788 matches
-
nu- și permite să își mai asume un trecut,/ ni-meni-ni-meni -// mărșăluind cu pas egal prin cele patru anotimpuri,/ ieșind în afara lor cu pas egal,/ ziua și noaptea, fără oprire,/ pe ploaie și pe frig, numai lovind cu bocancii/ tare în caldarâm,// ieșind din orașe, din orizont,/ din locurile înscrise pe hărți, din limbajele cunoscute,/ din ordinea timpului - rap-rap -,/ din succesiunea generațiilor” (pp. 12 - 13). Problema „încărcăturii culturale” pe care o duce cu el tânărul poet e ridicată, aici, pe un alt
Din noaptea timpului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3088_a_4413]
-
cartierele orașului visat demult în copilărie și în care n-ajungeau decît cei fără nici o dorință, fereastra e transparentă pentru că nu vrea nimic, și-o luai pe coajă pentru astfel de tîmpenii. Dar azi poți urmări chiar umbrele copacilor pe caldarîm și da amenzi trecătorilor care se-mpiedică de ele apoi se rostogolesc și cad în lac, a fi lucid ca apa nemișcată aduce mai mult folos decît a-ți neliniști sîngele prin poieni cu toți necunoscuții. Mă culc în pat
Iov In funicular by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/10097_a_11422]
-
pus o pecete vizibilă asupra mediului nostru domestic și a comportamentului cotidian. Gîndul mă poartă spre Bulă, aflat, prin anii ^80, în vizită la New York. La un moment dat, o femeie se aruncă de la etajul 57 și se strivește pe caldarîm chiar sub nasul concetățeanului nostru. Bulă o examinează și exclamă mustrător: "- Economie de consum! La noi ar mai fi fost folosită cel puțin zece ani..." Gestul azvîrlirii unui obiect ieșit din uz ne devenise tot mai străin, iar gestul conservării
Faraonul by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10277_a_11602]
-
-i mărturisești că uneori nu mai simți pic de sânge prin propriile artere doar un fel de ceață poate că ne apropiem îndepărtându-ne bodogănea cerșetorul din Piața Spaniei desprinzând-și porumbeii de pe tălpi conversația importante vor fi întotdeauna tramvaiele caldarâmul locurile improvizate de fumat da măi mi-a ieșit teribil de bine traducerea din Rilke încă de dimineață aveam un titirez care urca de jos și îmi ajungea până-n gât spunea Nora Iuga la telefon puțin după patru ianuarie și
Valeriu Mircea Popa by Valeriu Barbu () [Corola-journal/Imaginative/10657_a_11982]
-
până-n gât spunea Nora Iuga la telefon puțin după patru ianuarie și Nora avea peste 70 de ani și eu mă gândeam că totuși rămân atâtea lucruri de dăruit atunci când nu ți-a rămas mai nimic aproape fără să părăsești caldarâmul subțire dintre sânge și salavă desprinderea de tălpi și totul este adevărat atâta vreme cât un creion de metal rămâne împletit cu propriile degete vă spuneam de parcă geografia ar mai avea importanță eu am visat cândva că ajunsesem până în galbenul sferic de la
Valeriu Mircea Popa by Valeriu Barbu () [Corola-journal/Imaginative/10657_a_11982]
-
Își ridica în ceruri, Doamne, mâna Lovind-o peste tot, de nu se mai vedea! Abia se ridica, -n mâini, sărmana fată, Căzută pe-o piatră de sânge înroșit. Se clătina ca frunza-n vânt și îndată, Din nou pe caldarâmul greu s-a prăbușit! Când , după multă vreme dusă, s-a trezit Revenind cu greu și nesperat la viață, O lucire calmă-n ochi să-i fi tot citit Și-un zâmbet chinuit pe dulcea-i față! Cu umezi ochi
T R A G E D I E de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1725 din 21 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373783_a_375112]
-
statornice de Camelia Ardelean Te-aș alunga din amintirea mea, Cum toamna grea alungă, fără milă, O ultimă scânteie infantilă, Restantă pe un cer de alagea. Tivită e distanța dintre noi Cu lacrimi reci, pierdute prin cuvinte. Se sparg pe caldarâm vechi jurăminte, Răsună sec minutele din ploi. Privesc în gol prin zidul de tăceri Și simt acut blestemul amânării Cum cade pe cortina delăsării, Furându-mi timp din clipele de ieri. Un foileton de lacrimi s-a sfârșit, Începe unul
PARODIE DUPĂ ”AMINTIRI STATORNICE” DE CAMELIA ARDELEAN de NELU PREDA în ediţia nr. 1941 din 24 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384798_a_386127]
-
Dar observația cotidiană intră frecvent în alianță cu licența poetică. Nici o contradicție: autorul, spre a observa cât mai bine, devine vilegiaturist în propriul oraș, numit din acest motiv Bucurestenbad, și își ridică o privire băștinașă (fixată așadar prin tradiție în caldarâmul străzii) ațintind-o turistic spre fațadele clădirilor - cu un impuls antropologic aparent inversat față de arhiconsacrata observare participativă. Surprinde specificul unui oraș care e pe cale să se piardă. Oare? Bucureștii ce se duc... Cu un gând pesimist, am putea constata în
