți că prea-mi pari un ageamiu nu merită, mă asculți, nu merită să-ți pui pielea la saramură pentru alde Cocoș. Știu că vrei să dai ochii cu el, dar nu merită. E o cacealma, dom'le, un fîs, o chestie de gazetă și atîta tot, pe unul ca tine îl miroase de la o poștă. Nu știu cum se face, dar voi, ăștia, și se strîmbă semnificativ, mirosiți altfel decît toată lumea." I-a dat drumul încetișor pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pe sub sprîncenele subțiri și decolorate, "dai un marghiloman și un coniac alături? Dacă dai îți mai spun ceva." Nu prea mai avea ce să-i spună ca să-1 intereseze. Ce era de aflat aflase. Chestiunea Cocoș" nu era decît o cacealma care nu privea în nici un fel Serviciul. S-a gîndit că merită să-i mulțumească, deși fusese obraznic. Obraznic și prost. Chiar dacă îți dai seama despre cineva că lucrează la o instituție mai discretă nu trebuie să-i arăți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
așa. Cocoș nu există, dar crimele există. Și toată chestiunea asta nu privește Serviciul. Asta e concluzia dumitale, domnule Leonard?" A răspuns clar, cît se putea de clar, cu toate că era grozav de emoționat. "Domnule director, toată "afacerea Cocoș" e o cacealma inventată de cîțiva ziariști în criză de subiecte. După cum am arătat, Cocoș a acționat înainte de război, fotografiile care s-au publicat în ziare sînt vechi, aparțin unui restaurator din Medgidia, Ali Mehmet. E un tip bizar, care susține că un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de care nimeni în afară de el nu-și dădea seama. Descoperirea în legătură cu Leonard Bîlbîie nici nu era întreagă, ci numai ca un petec de cer văzut prin oblonul tras al cancelariei, puteai să bănuiești și restul, dar putea fi și o cacealma. Puteai crede, văzînd prin crăpătura oblonului albastrul seninului, că peste tot cerul e curat, și nu era petecul acela doar se potrivise dorinței tale, dar restul, eh, restul era în mîna lui Dumnezeu. Întîi a plecat prințul. Așa cum i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
era treaba lui, de asta și exista Serviciul, cu Mihail în frunte. Conflictele, încercările de a-l șicana, dacă se putea să-l fi împins la o demisie nu era rău, erau întotdeauna legate de tot felul de fleacuri, de cacealmale, de incidente comune. O dispariție neașteptată a unui înalt funcționar, care pînă la urmă se dovedea o simplă ștergere a putinei fie din pricină de bani ori din motive de amor, o afacere de spionaj-șantaj prin diplomație, vreo escrocherie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Mihail." Directorul se simți pe neașteptate părăsit, în nesiguranță. Ca un adolescent rătăcit într-un oraș necunoscut, nimic nu-i era ostil, dar totul îi era străin, Basarab Cantacuzino îl deruta. Juca tare, trecuse la intimidare ori era doar o cacealma. Voia să se arate nu ca unul din artizanii evenimentelor, ci doar ca un supus al lor. Cum s-ar spune, n-avea încotro, trebuia să îngenunche și să se roage. "Orice schimbare, cred că despre asta vorbiți, presupune riscuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
țeava în jos, pălăria țuguiată, caraghioasă pe creștetul lui de bostan copt plutea deasupra tuturor, nu vedea, nu auzea nimic decît foșnetul pădurii, care era la cîteva zeci da kilometri depărtare. Și dacă totul nu e decît o păcăleală, o cacealma? Basarab Cantacuzino și nebunii ăia de la Arsenal, Comitetul de la Vladia, totul nu-i decît o mascaradă, doar se joacă de-a complotul, de-a lovitura de stat, ca să vadă și să arate cît de simplu, cît de la îndemînă poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
