5,189 matches
-
se referă la timp" (p. 81). De nenumărate ori, temele și motivele bacoviene sunt integrate într-o istorie particulară, descoperită de istoricul literar după îndelungi meditații și investigații. Se fac distincții extrem de interesante între târg și oraș, odaie și salon, cafenea și crâșmă, gol și vid. E pusă în evidență istoria concisă a unor teme ca pustiul și solitudinea, relevând originea lor biblică și transformarea lor radicală în simbolism. Havuzul dintr-un vers îl trimite pe critic până la prima lui atestare
Un expert în Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12027_a_13352]
-
aș fi supraviețuit dacă nu m-aș fi detașat cumva de societate, de realitate. Voi cîți ani aveți? 24? Cînd eram de vîrsta voastră m-aș fi sinucis în fiecare zi. N-aveam nici o siguranță, munceam ca ospătar într-o cafenea și învățam pentru facultate, pe care-am terminat-o tîrziu, la 26 de ani. N-aveam nici o direcție, eram singur și trist. Da, eram un tip trist! Apoi, pe la 32 de ani, m-am căsătorit, am divorțat, m-am recăsătorit
Raymond Federman "Sînt un seducător" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12169_a_13494]
-
misto... bipăie și tu la el" (computergames.ro). Ceva mai rare sînt cazurile în care a bipăi se referă chiar la soneria telefonului (,să nu mai bipăie nici un telefon", mens.ro; ,abia aștept în câteva ore să-mi bipăie telefonul", cafeneaua.com) și e sinonim cu expresia a da bip: ,o să mă bipăie ea mai încolo" (irc.n0i.net); ,dacă te pot ajuta cu ceva bipăie-mă" (desprecopii.com); ,chiar era să te bipăi... să vad ce mai faci....cînd aterizați la
Bip by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12211_a_13536]
-
fără lume". În asemenea condiții, scrisul, ficțiunea, cărțile sunt în stare să aducă, după părerea romancierului, un fel de compensație simbolică: În felul acesta, cărțile pot deveni consolarea celui neconsolat, a omului pierdut. Cafeneau în care intri atunci când toate celelalte cafenele te înspăimântă. Ceea ce poate fi gândit într-o manieră diferită, în vremuri lipsite de promisiune și de prestanță". Or, Omul pierdut este tocmai replica la un asemenea univers golit de sens, în care viața cu stereotipiile ei, îngrădită de o
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
era originar din Basarabia și avea rude la București, unde lucrase înainte de război. C.B.: Ce impresie v-au lăsat locurile, oamenii? A.S.: România m-a impresionat profund. Era deja toamnă, dar încă se păstra căldura sudului, pe străzi clocotea viața: cafenelele erau împodobite cu ghirlande de ardei roșii, plăcintele și mititeii prezenți la fiecare colț de stradă îmi dădeau un sentiment de abundență; chiar și cerșetoarele îmi păreau pitorești, bătrâne maiestuoase îmbrăcate în negru; arhitectura cu linii rotunjite; apoi oamenii care
Interviu cu Anastasia Starostina – "Din copilărie am stiut că voi fi traducător" by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12612_a_13937]
-
fasole, ci de sentimentul Sărbătorii, arunca flori peste soldați și ofițerii lor în mare ținută. Obicei pierdut și acesta. Și totul nu dura mai mult de un ceas. După care toată omenirea aceea radioasă flana pe Corso și umplea terasele, cafenelele, cofetăriile, parcurile, Pădurea Verde, stadioanele. Pentru ca, după înserare, să se adune iar "în centru" spre a se entuziasma de trecerea acelorași regimente, de data asta în "retragerea cu torțe". Ei, și apoi artificiile! Nu erau ele ca ale francezului, dar
Recuperarea Sărbătorii by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12729_a_14054]
-
o Lună, sub care domnește/ O noapte adâncă și fără sfârșit!" ȘTEFAN CAZIMIR "Lui Al. Piru Harnic ițele îți legi/ Și-mpletești speranței firu",/ Dar mă tem c-ai să te-alegi/ C-o izbândă ŕ la Piru." N. CREVEDIA "Cafeneaua La "Capșa" unde vin toți seniorii,/ Local cu două mari despărțituri,/ Într-una se mănâncă prăjituri,/ Și-n altă se mănâncă scriitorii." NICOLAE IORGA Când academicienii vorbesc prea mult De ce vorbesc așa de lung,/ Când academicieni ajung?/ Fiind un corp
