1,129 matches
-
Acasa > Poezie > Credinta > ELISABETA IOSIF POARTA COSMICĂ Autor: Elisabeta Iosif Publicat în: Ediția nr. 2188 din 27 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului POARTA COSMICĂ În blițurile fascinante ale nopții cerului Delfinul albastru îmbrățișat de Jupiter Înoată în striațiile marmoreene - Inele cafenii printre râuri înstelate... Jupiter, zeul cel bun, ne guvernează Învârtindu-se maiestos pe ax vertical Ademenindu-ne ca un cântec de sirenă În noaptea de Crăciun. Noul An sosește Cu lentile roz vede lumea terestră Din spectacolul universului înstelat Oferind
ELISABETA IOSIF POARTA COSMICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2188 din 27 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364161_a_365490]
-
se învârt în jurul ouălor ca într-un dans numai de ei știut, iar cei care pictează floricele, și-au instalat atelierul direct în grădina de flori, pentru inspirație. Departe de toată forfota, la marginea pădurii, un iepuraș alb cu pete cafenii, privește trist agitația. El nu este primit în nici unul dintre grupuri. A încercat să potrivească vopsele, dar culorile obținute de el erau atât de murdare și de urâte, încât a fost nevoit să le arunce pe toate. A încercat să
POVESTEA IEPURAŞULUI DETECTIV de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368003_a_369332]
-
și toamna se lasă doborâtâ; și în încercarea de a rezista până la prima adiere de vânt încă mai speră ca poate, într-o zi va veni cineva și o va alege tocmai pe ea din miloanele de frunze argintii,arămii,cafenii să însemne ceva... măcar de a fi un ,,semn de carte,,... Tu ce zici, suflet încărcat de lumină," tu care ești în tot ce ne înconjoară și în toate ce există"crezi că ești iubit? Eu zic ca da pentru că
MONOLOGUL MEU de SILVIA KATZ în ediţia nr. 693 din 23 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364777_a_366106]
-
vadă și de alte treburi, între timp! Parcă îi și vedeam apărând de după dealuri, îmbrăcați în pantaloni și cămăși din pânză albă, cămăși încrețite-n brâu cu cingători colorate domol, pe sub pieptarele de culoarea mierii de mai, pieptare cu chenare cafenii și cărămiziu deschis. Voinici și plini de viață, păreau rupți din stâncile ce alcătuiau munții! Sosise ceasul să se adune la mesele dimprejurul vetrei, mese făcute din dealurile pe care și le șlefuiseră anume, mese uriașe la care să aibă
VULCANII NOROIOŞI , DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349498_a_350827]
-
în aceată expoziție se prezintă cîteva machete de case proiectate de Iancu. În pictură, lucrările din această perioadă, se remarcă prin compoziții echilibrate, care includ elemente cubiste și constructiviste, cu o coloristică restrînsă, în care domină nuanțe de cenușiu și cafeniu (Natură statică cu fructe uscate, Port la Marea Neagră). În Israel se produce o schimbare profundă atît în stilul picturilor, cît și în stilul arhitectonic al artistului. După prima vizită a artistului în țară, din anul 1938, se observă o schimbare
MARCEL IANCO (JANCU) ÎNTR-O NOUĂ PREZENTARE de LIANA SAXONE HORODI în ediţia nr. 108 din 18 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349664_a_350993]
-
și grăbit a umplut zările Bărăganului cu întinse lanuri de grâu, porumb și floarea soarelui, acele plăcute pete de culoare, schimbate magic de lunile anului, de la albul orbitor al întinderilor de nea, la curcubeul culorilor crude ale primăverii, răsărite din cafeniul arăturilor și până la romanticele nuanțe ale toamnei, de galben, portocaliu și ruginiu. În acele vremuri, mănoasa câmpie și-a revendicat titlul de „grânar al țării”, revărsând cu mândrie-n zare „galbenul de Bărăgan”,devenit culoare de stindard. Uriașele sale pete
FÂNTÂNA BĂRĂGANULUI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350318_a_351647]
