310 matches
-
cu toate astea, sînt același om și fac același lucru. — Iată-l și pe inamic! zise Odin cu voce scăzută. Intrară cinci negri de înălțimi diferite, doi în costume de afaceri, doi în uniformă militară și cel mai înalt în caftan și fes. Martha se cutremură și spuse: — îi detest pe negri - nu beau nici o tărie, doar limonadă. Ei bine, eu îi ador, zise Libby curajoasă. Cred că sînt încîntători. Iar senatorul Sennacherib bea whisky cu litrul. — Ce nu suport e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Începând cu data de 1 mai 2001, s-a aprobat o nouă structură organizatorică a CNPR prin înființarea a 10 direcții regionale de poștă și 6 sucursale specializate. GLOSAR și ABREVIERI aba adiafor anaforă ban begăbei) beilic(beylik) beșliu bicigaș caftan cal de olac capuchehaie cariolă castor căminar cărucer centiron ciuhe civit cneaz contraci cotun cumpănă stofă groasă de lână, prelucrată la piuă. nepăsător. raport scris adresat domnitorului de către un mare dregător. mare dregător al Olteniei. căpetenie, rang militar. clădire pentru
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
de făcut curățenie în camera mea, am coborât. Luasem o hotărâre. O hotărâre înspăimântătoare. M-am dus în alcov și am scos din casetă un cuțit mare, cu mâner de os, care îmi aparținea. I-am curățat lama cu pulpana caftanului și l-am strecurat sub pernă. Nu știu ce era în gesturile măcelarului, când tranșa ciozvârtele de oaie și cântărea bucățile... Privirea sa exprima atunci o satisfacție, că eu, împotriva voinței mele, mă simțem tentat să-l imit. Aveam nevoie să încerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ei, de la adunătura aceea de huruitoare și de spărgătoare de nuci! Cum puteai solicita Înțelegere pentru marile probleme ale tatii de la aceste râșnițe ce măcinau la nesfârșit pasta colorată a cuvintelor! Surzi la tunetele de mânie ale profetului, negustorii În caftanele lor de mătase, strânși În grupuri mici, se așezaseră pe vine În jurul munților de postavuri, comentând printre râsete calitățile mărfurilor. Bursa neagră risipea cu limbile ei repezi substanța nobilă a peisajului, o toca cu melița limbuției și aproape că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
argint... Atât. Grăbiți-vă! Țigăncile așezară pruncii pe o laviță înaltă și porniră să i îmbrace. Jupâneasa Stanca ieși, începând să poruncească cele spuse de bărbatul său. Papa dispăru pe ușa ce dădea în cerdac și coborî în curte. Lepădase caftanul boieresc iar cojocelul strâns pe trup îl făcea să pară și mai arătos. Avea de gând să deschidă poarta din spate, de puțini știută. Zamfira se așeză pe laviță și, lăsând băiețelul ei, începu să-l alinte pe Constantin, apoi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se dea jos din trăsură, a băgat de seamă că trupul femeii bătrâne se scutură mărunt, de un tremur abia perceptibil. În pridvor o așteptau Constantin Vel Stolnicul, Iordache și nepotul Constantin Brâncoveanul, băiatul Stancăi, ajuns mare logofăt. Toți purtau caftane din stofe fine brodate cu fireturi de aur și tivite cu blănuri scumpe, cu toate că se aștepta o zi călduroasă. Bătrâna îi salută scurt și ei se aliniară în spatele ei ca o escortă falnică. Așa au intrat și au traversat biserica
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Constantinopolului. — Divanul mic se va ține aici, îi așteptăm pe sfinția sa Theodosie mitropolitul și pe ieromonahul Ștefan cu testamentul mamei, îl informă printre dinți marele stolnic. Fine, mărturia domniei tale are mare greutate. — Aș sta lângă fereastră, nașule, am luat caftanul ăsta căptușit și-mi este cald, se scuză Brâncoveanu. Stolnicul îl privi abia acum cu atenție și se miră de calmul care respira din expresia feții și din atitudinea indiferentă a lui Constantin. Acesta se îndreptă spre fereastră și se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cancelariei, nu se mai auzea nici o respirație. Ce să fie asta, îl sfidează cineva pe temutul vodă Șerban sau pur și simplu Brâncoveanul nu auzise când îl numise vodă ca să citească? Șerban Vodă își măsură din ochi nepotul, remarcând eleganța caftanului, frumusețea tunsorii bărbii și arcul negru al sprâncenelor, același cu al doamnei Ilinca, și fu conștient că are în față pe cel mai bogat om din familie, care nu trebuie să-și împartă averea cu nimeni. — Mda... Așa e. Și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fel de gheridon cu trei