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12727_a_14052]
-
fascinante decît tot ce i se întîmplase în anii lui de slujbă. De fapt, se vedea pe sine ca un fel de prețuitor și cumpărător al unor mărfuri abstracte. Se vînturase prin lumea întreagă ca să întîlnească un străin într-o cafenea din Glasgow, de exemplu, sau din Montreal ori Paris, să poarte cu el o discuție sau două, și apoi să ajungă la o concluzie. Elementele importante în profesiunea lui erau receptivitatea la impresii, judecata intuitivă, capacitatea de evaluare a caracterului
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]
-
vieții sale profesionale, care însuma douăzeci și trei de ani de serviciu, în aeroporturi, în avioane, în trenuri și gări, taxiuri, săli de așteptare, camere de hotel, holuri de hotel, cazinouri, la colțuri de stradă, restaurante, în întunericul cinematografelor, în cafenele, cluburi de noapte, biblioteci publice, clădiri de poștă. în afară de ebraică, vorbea franceza și engleza, puțin românește și idiș. La nevoie, o rupea și în germană și în arabă. Purta aproape întotdeauna un costum gri, convențional. Se deprinsese să călătorească în
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]
-
se afla cu mult dinainte de declanșarea războiului, Remus Lunceanu se oferă ca luptător pe frontul românesc, dar este refuzat, pentru că ar avea o situație incertă, de fost cetățean austro-ungar, și nu ar prezenta destulă încredere. Pentru că nu e "patriot de cafenea", când se anunță mobilizarea, se prezintă imediat pentru înrolare, dar e dus cu vorba de la un birou la altul, până ce Bucureștiul e ocupat, iar situația lui militară se schimbă radical. Dacă vin nemții, austriecii și ungurii, vine pentru Remus Lunceanu
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12833_a_14158]
-
de Caragiale, dar și în destul de vechile baftangiu, fitangiu, chiulangiu. Studii din anii '30 menționează cuvintele argotice pilangiu, caftangiu, caramangiu ș.a., rămase în circulație pînă azi ("Recunosc, sunt un pilangiu", agonia.ro; "eu am fost în tinerețe caftangiu de cartier" - cafeneaua.com"). Fiecare nouă creație de acest tip întărește modelul, accentuînd conotațiile negative ale sufixului. Rămîne de stabilit care e productivitatea actuală a sufixului -(an)giu. Ea pare a fi destul de ridicată în limbajul familiar, mai ales în crearea unor formații
"Clipangiu" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12380_a_13705]
-
Jules Michelet îi închina, în Istoria Franței, "un somptuos elogiu", socotind-o "o licoare sobră, adînc cerebrală" și... "antierotică, substitutind atracției sexuale ascuțimea minții", licoare ce devenise "excitantul spiritual" al epocii luminilor: "Clujul anilor '60: în centru existau vreo cinci cafenele, numite oficial cofetării, mai toate celebre și avînd nume Ťconspirativeť: Croco, Verde, Arizona. Tradiția lor nu coboară însă din veacul lui Diderot și al lui Rousseau. Ele mai păstrau aici ceva din atmosfera crepusculară a cafenelei vieneze. Farmecul lor rafinat
Un "cronicar" al Echinoxului (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12373_a_13698]
-
centru existau vreo cinci cafenele, numite oficial cofetării, mai toate celebre și avînd nume Ťconspirativeť: Croco, Verde, Arizona. Tradiția lor nu coboară însă din veacul lui Diderot și al lui Rousseau. Ele mai păstrau aici ceva din atmosfera crepusculară a cafenelei vieneze. Farmecul lor rafinat, decadent încă, le întreținea cunoscătorilor nostalgia unei Mitteleurope himerice. Altminteri, ca în imaginarul lui Michelet, cafenelele clujene erau spații ale sociabilității și conversației spontane". O sumă de medalioane fixează, cu mare expresivitate, chipurile echinoxiștilor de frunte
