574 matches
-
loialitate față de islam a oricui a făcut mărturisirea de credință. Blasfemia este lipsa de respect pentru principiile esențiale ale islamului. Nu există o distincție clară între aceste concepte, mulți credincioși considerând că nu poate exista blasfemie fără apostazie. În perioada califatului islamic, apostazia era considerată trădare, și era tratată ca ofensă capitală, iar pedeapsa cu moartea era executată sub autoritatea califului. În zilele noastre apostazia poate fi pedepsită cu moartea în țări conduse de regimurile ce promovează islamul ca politică de
Islam () [Corola-website/Science/296539_a_297868]
-
menționându-se întotdeauna două date: cea islamică ce poartă indicativul H (هـ)de la "hegira", și cea creștină ce poartă indicativul M (م) de la "Al-Milăd", Nașterea (lui Hristos) în arabă. Marea schismă islamică din anii 655-661 pricinuită de luptele pentru conducerea califatului, numită în izvoarele islamice “Marea discordie”, stă la originea împărțirii musulmanilor în: sunniți (90% dintre musulmani), kharigiți (0,2%) și șiiți (9,8%), dintre care 80% se află în Iran. Din aceste ramuri principale derivă aproximativ douăzeci de subramuri. Această
Islam () [Corola-website/Science/296539_a_297868]
-
ai lui Ali, l-au părăsit în 657, considerându-l prea șovăielnic și imputându-i faptul că a acceptat ca problema conducerii comunității islamice să fie obiectul unor tratative. Pornind de la ideea egalității tuturor credincioșilor, ei cred că imamatul și califatul pot reveni oricărui credincios, indiferent de originea sa etnică sau socială, dacă este ireproșabil din punct de vedere moral și religios. Puritani desăvârșiți, kharigiții îi exclud din islam pe toți aceia care se fac vinovați de păcate grave. Descendenți ai
Islam () [Corola-website/Science/296539_a_297868]
-
Spania modernă a început să se formeze după Reconquista, eforturile de a-i elimina pe mauri, care au rămas aici până în 1492. În timpul dominației maure au existat mai multe state arabe, dintre care unul dintre cele mai puternice a fost califatul de Cordoba, condus de mai mulți emiri cu numele Abd er-Rahman. În 1492 Regina Isabella I de Castilia a început inchiziția spaniolă, care a durat peste 300 ani. Acesta a fost și anul în care i-a dat lui Cristofor
Istoria Spaniei () [Corola-website/Science/298458_a_299787]
-
824.Regatul Castilliei și cel al Aragonului s-au despărțit de Navarra în 1035. Era stăpânirii musulmanilor înainte de 1055 este în general considerată o ”Epoca de aur” pentru evrei, viața intelectuală și spirituală a acestora înflorind în Spania.Odată cu colapsul califatului Omeiazilor în secolul XI,Reconquista s-a pus în mișcare prin luptele de eliberare a teritoriilor ocupate de berberi și arabi. În Evul Mediu, Spania a cunoscut un proces creștin lent de recucerire a teritoriilor musulmane. Cand în 1147, Almohads
Istoria Spaniei () [Corola-website/Science/298458_a_299787]
-
I sau Sf. Teodor Studitul. Ascensiunea lui Mihail II a adus ura unui alt general, Toma Slavul, care în 821 se declară împărat în Anatolia, apoi trece în Tracia și Rumelia și începe asediul Constantinopolelui. Toma s-a aliat cu Califatul Abbasid și a fost încoronat de patriarhul Antiohiei. Cu ajutorul lui Omurtag al Bulgariei - fiul lui Krum, fostul dușman al imperiului - Mihail II a reușit să înfrângă revolta lui Toma Slavul, în 825, deși Toma fusese ucis în 823. Însă Mihail
Mihail al II-lea Amorianul () [Corola-website/Science/307042_a_308371]
-
l-a numit pe unchiul său, Bărdaș, "Caesar" și a acceptat asasinarea lui Theoktistos în noiembrie 855, iar în 856, tot cu ajutorul lui Bărdaș, a înlăturat regenta, trimițându-și mama și sora la mănăstire. Mihail III a reînceput răzbiul cu Califatul Abbasid. În 859 a început asediul Samosatei, dar în 860 a fost nevoit să părăsească expediția deoarece Rusia Kieveana devenise ostilă imperiului, amenințând chiar Constantinopolul. Mihail a fost înfrânt la Dazimon în 860 de către arabi, dar în 863, un alt
Mihail al III-lea Bețivul () [Corola-website/Science/307286_a_308615]
-