picioare aurite, cu un lighean de porțelan și cu o cană mare din același material. Cei patru boieri trecură fără să se spele pe mâini și se așezară comod pe sofale, doar descheindu-și fireturile caftanelor. Cafele și ciubuce? mai făcu o plecăciune Hamie. Doar cafele, porunci Brâncoveanu, și rogu-te, jupâne, să ne ții tovărășie, ca să aflu și eu ce mai este prin târg, ce vorbă umblă, că iată sunt câteva săptămâni de când nu ne-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cină te așteptăm negreșit. Vino împreună cu fina. Constantin stolnicul făcu invitația pe un ton care nu admitea nici un comentariu, așa că Brâncoveanu mulțumi și făcu semn dorobanților să-i întovărășească pe cei doi unchi și pe Ianache. Se încheie grăbit la caftan, căci se pornise un vânt mai rece. — Să trăiești, măria ta! Vodă sări în picioare speriat. Îl luase somnul. Când i-a adus medicul neamț licoarea menită să-i aline durerile, a băut-o deși astăzi nu-l durea nimic
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-i poruncesc. Lasă că poruncesc eu și, cum o să spun, așa o să fie bine. Mitropolitul ieși câteva clipe pe sală și după ce se întoarse își apropie jilțul spre lavița pe care era întins vodă, îi trase și îi netezi frumos caftanul peste picioare și îi luă mâna în ale sale. O mângâie stângaci dinspre degete spre podul palmei. Se opri, se ridică în picioare, căută icoana și se închină de mai multe ori, bolborosind rugăciuni, când în grecește, când în românește
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în oase și ziua încă nu s-a sfârșit. O să vină al doilea logofăt. Are de lucru cu mine. Întâi au venit patru frați călugări de la Mitropolie, l-au spălat, l au miruit și l-au îmbrăcat pe domn cu caftanul de sărbătoare și cu mantia domnească pe deasupra. I-au pus în mâinile aduse pe piept o cruce de argint și l-au întins pe masă în spătăria mare. Abia atunci au sosit sfinția sa mitropolitul Theodosie și ieromonahul Ștefan. Au stat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Ahmed aga era în strana din stânga. Theodosie citi clar cu glas tare rugăciunile și jurământul pe care Brâncoveanu îl repetă cuvânt cu cuvânt. Îl mirui și-i dădu crucea să o sărute. Dinspre strana din stânga, capugiul îi aruncă pe umeri caftanul domnesc. Noul domn Io Constantin Brâncoveanu se întoarse și pentru o clipă îmbrățișă cu privirea adunarea înmărmurită. Înaintă spre ea, se opri și făcu un semn spre mitropolit, acesta îl înțelese, se închină la cele două mari icoane, se îndreptă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dădură onorul și porniră primii, apoi venea coșciugul, dus de cei șaisprezece monahi în urma cărora, încadrați între cele două șiruri negre, pășeau plângând sub vălurile cernite, doamna Maria cu fetele și cu beizadea Gheorghe. La câțiva pași mergea singur, în caftan de voievod, cu capul plecat, Constantin Brâncoveanu. Apoi, și ei în haine negre, Cantacuzinii se aliniau după rang, grad de rudenie și vârstă. Surorile răposatului boceau încetișor. „Aghios o Theos” cântau cei de pe partea dreaptă, iar clopotele, toate clopotele Bucureștiului
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și se îndreptă spre jilțul domnesc. Brâncoveanu zâmbea nevinovat și, în momentul în care nașul său se plecă în fața lui, ca din greșală lăsă să-i scape scrisoarea jos și-și trase repede mâna cu palma în sus în poala caftanului. Ușa se deschise lăsând să intre pe boierii Văcărescu și Știrbei. Stolnicul ridică scrisoarea și fără să privească spre domn se retrase la locul său. Fostului mare spătar Mihai nu-i scăpase nici o mișcare. Oare ce va urma? Avea o
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
spunând: „Certați-vă voi Cantacuzinii cât vreți, eu sunt deasupra voastră pentru că știu că dacă o să dau în unul din voi o să săriți toți. Nu mă privesc planurile voastre, eu am planul meu.” Băgă documentul în buzunarul de la piept al caftanului boieresc, zâmbi luminat de un gând: a făcut bine Constandinul Stancăi că nu a citit cele scrise de duhovnicul mamei, că neica Șerban, Dumnezeu să-l ierte, a păcătuit fără vină. Îi părea rău că maica mă iubea pe mine
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și el după ea de parcă ar fi vrut să-i spună: „Vezi, maică, tot eu te iubesc mai mult ca ceilalți.” Din jilțul domnesc, vodă privea cu uimire cum joacă în lacrimi ochii stolnicului în timp ce-și pipăia prin caftan documentul de la piept. Slutul Zamfirei Abia acum își dădea seama că este doamnă și se mira de sentimentul acesta nou. Se mira și se întreba unde plecase toată cumințenia ei de până atunci. Acum simțea nevoia să primească toate onorurile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
