1,465 matches
-
face, acum, portretul, ar picta o bucată de hîrtie sugativă plutind asupra golului și avînd asupra aceluia efectul astringent pe care-l are asupra epidermei coaja de pe o rană." Scrisul care strînge. Trecutul așezat în note zilnice se versifică, devine cadență, fără să aibă nimic solemn, ci doar o spațiere, un relief, o ușurință în a-l găsi, cum au paginile la care s-a deschis des o carte, sau fișele mult scoase din clasor. Timpul acesta e irosit cu ironie
Axele memoriei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9929_a_11254]
-
că cei din urmă tot bătîndu-să. Și mergč puținel, și iar sta, de să aștepte, că cei din urmă avč greu mare... Deci așe au mărsu luni toată dziua, păn-în vremea chindiei, de la Stănilești, de suptu deal, păn la Prut... Cadență în care scrisul prozei noastre merge și astăzi...
Avertismentul lui Neculce by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9007_a_10332]
-
aceea vocea creatoare a lui Bentoiu a cântat aproape exclusiv aria reconstituirii unor opusuri enesciene (neterminate sau abia schițate). Există o perfectă unitate de ton a operei sale, chiar dacă această operă inspiră reacții diferite. Care este explicația? Poate că susținuta cadență creatoare, alături de quasiegalitatea în ordine calitativă a lucrărilor, a conferit, paradoxal, nu o stare de saturație ci una de așteptare. Prolificitatea și continuitatea convoacă de multe ori plictiseala, sațietatea. La Pascal Bentoiu însă ele au întreținut și au sporit, ca
Opt simfonii și un poem by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9036_a_10361]
-
de pambriu ca paiul grîului, căptușită cu bogasiu roșu; un astfel de june sta în scara caselor marelui postelnic Andronache Tuzluc. (...) Nu trecu mult și se auzi pașii cei leneși și gravi ai marelui postelnic, ce cobora scara cu o cadență simetrică. în fine, postelnicul apăru în scară îmbrăcat cu antiriu de cutnie ca gușa porumbului, încins peste mijloc cu un șal de }arigrad, cu ișlicul în cap și învelit pînă la ochi cu o giubea de postav albastru blănită cu
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
simplificîndu-i prețiozitățile pînă la pragul dobîndirii unei exprimări filozofice demne de a fi puse pe hîrtie. Iar peste filonul adînc al schemelor dialectice a presărat motivele clasice ale gîndirii marxiste, rezultatul fiind un fel de hegelianism de stînga desfășurat în cadența tipică a unor suite de contradicții ce se leagă și se dezleagă după un calapod deprimant de previzibil. În fond, Adorno a păstrat din Hegel mecanismul și i-a aruncat peste bord viziunea, adică a preluat cele două formule magice
Jocul dialectic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9247_a_10572]
-
pozițiile convenționale, totul este gîndit cu grijă pentru a se introduce în ecuația imaginii și determinarea fizică a suprafeței. Compoziția propriu-zisă reprezintă, oarecum, o consecință. Geometria inițială a pînzei este supusă unui interminabil joc analitic, de combinații aleatorii și de cadențe serialiste, în care sînt convocate mai toate formele primare și derivatele lor legitime. Pe fonduri în general negre sau gri, perfect neutre și ușor exasperante - în ultimă instanță, o ipostază geometrică a neantului -, înfloresc orbitor tonurile crude ale cîte unui
Despre Arta concretă (o rememorare) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9366_a_10691]
-
că s-a petrecut un miracol: "biserica nu numai că era plină, dar se afla înconjurată de o mulțime imensă ce nu mai încăpuse înăuntru și aștepta fremătătoare afară. Cînd eterna missă a arhimandritului grec a început să-și desfășoare cadențele solemne din fiecare an, cîntarea grecească era acompaniată de același mic grup de fideli. îndată însă ce Părintele Pop rostea în limba română cuvintele liturghiei, îi răspundea un cor straniu, de o forță ce amintea vuietul mării. Iar cînd cuvintele
Epistolar portughez by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9448_a_10773]
-
puteam să mă confund/ Decât pe jumătate// Și nu puteam fără să știu/ Că de murit e cel mai greu/ Pe mal mă aștepta umil/ De aer trupul meu". Dacă pilonii rimei țin treaz versul liber, ritmându-l și vălurind cadențele, departe de acel anarhism liric atât de productiv în zilele noastre, desființând orice barieră între proză, poezie, reportaj - și altele încă - dacă, așadar, un anumit tradiționalism marchează în Figuri de stil modalitatea lirică, nu mai puțin sfada cu tiparele în
Aventurile stilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9605_a_10930]
-
au riscurile, dar și șarmul lor situațional și lingvistic. Dacă din realitate te mai poți abstrage, din ficțiune evadarea e imposibilă. Îndrăgostit de un București crepuscular, Ioan Lăcustă alunecă de la Caragiale-tatăl la Caragiale-fiul (și înapoi), purtat, cum însuși spune, de "cadența textului" care se scrie.
