1,033 matches
-
negativ. Cel mai important lucru pe care l-a făcut a fost restabilirea cultului icoanelor. În 782, Irina i-a alungat pe slavi din Grecia și Macedonia, iar în 782 și 798 ea a trebuit să accepte termenii dați de califii Abbasizi. În 790, trupele armene s-au revoltat împotriva Irinei, pentru că se declarase împărăteasă, însă titlul i-a fost confirmat în 792. În 797, partizanii Irinei l-au detronat pe Constantin, declarând-o pe Irina unica împărăteasă. Papa Leon III
Irina Ateniana () [Corola-website/Science/307020_a_308349]
-
ei, Staurakios, i-a înfrant pe slavii din Grecia și a pus bazele întinderii imperiului bizantin și a reelenizării Peninsulei Balcanice. Irina era atacată în mod constant de catre Abbasizi, iar în 782 și în 798 a trebuit să accepte termenii califilor Al-Mahdi, respectiv Harun-al-Rashid. Pe măsură ce Constantin se maturiza, el a începuts să refuze din ce în ce mai mult autoritatea Irinei. El a avut o încercare de a se elibera, dar împărăteasa i-a oprit-o și a cerut ca „jurământul fidelității” sa fie dat
Irina Ateniana () [Corola-website/Science/307020_a_308349]
-
care Libanul se poate integra. Această viziune face referire directă la perioada clasică a civilizației arabo-islamice, unde întâlnim un mare stat islamic, format din mai multe comunități și popoare mai curând distincte, decât întrudite, și condus de o mare autoritate - califul.
Hassan Nasrallah () [Corola-website/Science/331126_a_332455]
-
i (în limba arabă:الأغالبة ) au fost o dinastie de emiri, membri ai tribului arab Bani Tamim, care a guvernat Ifriqiya, nominal ca reprezentanți ai califului abbasid, vreme de circa un secol, până la venirea la putere a fatimizilor. În anul 800, califul abbasid Harun al-Rashid a numit pe Ibrahim I ibn al-Aghlab ca emir ereditar de Ifriqiya, ca răspuns la anarhia care domnea asupra provinciei în urma
Aghlabizi () [Corola-website/Science/324630_a_325959]
-
în limba arabă:الأغالبة ) au fost o dinastie de emiri, membri ai tribului arab Bani Tamim, care a guvernat Ifriqiya, nominal ca reprezentanți ai califului abbasid, vreme de circa un secol, până la venirea la putere a fatimizilor. În anul 800, califul abbasid Harun al-Rashid a numit pe Ibrahim I ibn al-Aghlab ca emir ereditar de Ifriqiya, ca răspuns la anarhia care domnea asupra provinciei în urma căderii dinastiei muhallabizilor. Ibrahim urma să dețină controlul asupra regiunii care cuprindea partea răsăriteană a Algeriei
Aghlabizi () [Corola-website/Science/324630_a_325959]
-
moartea. Pentru a verifica dacă populația a trecut la șiism, șahul avea multiple metode de verificare. Una consemnată de istorici se referă la faptul că unii agenți ai șahului se plimbau prin locuri publice și îi blestemau pe primii trei califi, pe inamicii lui Ali sau pe sunniți în general. Cei care nu răspundeau ca rndul lor cu un blestem sau nu se arătau favorabili afimațiilor, erau omorâți pe loc. În afară de convertiri, rata de creștere a elementului șiit în Iran a
Convertirea Iranului la islamul șiit () [Corola-website/Science/335262_a_336591]
-
târzii susține că biserică nu a fost distrusă din cauza picturilor în mozaic ce înfățișau magii persani veniți cu daruri la Nașterea Domnului. În 637, la scurt timp după ce Ierusalimul a fost capturat de către armatele musulmane, 'Umăr ibn al-Khattăb', al doilea Calif, a promis că Biserică Nașterii Domnului va fi protejată pentru a fi folosită de creștini. O moschee dedicată lui Umăr(Moschea lui Umăr) a fost ridicată chiar lângă biserică, pe locul unde se considera că Umăr s-a rugat. Betleemul
