578 matches
-
și a fost succedat de fiul său Abd al Malik ibn Marwan. Acesta a reușit ca după opt ani de campanii militare și lupte să îi învingă pe rivalii sirieni, învingându-i pe 'Amr ibn Sa'id și punând capăt califatului lui Ibn Zubayr. Chiar înainte ca Abd al Malik ibn Marwan să moară, succesiunea califatului a născut tensiuni și dispute în casa marwanidă. Când el a murit în anul 705, califatul i-a revenit fiului său Al-Walīd (705-715). Perioada în
Marwanizii () [Corola-website/Science/331077_a_332406]
-
ca după opt ani de campanii militare și lupte să îi învingă pe rivalii sirieni, învingându-i pe 'Amr ibn Sa'id și punând capăt califatului lui Ibn Zubayr. Chiar înainte ca Abd al Malik ibn Marwan să moară, succesiunea califatului a născut tensiuni și dispute în casa marwanidă. Când el a murit în anul 705, califatul i-a revenit fiului său Al-Walīd (705-715). Perioada în care a condus Al-Walīd este una de calmitate și prosperitate. El a continuat politica de
Marwanizii () [Corola-website/Science/331077_a_332406]
-
-i pe 'Amr ibn Sa'id și punând capăt califatului lui Ibn Zubayr. Chiar înainte ca Abd al Malik ibn Marwan să moară, succesiunea califatului a născut tensiuni și dispute în casa marwanidă. Când el a murit în anul 705, califatul i-a revenit fiului său Al-Walīd (705-715). Perioada în care a condus Al-Walīd este una de calmitate și prosperitate. El a continuat politica de autoritate religioasă marwanidă pe care a dus-o și tatăl său și a ridicat sau renovat
Marwanizii () [Corola-website/Science/331077_a_332406]
-
El a continuat politica de autoritate religioasă marwanidă pe care a dus-o și tatăl său și a ridicat sau renovat moschei în Medina, Ierusalim și Damasc, continuând munca tatălui său. În același timp el a continuat și extinderea limitelor califatului cucerind multe teritorii, dintre care cele mai active fiind acelea din Nordul Africii și Asia Centrală. Următorul calif a fost fratele lui Al-Walīd, Sulayman ibn 'Abd al-Malik (715-717). În timpul domniei lui au apărut primele semne a ceea ce mai târziu aveau să
Marwanizii () [Corola-website/Science/331077_a_332406]
-
ibn 'Abd al-'Aziz (717-720). El era văzut ca o persoană extrem de pioasă care a încercat să oprească excesele fiscale și militare ale predecesorilor săi. Aceste reforme, însă s-au oprit odată cu domnia lui, el neexprimând alte ambiții sub domnia sa. Califatul a fost apoi condus de Yazid ibn 'Abd al-Malik (720-724), dar acesta a fost convins să cedeze curând conducerea în favoarea fratelui său Hisham ibn 'Abd al-Malik (724-743). Hisham a extins permanent puterea califatului. El a fost și ultimul dintre fii
Marwanizii () [Corola-website/Science/331077_a_332406]
-
lui, el neexprimând alte ambiții sub domnia sa. Califatul a fost apoi condus de Yazid ibn 'Abd al-Malik (720-724), dar acesta a fost convins să cedeze curând conducerea în favoarea fratelui său Hisham ibn 'Abd al-Malik (724-743). Hisham a extins permanent puterea califatului. El a fost și ultimul dintre fii lui 'Abd al-Malik, așa încât după moartea sa în 743, nepotul lui a preluat conducerea, Walid ibn Yazid. Domnia acestuia a fost terenul unui nou război civil care a folosit drept pretext comportamentul nepios
Marwanizii () [Corola-website/Science/331077_a_332406]
-
