361 matches
-
destituit ulterior pentru "abuz de putere"! În anii când Sir Henry Morgan își trăia viața îndestulată de proprietar pe enorme plantații în Jamaica, se năștea John Rackham (1680), numit și "Calico Jack", pentru că purta pantaloni de bum-bac raiați (pânza denumită calico!). De la 1705 își începe atacurile în Caraibe. De "Calico Jack" sunt legate două fe-mei-pirat, situație de excepție, întrucât pi-rații nu acceptau femei pe navele lor. Una din acestea a fost Anne Bonny, născută în Irlanda (între 1697-1705), fiica "naturală" a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
cubanezi sunt descendenții lui "Calico Jack!). După un timp a revenit pe navă, unde în absența ei apăruse un alt "marinar" chipeș era un alt "travestit", Mary Red, "Calico Jack" acceptând ulterior "conviețuirea în trei"! Se spune că nava lui Calico Jack s-a întâlnit cu o navă britanică, la atacul britanic singurele care au opus rezistență fiind Anne și Mary, restul piraților fiind beți! Pirații au fost executați, cu excepția lui Anne și Mary, băgate la închisoare. Se pare că Anne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
este mai mult un strop de orgoliu decât o declarație pe față a unui păcat nici nu mă simt umilit limitându-mă, într-o simplă frază, este drept, unei lumi care m-a interesat într-un mod aproape suspect, ,,lumea calică", precum mă blagoslovea o minunată de femeie, bunica mea, care îmi remarcase această ciudată curiozitate, de a mă interesa omul și animalele, tot ce este viu la urma urmei. Nu am rămas un ins uitat printre condicile incluzând pe oropsiții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
coșuleț de nuiele împletite, cu fundul de tablă, pe care se mai vede vopseaua roșie, ca o chemare). Mi s-a spus că era unealta de lucru a breslei cerșetorilor medievali. O fi, n-o fi, se potrivește, exprimă ideea calicului devenit profesionist al sărăciei; cum este și cazul actualului pensionar. Sigur, pensionarul, acest ins ruinat de viață, dar mai ales de un travaliu dur, de patruzeci, cincizeci de ani, are tot dreptul să fie o mostră de nostalgie, are dreptul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mine tot ciorile m-au "răspopit"! Atunci cred că plin de năduf am scris o poezie: Faliment total! La casă de om sărman nici opinci și nici suman, nici merinde nici fiertură, nici câine în bătătură! La casă de om calic nici oghial și nici țolic, nici icoană pe perete și nici flori de Dragobete! La casă de om sărac, nu mai e mălai în sac și nici soarele-n chindie nu mai doarme-n bagdadie! Viață, viață, surioară, să-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
îi veni Mitropolitului Calinic să hot ărască ca și arhimandriții să poarte mitră în timpul slujbelor Atâta ți-a trebuit, că ai și făcut - numai matale știi cum - rost de o mitră veche și stricată, ai chemat pe „Simion nebunul”, un calic „zmintit”, și, după ce l-ai „cinstit” bine, i-ai pus mitra pe cap și l-ai trimis în fața locuinței Mitropolitului, ca să cânte „Părinte Mitropolit, Simion s-o mitruit!”... Și iar mă întorc și zic: pe cine nu-l lași să
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
vin fiert și pâine de secară tre cătorilor Întârziați și birjarilor de după miezul nopții și până-n ziuă, când apărea cobilița turcului și samovarul său de alamă cu ceai parfumat cu cuișoare, sau lapte fierbinte cu franzelă albă pentru lumea mai calică, grăbită la treabă. și când vardistul cel blajin, ocrotitorul femeilor cu rele nă ra vuri din mahalaua noastră, Își lua gustarea de dimineață În mijlocul străzii, la post, cu o juma’ de pâine coltuc, caldă, În mie zul căreia băcanul din
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
oricând dispuse a ceda bărbaților, iar aceștia să se complacă În oarecare rezistență. Ca de pildă când, acum de curând, la șaizeci și patru de ani ai mei, am decli nat grațioasa ofertă de a-mi deveni neapărat nevastă (așa calic cum mă știți și mă vedeți), primită din partea unei femei mai tânără cu peste patruzeci și cinci de ani și, pe lângă asta, frumu șică, inteligentă, cultivată, talentată, suflet artist, bună gospo dină, tot ce poftiți și Încă mai mult decât