Betleem () [Corola-website/Science/298896_a_300225]
-
bine prezervata și foarte venerata ce există în oraș. În 985 geograful arab Al-Muqaddas vizitând Betleemul s-a referit la biserică cu următoarele cuvinte: “Biserică lui Constantin nu are asemănare în zonă.” În 1009 în timpul domniei celui de al șaselea Calif Fatimid Al-Hakim bi-Amr Allah, Biserica Nașterii a primit ordin să fie demolată, dar a fost cruțata de musulmanii locali, deoarece foloseau ei înșiși ca loc de venerare o parte a acesteia. Biserică Nașterii Domnului și „Drumul de pelerinaj” din Betleem
Betleem () [Corola-website/Science/298896_a_300225]
-
la Al-Andalus, ceea ce implică faptul că nu au fost distruse în modul menționat în "Cronica lui Fredegar". Invazia Hispaniei și ulterior a Galiei, a fost condus de dinastia Umayyadă (în arabă بنو أمية banū umayya / الأمويون al-umawiyyūn), prima dinastie de califi a Imperiului Islamic după ce domnia celor Patru Califi (Abu Bakr, Umar, Uthman și Ali) a luat sfârșit. Califatul Umayyad era la vremea aceea (posibil) pricipala putere militară a lumii. Califatul a fost extins mult în timpul Umayyazilor. Armatele musulmane au cucerit
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]
-
fost distruse în modul menționat în "Cronica lui Fredegar". Invazia Hispaniei și ulterior a Galiei, a fost condus de dinastia Umayyadă (în arabă بنو أمية banū umayya / الأمويون al-umawiyyūn), prima dinastie de califi a Imperiului Islamic după ce domnia celor Patru Califi (Abu Bakr, Umar, Uthman și Ali) a luat sfârșit. Califatul Umayyad era la vremea aceea (posibil) pricipala putere militară a lumii. Califatul a fost extins mult în timpul Umayyazilor. Armatele musulmane au cucerit Africa de Nord și Persia spre sfârșitul anilor 600, mărind
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]
-
ai armatei islamice în perioada timpurie a islamului. A fost supranumit Sayf Allăh al-Maslūl "(Sabia lui Allah)" datorită curajului și a vitejiei sale, fiind considerat o veritabilă armă pentru apărarea intereselor lumii islamice, în timpul profetului Muhammad și al primilor doi califi bine-călăuziți, și anume Abu Bakr și Umar. Tradiția îl descrie ca pe un bărbat ce etala multe calități pozitive, unind în personalitatea sa atât frumusețea fizică, cât și pe cea intelectuală. Statura impresionantă, umerii lați, fizicul puternic, intelectul deosebit, gândurile
Khalid bin al-Walid () [Corola-website/Science/329361_a_330690]
-
obținut cea mai importantă victorie a sa, în Bătălia de la Yarmuk, care a durat 6 zile, și s-a terminat cu victoria musulmanilor asupra bizantinilor. Conform cronicilor, câteodată, personalitatea lui Khalid pare să fi fost una impulsivă, ignorând uneori ordinile califului, el fiind încă legat de trecutul preislamic, însă acesta avea să devină un erou al lumii islamice și un simbol al naționalismului arab. La scurt timp de la nașterea sa, Khalid a fost luat de lângă mama sa și trimis la un
Khalid bin al-Walid () [Corola-website/Science/329361_a_330690]
-
Fiind înzestrat cu asemenea calități, el a devenit una dintre cele mai admirate personaje de la Mecca, popularitatea sa crescând și datorită fizicului sau impunător și a personalității sale puternice. Khalid era înrudit cu cel ce avea să devină al doilea calif din cei patru califi rashidun, și anume Umar bin al-Khattab. Cei doi erau prieteni, și adesea se întreceau în aproape tot ceea ce făceau, ambii fiind înzestrați cu multă inteligență, putere și vigurozitate. După ce profetul Muhammad și-a început misiunea de