LECTURI LA ZI by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Imaginative/13591_a_14916]
-
sigură autostradă, cea realizată de împușcatul. Viitorii împușcați nu s-au străduit să mai facă autostrăzi sigure. După tăierea panglicuțelor ditamai autostradă de câțiva km intra imediat „la reparat”. Nu descriu călătoria. Erau enervante „semnele de circulație” gravate direct pe caldarâm. Dar am ajuns la destinație ceea ce este important. Și între înjurături severe de șofer am rămas și cu splendide imagini ale frumuseților țării. Păcat că gustoasa brânză a fost îmbrăcată în burduf de câine. Un sătuc la cca. 30 km
SI ROMII AU ŢIGANII LOR de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360240_a_361569]
-
septembrie 2016 Toate Articolele Autorului ADIO, TOAMNĂ !... versuri, Bertoni D Albert Toți plopii au rămas fără de frunze Și vântul rece urlă printre ramuri Un "te iubesc" îmi stă lipit de buze Iar fruntea, -mi stă lipită pe la geamuri E rece caldarâmul, și e ud... Doar ploaia ce -l mai biciuie -n rafale Eu vag îmi amintesc de al tău nud Pierdut între minute siderale În bezna nopții, torturat de frig Mi -s ochii stinși, dar totuși licăresc Oricât ar fi amorul
ADIO, TOAMNĂ !.. de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2098 din 28 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384392_a_385721]
-
omul bani de papă, taxe și trebuie ajutat social suficient însă să-și facă case cu turnulețe și să cumpere „cele mai ieftine” automobile de mii de cai putere. Și asta România, în țara semnelor de circulație înscrise direct în caldarâm de bune ce sunt, cele mai scumpe șosele ale Evropei. Și în final cravatiștii. Da! Purtătorii de cravate de le mai zice intelectuali. Vai ce bine vor ei tuturor poporanilor, votanți sau nu, de crapă de ciudă șepcarii. Ei conduc
A FACE BINE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1760 din 26 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384643_a_385972]
-
Autorului Deziluzii contorsionate de repercursiuni ne invadează involuntar simțurile.Fremătăm...Dar nu e muza niciunei melodii! Constatăm indignați o decență pudică din partea sufletului,care stă consternat,cu priviri de mătase,sub o ploaie ce nu-și mai ridică vălul de pe caldarâmul lui.Și,ne ascundem sub o ceață groasă de incertitudini,în spatele unor picături de rouă,doar pentru a ne potoli frustrările și setea asta de îngâmfare ce ne spânzură,numită frică.Te întrebi fără drept de vot asupra răspunsului,dacă
GARA SUFLETELOR de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384076_a_385405]
-
bine țintit sau mai ticălos decât celelalte îl atinse până la urmă pe copilul acesta năstrușnic. Îl văzură pe Gavroche clătinându-se, apoi căzând. Toată baricada scoase un strigăt: dar în pigmeul acesta era ceva din uriașul Anteu: ștrengarul când atingea caldarâmul era ca uriașul când atingea pământul; Gavroche căzuse numai ca să se ridice mai bine. Rămase în capul oaselor; o dâră lungă de sânge îi brăzda obrazul. Ridică mâinile în sus, privi în partea de unde venise glonțul și începu să cânte
GAVROCHE ÎN LITERATURA FRANCEZĂ ŞI ISTORIA ROMÂNIEI [Corola-blog/BlogPost/92494_a_93786]
-
în sertar erau 15 dolari, iar el a lăsat hârtia să de 20 dolari pe tejghea. Locul 7 Un tip din Arkansas a dorit să fure o cutie cu bere dintr-o vitrină. Pentru aceasta, a dizlocat o bordura din caldarâm, a ridicat-o sus și a aruncat-o în vitrina. Vitrină era însă din plexiglas, nu s-a spart, iar bordura a ricoșat, venind că un bumerang în capul celui care o aruncase. Și el a fost distins tot post
S-au acordat PREMIILE PENTRU PROSTIE pe 2013 [Corola-blog/BlogPost/92777_a_94069]
-
Deie Domnul să rămânem uniți: fiecare dintre noi cu celălalt de lângă noi! Și cum să nu te înfiorezi când vezi cum se oferă flori jandarmilor iar jandarmii - bomboane copiilor; când vezi puterea iubirii care i-a pus în genunchi pe caldarâmul rece, înghețat, rugându-se și sperând în schimbarea politicii, pentru îndepărtarea corupției materiale dar și a celei sufletești; când auzi imnul țării tale cântat de toată mulțimea și fluturând steagul țării tale? Am văzut, am simțit cum fiecare empatiza la
EU ȘI CELĂLALT de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383271_a_384600]
-
m-am întors. M-au sărbătorit zile-n șir. Tot șampanie mi-au turnat și-atunci: pentru asta, mereu, de Ziua Victoriei, amintindu-mi, mă îmbăt. O dată pe an, sunt purtat pe umeri, pe brațe, zvârlit în aer, scăpat pe caldarâm; un drapel scos de sărbătoare, agitat, sărutat, aruncat, la sfârșitul serbării. Sunt jucă... § L-ai redus pe Erou la tăcere! În economia romanului nu e un personaj important. El a luptat - așa cum s-a priceput, și-a consumat energiile; îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
