1,608 matches
-
-n zâmbet... Mai - Gustar - Răpciune; Căci abia începe ziua, luna... anul în Gerar, Că-i sfârșitul de la Undre și-apoi Făurar. Timpul deapănă fuiorul și își toarce pleata Schimbă orele cu râvnă, o secundă-n alta; Se rotește-n loc cadranul, parcă stă pe loc Al său rotocol de vreme îi un cerc de foc. Soarele răsare-n fugă... și apune făr' să-l vezi Luna fuge printre stele, licărul de ceară-i pierzi, Luciul de izvor cu spume gâfâie spre
ZBOARĂ VREMEA, TRECE TIMPUL de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383267_a_384596]
-
dat demisia pentru că, timp de un an, trenurile de pe toate rutele cumulaseră o Întârziere de vreo două minute și jumătate. Era exact ora 18.48, o mărturisea vechiul orologiu care domina peronul gării copilăriei. Când a dat cu ochii de cadranul alb și rotund, Toshiro Fujimori și-a privit, din instinct, rablamentul expirat de la mână. La urma urmei, era un rău și un ingrat: de pe la 15 ani, de când Îl primise cadou la o zi aniversară, ceasul lui se comportase ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
decide Între SUA și Centru aștepta răspunsul, povestea din urmă cu ani se repetase halucinant În datele sale fundamentale. Detaliile difereau, se-nțelege, dar acest amănunt nu schimba nimic. Acum, Toshiro Fujimori avea două ceasuri electronice - un Citizen Cronograph cu cadran alb și un Seiko negru - de care se servea alternativ: când bateria unuia dintre ele se consuma, Îl lăsa În adormire, Îi punea o baterie nouă celuilalt și Îl purta până când acumulatorul proaspăt Își epuiza, la rândul său, resursele. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mai mult decât prevedea durata de funcționare standard a celei mai performante baterii. Când, În fine, aceasta murise, conform obiceiului, procedase la activarea bătrânului Citizen. Ghinion Însă. În lunga pauză oferită de excesul de zel al ceasului Seiko, cel cu cadran alb căpătase apucături proaste. Minusculul afișaj electronic Își făcea conștincios datoria, În schimb, cele trei limbi indicatoare ale variantei mecanice, de care se servea În mod curent pentru că erau vizibile fără să fie nevoie să apropie ceasul de ochi, ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
a pus la mână ceasul,Seiko, i s-a părut că secundarul Citizenului se mișcă, dar, grăbit fiind, n-a stat să se convingă. La Întoarcere Însă, și-a apropiat cu o ușoară, indefinită strângere de inimă privirea ochelarizată de cadranul alb al ceasornicului cu năbădăi. Gândul reiterării În Împrejurări noi a Întâmplării din studenție Îi fluturase nesigur și inconsistent prin minte, Însă, de data asta, ar fi fost În stare să parieze averea lui Bill Gates contra un yen că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În el ca-n orice oglindă goală; dar ai trădat, chiar acum ai trădat un sens esențial de dragul unei imagini. Ca o mîță ai mușcat cordonul ombilical și te văd Înghițită de spațiu, un ins care a scăpat oricărei gravitații. Cadranul solar naște combustii spontane. SÎnt amintiri rele zăvorîte În trup cum seuri de animale sacrificate dorm stratificate În carnea nouă a unui săpun, celule ale desfrîului, ale crimei, celule ale delațiunii și lașității, celule lacome, celule timide pecetluite În exilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
trasând cu coada lungă a măturii sute de semicercuri pe gazon. Nuielele măturii lăsau rânduri-rânduri de urme pe nisip. Pășeam și mă simțeam atât de bine, atât de curat de parcă aș fi fost spălat pe dinăuntru. Acele de aur de pe cadranul negru al ceasului din turnul mănăstirii arătau că mai era un minut până la cinci și un sfert. Când, după ce traversai piața, pătrunsei în umbra umedă a bulevardului, pe partea cealaltă a turnului, pe același cadran negru, acele de aur arătau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
dinăuntru. Acele de aur de pe cadranul negru al ceasului din turnul mănăstirii arătau că mai era un minut până la cinci și un sfert. Când, după ce traversai piața, pătrunsei în umbra umedă a bulevardului, pe partea cealaltă a turnului, pe același cadran negru, acele de aur arătau exact cinci și un sfert. În acel moment începură să se audă niște sunete subțiri; aveau un ritm atât de dezordonat încât părea că o găină se plimbă pe coardele unei harfe. Peste șapte ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
iar portarul mi-a dat și adresa lui. — Bravo! exclamă plin de admirație Iag, clătinând din cap. Dar, vrând parcă să-l scutească de orice laude, Sonia își duse mâna cu ceas la ureche, ascultă tictacul lui și, apoi, privi cadranul. Profitând de faptul că era ocupată, Iag îmi semnaliză din ochi disperat: „Plec, chipurile, imediat“. Când a plecat Iag, deja se lăsase seara și începuse să bată vântul. De după colț, apăru o trâmbă de praf care, ca un mic uragan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