Jizya ("cizye" în turcă, "cizie" în română) este taxa suplimentară impusă populației de altă religie decât islamul, din interiorul granițelor statului islamic ("califatului"). Este un impozit tip ""capitație"" (funcție de numărul de persoane și nu funcție de avere sau dimensiunea proprietății funciare, în contrast cu alt impozit musulman, anume "haraciul" (kharaj (arabă), harac (turca otomană)). Această practică discriminatorie își găsește justificarea în poruncile zeului unic al islamului
Jizia () [Corola-website/Science/308554_a_309883]
-
el (în rău), până a deveni d.p.d.v. practic aproape identice celor unui teritoriu aparținând "Dar al-Islam". Noțiunea de "jizyza" este strâns legată de aceea de "dhimmi" (tc. otomană ""zimmi"", rom. ""zimi""), acesta din urmă desemnând "subiectul nemusulman al statului islamic" (califatului). O idee inexactă care poate fi chiar găsită încă pe wikipedia engleză (dar nu și în enciclopedia ""britannica on line""), este aceea că în schimbul taxei suplimentare jizyza percepută de statul islamic de la populația lui nemusulmană, aceasta din urmă era scutită
Jizia () [Corola-website/Science/308554_a_309883]
-
engleză (dar nu și în enciclopedia ""britannica on line""), este aceea că în schimbul taxei suplimentare jizyza percepută de statul islamic de la populația lui nemusulmană, aceasta din urmă era scutită de furnizarea de luptători pentru războiele de agresiune sau apărare ale califatului; ori, chiar trecând cu vederea practica otomană a " "culegerii de copii creștini" " (în turca otomană: ""devșirme""), rămâne fapt că una dintre datoriile subiecților statului islamic era și " "auxilium" "-ul, adică furnizarea de oameni pentru trupe care să lupte alături de armata
Jizia () [Corola-website/Science/308554_a_309883]
-
în continuare pământurile, cu condiția livrării către musulmani a jumătate din recolta anuală. Știm de asemenea din scrierile vechi românești, precum "Descrierea Moldovei" a lui Cantemir și "Letopisețul Țării Moldovei" a lui Miron Costin, că Țările române erau spoliate de califat, care era întruchipat în epocă de Imperiul otoman. Cantemir vorbește despre "un tribut de 4000 de ducați", pe care Bogdan s-a angajat să-l plătească turcilor. Emil Boldan, în prefața la "Letopiseț" spune că ""epoca descrisă de acesta este
Jizia () [Corola-website/Science/308554_a_309883]
-
pentru Ferdinand I indicau că în 1564 "Moldova și Țara Românească dau anual Porții 100000 de ducați și o mare cantitate de grâne și carne", el oferind ca una dintre explicațiile pentru care Țările Române n-au fost cucerite de Califat și faptul că acesta se temea că dacă ar instala un guvernator turc, n-ar mai avea de acolo atâția bani, grâne și carne. El mai amintește în aceeași lucrare și un "raport venețian" din 1593 în care se arată
Jizia () [Corola-website/Science/308554_a_309883]
-
(în arabă: شريعة — Shari'a) este denumirea unei legislații islamice, inspirată: se constituie în secolele VII și VIII e.n., odată cu extinderea califatului Omeiad, primul stat islamic din lume. Dat fiind că limba română poate reda ش arab (precum și שׁ idiș și ebraic sau ш chirilic) prin "ș", denumirea legii islamice în românește poate fi Șaria, un nume arab (الـشَّـر
Șaria () [Corola-website/Science/308133_a_309462]
-
islamic sunnit turco-persan care s-a impus în zonele Orientului Apropiat și Mijlociu, unde a purtat lupte cu bizantinii și cruciații. A supus pe rând Afganistanul, Iranul, Siria, Mesopotamia și Anatolia. Selgiucizii își impun supremația în cadrul lumii arabe și controlează Califatul de la Bagdad. Imperiul Selgiuc a fost fondat de Tughril Beg în 1037. Selgiucizii au unit statele din scena politică fărămițată din lumea islamică estică, jucând un rol crucial în timpul primei și celei de-a doua cruciade. Într-un areal cultural
Marele Imperiu Selgiuc () [Corola-website/Science/307746_a_309075]
-
au transferat școala la Edessa, dar după ce orașul a fost capturat de romani școala a fost desființată și mutată înapoi la Nisibis în 489. În secolele ce au urmat, o dată cu islamizarea orașul a trecut succesiv sub controlul mai multor state: Califatul arab, Imperiul Selgiucid și Imperiul Otoman. Este bine cunoscut faptul că în timpul Primului Război Mondial exista la o mare comunitate de evrei și câteva zeci de armeeni. În prezent orașul se află pe teritoriul statului modern Turcia la granița cu Siria.