Khalid bin al-Walid () [Corola-website/Science/329361_a_330690]
-
calități, el a devenit una dintre cele mai admirate personaje de la Mecca, popularitatea sa crescând și datorită fizicului sau impunător și a personalității sale puternice. Khalid era înrudit cu cel ce avea să devină al doilea calif din cei patru califi rashidun, și anume Umar bin al-Khattab. Cei doi erau prieteni, și adesea se întreceau în aproape tot ceea ce făceau, ambii fiind înzestrați cu multă inteligență, putere și vigurozitate. După ce profetul Muhammad și-a început misiunea de chemare în islam a
Khalid bin al-Walid () [Corola-website/Science/329361_a_330690]
-
pornit un soi de revolte împotriva conducerii de la Medina. În realitate, unele forme de apostazie ale unor triburi arabe au început încă din timpul vieții lui Muhammad, însă acestea au început să reprezintă un pericol abia după moartea sa. Primul calif, Abu Bakr, avea misiunea de a ține piept triburilor în care apăruse apostazia. Abu Bakr a împărțit armata în mai multe brigăzi, una dintre ele și cea mai importantă fiind condusă de Khalid ib al-Walid, care a fost trimis să
Khalid bin al-Walid () [Corola-website/Science/329361_a_330690]
-
bin al-Walid. În 634, Khalid a cucerit și orașul Damasc, după un asediu ce a durat 30 de zile. În timpul asediului pe care Khalid îl efectua asupra orașului Damasc, Abu Bakr a decedat, iar Umar bin al-Khattab a devenit noul calif al Imperiului Islamic. Cea mai important bătălie a lui Khalid ibn al-Wlaid în timpul celui de-al doilea calif Umar este Bătălia de la Yarmuk. După ce cuceriseră Emesa, musulmanii s-au îndreptat spre nord pentru a cuceri întreaga zona nordică a Siriei
Khalid bin al-Walid () [Corola-website/Science/329361_a_330690]
-
zile. În timpul asediului pe care Khalid îl efectua asupra orașului Damasc, Abu Bakr a decedat, iar Umar bin al-Khattab a devenit noul calif al Imperiului Islamic. Cea mai important bătălie a lui Khalid ibn al-Wlaid în timpul celui de-al doilea calif Umar este Bătălia de la Yarmuk. După ce cuceriseră Emesa, musulmanii s-au îndreptat spre nord pentru a cuceri întreaga zona nordică a Siriei. Împăratul Heraclius a adunat mai multe triburi arabe ce se opuneau islamului, și câteva brigăzi armene. Unele surse
Khalid bin al-Walid () [Corola-website/Science/329361_a_330690]
-
de oameni, iar altele afrima că ar fi fost formată din 200,000 de oameni. Armata musulmanilor era formată din 24,000 de oameni. Khalid nu se mai afla la conducerea armatei islamice, Abu Ubaidah fiind comandantul armatei, la ordinele califului Umar. Khalid a simițit amenințarea venită din partea bizantinilor și i-a propus lui Abu Ubaidah ca întreaga armată din zonă să se adune la Jabiya și să aibă loc o bătălie decisivă în acea zonă. Această acțiune i-a încurcat
Khalid bin al-Walid () [Corola-website/Science/329361_a_330690]
-
tradus texte vechi, în general pornind de la siriacă sau de la pehlevi (persana medie). O numerație alfabetică, aditivă, era în uz, ca și la cele mai multe popoare ale căror alfabete au derivat din cel fenician. Cu vizita unui astronom indian la curtea califului Al-Mansur, la Bagdad, acesta din urmă a realizat importanța științelor indiene. L-a însărcinat pe Al-Fazari, în 772, să traducă în arabă tabelele astronomice indiene. Spre această perioadă sunt traduși Aryabhata și Brahmagupta. Spre 820, califul Al-Mam'un a fondat
Sistemul de numerație indo-arab () [Corola-website/Science/335659_a_336988]
-