consola de marmură a căminului pe care, sub un clopot de sticlă, doi nobili francezi în camizol, ciorapi și botine cu catarame, doi nobili cu capetele plecate executau pași de menuet, pregătindu-se să arunce, cu eleganță, un ceas cu cadran alb fără sticlă, cu un orificiu negru pentru întors și o singură limbă, și aceea strâmbă. Mijlocul camerei era ocupat de niște fotolii joase, îmbrăcate într-un fel de catifea care, netezită în direcția firului, avea o nuanță galbenă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
pic de ranchiună, cu un pic de resemnare, dar pe care suspinul tremurat ieșit din pieptul bărbatului care divorțase, dacă sensibilitatea era cel mai mare atribut al meseriei de spion, trebuia s-o facă să încline în mod clar spre cadranul resemnării. Că spionul nu-l considerase demn de a fi notat, că aparatul nu-l captase, sunt erori umane și imperfecțiuni tehnologice a căror simplă eventualitate bunul-simț, știind ce sunt oamenii și neignorând ce sunt aparatele, avea datoria s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
din prim-plan. Clădirile gotice și chiliile erau infinit mai misterioase, așa cum se iveau brusc din pâclă, conturată fiecare de nenumărate pătrățele de lumină gălbuie. Nedefinit, un clopot a bătut de undeva sfertul de oră și Amory, oprindu-se În dreptul cadranului solar, s-a Întins cât era de lung În iarba udă. Răcoarea Îi scălda ochii și Încetinea zborul timpului - timpul care se scursese atât de insidios În după-amiezile leneșe de aprilie, care păruse intangibil În lungile amurguri de primăvară. Seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
continuare picături de ploaie. A mai zăcut un minut nemișcat, cu mâinile Încleștate. Pe urmă a sărit În picioare și și-a scuturat, de formă, hainele de apă. — Sunt al dracului de ud! i-a spus el cu voce tare cadranului solar. ISTORIC Războiul a izbucnit În vara de după anul Întâi. Dincolo de un anumit interes de natură sportivă față de iureșul nemților spre Paris, Întreaga poveste n-a izbutit nici să-l intereseze, nici să-l emoționeze pe Amory. În același spirit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
and the Heroic in History, 1841). Aluzie la satira lui Byron English Bards and Scotch Reviewers. William Randolph Hearst a fost un celebru magnat de presă american. Finanțist american, investitor În căile ferate. „Și, cum noaptea plutea acum joasă, Și cadranele stelelor lămureau dimineața - Cadranele stelelor arătau spre dimineață - În fundul aleii, o nebuloasă Și delicvescentă lumină căpăta viață ...“ (E. A. Poe, Ulalume, trad. de Emil Gulian) Rupert Brooke a trăit la Grantchester, lângă Cambridge (o cunoscută poezie de-a lui se intitulează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
History, 1841). Aluzie la satira lui Byron English Bards and Scotch Reviewers. William Randolph Hearst a fost un celebru magnat de presă american. Finanțist american, investitor În căile ferate. „Și, cum noaptea plutea acum joasă, Și cadranele stelelor lămureau dimineața - Cadranele stelelor arătau spre dimineață - În fundul aleii, o nebuloasă Și delicvescentă lumină căpăta viață ...“ (E. A. Poe, Ulalume, trad. de Emil Gulian) Rupert Brooke a trăit la Grantchester, lângă Cambridge (o cunoscută poezie de-a lui se intitulează The Old Vicarage, Grantchester
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Exista ceva cosmopolit în ele, deși vorbea cu accent berlinez. Unii ar fi putut spune că semăna destul de mult cu un evreu, dacă ar fi fost să ia în considerare mărimea nasului. Acesta domina centrul feței sale precum tija unui cadran solar și îi trăgea buza superioară într-un zâmbet subțire, mai mult un rânjet. Își purta părul blond, care încărunțea, tuns scurt, ceea ce îi accentua fruntea înaltă. Era un chip șiret, al unui expert în arta disimulării, și i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
plecăciune insulelor biacintii, Cartea Crailor la fila cea mai turbure-o deschid: Acoló, ca de cutremur, saltă slova mateină Sub lucrarea Corcodușei, aspra floare de maidan. În vis mut gabrovenimea cumpănește în ruină, Zveltă, surla Judecății, lasă-o umbră pe cadran. * - Dreaptă pravilă, dar zumzet de vestiri răsăritene, Ființa noastră se clădește cu scriptura ta, Matei! Prim și ultim Caragiali, ca o holdă de antene Te alegem viu din vântul despletitelor idei. Iată, arsă-n aur roșu și-n a smalțului
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