pe capră, ocrotiți de un acoperământ din cânepă, În timp ce escorta se așeza În partea din spate. Sub acea Învelitoare, căldura era sufocantă, Însă, cel puțin, poetul nu era silit să stea cot la cot cu zbirii. Vehiculul Înaintă huruind pe caldarâm, tras de un cal care devia În continuu, la rândul său prea puțin convins de acea cursă nocturnă nefirească. Podeaua se hurduca pe dalele ce pavau strada, fără ca benzile din piele prin care era suspendată să poată atenua smuciturile. Migrena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
aruncă o privire rapidă Înapoi și descoperi că cineva Îi pândea. În momentul acela, În mod ciudat, piața era goală, ca și când toți locuitorii ar fi fugit dintr-un oraș cuprins de ciumă. Poate că tărâmul morților nu era diferit de caldarâmul acela murdar. Augustino părea și el unul din sufletele acelea ale morților. Fu nevoit să Își Înăbușe pornirea de a-l atinge spre a se Încredința că nu era un spectru. — Bagă de seamă ceea ce spui. Aici suntem pe pământul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
semiluna intrase într-un nor creștin, trei umbre de oameni pe trei umbre de cai mai mult se târau decât mergeau spre palatul viziriului. Când ajunseră înaintea marilor porți de cherestea, una din umbre sări jos, luă o piatră din caldarâm și lovi de câteva ori în umbra porții. Sus, pe metereze, se ivi un turban: — Ce e, bre? - spuse turbanul într-o turcă perfectă. — Acasă-i viziriul? - spuse spătarul Vulture, căci el era umbra. Ce e, bre? - repetă turcul, făcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
tigaia cu care se ducea mâncarea la găinile din dos. Imediat apăreau priviri încărcate de ură la ferestrele de la bucătărie. Nu simțeam, de fapt, nici bucurie, nici teamă, pur și simplu lăsam tigaia aia să cadă de la înălțimea umerilor pe caldarâmul de culoarea șobolanilor, apoi rămâneam în mijlocul ecoului. Încă nu intrasem în vorbă cu ei. Am completat această experiență incipientă incluzându-l și pe poștaș. Am găsit locul unde de obicei se împiedica de tigaie și mă adăposteam sub schele, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
și l-am cărat la etaj. Nu am mai avut putere să-l azvârl cumsecade. A căzut peste Avram și s-au răsturnat împreună. Discul a continuat să se învârtească, pe jumătate înfășurat în pânză iar din sac țâșnea pe caldarâm un lichid roșu. Atunci vedeam prima oară așa ceva. M-am apucat de balustradă, privind cum pulsa umbra sacului și cum se scurgea din el sângele de pisică, apoi am leșinat. M-am trezit în gang, cu genunchii strânși. Cinci bătrâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
M-am trezit în gang, cu genunchii strânși. Cinci bătrâni dădeau cu picioarele în mine pe unde apucau. Ceilalți stăteau la o parte. La câteva ferestre, femei. Se uitau la mine de parcă aș fi izbit cu putere o tigaie de caldarâm. Soția tocilarului căra cu două găleți apa pe care o arunca pentru ca sângele să curgă în canal. Apoi a luat sacul și l-a aruncat la gunoiul de sub poartă. Am reușit să fug în cămară și să încui ușa după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
stofa englezească neagră nu le-o dau din principiu. Dacă la altceva nu, măcar de pansamente e bună. Tricolorul infectează rănile - a spus el, continuând să tivească drapelul. Afară Mulțimea muncea. Au pavat cu saci de nisip și pietre de caldarâm o cărare în fața lui, l-au alimentat cu combustibil și monumentul eroilor a luat-o din loc. Ce detronare măreață! O altă statuie ar fi trebuit mai întâi topită. Iar pe deasupra, monumentul eroilor funcționa aproape perfect. Numai că nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
deasupra gleznelor și urca spre genunchi. Toată aleea era acum scufundată sub valurile albicioase ce se întindeau până dincolo de gardul viu de pe partea cealaltă. Dinspre lacul, aflat acum în dreapta lor, se scurgeau cu viteză vălătuci groși care se lipeau de caldarâm. Avea senzația că merg prin apă, nu mai vedeau drumul și, dacă n-ar fi fost coama gardului de fier forjat de pe margine, ar fi putut pierde direcția de mers. Toma era un bărbat cu picioarele pe pământ. Meseria lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
era doar puțin trecut de zece. Când oare se scursese timpul? După părerea lui, toată aventura lor nu durase mai mult de câteva zeci de minute. În liniștea nopții, singurul zgomot ce se auzea era cel al pașilor lor pe caldarâm. Intraseră pe strada lor și se apropiau de casă. La ferestre nu se vedea nici o lumină aprinsă. Ai mei încă nu s-au întors acasă. Poate s-au culcat deja, spuse Cristian Toma. Nu, nici vorbă! Cunosc bine familia la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]