Pe Bulevard by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9607_a_10932]
-
denunțe. Așa se face că, deși, prin raportare la poeticile actuale, volumul Povești pentru a-mi îmblânzi iubita apare drept extrem de proaspăt, influența lui reală asupra tinerilor autori a fost, printr-un grozav ghinion bibliografic, nesemnificativă. Priza directă la real, cadența jurnalistică a frazei, discursul întors către sine, aluzia culturală inteligent disimulată, manierismul gestului anodin, tentația stilistică a autoficțiunii sunt câteva dintre etichetele care, abundente astăzi, se potrivesc perfect unei poezii scrise ieri. Mărturisirea diplomatică a autorului, ce visa ca între
Delfinii personali by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7728_a_9053]
-
o armonie de dincolo de marginea decepției: "Către o înțelepciune vegetală: m-aș lepăda de toate spăimîntările pentru surîsul unui copac." Nu noima, așadar, trebuie căutată în aceste autoscopii în picătură chinezească. Nu munca meticuloasă de împărțire a propriei gîndiri în cadențe ale timpului altora. Nu vanitatea, nici măcar leacul de frică. Doar o anume sinceritate mărginașă, de capăt la care tensiunea agățării de ceea ce a fost, de ceea ce încă este viață, e perfect egalată de setea desprinderii. "Cît de apropiată îmi e
Zodii și planete by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7746_a_9071]
-
Dyer e pe punctul de a fi înghițit de lumea umbrelor, pe când în dreapta el tocmai pare că s-a materializat din ea, s-a scuturat de negru, de moarte. Plecarea/venirea în/din lumea de dincolo introduce un ritm, o cadență. Unul pasiv, celălalt activ, în timp ce panoul central - reprezentând două figuri înlănțuite - introduce un al treilea ritm, uniform. Această schemă compozițională - panourile laterale într-un subtil contrast, încadrând panoul central cu figuri înlănțuite - apare în multe triptice baconiene. După Deleuze, tripticul
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
înșirați pe drumul ce ducea spre Brinac, dar pe porțiunea lor de drum, delimitată de două valuri de ceață, erau izolați ca într-o încăpere. O bună bucată de timp nu-și vorbiră; numai picioarele lor, mișcându-se când în cadență, când desincronizat, păreau că întrețin o conversație. Pașii lui ritmați înaintând spre țelul lor semănau cu pledoaria unui avocat; pașii ei inegali aduceau mai degrabă cu un șir de interjecții. Charlot își dădu seama că viața lui de acum imită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
care poate aluneca și prinde pe oricine, cerul poate fi o capcană pentru orice oștire, oricât de mare, câtă frunză, câtă iarbă, cerul alb este acum mai lat decât toată frunza, decât toată iarba acestor ținuturi. departe se aude deja cadența marșului oștirilor dușmanilor tăi, dar și în spatele tău se disting, armonios, ritmurile tobelor de apă. nouă în al doilea loc: te transformi în noroc, trupul tău se preface, în miezul armatei tale, în cei șapte zei ai norocului, capul tău
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
înveți să fii elegantă de la cerul tău, cel de deasupra cerului celorlalți, care orga nizează constelații cu o geometrie ezoterică, de la tigrul qilin, tigrul alb care pășește în urma ta legănându-și alura de val suplu, înalt, de la ritmul perfect al cadenței furnicilor albe vindecătoare, de la opturile de fericire desenate în aer de săndăluțele tale zburătoare, de la petuniile magice, ale căror clopote dansează în adierea khamsinului, vântul cald care durează cincizeci de zile. șase în al cincilea loc: privești la armonia grădinii
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
la chip și cu părul lung și desfăcut, în ținuta specifică tuturor internaților azilului, dădu buzna pe ușă afară și, haotic și zgomotos, se duse în grabă și se agăță repezită de gâtul fin al lui Victor, șoptindu-i, în cadența respirației ei și printre gâfâituri înecate, aceste vorbe, însoțite de vii gesticulații: - Vino la mine în cameră! Eu stau singură, iar acolo este atâta lumină... Vreau să cadă lumina și pe chipul tău, așa că, haide, îndrăznește! Trebuie să mă urmezi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
somn și se scula din pat, adică nespălat, nepieptănat, fiindcă nu-și putea îngădui imprudența de a lăsa săi piară puseurile inspirației, căci inspirația este întotdeauna alunecoasă, nestatornică și trecătoare. În astfel de momente, nu mai simțea nimic altceva, decât cadența agitată a respirației sale, pusă în acord deplin cu tulburarea-i creatoare, ce o avea. Întruchipa tipul omului perfecționist și, când venea vorba despre scris, lucra doar întru perfecțiune, cu toate că știa prea bine că aceasta nu există. Însă mai știa