-
turnurilor, o altă noapte De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Bancuri de umbre Îngrămădeală de oameni Sporovăială printre mormane de mere Iarba era un strat subțire din argint înnegrit Pașii ei deveneau petec lucios pe-un covor cafeniu presărat cu gutui proaspăt căzute din pomul vieții Stăpânul cel tânăr rumega o lămâie suflet în trup buhăit Părul ei = o căpiță cocoțată-n boltă Flămând oceanul rodea stânci Grădina era terminată la sfârșit de furtună Putredă infiltrație acvatică Cor
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
greierii ascunși // în huma uitării”, „mi s-a asuns vremea //în colțul ochilor”, de așteptare, „ pe care poartă voi izgoni întunericul // din lumină?”, „ jinduiesc după raza de soare”, de dor și iubire, „De dragul tău, am țesut copacilor //veșminte de scoarte cafenii, //am înnodat înserarea pe umeri,//împrăștiiind uitarea sprijiniți de cer...”( De dragul tău). Stilul artistic, adevărat meșteșug, scoate în evidență frumusețea cuvintelor și profunzimea trăirilor. Însetată de dezmărginire așterne pe hârtie versuri ce transformă poezia într-o surpriză continuă: „ Să fi
RECENZIE. VOLUMUL DE POEZIE „VIAŢA LA IMPERFECT”(BILINGV – ÎN ROMÂNĂ ŞI ENGLEZĂ), AUTOR ELEONORA STAMATE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365813_a_367142]
-
atâta așteptam: mai apucam două-trei linguri de zamă, iar dacă se nimerea să fie și carne, îmi lăsau și mie o bucățică, atât cât să-nghit o dată. Dar ce-mi plăcea cel mai mult, erau cele câteva linguri de lapte cafeniu cu coajă de mămăligă arsă, pe care fiecare verișor care rădea căldarea, mi le lăsa și mie la urmă de tot. Căci, în fiecare seară, în căldarea de tuci în care se făcea mămăliga, se fierbea și laptele, care era
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IV) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366406_a_367735]
-
puțin lapte și în fiecare seară verișorii mei rădeau căldarea cu rândul, după un calendar respectat cu strictețe. Doamne, ce bune erau acele câteva linguri de coajă de mămăligă arsă, rasă de pe fundul căldării și amestecată cu lapte de culoare cafenie de la arsură!... În fond, eu gustam de fiecare dată din bunătatea aceea de lapte, verișorii mei - doar atunci când erau de rând la ras căldarea. Din păcate însă, nu fiecare vizită de seară pe la verișorii mei decurgea la fel. Dacă aveam
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IV) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366406_a_367735]
-
limba umedă de stuchit. Apoi aruncă gătejele ce ieșeau rebele pe la capete, scotea tacticos cremenea, iasca și amnarul și dintr-o lovitură măiestrita, iasca lua scântee și începea să fumege. Toate aceste scule le ținea într-o pungă de piele cafenie moale pe care o strângea cu baierele, tot din piele, apoi mai înfășură cu baierele pungă de cîteva ori „să nu se scuture scrumul de pe iasca”. Pentru mine ceremonia această miraculoasă prezenta o deosebită atracție, și m-a urmărit până
PRIETENUL MEU VICHENTIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 45 din 14 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351911_a_353240]
-
dormea singur căci se mai cuibăreau și copiii când făceau câte o năzbâtie sau ploua afară. Totul era ca în povești. Din Nero cel mic și ștrengărel crescu un câine mândru cu blana albă ca zăpada, o ureche neagră, alta cafenie și doi ochi ca două mure negre. Tot timpul primea și conducea musafirii. Nu lăsa pe nimeni să se apropie fără să anunțe. Devenise ocrotitorul casei. Cei doi copii se sfătuiau cu el și-i spuneau toate bucuriile și supărările
NERO de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350580_a_351909]
-