teatru, excelență, o lovitură fără sînge, fără confruntare, pe care unii o doresc și pe care ceilalți nici nu o iau în serios. Și care poate reuși, poate reuși tocmai din această cauză, că nu o iau în serios. O cacealma. Asta este, o cacealma cu care vor lua potul cel mare." Pangratty nu înțelegea întru totul, dar putea să-și dea seama că Mihail găsise în acele cuvinte cărora el nu le dăduse decît importanța care li se cuvenea, aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fără sînge, fără confruntare, pe care unii o doresc și pe care ceilalți nici nu o iau în serios. Și care poate reuși, poate reuși tocmai din această cauză, că nu o iau în serios. O cacealma. Asta este, o cacealma cu care vor lua potul cel mare." Pangratty nu înțelegea întru totul, dar putea să-și dea seama că Mihail găsise în acele cuvinte cărora el nu le dăduse decît importanța care li se cuvenea, aceea că precedaseră cu cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
livid. Poate tot atît de livid ca și el. Hotărît lucru, nu mai avea multă vreme în față. Totuși reușise să supraviețuiască și acestei înfruntări. Dacă l-ar fi întrebat acum prințul Pangratty dacă a fost o înfruntare sau o cacealma, ca atîtea altele, nici n-ar fi știut ce să-i răspundă. De fapt nu se întîmplase în realitate decît moartea unui inspector principal, care s-a dovedit slab de inimă. Nimeni nu știa ca Leonard Bîlbîie să fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cum a zis nu știu care ministru german. Nu contează că în România - cel puțin deocamdată - e preferat soldatul american soldatului „davai cias”. Pe vremuri, mă împotriveam Rusiei, deși Rusia n-a avut de fapt - nici atunci! - cine știe ce forță. A jucat la cacealma. Iar americanii, pe care noi îi așteptam cu sufletul la gură să vină să ne dezrobească, americanii au încurajat-o. Încă de la început! Adică înainte de război... După, au lăsat-o să se bucure de dominația în Răsăritul Europei, să jefuiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
mână. Cu cealaltă își ascunde sânii. Iubitul ei e degajat. Eu sunt dealerul de data asta. Dau cărțile. Slăbuț. Pun jos două și ridic tot atâtea din teanc. Nu le mai țin sus, ca la macaua. S-ar duce naibii cacealmaua. Sunt ordonate cu fața-n jos, pe masă, dar le știu pe de rost. Blonda renunță la patru cărți. Celălalt, la una. Are mână bună, zic. Ridică miza, cu jovialitate, de parcă ne-ar face o favoare. Iubita lui se retrage
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Întruna, cu orice prilej; și cum mint mereu, nici nu mai știu că mint. Și dacă fiecare minte, nimeni, mințind, nu mai minte... Minciuna este un element firesc al așa-zisei societăți sovietice... Întruniri, congrese - mascaradă. Dictatura proletariatului - o mare cacealma. Masă spontană - organizare vigilentă. Dreapta, stînga - aceeași potlogărie. Stahanovism - batjocură. Bucuria vieții - farsă jalnică. Omul nostru - gorilă. Cultura - incultură. Conducător genial - tiran imbecil...“ Oricum, orice asemănare cu povestirea este absolut Întîmplătoare. Jean Valtinne din povestirea Onoruri postume este un personaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Întruna, cu orice prilej; și cum mint mereu, nici nu mai știu că mint. Și dacă fiecare minte, nimeni, mințind, nu mai minte... Minciuna este un element firesc al așa-zisei societăți sovietice... Întruniri, congrese - mascaradă. Dictatura proletariatului - o mare cacealma. Masă spontană - organizare vigilentă. Dreapta, stînga - aceeași potlogărie. Stahanovism - batjocură. Bucuria vieții - farsă jalnică. Omul nou - gorilă. Cultura - incultură. Conducător genial - tiran imbecil...” Oricum, orice asemănare cu povestirea este absolut Întîmplătoare. (n.a.) 1. Mazuranić, Anton (1808-1888) - scriitor croat. 2. Meyerhold
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
place și ce nu, nici ce crezi despre mine. Cine erau foștii deținuți? Două priviri dure se ciocniră. Apoi Niles își coborî privirea pe însemnările lui. — Paul Arthur Koenig și Lester George Mazmanian. Și patru: nu-mi place de tine. Cacealmaua se încheie. Danny continuă să-l privească pe Niles, dar i se adresă sergentului Shortell de la LASD. — Jack, pe tabla de anunțuri există un afiș care se cacă pe departamentul nostru. Rupe-l. Vocea lui Shortell răsună admirativ: — Cu mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