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și care nu duc nicăierea, tăind țara În lung și-n lat, fără nici o țintă; și care te Îndeamnă, cu sufletul și pântecele tale Înfometate și Însetate, la popasuri și Întâlniri cu oamenii pline de Învățăminte, prin sate și cârciumi calice, cu covrigei pă tați de muște În fereastră și cu vin oțețit; sau prin târguri cu hanuri pricopsite, unde te așteaptă pe masă puii fripți cu mujdei de usturoi și mămăliguță, udați cu vin profir „de la mama lui“, adică din
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
moarte făcătoare de minuni de-ale vreunui "sfânt mucenic" de mine dezgropat... Și cu ciuma? întreabă Ștefan. Ciuma? Molima bântuie sălbatec. Oamenii, înfricoșați, fug din calea ei. Stambulul e pustiu. Sultanul și Înalta Poartă au fugit în munți. Împărat au calic ciuma nu alege. De când îi "blagoslovesc" eu... M-a ascultat Sfântu', se mândrește Preafericitul. L-a ajuns blestemele noastre, precizează Duma. Ștefan se lasă încet, în iarbă, alături. Se culcă pe spate. Respiră adânc aroma ierburilor încinse în soare. Un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
sate din ținutul Sorocii și a jumătate din satul Movileni cu heleșteu și vad de moară pe Jijioara în ținutul Iașilor. Jumătatea Movilenilor cu cele ale lui „l-au dat ca să fie la bolniță care au făcut-o pentru săracii calici la sfânta mănăstire (Golia). Si iarăși au mai dat lor (săracii calici) trei fălci de vie de la Cotnari din Dealul Sărat...și două fălci de vie din Deal de la Piscu...cu cramă în Dealul Balamutului, și o falce și giumătate
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
și vad de moară pe Jijioara în ținutul Iașilor. Jumătatea Movilenilor cu cele ale lui „l-au dat ca să fie la bolniță care au făcut-o pentru săracii calici la sfânta mănăstire (Golia). Si iarăși au mai dat lor (săracii calici) trei fălci de vie de la Cotnari din Dealul Sărat...și două fălci de vie din Deal de la Piscu...cu cramă în Dealul Balamutului, și o falce și giumătate de vie ce este din Rediul Domnesc. Toate acestea au fost dăruite
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Goliei de „Mărica, giupâneasa răposatului Chiriță postelnic”. Ei! Ai băgat de seamă ceva?Stiam că la mănăstirea Golia a fost „bolniță”, dar, că ea exista deja pe la 1620, asta nu aflasem. Si a avut viață lungă această „bolniță pentru săracii calici”, pentru că au fost mutați la Socola abia în 1905! Aș îndrăzni să te rog ceva, mărite Spirit, dacă nu este cu supărare. - Curaj, dragule. - Te rog să mă lași să urc totuși sus pe terasa turnului clopotniță. - Nu avem nici o
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
1 Bariera Socolei, care se găsea la întâlnirea ulițelor Bariera Veche cu Arapului. Aceasta ședea în calea drumeților care veneau dinspre Vaslui. 2-Bariera Țuțorei, aflată pe „Drumul Mătăsii”. 3-Bariera Nicolina, așezată dincolo de pârâul Nicolina, de unde începe șoseaua Nicolina. 4-Bariera Trei Calici, așezată dincolo de pârâul Nicolina, pe drumul Galatei. 5 Bariera Păcurari, înfiptă pe actuala stradă Canta, stând în calea călătorilor dinspre Pașcani și Hârlău. 6-Bariera Copou, care ocupa un loc din preajma Parcului Copou și primea drumeții dinspre Hârlău. 7 Bariera Sărăriei
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
decât aceea a prozei contemporane. Superior a fost, de altfel, și impactul lor asupra publicului, căruia îi ofereau posibilitatea de a regăsi în spațiul ficțiunii propriile sale dileme, simpatii și aversiuni. Jucând la București, în 1851, o piesă intitulată Tuzu calicul, Matei Millo aducea în scenă „un respectabil boier cu barbă albă și cu giubeaua de samur, care a făcut să râză numerosul public cât poți să socotești pe seama clasei privilegiate“ (Gr. Alexandrescu, scrisoare către I. Ghica). Asemenea lucruri se vor
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
cânte-o serenadă (și răgea de prăpădea pământul). Și cânele mânâncă din farfurie, dar la piciorul mesei. Merge dârz și cu capul pe sus, ca și cum i-ar fi frică să nu cază, după cum s-ar și cuveni, în patru labe. Calicul, după ce s-a șters pe bot și a băut un cofăel de apă, apoi te întreabă dacă ai stat la masă. Eri l-am văzut în urma unui convoiu funebru, și m-am întrebat ce om pe care-l urăște a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
