270 matches
-
insolit și atipic, impregnată de mister și deschisă fabulosului, lirica sa, producătoare de surprize și prospețimi, încântă prin rafinament și vibrație. Sentimentul, bombardat de ironie, rămâne în suspensie. Tot felul de simbolisme, multiple referințe culturale, nominalizări istorice și geografice operează caleidoscopic. Fără teamă de hibrid, fantezistul diafanizează, deformează, despică și remodelează liniile curente; propune pilde și inițiază de unde Parabola Marii Oglinzi, Parabola Clipei, Parabola Urechii și a Numărătorului. Pretutindeni, "rătăcitorul pe căile profunde" care își asociase "filozofia, / anatomia și, vai teologia
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
limbi. Disecăm natura pe liniile trasate de limba noastră maternă. Categoriile și tipurile pe care le izolăm din lumea fenomenelor nu le găsim acolo pentru că sar pur și simplu în ochi oricărui observator; dimpotrivă, lumea se prezintă într-un flux caleidoscopic de impresii pe care mintea noastră trebuie să le organizeze - iar sarcina revine sistemelor lingvistice din mintea noastră. Tăiem lumea în bucăți, o organizăm în concepte și atribuim semnificații așa cum atribuim, în special pentru că suntem parte la acest contract care
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
poetică, o optică limpede cuprinsă într-o realizare superioară, sau o stare de poezie neorganizată încă într-o școală, care respiră în toate literaturile lumii, pentru că există un spirit al epocii manifestat printr-un permanent experiment, concretizat într-o poezie caleidoscopică, rezultată dintr-o saturație de modele și exigențe artistice. Poezia actuală, așa cum s-a întâmplat peste tot în lume, nu s-a născut pe un loc gol. Ea atestă legături cu perioada interbelică și cu cea anterioară primului război mondial
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
fost nici copil minune și nici rănit nu m-am spălat cu flori/ de câte ori născut pe lume și mort mă-ntreb de câte ori." Poezia eclectică Nu se poate stabili o problematică comună poeților studiați în acest capitol, având în vedere aspectul caleidoscopic al volumelor grupate aici: aplecarea spre mitul arhaic, spre o mitologie intelectuală, spre discursul ideatic și filozofic (ce dă un aspect uscat poeziei), trăirea și perceperea senzorială a lumii, neliniștea generată de marile întrebări raportate la exigență. Toate acestea constituie
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cu alura de întreg compact și cu aerul de închis-deschis, care provine dintr-o structura poliedrică, trimite reflexe care suscită receptorilor ei efecte afective iraționale și raționale. Acest întreg cu margini flexibile în care sălășluiește ambiguitatea estetică este o constelație caleidoscopică în care se poate "citi" o rafinare inteligentă a ideii deținute în temeiul unei imaginații explozive bine strunite. Omul și arta lui de autor își corespund întru eleganță și sobrietate, așa încât nu putem gândi una fără alta, iar darul său
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Pentru Stănică, e femeia deșteaptă care știe să se descurce în viață, iar pentru Aglae și Aurica este dezmățata ce sucește mințile bărbaților. Otilia însăși se caracterizează cu luciditate, descoperinduși structura dilematică: Eu sunt o zăpăcită, nu știu ce vreau. Această reflectare caleidoscopică în „oglinzile“ mișcătoare ale conștiinței ce lorlalți pulverizează unitatea personajului, așa încât Otilia apare ca o ființă contra dictorie, indeterminată, enigmatică. Construirea principalului personaj feminin la confluența planurilor narative, la intersecția tuturor liniilor de conflict nu este întâm plătoare, fiindcă George
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
decupate, la <<felii de viață>>" (ibidem). Perspectiva vizuală se edifică în strînsă relație cu perspectiva narativă. Acordat cu interesul analizei, primatul uneia sau al alteia va desemna, în reversul său, natura complementară, subordonată, a celeilalte. Descentrarea de ordin vizual, fărîmițarea caleidoscopică a imaginilor "luate" cu privirea trebuie puse în legătură cu tendința de pulverizare a perspectivei narative, înfăptuită pe scară largă în romanul modern. Diferențierea punctelor de vedere, tendința de atomizare a fluxului narațiunii fac sensibile atît diversitatea sub natura percepției (provenind dinspre
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
cu ceilalți, Ladima e un tip falacios și îi tapează pe prieteni de bani. Comportamentul lui donquijotesc e remarcat de Miți Mărculeanu, prietena Emiliei și, în critica interbelică, de Mihail Sebastian. El este, ca să folosim o sintagmă maioresceană, "o figură caleidoscopică". Tot sub incidența indeterminării stau onomastica și identitatea aproximativă a unor caractere. Cea care semnează "T." e deconspirată abia spre mijlocul narațiunii ca fiind Maria T. Mănescu. Mult timp, cititorul are motive să creadă că D. și Ladima sunt una
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