A greșit, și de asta știe doar ea, Marica. L-a vrut domn pe fiu-său Drăghici, Dumnezeu să-l ierte, și l-a pus pe soțul ei să spună nu, când Köprülü cel bătrân a vrut să-i dea caftanul de domnie. Și de aci toată nenorocirea. Povestea taica despre toate lucrurile astea cu uimire. Când a murit Drăghici, câtă jale pe sufletul Ilincăi, dar nu s-a lăsat! S-au abătut toate nenorocirile pe capul ei și ea una
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și încerca după dangăt să le recunoască care și al cărei biserici este. Ușa se deschise brusc, al doilea postelnic și un dorobanț intrară salutând printr-o plecăciune până la pământ. — Ne-ai chemat? Poruncă, măria ta! — Caleașca este gata? Vreau caftanul cel gros, îmblănit cu vidră. Astăzi este denie mare și pare frig afară. Postelnicul, înainte de a ieși, spuse: — Domnia sa beizadea Ștefan așteaptă ca măria ta să se trezească. Spune că nu este zăbavă... — Să intre. În acel moment, fără să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
din cap, semn că a înțeles, zâmbi distrat, îl mai măsură din priviri pe Ștefan și comunică amuzat: — Ștefane, astăzi este denie mare. Domnia ta nu mă poți însoți la Mitropolie așa gătit cum ești. Pune-ți peste straiele astea un caftan obișnuit și așteaptă-mă în prima caleașcă. E frig și plouă mărunt și nu am plăcerea să merg pe jos, așa că ne întâlnim la caleașcă. Tânărul sărută din nou mâna tatălui, se uită cu ciudă la postelnic și, ridicând capul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Când o face copila treisprezece, paisprezece ani, gata nunta. Ușa se deschise, lăsând să intre postelnicul și două slugi ce purtau pe brațe hainele măriei sale. — Caleașca așteaptă. Era și timpul, că nu mai băteau clopotele. În întunericul caleștii acoperite, în caftan, tăcut, îl aștepta Ștefan. Trapul mărunt al cailor cu zgomotul lui sacadat acoperea toate zvonurile primăverii întârziate. — Ei? — Măria ta, taică, am prins niște vești proaste... Cum adică, ai prins vești? — Iertare, măria ta, dar cam de un an mi-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
îi închise palma pumn, își strânse degetele căuș și prinse strâns pumnul ei în căuș. Era rândul ei să vină cu mâna cealaltă spre mâna lui; o atingere ușoară, apoi o mângâiere delicată și mâna ei se pierdu sub mâneca caftanului. Drumul, ca să nu fie înnoroiat, fusese podit cu trunchiuri de stejar cioplite și loviturile copitelor potcovite ale cailor aveau o rezonanță deosebită în tăcerea nopții. Se auzea până în mahalale că vodă trece pe podul Mogoșoaiei spre palatul de pe malul lacului
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
s-au închinat cu gesturi largi și s-au îndreptat fiecare spre locul lui. La miruit, mitropolitul îi strecură voievodului în mână o scrisoare cu pecețile rupte. Acesta dădu afirmativ din cap și o băgă în buzunarul de la piept al caftanului. Ștefan, care urmărise scena, răsuflă ușurat, cu un oftat care-i stinse lumânarea deniei din Vinerea Mare a anului 1703. Vodă se urcă primul în rădvan, dar așteptă până sui și doamna alături de dânsul și porniră în trap spre curțile brâncovenești
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
peste crupa calului, prinsă fiind la gât de o agrafă de argint cu rubine șlefuite rotund. De o parte și de alta pe piept erau prinse câte douăsprezece găitane brodate cu fir de aur, dedesubt era lăsat să se vadă caftanul negru, sumes cu mâneci lungi și manșete late din atlas venețian verde cu flori aurii. Caftanul se încheia în față cu un șir de nasturi mici de argint cu spărturi mărunte de rubin. La brâu, o cingătoare îngustă din același
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
De o parte și de alta pe piept erau prinse câte douăsprezece găitane brodate cu fir de aur, dedesubt era lăsat să se vadă caftanul negru, sumes cu mâneci lungi și manșete late din atlas venețian verde cu flori aurii. Caftanul se încheia în față cu un șir de nasturi mici de argint cu spărturi mărunte de rubin. La brâu, o cingătoare îngustă din același atlas verde se îmbina cu o pafta subțire tot din argint. Pe cap, cuca din blană
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]