scena. Contextul i se părea firesc. "Ghetre Albe" făcu un semn și orchestra abordă ritmuri ușoare, insinuante. Se ridică de la masă, îndreptându-se spre ea. Femeia încetă, o clipă, să respire când se opri in fața ei. Îi văzu ochii cafenii, magnetici. Îi înconjură talia subțire cu brațul, ritmul îi purta în acorduri senzuale, picurate în ființa ei ca o băutură fierbinte... O copleșea imbrățișarea tipului. Cu obrazul lipit de al ei o conducea pe ringul de dans. Bărbatul nu scotea
O NOAPTE DE VIS... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350852_a_352181]
-
cu mâna pe inimă, că am ascultat o seară povestiri pe care nu vi le pot reproduce...pentru că nu le știu. Habar n-am despre ce mi-a povestit. Eram fascinată de mimică, de gestică, de pupilele acelea mici și cafenii care se dilatau sau se făceau ca de felină. “Unii zic că am nasul mare. Ție cum ți se pare?” Întrebarea asta chiar m-a luat prin surprindere. Ori mă holbasem...vizibil...ori despre așa ceva povestea. Bine că nu trebuia
POVESTE DE IARNĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 400 din 04 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346651_a_347980]
-
știm ce o să se întâmple cu el când ea nu va mai fi. Acum doarme cu ea de mână, jos, lângă patul ei. Mama e distrusă. Se teme la ce reacție poate avea el.” Mă uit la ochii ei mari, cafenii...înlăcrimați. E atâta durere în viețile noastre, ale tuturor. Nu ne putem feri de suferință și nu-i putem salva nici pe cei dragi. Ca să mai schimb atmosfera, îi povestesc pățania cu d-nul de la bancă, hoțul de lux...care
PE MUREŞ... de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 467 din 11 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355370_a_356699]
-
tinerii, după ce ne-am salutat, începuserăm să vorbim despre ce avea de discutat fiecare. În timpul care trecu, grupul de minoritari majoritari s-a uitat la hatchback și pasagerii săi îndelung, cu lăcomie. Marcel era tăcut, bând cafea dintr-un pahar cafeniu de plastic. Colorații se risipiseră din jurul prăvăliei, becul aprins semnalizându-i deschiderea. Afară, fiind șase treizeci anti-meridian, pădurea de fier și cerșetorii săi singuratici erau scufundați într-o mare de albastru foarte închis, iar un corp ceresc răsărea de după dealul
SCRIITORII MEDIOCRI FAȚĂ DE VIAȚA DE CELEBRITATE de EMANUEL ENACHE în ediţia nr. 1863 din 06 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/353924_a_355253]
-
Batog Bujeniță Publicat în: Ediția nr. 1367 din 28 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului BOBIȚĂ, UN COMPLOTIST CU GHINION Oricum aș fi luat-o, aveam o mare admirație pentru Bobiță. Era frumos, avea părul de culoarea castanei, lucios, privirea ochilor cafenii inteligentă, avea demnitate și, mai ales, o generozitate de neînțeles pentru noi. Sigur, era doar un câine cerșetor, la ușa măcelăriei din piață, însă făcea asta cu un stil de negăsit la cerșetorii umani. Nu se prostea, nu se gudura
BOBIŢĂ, UN COMPLOTIST CU GHINION de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353110_a_354439]
-
reiau manevra de intrare... - Să nu iei costiță, e cam veche! Mult mai bine ar merge la tocăniță o scăriță afumată! Cu creierul brusc lichefiat mă întorc din nou. Nimeni! Numai Bobiță, care se uită la mine cu ochișorii lui cafenii, afișând o oarecare nedumerire. Doar halul de scleroză în care mă aflu, poate fi făcut responsabil de atitudinea mea: - Bobiță, tu, ăăă, ca să zic așa, ăăă, adică, vorbești?! - Ce te face să crezi una ca asta? Nu știi că noi
BOBIŢĂ, UN COMPLOTIST CU GHINION de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353110_a_354439]
-