sa în 743, nepotul lui a preluat conducerea, Walid ibn Yazid. Domnia acestuia a fost terenul unui nou război civil care a folosit drept pretext comportamentul nepios al lui Walid ibn Yazid, astfel sfârșindu-se linia dinastică a marwanizilor în califatul Omeiad. Marwanizii au transformat califatul într-un imperiu centralizat aproape în întregime. Imperiul în plină expansiune a fost împărțit în provincii ce erau și ele împărțite mai apoi pe sectoare, fiecare nivel administrativ având un oficial responsabil. La cel mai
Marwanizii () [Corola-website/Science/331077_a_332406]
-
a preluat conducerea, Walid ibn Yazid. Domnia acestuia a fost terenul unui nou război civil care a folosit drept pretext comportamentul nepios al lui Walid ibn Yazid, astfel sfârșindu-se linia dinastică a marwanizilor în califatul Omeiad. Marwanizii au transformat califatul într-un imperiu centralizat aproape în întregime. Imperiul în plină expansiune a fost împărțit în provincii ce erau și ele împărțite mai apoi pe sectoare, fiecare nivel administrativ având un oficial responsabil. La cel mai înalt nivel erau guvernatorii de
Marwanizii () [Corola-website/Science/331077_a_332406]
-
guvernatorii de provincie, iar responsabilitățile erau cel mai adesea împărțite între un oficial militar și un oficial administrativ (sau fiscal), care erau numiți de calif. Fiecare guvernator avea propriul judecător, corp de protecție militară și consilieri. Cu excepția zonelor din inima califatului, ce erau dominate de familia conducătoare, exista o periferie de provincii unde autoritatea marwanizilor nu era la fel de resimțită, ceea ce le dădea uneori mai multă putere decât li se cuvenea oficialilor locului sau lăsa teritoriile drept victimă ușoară revoltelor populațiilor native
Marwanizii () [Corola-website/Science/331077_a_332406]
-
erau dominate de familia conducătoare, exista o periferie de provincii unde autoritatea marwanizilor nu era la fel de resimțită, ceea ce le dădea uneori mai multă putere decât li se cuvenea oficialilor locului sau lăsa teritoriile drept victimă ușoară revoltelor populațiilor native. Economia califatului Omeiad condus de dinastia marwanidă se baza pe doi factori importanți: extinderea teritorială și centralizarea administrativă. Monezile de cupru au fost bătute și folosite pe tot parcursul existenței califatului Omeiad. Sub conducerea familiei marwanide, s-a început agricultura în zone
Marwanizii () [Corola-website/Science/331077_a_332406]
-
locului sau lăsa teritoriile drept victimă ușoară revoltelor populațiilor native. Economia califatului Omeiad condus de dinastia marwanidă se baza pe doi factori importanți: extinderea teritorială și centralizarea administrativă. Monezile de cupru au fost bătute și folosite pe tot parcursul existenței califatului Omeiad. Sub conducerea familiei marwanide, s-a început agricultura în zone care nu mai fuseseră cultivate până atunci, mărind producția agricolă a imperiului. Pe lângă agricultură, avem și o industrie a porduselor procesate, precum uleiul, vinul, sticla și ceramica. Toată această
Marwanizii () [Corola-website/Science/331077_a_332406]
-
comercială a dus și la construcții numeroase pentru noile activități comerciale precum și pentru susținerea activității agricole crescândă ce au dus la înmulțirea canalelor, cisternelor, barajelor și sistemelor de irigare. Putem spune că simbolice perioadei de dominație ale familiei marwanide în califatul Omeyad au fost urbanismul și extinderea economică cât și monoteismul și centralizarea imperiului.