italienisme, franțuzisme, înnoite neîntrerupt, încât au vestit demult Europa unită, se întâlnesc, preferențial în celebra cafenea vieneză. Negruzzi nu îl cunoștea pe Eminescu, însă, acolo, unde se întâlneau, de altfel, studenții români și unde se discută serios, armonizat cu un caleidoscopic și atât de rar farmec politicos, Negruzzi îl va individualiza ușor îl "Recunoaște" fără a-l cunoaște, așa cum s-a întâmplat la prima întâlnire dintre Ioan Botezătorul și "noul Mesia". Sunt fapte obișnuite, "felii de viață", pentru o lume profană
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
socio-comportamentală a auditoriului (...) și nu mai puțin portretul interior al predicatorului" (p. 130). În G. Călinescu..., substantivul autoportret, pe lângă faptul că apare în titlu, este folosit de peste zece ori, fie simplu, fie însoțit de determinanți precum interior, în mozaic sau caleidoscopic, pentru a desemna versiunea asupra sinelui pe care unele texte călinesciene o propun cititorului atent și lucid, dornic să reconstituie "din fărâme autoportretul freneticului creator" (p. 16). Dacă pe primul palier de raportare la scriitor, discursul critic al Elvirei Sorohan
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
s-a putut observa, Jean Baudrillard este tipul de autor care își modelează stilul, forma și întreaga mișcare a discursului său în funcție de conținutul prezentat (sau, cel puțin, lasă cititorului această impresie). Astfel, dacă lumea pe care o descrie este una caleidoscopică, hiperreală, propria sa scriitură va fi una care nu va mai oferi argumente, definiții. Dacă elementele despre care discută nu mai pot fi supuse unei singure logici sau unui singur principiu, atunci scriitura sa se va acomoda acestei situații prin
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de o amprentă stilistică proprie, de o estetică particulară, el a fost înregistrat mai mult ca o prezență difuză, ca efect de atmosferă, ca sensibilitate marcând dacă nu un spațiu al periferiei, cel puțin unul al zonelor interstițiale. Caracterul său caleidoscopic, de conglomerat estetic nu este specific numai simbolismului românesc, ci definește simbolismul european în ansamblul lui. În acest fapt, dar și în absența unei școli simboliste propriu-zise în arta plastică spre deosebire de existența unei școli simboliste în literatură rezidă și dificultatea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
am crezut într-o rețetă, și anume: un material religios trebuie să conțină trei elemente fundamentale: duhovnicie, informație, frumusețe. Ce culege spectatorul din el poate duce la formare. Dacă vrei să faci un material religios bun trebuie să oferi ceva caleidoscopic și ceva duhovnicesc. Adică nu poți să faci doar pură duhovnicie. El este religios, dar poate să nu fie atractiv, nu poți să faci doar caleidoscop sau numai pură informație. Și atunci, să îmbini cele trei componente ... amalgamul acesta este
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
atent însă splendidele pagini despre esența democrației - de necrezut că au trecut peste două milenii de când sânt scrise - nu putem să nu observăm destul de prost camuflata simpatie pe care Socrate o are pentru aceasta. Metafora folosită pentru democrație este pestrițul, caleidoscopicul: "Există sorți ca aceasta să fie cea mai frumoasă dintre toate orînduirile! Căci precum o haină împestrițată cu toate culorile poate apărea drept cea mai frumoasă, tot așa ar putea apărea și această cetate, împestrițată fiind cu toate caracterele." Poetul
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ele suprarealismul ar fi rămas într-o variantă bretoniană în care rouă cu cap de pisică s-ar fi legănat la nesfârșit. Gândirea suprarealistă este una de insectă, ea nu cunoaște mila, dragostea și ura, ci doar reacții reflexe, imagini caleidoscopice, posturi codificate, măști de intimidare, ca a călugăriței. O lume codificată, dar fără cheia codului. Frapantă și inexplicabilă ca ideogramele incașe sau tăblițele rongo-rongo. Efectul estetic esențial este cel de insolitare. Romantismul german e profund uman. Sfera lui de interes
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de "efectul Caragiale"32 și mai cu seamă contradicțiile vizibile care generează polemici nesfârșite poate să descumpănească și să pună din start pecetea relativității asupra oricărui nou demers interpretativ. Stăruie, în plus, impresia că obiectul studiului este oricum, extrem de glisant, caleidoscopic, flexibil, compatibil cu abordări dintre cele mai diverse fiind așadar, asemeni comicului, imposibil de cuprins într-o formulă univocă. Devine evidentă, în acest caz constatarea că la întrebarea "Ce este caragialismul?" nu se pot da decât răspunsuri aproximative, o definiție
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
semnul realismului ironic, al cărui atribut "conferă oricărei imagini un caracter ambiguu"4 și care "include concomitent în personaj, fapt literar sau diegeză, o pluralitate de sensuri, îndoindu-se de posibilitatea unei semnificații absolute"5, V. Fanache surprindea esențial caracterul caleidoscopic al operei lui Caragiale, arhitectura de poliedru ce-și luminează alternativ fețele opuse. În acest sens, punând în raport de contiguitate maxima fidelitate realistă cu transfigurarea, Mircea Tomuș găsea formula integratoare potrivită: "Specificul caragialian presupune iluzia feliei de viață, a