și văd că nici după moarte nu ne slăbește, Doamne-apără! Septembrie nu mai avea putere să păstreze verdele din frunzele salcâmului de la poartă când tata a intrat în curte. Slab, înalt, cu capul gol, tuns scurt, nebărbierit, palid, un palid cafeniu, de parcă anunța culorile de octombrie târziu, cu fruntea lui înaltă și luminoasă, cu aceiași ochi ca frunzele cu nervuri de bronz, pășea încet, sorbind cu privirea tot ce îl înconjura: pomii, cățelul, căruța, șirile, grajdul, porumbarul gol, casa, cerul... Referință
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]
-
Monica îl privi curioasă și putu să-i vadă fața mai bine ca niciodată. Din aproape, puteai să observi că are o fizionomie plăcută. Avea o față lungă cu frunte înaltă, iar de sub frunte se vedeau doi ochi mari și cafenii, umbriți de gene negre și lungi. Deasupra ochilor trona o pereche de sprâncene stufoase și arcuite. Mai avea un nas drept și-o gură cu două buze roșiatice și frumoase. Obrajii bucălați și-o bărbie cu gropiță ce nu le
CĂPITANUL VASILE (1) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353543_a_354872]
-
o oră, am văzut urmele lăsate de fulger în beton. Platoul central de adunare al școlii se înfățișa ca după un bombardament. Erau spărturi în el, orificii cu mărimi variabile, între doi-trei milimetri și doi-trei centimetri, de culoare ruginie, ușor cafenie spre margini. Este ușor de imaginat ce energie puternică purtau aceste fulgere, dacă puteau pătrunde în betonul vechi, de foarte bună calitate, la o adâncime de aproape doi centimetri, spărgând acel material dur. Priveam cu uimire, așa cum priveau toți cei
PRIMEJDIA NAŞTE EROI (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357111_a_358440]
-
admirând sau schimbând păreri cu voci joase. Se opri în dreptul tabloului, atrasă de un fir nevăzut! Privea fascinată, portretul ce înfățișa un bărbat cu părul negru, lung și ondulat! Un zâmbet ușor îi mijea în colțul gurii iar ochii mari, cafenii o priveau îndrăzneți! Părea viu! Era din altă epocă, a domnișoarelor în crinoline. Haina din catifea grena îi sublinia tinuța impozantă și jovială! Citi jos în colțul operei..Lord M.Joseph. Nu se putea clinti din loc, o forță nevăzută
TABLOUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 305 din 01 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357269_a_358598]
-
păstra numai boabele întregi și frumoase. Arunca cel puțin un sfert. Pe mine mă durea sufletul, cu ce arunca ea încă ar fi ieșit o cafea foarte bună. Apoi o prăjea la un aparat gen rotisor, până căpăta o culoare cafenie (evident !) uniformă. O trecea printr-o râșniță manuală de alamă. Apoi o cernea printr-o sită de mătase. Totul constituia un adevărat ritual, pe care nu îl încălca niciodată. Pregătitul cafelei nu era ceva deosebit, acasă folosea aragazul iar la
TANTI GABI de DAN NOREA în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357492_a_358821]
-
ochii, în rest corpul aparținea unei alte femei. Putea fi orice femeie din lume cu un corp suplu. Dacă nu-l avea, i-l putea crea artistul. Rochia lungă de tafta, de culoarea apei lacului, cu încingătoarea albastră și umbreluța cafenie, reprezenta o tinerică din secolul șaisprezece - șaptesprezece, nu pe ea, o tânără a Comunității Europene. Ce-ți este și cu pictorii ăștia! Ei nu te văd așa cum ești, ci cum vor ei să te vadă. Poate că dacă ar fi
ROMAN ÎN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357790_a_359119]
-
dezlănțuită, într-o companie plăcuta. O perspectiva rară. S-a întors în living, Shan nu se trezise. Se culcă lângă ea, studiindu-i trăsăturile fine. I-a înlăturat șuvița subțire de pe tâmplă ... ea s-a trezit, în fața unor ochi mari, cafenii, profunzi. Somnoroasă, strânse pledul la piept. -Cafeaua este gata. -Îmi cer scuze, am adormit! -A fost o plăcere să-ți veghez somnul.. gemeai așa frumos. -Ba nu gemeam! Se amuza pe seama ei. Totul era reconfortant acolo...femeia, casa, mâncarea, atmosfera
SURPRIZE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358149_a_359478]