Un "cronicar" al Echinoxului (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12373_a_13698]
-
nu coboară însă din veacul lui Diderot și al lui Rousseau. Ele mai păstrau aici ceva din atmosfera crepusculară a cafenelei vieneze. Farmecul lor rafinat, decadent încă, le întreținea cunoscătorilor nostalgia unei Mitteleurope himerice. Altminteri, ca în imaginarul lui Michelet, cafenelele clujene erau spații ale sociabilității și conversației spontane". O sumă de medalioane fixează, cu mare expresivitate, chipurile echinoxiștilor de frunte dar și pe cele ale unor intelectuali mai în vîrstă ai urbei, în ambianța cărora junii membri ai confreriei s-
Un "cronicar" al Echinoxului (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12373_a_13698]
-
face mai interesantă urmărirea, Dumitru Țepeneag plasează, din loc în loc, mici semne ale prezenței sale, care însă nu îi sînt de mare folos cititorului. Dimpotrivă, îi pot accentua starea de confuzie. Oare nu cumva apariția cotidiană a misterioasei cliente a cafenelei lui Jean-Jacques (în care se găsesc, de fiecare dată, exact aceiași clienți, așezați la aceleași mese) este o fantasmă a patronului care tocmai a citit în "Le Nouvel Observateur" un reportaj despre drama femeilor din Est devenite prostituate în Occident
Un șaizecist postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12370_a_13695]
-
Spațiul rusesc și german constituiau o existență aparte, brutală și barbară în raport de civilizația occidentală, unde "presimțea, știa că se află lumea, patria și destinul lui". Sunt anii lecturilor pasionate. Prin 1918, vine în contact cu literatura poeților de la Cafeneaua Picador și revista "Skamander", al căror adversar neînduplecat va deveni mai târziu. Chiar dacă acum asculta în extaz versurile lui Tuwim, Lechoń sau Slonimski, din care nu pricepea nimic, și se arăta încântat de boema lor excentrică, provocatoare. Se exprima și
Centenar Witold Gombrowicz – "Un nebun răzvrătit" by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12363_a_13688]
-
un sat, al cărui nume îmi scapă, care supraviețuiește fiindcă a devenit o curiozitate absolută a Franței - are anticariate și saloane de lectură aproape în fiecare casă și atrage amatori din toate departamentele învecinate), saloane ale poeziei sau ale bibliofiliei, cafenele literare sau filosofice pe teme dinainte alese, întîlniri literare de tradiție (la Rodez, la St. Malô etc.), comasări de edituri sau apariții timide de noi case de editură, ce nume s-a mai vînturat prin suplimentele literare ale cotidianelor sau
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
tren în gară sau îmi aștept rîndul la dentist, eu nu răsfoiesc reviste ci mă uit la oameni. Mă uit la pantofii lor pentru că pantofii îți spun multe despre cei care îi poartă. îmi place să stau la fereastra unei cafenele și să mă uit la pantofii oamenilor care trec pe stradă. Nu pentru că aș fi un fetișist al pantofilor, ci pentru că pantofii își spun povestea. De asemenea urmăresc atent felul în care oamenii își selectează cuvintele. Din acest punct de
Amos Oz: "Cred că există o similitudine între un romancier și un agent secret" by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12453_a_13778]
-
kibuț. M-a ținut acolo convingerea că mă găsesc în fața unei ferestre larg deschise către natura umană. Dacă aș fi rămas în oraș m-aș fi învîrtit printre vecini și printre confrații mei scriitori. Aș fi stat cu ei la cafenea și aș fi discutat cronicile din revistele literare. Nu m-au atras niciodată cafenelele literare. A.R.: Și acum a doua ambiguitate din povestea vieții Dvs. E o întrebare mai delicată și aveți libertatea de a nu-mi răspunde. Domnule