declare „Mda, îmi amintesc de tipul ăsta”. Danny își notă toate impresiile recente, gândindu-se cum îl fraierise Mike Breuning cu filajul lui Augie Duarte. Cică toți ceilalți trei erau încă sub supraveghere - probabil altă minciună. Singurul motiv posibil pentru cacealma ar fi fost dorința lui Breuning de a-i cânta în strună, ca să-l facă să se simtă bine cât ancheta crimele, pentru a putea fi un bun spion în tabăra comuniștilor, făcându-i astfel pe plac lui Dudley Smith
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Întruna, cu orice prilej; și cum mint mereu, nici nu mai știu că mint. Și dacă fiecare minte, nimeni, mințind, nu mai minte... Minciuna este un element firesc al așa‑zisei societăți sovietice... Întruniri, congrese - mascaradă. Dictatura proletariatului - o mare cacealma. Masă spontană - organizare vigilentă. Dreapta, stânga - aceeași potlogărie. Stahanovism - batjocură. Bucuria vieții - farsă jalnică. Omul nostru - gorilă. Cultura - incultură. Conducător genial - tiran imbecil...“ Oricum, orice asemănare cu povestirea este absolut Întâmplătoare. Jean Valtinne din povestirea Onoruri postume este un personaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Întruna, cu orice prilej; și cum mint mereu, nici nu mai știu că mint. Și dacă fiecare minte, nimeni, mințind, nu mai minte... Minciuna este un element firesc al așa‑zisei societăți sovietice... Întruniri, congrese - mascaradă. Dictatura proletariatului - o mare cacealma. Masă spontană - organizare vigilentă. Dreapta, stînga - aceeași potlogărie. Stahanovism - batjocură. Bucuria vieții - farsă jalnică. Omul nou - gorilă. Cultura - incultură. Conducător genial - tiran imbecil...“ Oricum, orice asemănare cu povestirea este absolut Întîmplătoare. (n.a.) 1. Mazuranić, Anton (1808‑1888) - scriitor croat. 2
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
e aici prezent un domn care e sortit să moară... în cîteva minute. Nu mai așteptă să vadă efectul vorbelor lui, ci se răsuci pe scaun, cu o mișcare rapidă ca saltul unui tigru. Căci nu era timp de pierdut. Cacealmaua lui putea fi dezvăluită în orice clipă și atunci tot spectacolul se sfîrșea într-un eșec ridicol. Glasul lui tună străbătînd spațiul care-l separă de o masă unde ședeau vreo zece, douăzeci de bărbați în uniformă: ― Domnule General Grall
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
timp ! aproape că strig la el. Am vrut să fiu eficientă ! Nathaniel scoate microundele din priza din perete și se întoarce spre mine, cu aerul că nu-i vine să creadă. — Te pricepi la gătit din părți ! Totul e o cacealma ! Nu ești menajeră. Nu știu ce naiba ai de gând să... N-am de gând nimic ! răspund șocată. — Soții Geiger sunt oameni foarte cumsecade. Se întoarce cu fața spre mine. Și nu am să accept să îți bați joc de ei. Deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mei, între patru ochi, că Luke nu a venit de fapt. Dar vor fi cumplit de dezamăgiți. Or să intre‑n pământ de rușine și n‑o să le mai priască petrecerea, numai din vina mea. Varianta a treia: Să continuu cacealmaua, și să le spun alor mei adevărul la sfârșitul petrecerii. Da. Asta ar putea merge. Trebuie să meargă. N‑o să‑mi fie greu să conving lumea încă o oră sau așa că Luke e aici, și pe urmă o să spun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
tatălui sau chiar a sa. Încât, acceptase filantropia șmecheroasă, caricaturizată în gesturile expeditive și condescendente ale viitorilor doctori de pe depărtate meleaguri necunoscute. Trofeele lor de tranzit, țigări tranzistoare băuturi ciorapi casete ciocolată, nu erau decât confirmarea cosmopolită a inevitabilului: uriașa cacealma mondială! Sfruntarea care desfigura prezentul și care nu merita decât surâsul sceptic al nepăsării. Surogate și serii perisabile, în bâlciul planetar! Cum o să pună doamna Veturia țigară în gură... Cât despre băuturi, o amețea până și romul picurat în crema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]