astronom indian la curtea califului Al-Mansur, la Bagdad, acesta din urmă a realizat importanța științelor indiene. L-a însărcinat pe Al-Fazari, în 772, să traducă în arabă tabelele astronomice indiene. Spre această perioadă sunt traduși Aryabhata și Brahmagupta. Spre 820, califul Al-Mam'un a fondat la Bagdad „Casa Înțelepciunii”, pentru a permite savanților să lucreze în jurul unei biblioteci, eliberați de constrângeri materiale. În acest context, la începutul secolului al IX-lea, Al-Khwarizmi a descris notațiile indiene într-o lucrare, azi dispărută
Sistemul de numerație indo-arab () [Corola-website/Science/335659_a_336988]
-
dinastiei abbaside cel mai mare centru meșteșugăresc, comercial și cultural al Orientului Mijlociu. A fost ocupat în mod succesiv de selgiucizi (1055), de mongoli (1258) și de otomani (1534). După Primul Război Mondial, a devenit capitala Irakului. În anul 762, califul abbasid al-Mansūr pune piatra de temelie a noii sale capitale, Bagdad, scena poveștilor Șeherezadei din "O mie și una de nopți". În acel loc se afla o așezare veche sasanidă cu același nume. După ce s-a gândit și la alte
Bagdad () [Corola-website/Science/296843_a_298172]
-
patru porți de acces dinspre principalele regiuni ale imperiului: Khorasan, Siria, Basra și Kufa. În numai câțiva ani, orașul devine un important centru comercial și politic și câștigă un prestigiu neegalat în Evul Mediu decât de Constantinopol. În anul 830, califul al-Ma’mūn inițiază la Bagdad una dintre cele mai importante instituții culturale din istoria civilizațiilor: celebra „Casă a înțelepciunii” (ar: "baytu-l-hikma" بيت الحكمة), care îndeplinea mai multe funcții: bibliotecă, instituție de învățământ, oficiu de traduceri. Aici se desfășoară o
Bagdad () [Corola-website/Science/296843_a_298172]
-
singular: "tirăz", ar.: طراز) pentru producerea veșmintelor somptuoase ale demnitarilor și ale familiilor lor. Hainele realizate aici constituiau un simbol politic, fiindcă pe ele se țesea un semn distinctiv al suveranului. De aceea, administrarea "tirăz"-urilor era o prerogativă a califului. Chiar dacă a cunoscut perioade de stagnare din cauza conflictelor interne din Califat, a mutării capitalei la Samarra (între 808-819 și 836-892), a pierderii unor provincii, a dominației politice exercitate de buwayhizi (945-1055) și de selgiucizi (1055-1135), între anii 750 și 1050
Bagdad () [Corola-website/Science/296843_a_298172]
-
de invazia lui Hulagu (1258), ca și asediilor ulterioare ale tătarilor. La doi ani după ce Timur Lenk a cucerit Bagdadul, al-Nidhamīya a fuzionat cu o instituție similară, al-Madrasa al-Mustansirīya. Al-Madrasa al-Mustansirīya (ar.: المدرسة المستنصرية) a fost întemeiată în 1233 de califul abbasid, al-Mustansir (1226-1242). Potrivit relatărilor lui Ibn Battūta (1304-1368), care a vizitat Bagdadul în 1327, în clădirea al-Mustansirīyei se aflau, pe lângă săli de curs, băi, bucătării, un spital și o bibliotecă. Unul dintre puținele monumente păstrate din perioada abbasidă, al-Mustansirīya
Bagdad () [Corola-website/Science/296843_a_298172]
-
a creat ]n 1383 o institutie financiară numită "diwan al mufrad". În aceste circumstanțe o parte din confrații săi mameluci s-au văzut lezați în autoritatea lor.Unii,mai ales de origine turcă și kurdă au sprijinit în 1383 complotul califului Al Mutawakil împotriva sa, și atunci Barkuk a fost nevoit să-l aresteze pe acesta și să numească un calif nou. Barkuk a patronat mari construcții, între care Madrasa și Khanka Sultan Barkuk în centrul Cairo-ului, terminată în anul
Barkuk () [Corola-website/Science/329660_a_330989]