311 matches
-
Convorbiri literare, martie 2010. 1245 Dan Brown, Simbolul pierdut. 1246 Titania Hardie, Labirintul rozelor. 1247 Eugen Ovidiu Chirovici, Labyrinth.com, Editura RAO, București, 2009. 1248 Id. mottoul cărții. 1249 George Bacovia, "Plouă", în Plumb, Editura Litera, 2009. 1250 Liviu Pendefunda, Caier și fus, Falii 9Poema sufletelor și a pietrei, Editura Timpul, Iași, 2011. 1251 Dumnezeul lui Pitagora este monada sau Thotul. 1252 Liviu Pendefunda, Casa profunzimii, Falii 9Poema sufletelor și a pietrei, Editura Timpul, Iași, 2011. 1253 George Bacovia, "Baladă", în
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
lumină (54) Transformarea primelor două metale nobile în efluvii reverberante și sonore are loc în clipa revelației, iar versurile în care T. Vianu văzuse un pastel, conțin de fapt magia proteică a elementelor: „Când torsul s-aude l-al vrăjitor caier Argint e pe ape și aur în aer.” Aceeași obsesie eufonică metaliferă domină subconștientul bolnav al lui Eminescu, autor în anii întunecării al strofei perfecte ce urmează : „Atâta foc, atâta aur, Ș-atâtea lucruri sfinte Peste-ntunericul vieței Ai revărsat
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
mai mult o provocare decît Îndrumare reală pe calea elucidării enigmei. Nu sensurile vădite și nemijlocite ale imaginilor, scenelor, evenimentelor sînt cele la care trebuie să luăm aminte Într-un haiku, ci rețeaua de sensuri secunde, abstracte, parcă emanate din caierul unei concretitudini din care un paing al Închipuirii toarce și Împletește cele doar văzute, auzite sau resimțite În nările Înfiorate. Ceea ce "spune" un haiku este de fapt ceea ce el nu spune fățiș, ceea ce se subînțelege doar din cele evocate. În
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Liniștea specială a unei dimineți În care petrecăreții, epuizați, mai dorm. Se simte, În pacea de după orgia de bufnituri din noaptea abia trecută, o prospețime aparte, nedăruită celor mahmuri. În pomi, pe crengi și mai ales la Încrengături, mai dăinuie caierele de zăpadă depuse la ultima ninsoare. Nu se simte nicio adiere, dar cînd și cînd, imperceptibil, un smoc de zăpadă se desprinde și se scutură ca o pulbere fină. E momentul care, fără să-mi dea o direcție clară, m-
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
poemului Îi promulgă autonomia, dar, nefiind un simplu nume (un substantiv) cu ambiții de Închidere conceptuală, sintagma Își păstrează incompletitudinea, deschiderea, tremurul, aspirația către posibile compliniri. Așa cum este, este plină de așteptări imprecise care-i creează un halou emoțional, un caier amorf din care nu se pot toarce nicicum notele limpezi ale unei noțiuni. Cheia poemului rămîne relația, e adevărat, puțin confuză, dintre așteptare și așezare. Trenul a precizat oarecum locul, sîntem Într-o gară. Gara este un loc al trecerii
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
a naturii. Bătînd nucile devine astfel un kigo de toamnă ce poate fi canonizat fără rezerve pentru haiku-ul românesc. Din cele două cuvinte se revarsă În cuprinsul Întregului poem, dilatîndu l, toamna cu jalea dar și cu duioșia ei. Caier isprăvit Caier isprăvitmotanul Încă toarce-n poala bunicii Claudia-Ramona Codău Poemul te cîștigă prin atmosfera tihnită care emană din imaginea domestică a unei Îndeletniciri străvechi. Întreaga sa recuzită evocă acea viață patriarhală pe care unii dintre noi am mai prins
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Bătînd nucile devine astfel un kigo de toamnă ce poate fi canonizat fără rezerve pentru haiku-ul românesc. Din cele două cuvinte se revarsă În cuprinsul Întregului poem, dilatîndu l, toamna cu jalea dar și cu duioșia ei. Caier isprăvit Caier isprăvitmotanul Încă toarce-n poala bunicii Claudia-Ramona Codău Poemul te cîștigă prin atmosfera tihnită care emană din imaginea domestică a unei Îndeletniciri străvechi. Întreaga sa recuzită evocă acea viață patriarhală pe care unii dintre noi am mai prins-o și
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
potrivită pentru povestea vieții. Citind poemul fără a-l rupe În două, lăsînd continuitate acestei harnice și fără de sfîrșit preocupări, ne Încîntă felul În care ea se prelungește molipsind motanul pentru care torsul, schimbînd registrul, devine doar incantație trîndavă. Între caier și poala bunicii, mimînd toropeala motanului, nu se poate să nu resimți desfătarea poveștii toarse cu aceeași inepuizabilă răbdare a bunicii și ascultată cu lipsa de griji și fervoarea nedisimulată a copilului care ai fost odată. Dacă, respectînd continuitatea de