Amos Oz: "Cred că există o similitudine între un romancier și un agent secret" by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12453_a_13778]
-
către natura umană. Dacă aș fi rămas în oraș m-aș fi învîrtit printre vecini și printre confrații mei scriitori. Aș fi stat cu ei la cafenea și aș fi discutat cronicile din revistele literare. Nu m-au atras niciodată cafenelele literare. A.R.: Și acum a doua ambiguitate din povestea vieții Dvs. E o întrebare mai delicată și aveți libertatea de a nu-mi răspunde. Domnule Oz, sînteți un membru activ al mișcărilor de pace din Israel, sînteți implicat în
Amos Oz: "Cred că există o similitudine între un romancier și un agent secret" by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12453_a_13778]
-
greu să fac o descriere a literaturii israeliene, pentru că ceea ce s-a petrecut în literatura europeană în ultimele două-trei secole, s-a precipitat în literatura israeliană în 70-80 de ani. De exemplu, dacă intrai acum treizeci de ani într-o cafenea literară, îi găseai pe John Donne al poeziei ebraice la aceeași masă cu Byron al poeziei ebraice și cu Allen Ginsberg al poeziei ebraice. Găsești și azi, laolaltă, poeți metafizici, clasici, romantici, moderni, postmoderni, experimentaliști. îi găsești pe toți, plini
Amos Oz: "Cred că există o similitudine între un romancier și un agent secret" by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12453_a_13778]
-
și doi, anul ăsta. - Mereu același grup? - Da. Nu. Unul a murit și a fost înlocuit. Suntem tot timpul zece. - Toți aveți mai mult sau mai puțin aceeași vârstă? Dacă Lucídio ar fi luat și notițe pe masa aceea de cafenea, n-ar fi fost ceva distonant față de tonul întrebărilor sale. Dar pe moment nu mi-am dat seama de acest ton de interogatoriu. Am povestit tot. Am povestit istoria Clubului Chifteluței. Lucídio își întrerupea zâmbetul lui constant, cu buzele strânse
Luis Fernando Verissimo - Clubul îngerilor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11440_a_12765]
-
fi fost mai puțin decât lumea întreagă ar fi egalat cu un coitus interruptus. Ne doream lumea, am sfârșit ca niște faliți municipali, fiecare în propriul său rahat. Dar am luat-o prea repede. Oprește-te, Daniel. Suntem încă la cafeneaua din shopping mall, și îmi răstorn viața pe masă, în fața lui Lucídio, o dată cu zahărul. 1 Făină de manioc, friptă, opărită sau fiartă în apă, cu slănină, untură, unt etc., care se mănâncă în chip de garnitură.
Luis Fernando Verissimo - Clubul îngerilor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11440_a_12765]
-
act, ceva?" (computergames.ro). Am întîlnit totuși și folosiri în contexte destul de neutre, care par să ateste răspîndirea și "normalizarea" formei: "la prima livrare, mizînd pe relațiile apropiate nu am cerut facturică și nu aveam deci dovada că am plătit" (cafeneaua.com); "pot primi o facturică de la o firmă și o pot deduce" (adacademy.ro). Din aceeași sferă cu facturică face parte și bonuleț (un diminutiv ceva mai justificat, în măsura în care se referă la o realitate care este, în mod obiectiv, mai
"Facturica" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11459_a_12784]
-
devoțiunea. Focalizîndu-și privirea exclusiv asupra omului, în singurătatea sa ori în grup, descriindu-i comportamentul tipic și analizîndu-i pas cu pas existența, el se transformă dintr-un martor de circumstanță în purtătorul de cuvînt al unei aspirații. Lumea străzii, a cafenelei și a terasei, într-un cuvînt a exteriorului și a interiorului, devine sursa unei întregi mitologii, cu echilibrele, năzuințele și dramele ei. Dacă Jiquidi nu este niciodată patetic și nu își edulcorează observațiile în sentimentalisme explicite, nu înseamnă că el
Rememorări by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11593_a_12918]