311 matches
-
proscrise-n gări de cețuri. Vibrează cânt de nai în țurțurii verzui, Un gând se despletește din caier de ninsoare, Cu geana unui fulg aș scrie, dar n-am cui, Iubirea-i ațipită-n miresme de scrisoare. Referință Bibliografica: DIN CAIER DE NINSOARE / Ines Vândă Popa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1468, Anul V, 07 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ines Vândă Popa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
DIN CAIER DE NINSOARE de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376640_a_377969]
-
a apărut umbra unei bărci a unui coleg. “Deci, nu eram singur pe această direcție...”, m-am încurajat în gând. Peștele încă nu vroia să muște. Când veneau valuri dense de ceață, pline de umiditate, când se răsfirau. Parcă era caierul de cânepă al bunicii din amintirile copilăriei mele. Ceața s-a ridicat puțin deasupra digurilor dinspre oraș și așa am putut să mă orientez unde sunt. În jurul meu mai erau trei bărci, iar pescarii profesioniști rătăceau cu bărcile cu motor
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/372769_a_374098]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > BOCET Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1691 din 18 august 2015 Toate Articolele Autorului fă o stea s-aprindă focul să îmi ard în el norocul fumul să ridice-n aer al tristeții mele caier vântul să mă-nnoade-n ploaie abur trist printre șiroaie să mă-ngroape în țărână nou izvor într-o fântână să schimb arșița-n răcoare ca o binecuvântare pe cei sugrumați de sete seva mea să îi îmbete iar când
BOCET de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1691 din 18 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372260_a_373589]
-
sufletul se-mbracă-n binecuvântare. Până când mai ticăie al inimii ceasornic ne-nțeles? Încotro-și trimite sunetele alungindu-se în aer? Un răspuns e greu să dai când faldurile depărtării ard Și când vremea nestatornică mai toarce din al vieții caier. Cum să te înalți din tina ancestrală înspre albe stele? Încotro să îți găsești culcuș de pocăință și iubire? Mintea, cosmosul ființei tale,-ncearcă să ascundă vidul Ce s-a-ncolăcit, precum un șarpe, -nvăluindu-te-n orbire. Suflet, inimă și minte-ncing o
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
toate-acestea, sufletul se-mbracă-n binecuvântare. Până când mai ticăie al inimii ceasornic ne-nțeles? Încotro-și trimite sunetele alungindu-se în aer?Un răspuns e greu să dai când faldurile depărtării ardși când vremea nestatornică mai toarce din al vieții caier.Cum să te înalți din tina ancestrală înspre albe stele? Încotro să îți găsești culcuș de pocăință și iubire? Mintea, cosmosul ființei tale,-ncearcă să ascundă vidulCe s-a-ncolăcit, precum un șarpe, -nvăluindu-te-n orbire.Suflet, inimă și minte-ncing o horă
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
ademeneau cu frumusețea și parfumul lor, atunci știam că nimeni și nimic nu va mai putea opri natura și omul din mersul lor mereu repetat spre renașterea vieții. Și-atunci venea iară la rând o nouă lume, renăscută parcă din caierul vremii, o lume fără seamăm care era numai și numai a nostră. Hălăduiam atunci, în pierduta ceea vreme, cât era ziua de lungă prin Bercul cela mirosind a reavăn, a viorele și lăcrămioare, a acăți înfloriți și înmiresmași ce semănau
PIERDUTA LUME de MIRCEA DORIN ISTRATE în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374745_a_376074]
-
în: Ediția nr. 1657 din 15 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Ma uit prin geam la ploaia ce-mi aduse, Când stropii se preling pe sticla ca de aer, Imagini estompate de vremile apuse, Cum incercam râzând să prindem norul caier ... Când soare-l scoteam adus din furca vremii, De râsetele noastre ce îl trezeau la viață, Toți trandafirii noștri coroane dădeau premii Și ne zâmbeau ferice, ca noi, de dimineață... Cu sufletu-n extaz de-al dragostei sublim, Când florea
PRIN GEAM ... de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1657 din 15 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374801_a_376130]
-
să fii, ca să dezmierzi frunți de fete despletite! Fă-te suflete, oglindă, pentru mamele ce-aleargă Suflecate, să-și ridice pruncii cei căzuți în iarbă! Fă-te suflete, poveste, ce adoarme pruncul seara Spusă blând de o bunică care toarce caier vara... Fă-te suflete, o stea ce străluce-n cer de mai Luminând cu raza sa mândrul nostru plai de rai! Fă-te suflete, toiag, pentru scumpii, dragi părinți, Și le fii și-n rai de poți ajutor la suferinți! Fă
FĂ-TE SUFLETE CE VREI de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374300_a_375629]
-