Marwanizii () [Corola-website/Science/331077_a_332406]
-
a ales Braga drept reședința. Cand, după moartea fratelui său, Garcia (914) Ordoňo a luat în posesia să și regatul Leonului, Braga a încetat de a mai fi capitala. După atacuri repetate în zonă, în anul 985, atotputernicul regent al Califatului Cordobei, Al-Mansur Ibn Abi Aamir a reușit să recucerească orașul, iar episcopii s-au văzuți siliți să fugă la Lugo. Cel care a eliberat din nou Braga din mâinile maurilor a fost în anul 1040, regele Castiliei și Leonului, Fernando
Braga () [Corola-website/Science/297300_a_298629]
-
a informat că nepotul meu , Husayn ibn 'Ali va fi ucis după ce voi muri eu pe tărâmul lui al-Taff și mi-a adus acest pământ și m-a informat că acesta este pământul locului unde el va fi martirizat.” Dinastia califatului a fost stabilită de către Muʿăwiya, fapt care a revoltat mulți oameni, cum ar fi populația orașului Medina, dar și pe fiul cel mic al lui 'Ali, Husayn ibn 'Ali. Acesta a fost forțat de către guvernatorul Medinei, Walid, să-l recunoască
Bătălia de la Karbala () [Corola-website/Science/333585_a_334914]
-
sau Caifatul de la Damasc (în arabă الخلافة الأموية, trans. "Al-Ḫilăfa al-ʾumawiyya") a urmat primului califat din istorie, numit Califatul Rashidun condus de cei patru califi Rashidun sau "ortodocși". Dinastia omeiadă a domnit între anii 661 și 749/750, dezvoltând o monarhie ereditară și absoutistă. Dinastia Omeiadă face parte din tribul "Quraysh" ce a dominat Mecca
Califatul Omeiad () [Corola-website/Science/329011_a_330340]
-
sau Caifatul de la Damasc (în arabă الخلافة الأموية, trans. "Al-Ḫilăfa al-ʾumawiyya") a urmat primului califat din istorie, numit Califatul Rashidun condus de cei patru califi Rashidun sau "ortodocși". Dinastia omeiadă a domnit între anii 661 și 749/750, dezvoltând o monarhie ereditară și absoutistă. Dinastia Omeiadă face parte din tribul "Quraysh" ce a dominat Mecca înaintea islamului și din
Califatul Omeiad () [Corola-website/Science/329011_a_330340]
-
fiu al său ce i-a urmat calea, Mu'awiya al II-lea<br> II - Marwanizii, nume preluat de la "Marwan" ce îi desemnează pe descenenții acestuia, sunt reprezentați de toți caifii ce au urmat în dinastia umayyadă. Odată cu Mu'awiya califatul patriarhal a luat sfârșit și s-a instalat o nouă formă de guvernare, monarhia ereditară, ce va schimba cu totul statusul monarhului. Califul devine conștient de puterea sa de conducător a imperiului și este hotărât să facă cunoscute aptitudinile și
Califatul Omeiad () [Corola-website/Science/329011_a_330340]
-
br> Spre deosebire de califii anteriori, el se distanțează de popor, își creează o barieră formată din importanți oameni ai curții, apare la rugăciunile pubice de vineri escortat de gărzi de corp și de un anumit alai. Spre deosebire de califii anteriori numiți Rashidun, califatul actual a fost caracterizat de o conducere rigidă, absolutistă.<br> Către sfârșitul domniei sale, Mu'awiya îi convinge pe cei de datorie să îl recunoască pe fiul său, Yazid, drept următorul calif, astfel introducând succesiunea ereditară.<br> Perioada de domnie a
Califatul Omeiad () [Corola-website/Science/329011_a_330340]
-
a unui "patron" arab și astfel, dobândind identitatea arabă. Fiecare dintre cei doi actanți avea beneficii și îndatoriri în urma acestui act. În ceea ce îl privește pe client, acesta nu mai era nevoit sa plătească taxele fiscale către autoritățile umayyade.<br> Califatul umayyad și-a extins foarte mult teritoriile datorită campaniilor susținute din Asia Centrală până la Atlantic. Teritoriile cucerite erau controlate de un sistem bazat pe guvernatori și colectori de taxe ce susțineau elita arabă.<br> În jurul anului 700, araba este adoptată ca