formase valea edificiului Usher. Implicatele pajuri, locul silabic, alfabetul alveolar și distrat al pietrelor ilustrului Leagăn armau nemăsurat ori alungau infuz tablele unei nerepetate Physici. Și filamentele umbrelor, și figura docilelor raze, și toată aparenta inimă a locului o dezlegam: cadran afund al unor modificate, deviate orlogerii, durând necunoscut: la turle, pe arbori, pe aburi. Sub revolta continuată a zidurilor, consolidare în cub, zar de automorfă lumină, Veghea sa tencuia, prin lespezi. Lor prins, asociat, înalt profil tombal, Roderick Usher (mai
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Autorului deasupra cocorilor sfârșitul de an galopul calului întunericul umbra lumina toate aprind lumânări de grație gândul acesta gârbovit și umbra lui pe zidul plin de cocoloașe de nori trupuri părăsite visuri mărginirea aleilor plopi fără aer trunchiuri rătăcind prin cadrane solare soarele flautul forța lui răzbind falsul omenirii rostiri năuciri și vocea clară a clopotelor care adună adună adună odată cu flautul toaca răsună răzbit mâinile darnice harnice bat cântă gloria gândului curată nebunie deasupra cocorilor iarna deschide pleoapele murgilor și
CONSTAT CĂ SUNT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1069 din 04 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363057_a_364386]
-
pasiune. Sunt de piatră. Iar lupul tremură de indignare, compasiune. Urmează țipete dezordonate de lilieci bolnavi de întuneric și miasme. Vin priculicii ce înveselesc castelul. Și lupul urlă lung de groază , gelozie. Dar poți sări pe stânci? E nebunie. Două cadrane - ochii lupului, în ele trece timpul. Se mută Soarele în casa Lunii, vai, se mută. Se nasc noi stele lacome de lapte. Tihna s-a dus. Vorbește inima cu infinitul. Și unde-i Dumnezeu? Pare păgân și visu-acesta. Un biet
LUPUL SINGURATIC de BORIS MEHR în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363319_a_364648]
-
parcă trezită din acel extaz: -Aoleu,Gigi,cum am uitat? -Ce-ai uitat,mă?sare buimac și Gigi. -Mister Ornic! Teroristul care ne mănâncă zilele. Silvica s-a repezit la șifonier de unde a scos un ceas deșteptător,care avea pictat pe cadran un clown caraghios, cu ochii mari și limba scoasă,râzând ca tembelul.Cu fiecare tic-tac mișca limba și ochii în dreapta și stânga.Silvica i-a întors arcul,fixând soneria la șase și un sfert. Apoi,s-a strâmbat la el
FRAGMENT 3 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362388_a_363717]
-
și arta, aceste bijuterii ale genului își deapănă din anul 1963 amintirile sub același acoperiș, acela al Muzeului Ceasului din Ploiești. Pendule sau ceasornice în stil Ludovic al XIV-lea, Rococo sau Empire, ceasornice de buzunar sau de salon, cu cadrane aurite sau argintate, împodobite cu figurine grațioase sau cu fine sculpturi, toate vă invit�� tainic la o călătorie în timp. În acordurile subtile ale celor câtorva ceasuri care se încăpățânează să își îndeplinească menirea, ticăind armonios, veți descoperi că ceasurile
RUXANDRA CROITORU [Corola-blog/BlogPost/362438_a_363767]
-
și arta, aceste bijuterii ale genului își deapănă din anul 1963 amintirile sub același acoperiș, acela al Muzeului Ceasului din Ploiești.Pendule sau ceasornice în stil Ludovic al XIV-lea, Rococo sau Empire, ceasornice de buzunar sau de salon, cu cadrane aurite sau argintate, împodobite cu figurine grațioase sau cu fine sculpturi, toate va invita tainic la o călătorie în timp.În acordurile subtile ale celor câtorva ceasuri care se încăpățânează să își îndeplinească menirea, ticăind armonios, veți descoperi că ceasurile
RUXANDRA CROITORU [Corola-blog/BlogPost/362438_a_363767]
-
voi înțelege rostul, strângeam bilete de tren în ordinea alfabetică...Mai, apoi ziare în care erau trecute și meciurile din Campionatul Județean de fotbal, din care făceam parte ca arbitru. Printre aceste file ale ziarelor păstram articole literare, pagini cu „Cadran literar”, „Cadran istoric” , dar, și articole din „Scânteia tineretului” de sâmbăta când citeam pe nerăsuflate rubrica „De la om la om „ a lui Ion Băieșu. Desigur, o altă pasiune a însemnat colecțiile de: „Buletine tehnice” ale Arbitrului , colecții de „Almanahul Satelor
DUMITRU K NEGOIŢĂ de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 1925 din 08 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362440_a_363769]
-
rostul, strângeam bilete de tren în ordinea alfabetică...Mai, apoi ziare în care erau trecute și meciurile din Campionatul Județean de fotbal, din care făceam parte ca arbitru. Printre aceste file ale ziarelor păstram articole literare, pagini cu „Cadran literar”, „Cadran istoric” , dar, și articole din „Scânteia tineretului” de sâmbăta când citeam pe nerăsuflate rubrica „De la om la om „ a lui Ion Băieșu. Desigur, o altă pasiune a însemnat colecțiile de: „Buletine tehnice” ale Arbitrului , colecții de „Almanahul Satelor”, „Almanahul literar
DUMITRU K NEGOIŢĂ de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 1925 din 08 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362440_a_363769]