Foaia interesantă”, „Revista noastră”, „Revista politică și literară”, „Viața literară și artistică”, „Țara noastră”, „Viața românească”, „Junimea”, „Viitorul româncelor”, „Flacăra” ș.a. O parte din versuri este strânsă în plachetele Poezii (1901), Poezii (1905) și în cele două volume intitulate Din caierul vremii (I-II, 1916). Acestora li se adaugă traducerea dramei lui Fr. Schiller, Fecioara din Orléans (1909). Singură, fără familie, stingheră îndeosebi după moartea părinților și a unor prieteni, C. stă mai mult la București, găzduită de cunoștințe înstărite. După
CUNŢAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286583_a_287912]
-
mai scuturat de podoabe, devine melopee. Un model a fost, desigur, și liedul german. Dar C. a adoptat, totodată, și sintaxa străină, sacrificând adesea și ritmul. Neglijarea cizelării atente a versurilor și lipsa de discernământ critic fac ca în Din caierul vremii, ce reproduce integral volumele anterioare, fragmentele de poezie autentică, având ca generator o sensibilitate feminină profund vulnerată, să se piardă într-o masă de versuri terne. Alte impulsuri lirice, precum cel al dragostei de țară și neam ori cel
CUNŢAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286583_a_287912]
-
din poeți precum Carmen Sylva, Fr. Schiller, N. Lenau, H. Heine, L. Uhland, Felix Dahn, Adelbert von Chamisso, A. de Lamartine, A. de Musset - nu relevă calități deosebite, prea puține rezistând timpului. SCRIERI: Poezii, Orăștie, 1901; Poezii, București, 1905; Din caierul vremii, I-II, București, 1916; Poezii, București, [1925]. Traduceri: Fr. Schiller, Fecioara din Orléans, Sibiu, 1909. Repere bibliografice: Chendi, Scrieri, II, 62-66, 336-338; Calypso Corneliu Botez, Maria Cunțan, Botoșani, 1904; Octavian Tăslăoanu, Spovedanii, îngr. Gelu Voican, pref. Vasile Netea, București
CUNŢAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286583_a_287912]
-
ieșene” ș.a., semnând uneori cu pseudonimul Măceș. A fost membru al Societății Scriitorilor Români, al Societății Dramaturgilor Români și al Societății Publiciștilor Români. Începuturile literare ale lui M. stau sub semnul poeziei (a lăsat și un manuscris cu titlul Din caier, datat „1904-1905”), influențată vădit de sămănătorism, cu reminiscențe romantice, ale cărei teme sunt exaltarea trecutului glorios, liniștea vieții patriarhale, frumusețea naturii, scurgerea nemiloasă a timpului. Dintre numeroasele piese, unele reprezentate pe scenele teatrelor din Iași, Craiova, București (Rândunica, Nebunul, Camaradul
MANOLACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287986_a_289315]
-
prin pășuni de roua vieții, pe cărări de soare mândru, întorc firul tinereții. Brumăriu și plin de zarvă, cu icoane prinse-n floare, naște sufletul din larvă, a mea umbră zburătoare. O minune stă să cadă, din al cerului mut caier, Dumnezeu veni să vadă, muza-mi renăscând prin aer! Se tot uită-n jur mirată, tot văzduhu-i simte plânsul, viața ce i-a fost furată, odihnea acum într-însul. Și-a strivit în palme dorul, agățându-l lin pe-o
ROUA VIEȚII de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1925 din 08 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381317_a_382646]
-
vezi în fântână, spre Sf. Vasile, ori înviere, un om, și lângă el o scândură ieșind, să știi că rămâi văduvă”; „Cine nu face ițe de fată mare nu mai face câtu-i lumea: rămâne văduvă”; „Când torc femeile, nu pun caier peste caier, ca nu cumva să devină văduve și să le țină și un al doilea bărbat”; „O fată mare se ferește a lua în căsătorie un bărbat văduv, sub cuvânt că pe lumea cealaltă ea va fi văduvă, căci
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fântână, spre Sf. Vasile, ori înviere, un om, și lângă el o scândură ieșind, să știi că rămâi văduvă”; „Cine nu face ițe de fată mare nu mai face câtu-i lumea: rămâne văduvă”; „Când torc femeile, nu pun caier peste caier, ca nu cumva să devină văduve și să le țină și un al doilea bărbat”; „O fată mare se ferește a lua în căsătorie un bărbat văduv, sub cuvânt că pe lumea cealaltă ea va fi văduvă, căci bărbatul va
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ursita. Însoțindu-se cu ea, Ulise ar fi putut deveni regele insulei feacilor, care este țara păcii - dar Nausicaa se îndeletnicea numai cu spălatul rufelor, nu și cu urzirea. Doar mama ei, regina Areta, putea interveni, pentru că era torcătoare de caiere de purpură 21. Dar se pare că regina torcea firul vieții fiicei sale, și nu pe al lui Odiseu. Celelalte trei femei se implică profund în soarta lui Polytropos. Calipso îl reține (în insula Ogigia) pe Ulise șapte ani, oferindu