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
bunicii și ascultată cu lipsa de griji și fervoarea nedisimulată a copilului care ai fost odată. Dacă, respectînd continuitatea de sens, am surprins atmosfera poemului, repunînd În drepturi kireji-ul, Înțelegem că prima imagine simbolizează divergent nu doar un sfîrșit al caierului de povești care era bunica, ci și al vremii miraculoase cînd eram copii, ca și al acelor timpuri patriarhale care nu se vor mai Întoarce niciodată. Decît poate În scurte clipe cînd nostalgia ne va readuce imaginar cu capul În
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
În poala bunicii unde torceam și noi la unison cu sfîrÎitul neobosit al fusului ce aduna răbdător fir pentru urzeala prin care să se țeasă povestea vieții noastre. Dar poemul pare să Încurajeze totuși comportamentul impenitent al celui care, În ciuda caierului isprăvit, mai poate toarce fir nou În poala visului. Cutia milei Să presupunem că cineva vă solicită să scrieți un haiku În care primul vers să fie cutia milei. Oricîtă imaginație Înaripată ați avea, cele două cuvinte vă trimit undeva
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
con soană sau grupuri consonantice, având un efect eufonic, onomatopeic sau simbolic: Prin vulturi vântul viu vuia ( G. Coșbuc). Asonanța se realizează prin repetarea unei vocale accentuate sau a unui grup vocalic, în scopuri expresive: Când torsul saude lal vrăjilor caier/Argint e pe ape și aur în aer (M. Eminescu). Onomatopeea - figură de stil de nivel fonetic constând în utilizarea cuvintelor care sugerează sunete, zgomote din natură prin chiar corpul lor sonor (interjecții sau derivate ale unor interjecții, verbe la
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
leneșă, până când aceasta se hotărăște să meargă În lume. Curăță o fântână, un măr spinos, o cățea cu salbe la gât și se tocmește să Îngrijească o cloșcă cu pui de aur, o furcă de aur cu fus și un caier de aur, care se nvârte și toarce singur. Fata primește ca simbrie o mulțime de vite. Fecioru 1 de Împărat bate la tatăl Zinei la poartă; acesta Îl primește și-i spune că, dacă el va reuși să scoată inelul
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
Speriat de Înfățișarea celor trei torcătoare, prințul o eliberează pe fată de această ocupație respingătoare. Și În basmul englezesc Tom Tit Tot, o mamă, rușinându-se de isprava făcută de fiica ei, Îi răspunde regelui: Fiica mea a tors cinci caiere, cinci. Regele, bucuros, Îi spune că el Își caută o nevastă și Îi propune: Unsprezece luni poate mânca tot ce-i poftește inima, poate Îmbrăca tot ce Îi place, poate avea câte prietene dorește, dar În luna a douăsprezecea trebuie
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
el Își caută o nevastă și Îi propune: Unsprezece luni poate mânca tot ce-i poftește inima, poate Îmbrăca tot ce Îi place, poate avea câte prietene dorește, dar În luna a douăsprezecea trebuie să-mi toarcă zilnic câte cinci caiere de in; de nu, e vai de ea, Îi tai capul! O mogâldeață neagră Îi propune fetei să o ajute cu condiția ca În fiecare seară să Încerce de trei ori să-i ghicească numele; dacă la sfârșitul lunii nu
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
o arie civilizațională comună, din timpul societăților agricole, a făcut posibilă această interferență. De atunci nimic din influențele culturale ulterioare, aduse de năvălitorii care s-au năpustit spre plaiurile mioritice, nu au avut puterea de a altera substanța doinei. Din caiere, fire de lână au tors strămoșii noștri și strai frumos și-au țesut. Cu dibăcie, l-au ornat și brodat, gătindu-se de sărbătoare. Deși variat ca decorațiuni și cromatică, de la o regiune la alta, costumul (portul) popular românesc prezintă
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
cu secolul douăzeci sumanele au fost Înlocuite cu așa zisele căputuri care imitau parțial moda nemțească. Pentru toate acestea responsabilitatea revenea femeii, și nu era ușoară. Nevestele tinere cu piciorul legănau pruncul aflat În leagăn iar cu mâinile torceau. Un caier era dat gata Într-o zi și până noaptea la ore târzii. Fetele tinere mergeau cu furca. Ce Însemna aceasta? Un caier de in sau de cânepă se Învelea În furca de tors și de acolo cu mâna stângă se
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