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mai ales la nivelul limbajului, termenul de absurd definește corespunzător numeroase texte caragialiene și am descoperit în carnavalescul asociat motivului "lumii răsturnate", încadrabil regimului nocturn al imaginarului, o posibilă explicație a devenirii comice a absurdului. Opera lui Caragiale, complexă și caleidoscopică, se dovedește așadar generoasă și în resurse de modernitate pe direcția impusă de absurd în lumea postbelică. 5.8. Absurdul în literatura românească postcaragialiană Identificabil, așa cum am văzut, în proza și în dramaturgia caragialiană, la nivelul personajului, al situațiilor și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în ochi cu călăul. Păianjenul studie o clipă păpușa cu plete roșcate și brusc se repezi înainte înfi-gîndu-și chelicerii în carnea ei. Și-i retrase la fel de brusc, pliindu-și-i sub cefalotorace. Mi s-a făcut greață, iarăși, de frumusețea caleidoscopică, nepământească, a culorilor lui. Niciodată o aripă de fluture, o pană de colibri, o halucinație cu mescalină n-ar fi amestecat atâtea nuanțe, atâta pâlpâire de culori trecând cu o dulceață nesfârșită una-ntr-alta, aprinzîndu-se și stingîndu-se, răvășind ființa
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
date reale a determinat o altă realitate. Pentru că e prevăzut pînă și episodul oral al lui Clinton, cu morala c-ar fi bine să nu i se mai uite nimeni În gura cu care Împarte dreptatea mondială ca la saxofon, caleidoscopic, În aceeași unitate temporală-n care o imbecilă devenită uluitor de repede celebră și obeză Îi sărută simbolul național practic În văzul Întregii lumi, prin satelit, iar pe urmă-și cere scuze, el, Îi pare rău, n-a vrut, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
“Puncte cardinale” Despina PETECEL-THEODORU Al doilea ca importanță, după Săptămâna Internațională a Muzicii Noi, Festivalul Internațional ”Meridian” a împlinit, în decembrie 2013, nouă ani de existență. În toți acești ani, Festivalul și-a păstrat caracterul caleidoscopic, interdisciplinar, promovând opus-uri moderne și contemporane, din cele ”patru puncte cardinale”, valorificând potențialului expresiv al instrumentiștilor și al formațiilor camerale deja consacrate, ori acordând credit tinerilor și foarte tinerilor compozitori și interpreți în curs de afirmare. Workshop-urile, lansările de
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
mult mai eterogenă. Violența ideologică a fost similară de ambii versanți ai Carpaților, în Panonia ca și în câmpia Bărăganului. Ce a diferit a fost supliciul identitar al naționalităților minoritare supuse violenței naționalizării uniformizatoare, mult amplificat în Ungaria datorită compoziției caleidoscopice etnic a populației. Statul român, devenit România Mare în dauna unei Ungarii frustrate în urma Trianonului, avea să își ia revanșa, lansând propria sa campanie de românizare asupra populației maghiare înghițită, odată cu Transilvania, înăuntrul noilor sale granițe teritoriale. 3.2.3
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ca practică socială de aducere aminte împreună a trecutului colectiv a făcut obiectul unor metafore celebre, de mare notorietate în istoria ideilor culturale. Inventarul întocmit de D. Draaisma (2000) în cartea sa Metaphors of Memory stă mărturie pentru varietatea lor caleidoscopică, precum și pentru ingeniozitatea metaforică a teoreticienilor memoriei. De la faimoasa imagine platoniciană a memoriei ca tablă de ceară, trecând prin asemuiri ale memoriei cu biblioteci și depozite, pivnițe și labirinturi, palate și teatre și sfârșind cu analogii organiciste precum asemănarea cu
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
cu ce preț? Cu prețul sărăciei claselor pozitive și-a demoralizării generației tinere. [10 ianuarie 1881] ["ALALTĂIERI A APĂRUT... "] Alaltăieri a apărut o broșură care, cu tot odiul ce cuprind multe pasaje, e inspirată dintr-o sferă familiarizată cu jocul caleidoscopic al partidelor din țară. Broșura e intitulată cam inestetic Lascar Catargiu și partidul conservator și Ion Brătianu și partidul liberal. Cu toată repetarea de trei ori a interesantei particule, broșura are un stil al ei propriu, încît se suportă citirea
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
responsabilitatea să treacă asupra unui om de stat care nu are antecedentele cancelarului. [3 noiembrie 1881 ] ["ÎMBLĂ VORBA... Îmblă vorba că, în ajunul întrunirii Corpurilor legiuitoare, cabinetul va fi supus la schimbări. Ne-am obicinuit atât de mult cu mutațiunile caleidoscopice ale guvernului roșu, am văzut atâtea nulități și atâți gheșeftari perîndîndu-se pe băncile ministeriale încît o asemenea eventualitate n-ar mai avea meritul de-a interesa pe cineva, indiferent fiind la ce nume răspunde carnea cu ochi care ocupă din
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]