KorAP: Find »[drukola/base=calcic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...7 8 9 ...13 >

318 matches

Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485

Xavier Parent și colab. constată că pH-ul mediu al urinei de dimineață este mai mic în cazul calculilor de oxalat de calciu monohidrat (imediat sub 5,5). Pentru a combate hipercalciuria din cadrul litiazelor calcice și mai ales oxalocalcice, restricția calcică alimentară trebuie să aibă în vedere cauza hipercalciuriei și nivelul acesteia și ea trebuie rezervată cazurilor în care își face dovada eficacității sale. Oricum, aportul calcic moderat - între 800-1000 mg pe zi - nu trebuie să lipsească din alimentație atunci când lipsa

Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
5,5). Pentru a combate hipercalciuria din cadrul litiazelor calcice și mai ales oxalocalcice, restricția calcică alimentară trebuie să aibă în vedere cauza hipercalciuriei și nivelul acesteia și ea trebuie rezervată cazurilor în care își face dovada eficacității sale. Oricum, aportul calcic moderat - între 800-1000 mg pe zi - nu trebuie să lipsească din alimentație atunci când lipsa sa poate contribui la creșterea cantității de acid oxalic liber (nelegat de calciu și magneziu) și deci la creșterea oxaluriei prin hiperabsorbție intestinală. Conținutul în calciu

Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
litiazei urice, vezi capitolul de litiază urică), icrele negre, nu conțin acid uric. În concluzie, în ceea ce privește regimul alimentar indicat în litiaza oxalică, noi considerăm esențiale următoarele recomandări: când există exces ponderal, acesta trebuie eliminat sau cel puțin frânat;restricția alimentară calcică, oxalică și urică, trebuie să fie bazată pe date biologice, mai ales pe nivelul urinar al calciului, acidului oxalic și acidului uric. În cazul hipercalciuriilor secundare, trebuie tratată cauza acestora. În cazul litiazelor oxalice idiopatice evolutive (active metabolic, complicate, bilaterale

Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
să fie bazată pe date biologice, mai ales pe nivelul urinar al calciului, acidului oxalic și acidului uric. În cazul hipercalciuriilor secundare, trebuie tratată cauza acestora. În cazul litiazelor oxalice idiopatice evolutive (active metabolic, complicate, bilaterale) regimul alimentar de restricție calcică, oxalică, urică, trebuie condus atât de rezultatele unor examene de laborator de control, cât și de evoluția clinică, în fiecare caz în parte. c) Tratamentul medicamentos al litiazei oxalice Acesta este rezervat litiazelor metabolic evolutive (repetate formări de calculi, litiaze

Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
în care nu se obțin rezultatele propuse prin regim alimentar (inclusiv aportul lichidian). În general, este cazul litiazelor oxalice idiopatice, în care de regulă examenul de laborator nu evidențiază abateri metabolice. Am văzut că atât aportul protidic, cât și cel calcic, oxalic, de grăsimi, de hidrocarbonate, trebuie redus în grade diferite, în raport cu caracteristicile fiecărui caz în parte, având în vedere că atât restricțiile importante, cât și excesele pot fi dăunătoare. Dacă în aceste condiții evoluția clinică (în primul rând) nu este

Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
2.150 observații colectate din 25 de centre, din care au putut fi reținute 1.887 pentru un studiu retrospectiv de 10 ani, 1970-1980, n.n.). Pe un total de 1.173 calculi analizați, singurul rezultat obiectiv este prezența de fosfați calcici în 77% din cazuri (este vorba exclusiv de calculi coraliformi, n.n.), în timp ce nu există decât 18% oxalați de calciu și 8% calculi organici. În sfârșit, nu a fost posibil de a corela în mod semnificativ natura chimică și pH-ul

Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
contra curentului urinar și o mare afinitate pentru suprafețele uroteriale . Este de remarcat că în toate cazurile de calculi de infecție, fie de fosfat amoniaco-magnezian (struvită), fie alți calculi fosfatici sau oxalo-calcici - secționarea calculilor conduce la găsirea unui nucleu mineral (calcic, oxalic, uric) sau a unui nucleu organic (cheag, fragment de epiteliu, papilă necrozată, matrice proteică) și conduce de asemenea la identificarea unor straturi suprapuse, de creștere. Aceste elemente pot fi deosebit de utile pentru instituirea și urmărirea eficacității unui tratament medical

Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
de acid uric, în raport cu fiecare caz în parte. El trebuie să aibă în vedere și pH-ul urinar, de regulă crescut în litiaza fosfatică. Un aport excesiv de calciu și de sodiu crește calciuria și astfel este dăunător bolnavilor de litiază calcică, iar un aport prea mic - sub 600 mg/zi - contribuie la demineralizare osoasă. Aportul necesar de calciu, de 800-1000 mg/zi (recomandare a O.M.S.) rezultă din: carne, legume, fructe, circa 200 mg; laptele și derivatele (iaurt, brânzeturi proaspete, cu

Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
alimente (tabelul nr. 1). Urmează ca alimentele permise și cele care trebuie consumate numai în cantități mici, pentru a se realiza o scădere a aportului de fosfor de până la 1,5 g/24 de ore și o diminuare a aportului calcic la strictul necesar, să fie stabilite pentru fiecare bolnav în parte. În plus, contribuția pH-ului urinar crescut este importantă în precipitarea sărurilor fosfo-calcice. Această modificare a pH-ului urinar normal se datorește în primul rând activității germenilor ureazici, în

Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
dăunătoare, la recomandarea sa ca element util, dacă se are în vedere că: regimul alimentar acidificant prelungit crește calciuria, favorizează demineralizarea osoasă și este dăunător în insuficiența renală; grăsimile în exces inhibă absorbția intestinală a calciului prin formarea de săpunuri calcice, insolubile; dacă rația protidică este mare, crește eliminarea de fosfor (pentru 1 g de uree, 0,10 g de fosfor, . În consecință, acest regim poate fi recomandat numai cu corecturile impuse de cunoașterea suficientă a fiecărui bolnav, știind că: în

Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
august 1996 , afirmă eficacitatea unei soluții care conține acid ketoglutamic (care este constituent normal al urinei) în dizolvarea cristalelor de oxalat de calciu; - o altă comunicare, la același congres , afirmă că pirofosfatul și analogii lui sintetici, inhibă formarea de calculi calcici in vitro și preconizează chemoliză succesivă și tratament cu xidifon; - o lucrare recent publicată și comentată de E. Lechevallier (Marsilia), tratează despre utilizarea bifosfonaților în litaza oxalică, iar comentariul subliniază acțiunea bifosfonaților asupra celulelor tubulare renale, acțiune al cărei efect

Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
și debitul cardiac. Se recomandă tratamentul medicamentos al hipertensiunii arteriale: diureticele nu sunt recomandate, pentru că ele scad volumul plasmatic și agravează suferința fetală, diminuând perfuzia placentară; sunt utile antihipertensivele centrale (metildopa, clonidina) alfa- și beta-blocantele. Indicații de excepție au inhibitorii calcici și cei ai enzimei de conversiune . În ceea ce privește alimentația, este de subliniat că regimul desodat nu este indicat, pentru același motiv care contraindică tratamentul cu diuretice: limitează expansiunea volemică și riscă deci să crească suferința fetală. În orice caz, se impune

Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
și poate atinge 1500 µmol/l la heterozigoți. În afară de hipercistinurie se găsește, de regulă: hipercalciurie, hipocitraturie, hiperuricurie - susceptibile de a favoriza formarea de litiaze mixte. Calculii de cistină sunt uniformi radioopaci, dar au o opacitate mai slabă decât a calculilor calcici; au un contur nefestonat. Caracterele radiologice ale acestor calculi, prezența cristalelor de cistină în sedimentul urinar, reacție Brand pozitivă și - la nevoie - cromatografia urinilor (care arată o mare pată de cistină și o pată încă mai importantă de acizi aminați

Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
în litiaza cistinică, a arătat că succesul este cu atât mai frecvent și el se obține în timp cu atât mai scurt, cu cât calculii sunt formați mai recent, înainte ca stagnarea în căile urinare să permită depunerea de săruri calcice, depunere favorizată atât de alcalinizarea urinilor în cadrul tratamentului, cât și de o eventuală hiperoxalurie sau hiperuricurie, cazuri în care adausul acestor săruri favorizează nerecunoașterea litiazei cistinice prin examenul necorespunzător al calculului. Aceste cauze de eroare au fost deseori semnalate și

Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
acizi aminați di-bazici (cistină, lizină, arginină și ornitină), hiperexcreție care este urmare a defectului genetic de reabsorbție tubulară a cistinei. Trebuie urmărită creșterea volumului urinar prin mărirea aportului lichidian: apa de robinet, ape slab mineralizate, apele minerale alcaline, ape sulfatate calcice și alte băuturi alcaline, ca și sucurile proaspete de fructe. b) Alcalinizarea urinilor pentru a se obține un pH între 7 și 7,5 în cadrul tratamentului preventiv și un pH de 8 în cadrul tratamentului care urmărește dizolvarea de calculi puri

Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
de calcificare aderentă,care nu poate fi extrasă; n)prin pielotomie se extrage din bazinet un calcul mic, negricios, acoperit cu membrane albicioase formatoare de calcul, de mărimea unei nuci. Din calicele inferior și superior se extrag membrane cu depuneri calcice; prin pielotomie se extrage un calcul de mărimea unei nuci mici, cenușiu, cu concrețiuni calcare multiple la suprafață și cu membrană încrucișată formatoare de calculi; din calicele inferior se scot câteva fragmente de calcul friabil; prin pielotomie se extrage un

Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
în funcție de natura celor trei anioni majori, în: - ape bicarbonatate (Borsec, Broșteni, Cașin, Covasna); - ape clorurate sodice (Olănești 3, 5, 7, 14, 16, 30; Slănic Moldova 3); - ape sulfatate (Brădet). B) în funcție de prezența hidrogenului sulfurat și a sulfhidraților: - sulfatate sodice; - sulfatate calcice. C) în funcție de slaba lor mineralizare: - ape oligometalice sau slab mineralizate (Boholt, Căciulata, Govora, Olănești 11, 12, 24; Sinaia). Păstrarea calităților unei ape minerale în timp este variabilă în funcție de conținutul ei. Astfel, de exemplu, apa de Olănești izvorul 24 se poate

Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
de apă minerală la 22 de bolnavi cu litiază oxalică idiopatică. Concluzia principală a acestor cercetări este că apa dură nu este mai litogenică decât apa moale. În plus, ele demonstrează: influența apelor minerale asupra factorilor de risc în litiaza calcică pare a fi asociată cu alți componenți, ca Mg, bicarbonatul și sulfatul; că un conținut mai mare în sulfat al apei minerale favorizează calciuria (pe care o crește); că apa minerală bogată în bicarbonați crește citraturia, crește puterea inhibitorie a

Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
contribui și la descoperirea unor elemente ereditare și familiale, la recunoașterea rolului unor factori alimentari, de mediu, medicamentoși de activitate fizică. S-a afirmat [3] că explorarea biologică a condus la descoperirea unor anomalii metabolice la circa 90% din litiazele calcice. Dacă acest rezultat poate fi obținut numai în anumite condiții, condiții existente în prezent numai în parte chiar și în țările cele mai dezvoltate, este foarte important să se sublinieze că în condițiile existente în prezent aproape pretutindeni, este posibil

Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
acid din litiaza oxalică favorizează formarea de calculi de oxalat de calciu monohidrat, iar pH-ul slab acid formarea de calculi de oxalat de calciu dihidrat [6]. Hipercalciuria în regim alimentar liber, găsită în circa jumătate din cazurile de litiază calcică, poate fi urmare a unui aport alimentar excesiv de calciu (prin creșterea absorbției intestinale) sau de sodiu (prin scăderea reabsorbției tubulare de calciu prin intermediul expansiunii volumului extracelular); de proteine (un aport protidic de peste 1 g/kgcorp/zi, provoacă, prin încărcarea acidă

Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
el se dovedește insuficient (în care caz uricemia se menține crescută), este indicat adaosul de allopurinol. Hipocitraturia. Citratul urinar, prin faptul că leagă calciul în proporție de 70% [3] și astfel calciul devine solubil - este un inhibitor puternic al litogenezei calcice. Citraturia normală este de 600 mg în 24 de ore și niciodată sub 520 mg [3]. Acidoza metabolică, provocată de o încărcate acidă are ca urmare scăderea excreției urinare de citrat. Cauzele organice ale hipocitraturiei sunt rare: o acidoză tubulară

Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
de citrat. Cauzele organice ale hipocitraturiei sunt rare: o acidoză tubulară renală, diaree cronică, tratament prelungit cu acetazolamidă și tiazidice, în acest din urmă caz probabil prin pierdere de potasiu [7]. S-a constatat o hipocitraturie la 30% din litiazele calcice [3, 7], favorizată probabil de un aport protidic în exces. Constatarea existenței acestor factori de risc litiazic stă la baza tratamentului indicat fiecărui bolnav. Uneori, combaterea unui factor de risc are în același timp și un efect nedorit, ca de

Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664

fie IECA de elecție. Dacă monoterapia cu IECA nu este suficientă pentru atingerea obiectivului TA și al proteinuriei, se vor adăuga, pe rând: (2) un diuretic, (3) un ARA II și (4), în ordinea preferinței, un beta-blocant, sau un antagonist calcic non-dihidropiridinic (diltiazem sau verapamil), sau clonidină, sau un alfa-1-blocant. Diureticele sunt recomandate înaintea ARA II deoarece potențează efectul antihipertensiv al IECA, controlează retenția hidro-salină și sunt mai ieftine. ARA II sunt indicate la pacienții care manifestă reacții adverse la IECA

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
2 mg/dl, un diuretic de ansă. în treapta a treia se adaugă un ARA II (cu condiția să nu existe hiperkaliemie > 5 mEq/l), și, în fine, dacă tot nu este suficient, se va recurge, suplimentar, la un antagonist calcic non-dihidropiridinic sau la un beta-blocant. Alte măsuri: reducerea aportului proteic la 0,8-1 g/zi la pacienții cu insuficiență renală (chiar în stadiul incipient), evitarea aportului hidric excesiv, oprirea fumatului. 6.2.6. Tratamentul imunosupresor Este ghidat atât de elemente

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
IECA, în comparație cu pacienții tratați cu antihipertensive convenționale. Mai mult, la subiecții cu BCR tratați precoce cu IECA, rata de progresie a bolii este extrem de lentă sau absentă. La pacienții renali cu DZ tip 2, datele privind IECA sunt neconvingătoare, blocanții calcici non-dihidropiridinici (verapamil sau diltiazem) sunt la fel de eficienți ca IECA. Deși tratamentul cu IECA ca nefroprotectoare a devenit standard în ultimul deceniu, acești agenți au fost contestați recent de datele marelui trial ALLHAT, de un studiu canadian la pacienți diabetici și

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]