Califatul Omeiad () [Corola-website/Science/329011_a_330340]
-
soluții împotriva opozanțior care au generat, în unele cazuri, revolte destul de mari. <br> Caifii umayyazi au considerat întotdeauna că reprezintă puterea absoută și că trebuie să dea socoteală doar în fața lui Dumnezeu. Opozanții acestora le-au negat legitimitatea la conducerea califatului în termeni religioși. În urma coalițiilor diferitelor mișcări împotriva umayyazior și a unui război civil ce a izbucnit la sfârșitul anilor 740, puterea umayyazilor s-a prăbușit, urmând la conducere o nouă dinastie, cea a 'abbasizilor.<br> Tradiția istorică islamică are
Califatul Omeiad () [Corola-website/Science/329011_a_330340]
-
de a-i privi cu dizgrație pe umayyazi din cauza faptului că au fost respinși total de către shiiți și au fost mai mult sau mai puțin dezaprobați de către sunniți. Astfel, s-a creat imaginea că umayyazii nu au constituit un adevărat califat, ci mai degrabă un regat. Moscheea Omeiadă din Damasc, contruită între 705/706 și 715, a fost considerată una dintre minunile lumii islamice medievale. Califul omeiad al-Walid I a sponsorizat construcția moscheei ce și-a insușit locul Catedralei creștine "Sf.
Califatul Omeiad () [Corola-website/Science/329011_a_330340]
-
cartaginezi, de Egiptul elenistic (sec. III-I î.Hr.), de Imperiul Roman (sec.I î.Hr.-429 d.Hr.). De asemenea, teritoriul este stăpânit în perioada medievală de vandali (429-534), de bizantini (534-643). În 647, arabii cuceresc teritoriul Libiei, îl includ în Califatul arab și islamizează populația; islamul devine religia oficială. În 1510 spaniolii ocupă Tripoli; în 1517 otomanii cuceresc Cirenaica, iar în 1551 și Tripolitania, integrându-le Imperiului Otoman. După războiul italo-turc (1911-1912), Italia cucerește țara, iar otomanii se retrag. Cirenaica se
Istoria Libiei () [Corola-website/Science/319987_a_321316]
-
permitea ca evreii să trăiască în Ierusalim. În următoarele secole, islamul a înlocuit creștinismul ca religie dominantă în regiune. Din 636 si până la cruciade, Palestina a fost condusă din Medina, după acea din Damasc. În 691, Califul Abd al-Mulik al Califatului Ummayad a construit Cupola Stâncii pe Muntele Templului. Evreii consideră că conține Sfânta Sfintelor, care este cel mai sfânt loc al Iudaismului. A doua cladire, Moscheea Al-Aqsa a fost de asemenea construită pe Muntele Templului în 705. Între secolele 7
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
Sassanide și la sfârșitul Zoroastrismului. De-a lungul timpului, majoritatea iranienilor s-au convertit la Islam. În secolul al IX-lea apare limba persană modernă (sau Farsi), scrisă cu caractere arabe. Până în secolul al XIII-lea ca urmare a declinului Califatului islamic se ridică la putere dinastia Selgiuc Turcă. În 1220, Iranul condus de dinastia Khwarezmian este invadată de forțele mongole conduse de Ginghis Han. După moartea acestuia, Iranul este condus de câțiva conducători mongoli. Hulagu Han fondează în 1256 Ilhanatul
Istoria Iranului () [Corola-website/Science/304399_a_305728]
-
a progresului socio-politic. Cei care susțineau și credeau cu putere în ideea unei unități naționale în lumea islamică aparțineau unor clase sociale superioare, adeseori implicate în administrarea imperiului aflat într-o starea de aservire colonialismului imperial că urmare a căderii califatului din Istanbul. Printre cei care promovau animarea renașterii arabe se numărau lingviști aparținând unor familii de renume că Bustani, Yazigi și Sidyaq. Aceștia doreau acest lucru prin descentralizarea democratică a sistemului de putere otoman. După pătrunderea puterilor europene în spațiul
Naționalism arab () [Corola-website/Science/331049_a_332378]