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
și pe piciorul stâng; • măsura ¾. P.I stând: îndoirea genunchilor în ghemuit cu percuție cu palmele pe sol pe timpul accentuat; revenire în P.I. pe timpii slabi, cu numărătoarea tare a celor trei timpi; • măsura ¾. P.I. stând: deplasare cu mers în cadență cu percuția cu palmele înainte pe timpul accentuat; astfel se realizează alternativ 25 percuția pe piciorul drept și după doi pași, percuția pe piciorul stâng; • măsura 2/4. P.I. stând: săritură în stând depărtat pe timpul accentuat; săltare pe piciorul drept, urmată
CONTRIBUŢII PERSONALE LA ELABORAREA UNUI PROGRAM DE PREGĂTIRE ARTISTICĂ PENTRU GIMNASTELE DE 9-10 ANI by Liușnea Diana Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1675_a_3097]
-
și pe piciorul stâng; • măsura ¾. P.I stând: îndoirea genunchilor în ghemuit cu percuție cu palmele pe sol pe timpul accentuat; revenire în P.I. pe timpii slabi, cu numărătoarea tare a celor trei timpi; • măsura ¾. P.I. stând: deplasare cu mers în cadență cu percuția cu palmele înainte pe timpul accentuat; astfel se realizează alternativ 25 percuția pe piciorul drept și după doi pași, percuția pe piciorul stâng; • măsura 2/4. P.I. stând: săritură în stând depărtat pe timpul accentuat; săltare pe piciorul drept, urmată
CONTRIBUŢII PERSONALE LA ELABORAREA UNUI PROGRAM DE PREGĂTIRE ARTISTICĂ PENTRU GIMNASTELE DE 9-10 ANI by Liușnea Diana Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1675_a_3096]
-
că reușeam să o mențin Într-un plan aproape vertical. Părul ei emana un parfum plăcut! Ne mișcam mai mult caricatural, bălăngănindu-ne În toate părțile ca bătuți de un vânt puternic. Șontâc-șontâc, reușirăm să găsim pentru un timp o cadență comună. În dreptul unei clădiri, cineva de deasupra fluieră scurt și strigă obscenități. Am Început să grăbesc pasul, sleit de puteri și pe jumătate Înfricoșat. Într-un târziu, cu o durere surdă În picior, am ajuns În dreptul blocului, trezind toți câinii
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
bacalaureatul constituia una din marile lor Încercări din viața de școlărițe. Intrate în imperiul declanșat de fatidicul cuvânt, fetele conveniră că acum se aflau la capătul unui drum și că, dacă voiau să pășească pe altul, trebuia să-și potrivească cadența după un orar în care timpul se măsoară nu numai pe cadranul ceasornicului de zi, ci chiar și pe cel de noapte. Olga avea numai mamă. Tatăl ei murise într-un accident groaznic de cale ferată, încă de pe timpul când
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
să facă câțiva pași spre ieșire și cu un gest cavaleresc, îi deschise ușa, cu amabilitate. Ina mulțumi respectuos și și văzu de drum. Dar, după câteva clipe, i se păru că pe urma pașilor ei se aflau, în aceeași cadență, alți pași. Întoarse instinctiv capul și desluși chipul acelui domn care îi deschisese ușa de la CEC. Îi zâmbi nedeslușit. Domnul care o urmărea era foarte aproape de dânsa. Acesta prinse din zbor acel semn de bunăvoință, sperând că o va putea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
spus, sunt superstițioasă: e ca atunci când visezi ceva frumos în cursul nopții și, când te trezești, dacă te uiți la fereastră, uiți visul. - Mă bucur pentru tine, Olga! La mine treburile trenează. Dar cine știe? Dacă lucrurile vor păstra o cadență normală, s-ar putea să fim în curând două mirese! N-ar fi frumos, ce spui!? - Nu numai că ar fi frumos, ar fi de-a dreptul minunat! - Cavalerul care pare a fi îndrăgostit de mine mi-a dat destule
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
avea motive să se grăbească se ridică de la masă, îi mulțumi lui George pentru invitație. Copleșit de cele ce auzise, părăsi locuința acestuia. Tot drumul până acasă îl făcu învălmășit de multele gânduri care-l urmăreau precum o umbră. În cadența pașilor, îi reveneau fragmente din discuția cu George, le asocia cu alte elemente aflate cu diverse prilejuri și, când a ajunse acasă, pentru a fi numai el cu gândurile sale, răsuci cheia de la yală de două ori. Inginerul Alexandru Georgescu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
lor mă face să parcurg drumul invers, către starea mea naturală, la fel de stresant. Nu știu cum să explic, dar când sunt ei la mine, toată casa se animă, găsindu-mă dintr-odată în mijlocul unui uragan de evenimente care se produc cu o cadență fabuloasă. Uimitor e faptul că mă adaptez, că sunt adus prin tot felul de manevre iscusite la o adevărată obișnuință cu această stare de lucruri. Acest fenomen survine după vreo două săptămâni și nu pot să spun că, trecând de
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]