însă nu știu ce e aceia un botgros, ori un cintez. Mai mult nu știu aceștia din urmă. La pod la Dumbrăvița moartea unui Țigan Mergând spre Hârlău Bătrâna care seceră în genunchi și armeanul speriat. În prundurile Moldovei Povestea cu Baciu. Calicul Chichiuță. Chichiuță cu căluțul lui. Istoria lui Iancu cu Sandu vizitiul cel voinic. Adaos, romanul pe care mi-l închipuiam acu doi ani cu Iancu Dorojan. Deci un tânăr care vine la moșie cu gând să facă bine. Stă la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cinci minute cu calul. O petrecere seara la gară, după pornirea trenului, o stație pe linie secundară, cum ar fi Basarabi. III Vătavul, nevasta vătavului. Primarele, notarul, învățătorii și preotul. IV Cele dintăiu deziluzii cu privire la oameni. 8 Iulie 906 1. Calicul Chichiuță despre care demult vreau să scriu, și care a fost una din spaimele copilăriei mele. 2. Nuvele cu subiect din trecut. Descrierea unui iarmaroc la Baia; prădarea de cătră Tatari și Turci a mănăstirei Râșca 1576. Trebue să utilizez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și nu-i nici-o mișcare pe străzi. Numai ochii lucrează, ochii pândesc. Aici am văzut un fel de pavaj-trotuar-foarte economic și zgârcit făcut, care, se zice, a îngăduit primarelui să-și cumpere o moșie după săvârșirea lui, de unde înainte era calic pușcă. Trecem prin domeniile generalului Sergiu Băicoianu, pe care treeră încă mașinile. Întâlnim chiar și pe d-sa, un om cu fața de avar, în tovărășie de fiul său, un băetan cu barbă blondă, și cu ochelari care, după spusa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
blândă, iese chiar șarpele din pământ. Toți măgarii zbiară: care de care mai tare. Ulciorul îl sparge numai acel care cară apă. Să sapi fântâna cu acul. Ziua s-o lauzi după ce a înserat. Nici n-a murit bogatul și calici se grămădesc la poartă. Când ești între orbi, închide și tu ochii. Pajura nu vânează muște. Lenea umblă încet și se întâlnește cu sărăcia în drum. Lenea nu-ți câștigă mierea. Tinereță desfătată, bătrâneță întristată. Învățații nu se culcă pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și neoneștilor să se impuie atenției. Acei oameni care într-un an opt luni fac rău și patru luni spun prostii. Disprețuiește oamenii, pentrucă se cunoaște bine. Când își mușcă limba e amenințat să moară înveninat. Doamne, păzește-mă de calic îmbogățit, de glumele bărbierului, de cel care face crucea prea mare și de cel care țipă în fiecare zi că-i patriot, de cel care face morală... Oameni care poartă două nume din care nu va rămânea nici unul. Am fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Iași ca să facă ocolul țării; dar la Focșani i-a venit rău și la Chitila și-a dat sufletul. Georgel mută acul ceasornicului cu degetul, ca să se întâlnească mai degrabă cu Georgeta lui. Doamne, păzește-mă de boier scăpătat, de calic îmbogățit, de cămătar, de avocat, de glumele bărbierului, de cei care se duc regulat la biserică și de cei care se jură necontenit pe parola de onoare. Puriștii scriu și vorbesc corect și plictisitor. *1 Cât prețuiește domnul care stă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
când s-a arătat pe țancuri faptul zilei, am contenit; nu mai aveam nici o hârtiuță de douăzeci-și-cinci. Lui Ghiță Adămoaia i-am dat un leu, ce-mi mai rămăsese și pentru rest m-a scris la condică. Ai rămas precum calicul... a complectat badea Chirilă. Întocmai precum spui, prietine, s-a supus cu voie-bună ungureanul. S-a stârnit în îmbulzeala adunării un râs în cascade, de l-au auzit plutașii care-și legau lângă podul Bistriței catargele. La veselia generală s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
învățătorul. Aprig la câștig din pricină că are familie grea, om care ajunge la oarecare avere și oarecare greutate, care, prin faptul acesta, trebue să se dea de partea "apăsătorilor", nu va privi niciodată cu ochi buni pe învățător, care este un "calic", care chiar prin situația lui materială stă lângă țăran și lângă nevoile lui. Deci în toate părțile învățătorul e un izolat. Și de multe ori țăranii sunt cu preotul și cu ceilalți împotriva lui. E lesne de înțeles ce simțiminte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
brigantină de 12 tunuri și un sloop de 8 tunuri, în South Carolina, unde a capturat aproximativ 8 vase ; în 1719, Edward England naviga cu Royal James în V Africii, unde a capturat multe corăbii comerciale ; în 1721, John Rackam (Calico Jack) a jefuit, de-a lungul Jamaicăi, trei sloop-uri comerciale, un schooner și 7 bărci de pescuit ; în același an 1721, Bartholomew Roberts comanda pe ambele laturi ale Atlanticului, un escadron de 4 vase, între care Royal Fortune, cu 42
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]