Nusaybin () [Corola-website/Science/307753_a_309082]
-
ajungând în cele din urmă, sub stăpânirea turcă și britanică în secolul al XX-lea, cel mai mare centru urban arab din Palestina, mai mare din punct de vedere a numărului populației decât Ierusalimul și Gaza. Sub noua cârmuire musulmană (califatele omeyad , abbasid și fatimid ), un număr de evrei au putut reveni în localitate și să sălașluiască aici până la venirea cruciaților în secolul al XI-lea. În 1170, în perioada cruciată, în cursul trecerii lui prin Yaffa, călătorul evreu spaniol Beniamin
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
Karmaților (originari din Irak si Bahrein și conduși in acel timp de Hassan al As'am) și cu Hamdanizii (originari din Djazira și Mosul). În anul 971 Palestina, ocupată de general Jawhar, în slujba califului Al Muizz, trece în mâinile Califatului șiit al Fatimizilor (originari din Maghreb) care, cu excepția anilor de tiranie ai califului Al Hakim, arată în general toleranță față de creștini și evrei. Primul veac al mileniului al II-lea aduce asupra regiunii și câteva catastrofe naturale: Yaffa suferă de pe urma
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
au fost nevoiți să se retragă. În bătălia de la Nineveh (627), perșii au suferit o gravă înfrângere. Șahul Kavadh al II-lea a făcut pace, restituind toate teritoriile cucerite în război Imperiul Bizantin. Curând (651) Persia va fi cucerită de Califatul Arab. Mahomed tocmai unificase triburile nomade din Arabia, creind o nouă religie, Islamul. După anul 630, arabii, care deveniseră o forță formidabilă, au atacat Siria și Palestina, în 634. Heraclius depindea acum de generalii săi pentru apărarea împotriva acestor atacuri
Heraclius I () [Corola-website/Science/306740_a_308069]
-
născut în Germanikeia (Maraș), în provincia siriană Commagene, și a fost botezat Konon. În 705, a intrat în serviciul împăratului Iustinian al II-lea, când acesta și-a recăpătat tronul. După aceea a fost trimis într-o misiune diplomatică în Califatul Arab. Leon a fost numit comandant al "thematelor" anatoliene de către Anastasiu al II-lea al Bizanțului. În 717, cu ajutorul prietenului său Artabasdus, l-a detronat pe Theodosiu al III-lea. Pe 25 martie a intrat în Constantinopol și și-a
Leon al III-lea Isauricul () [Corola-website/Science/306856_a_308185]
-
prima jumătate a secolului al XII-lea. Destinul îl aruncase pe Avicenna într-una din tumultoasele perioade din istoria Iranului, cănd noile elemente turcești schimbau dominația iraniană din Asia Centrală iar dinastiile locale iraniene încercau să obțină o independență politică față de califatul abbasid de la Bagdad. Însă puterea de concentrare și înzestrarea intelectuală a lui Avicenna au fost într-atât de puternice încât a fost capabil să iși continuie muncă de creație, nelăsându-se deloc influențat de turbulențele exterioare. A devenit medicul curții
Avicenna () [Corola-website/Science/306979_a_308308]
-
August 833), a fost cel de-al șaptelea calif al dinastiei Abbaside (813-833). Este considerat de mulți istorici ca fiind cel mai important dintre cei peste 100 de califi ai lumii Islamice care au domnit din 632 până la abolirea instituției califatului în 1924. În timpul domniei sale, Al Mă’mun a promovat literatura, științele, teologia islamică și a încercat fără succes să pună capăt diviziunilor și rivalităților doctrinale din Islam. Al Mă’mun s-a născut la Bagdad pe 13/14 Septembrie 786
Al-Mamun () [Corola-website/Science/307959_a_309288]
-
potrivit pentru rolul de calif, datorită inteligenței sale, de aceea a luat o decizie menită să îi mulțumească pe cei doi frați dar și pe susținătorii lor, în încercarea de a evita un conflict care ar fi dus la dizolvarea califatului Abbasid. După moartea lui Harun al-Rashid în 809, Al-Amin decide să încalce testamentul tatălui său și îl numește ca succesor pe fiul său Musa, în locul lui Al Mă’mun. Această decizie va duce la un conflict deschis între cele două
Al-Mamun () [Corola-website/Science/307959_a_309288]
-
anii 630. Egiptul a fost luat de la bizantini în 645 de Osman I , al treilea calif. Abu Bakr, Omar , Osman , și succesorul său Ali sunt considerați "califii dreptcredincioși" care au fost în fruntea unei epoci de aur a islamului pur. Califatul lui Ali a început în cadrul unor certuri politice pornite de la asasinarea lui Osman , și a declanșat o luptă pentru putere și primul război civil islamic condus de Mu'ăwiya, guvernator al Siriei. Când Alī, nepot al lui Mahomed, a fost
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
fondat o nouă dinastie omeiadă, în Emiratul de Cordoba (756). Pepin cel Scurt a recucerit Narbonne, iar nepotul său Carol cel Mare a creat Marca Hispanica peste Pirinei, în Catalonia de astăzi, recucerind Girona în 785 și Barcelona în 801. Califatul musulman unificat s-a dezintegrat în secolul al nouălea, odată cu câștigarea independenței idrisizilor și aglabizilor din Africa de Nord și a samanizilor în Persia. În cele din urmă, fatimizii șiiți au înființat un califat rival în Tunisia (920). În scurt timp, omeiazii
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
recucerind Girona în 785 și Barcelona în 801. Califatul musulman unificat s-a dezintegrat în secolul al nouălea, odată cu câștigarea independenței idrisizilor și aglabizilor din Africa de Nord și a samanizilor în Persia. În cele din urmă, fatimizii șiiți au înființat un califat rival în Tunisia (920). În scurt timp, omeiazii din Spania s-au proclamat și ei califi (929). Buwayhizii (șiiți perși) au ocupat Bagdadul în 934. În 972, fatimizii au cucerit Egiptul. Condițiile din Europa occidentală au început să se îmbunătățească
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]