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Își murmură în barbă că a venit vremea să se retragă în sălașul meditației și se întoarce în liniștea casei lui Laerte, în care s-a născut și în care va muri. Îl întâmpină și îl îmbrățișează „soața bătrână cu caier de lână”: hiperraționala împletitoare și despletitoare a giulgiului absolut... * Acest Ulise nu mai este tânărul călător de altădată. A devenit un sedentar, pentru că gândește. Imobilitatea este condiția sine qua non a contemplației. Nu poți gândi dacă hălăduiești prin lume. Nomadul
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
bună avea un prieten proaspăt, care Îi monopoliza timpul. Pe deasupra, ritualurile școlii Întăreau atmosfera intimă. Exista Ziua Inelelor, În care Surorile Mari le inițiau pe Surorile Mici În lumea maturității, dându-le flori și brățări aurii. Mai era și Dansul Caierelor, ținut În primăvară, când se roteau - numai fetele - În jurul unui stâlp de Armindeni. Mai erau și Întâlnirile confesive bilunare „Inimă-pentru-Inimi“ organizate de capelanul școlii, care se terminau invariabil cu Îmbrățișări paroxistice și Înlăcrimate. Cu toate acestea, etosul școlii rămânea militant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
aripi ridicate la ceruri pornită, Suind, palid suflet, a norilor schele, Prin ploaie de raze, ninsoare de stele. O rază te-nalță, un cântec te duce Cu brațele albe pe piept puse cruce, Când torsul s-aude l-al vrăjilor caier Argint e pe ape și aur în aer. Văd sufletu-ți candid prin spațiu cum trece; Privesc apoi lutul rămas... alb și rece, Cu haina lui lungă culcat în sicriu, Privesc la surîsu-ți rămas încă viu - Și-ntreb al meu
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
să faci cât timp noi o să dormim? Păi, cum zice vorba din bătrâni: Nu sta, că-ți stă norocul! Și ca să avem noroc cu niște nepoței frumoși și cuminți, eu o să torc de adevăratelea. Să iau numai furca, fusul și caierul de lână. Puiu Dacă trăiește, e bine. Înseamnă c-a avut mare noroc. Chiar dacă a rămas cu un singur ochi, în timp ce, pe mulți dintre frații lui, i-am găsit morți, ori din ei n-au mai rămas decât câțiva fulgi
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
tras cu compasul și părând înalt ca o coamă de deal pe care alunecă vapoarele, te cuprinde prin eterna lui fixitate. Și totuși dedesubtul lui apele foșnesc din aripi de valuri sau palpită domol, iar pe deasupra, norii aleargă suri, în caiere destrămate sau înfloresc vertical în uriașe buchete de crini și liliac. Două lumi în veșnică mișcare, despărțite prin linia neîndurată a infinitului. Și cortegiu de imagini și de sunete se desfășoară din această monotonie a elementelor! Bubuitul necontenit al valurilor
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
să fii om Dacă nu știi să fii pom! Leagănă... Leagănă-mă, leagănă... Cu ochii mă farmecă, Dăruiește-mi visele Și-alină-mi durerile. Deschide ferestrele, Să văd iarăși zările, Să intre în casă vântul, Să îmi răcorească gândul. Leagănă-mă, leagănă... Caierul tu scarmănă, Răsucește firul vieții Pe cărarea dimineții. Spune-mi iar poveștile Până răsar zorile, Alintă-mă cu-n sărut Să nu pot să te mai uit! Leagănă-mă, leagănă... Gândurile-mi vindecă, Luminează crucea nopții, Alungă norii tristeții! Leagănă
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
pentru bătrâneță“, zicea moș Ștefan Leu; și doi cai albi băteau șoseaua prunduită, nici prea iute, nici prea domol. Vizitiul de pe capră era și el bătrân, cam de vârsta lui moș Ștefan, cu o păreche de mustăți albe ca două caiere, și întruna vorbea cu „zmeii“ lui. La drum drept le dădea sfaturi, la deal îi îndemna, la vale-i certa. Bătrânul de lângă mine privea gânditor și zâmbind locurile pe unde treceam. Ne apropiam de capitală (moș Ștefan Leu zicea: „reședință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mingiucăi trage din mine, încetul cu încetul, gând după gând, cuvintele pe care aș fi vrut să le aștern. Vin cuvintele gata făcute trup. Un fel de derulare de peliculă mută, aproape incoloră, cu umbre, nici măcar umbre, un fel de caiere de ceață, câlți ai vârstelor sau ce vor mai fi fiind, venind și plecând în mine și din mine parcă după ritmul acestei mingiuci de cârpe colorate, trimisă, mecanic, îndobitocit, cretinizant de această fetișcană pierdută, la rându-i, în plictiseala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
frunzele departe culoarea serii arămie. Furnicile mărunte cară căldura-n mușuroi la ele Iar, de pe-o creangă, păsărele, spun gâze1or că este vară. În cuib cresc puii rândunicii, e bine și-mpăcare este, VACANȚĂ-fir dintr-o poveste Pornit din caierul bunicii. Se intercalează diverse cântece adecvate anotimpurilor. La telefon monolog Șerban, elev în clasa a IV-a stă la biroul său și învață. Pe masă ,cărți, caiete. E ora trei după-amiaza. Șerban (numără și enumeră, mormâind înciudat, apoi se repede
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]