și nu era ușoară. Nevestele tinere cu piciorul legănau pruncul aflat În leagăn iar cu mâinile torceau. Un caier era dat gata Într-o zi și până noaptea la ore târzii. Fetele tinere mergeau cu furca. Ce Însemna aceasta? Un caier de in sau de cânepă se Învelea În furca de tors și de acolo cu mâna stângă se modela firul, iar cu dreapta se Învârtea fusul pentru a se răsuci firul uniform și apoi se Învelea pe fus. Când mosorul
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
forma puțin conică. După ce era legat ca să nu se destrame el primea numele de gălușcă, deși era mult mai mare decât o sarmală. Seara se adunau mai multe fete la câte o casă și acolo torceau până În miez de noapte. Caierul trebuia să se termine. Dacă terminau cât Își propuseseră să toarcă În acea seară, fetele se mai dădeau la joc. Veneau uneori și flăcăi tineri și câte un ceteraș, dacă era pe aproape. Se spuneau glume, povești, snoave și chiar
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
cădea cu tronc și Îi mai Împiedica fusul după care i-l lua. Restituirea lui cerea obligatoriu un sărut care se obținea cam greu. Torsul nu trebuia să Întârzie. Se mai făcea așa zisele bărdăuțe. La două smocuri luate din caier li se dădea foc și ele se Înălțau, iar dacă se Întâmpla să se unească, cei doi meniți dinainte, Însemna că vor deveni drăguți (prieteni mai intimi). Dacă nu, Însemna că nu vor deveni drăguți. Torsul fuiorului de in sau
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
ele. Tot ele torceau, țeseau, împleteau și coseau hainele, așternuturile și decorațiunile casei. Iarna, cu lampa de petrol stinsă după ce adormeau toți ai casei, își trăgeau scaunul la fereastră și sub lumina lunii, proiectată pe omătul de-afară, își isprăveau caierul de tors. Băutura și tutunul le erau însă interzise. La bătrânețe doar, puteau exersa aceste plăceri cu motivația ,,ca să mai uite de dureri". Alcoolul era distracție bărbătească, însă atât ,,cât să-ți poți duce capul". Dar ,,cum devine" să nu
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
să se anine pe frunțile lor, regăsite după un atât de lung drum. De-aș fi trăit în vremea de-atunci, seara, când m-aș fi întors lângă tine, încet ți-aș fi spus: Iubito, chiar astăzi am tors din caierul greu al vremii o zi minunată. Așteaptă să tragă poștalionul în piață. Vino, scutură-ți părul, unduiosul, de zână, hai să plecăm pe drumul de-argint spre Milcov. - Mi-ești dragă. Să ne prindem și noi în hora de aur
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
șoptește: Iubito [se cade să observăm aici că apelativul însuși e unul destul de riscant de folosit în epocă, desemnând un tip de relație afectivă sensibil diferit de cel al camaraderiei întru comunism a sexelor opuse], chiar astăzi am tors din caierul greu al vremii o zi minunată", într-un stil al retorismului vechi care se aseamănă destul de bine cu retorismul pașoptist. Nu e greu să ne imaginăm cum ar fi adaptat această propoziție personajele unor, de pildă, Paul Everac sau Corneliu
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Sonetul despre Unire. Există, dacă nu citate, atunci cel puțin pastișe sau prelucrări discret presărate în corpul poemului, pe care ochiul atent le descoperă cu delicii. Propoziția pe care i-o șoptește încet iubitei: "Iubito, chiar azi am tors din caierul vremii o zi minunată" - această propoziție este tipică pentru modul retoric al pașoptismului; "colindele line ale stelelor vechi urcă în clarul de lună încet ca un fum" ar putea oricând să fie o parafrază aritmică, din punct de vedere al
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
din ele un fir unic și subțire, firul bucății muzicale" (p. 153). Descifrarea notelor de pe portativ este echivalată cu operația de toarcere a unui singur fir dintr-un ghem inform de ațe, evidentă metaforă a interpretării. Bucata muzicală iese din caierul nedescâlcit al tăcerii (sau din cacofonia zgomotelor din univers) prin mijlocirea viorii și a partiturii. Nu țâșnirea inspirației, ci descifrarea atentă stă la originea bucății muzicale. Muzica este înțeleasă de naratorul blecherian nu ca manifestare artistică stihială, expresie tumultoasă a
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
face cahla*, se pun în ea trei crengi de mălini sau păr de porc, ca cahla să nu ucidă pe casnici. Tot spre acest scop, se pune pe locul vetrei unde a fost focul o huscă* de sare peste noapte. Caier Nu e bine să vii cu caierul nemîntuit de la șezătoare. Cal Se crede că calului, cît trăiește, i se pare omul mare cît un urieș - de aceea i se și supune; și abia cînd piere îl vede în adevărata lui
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]