817 matches
-
gît, // La sînii albi întemeind religii / Ce-n niciun pergament descrise nu-s, / Cu fragede minuni de rotunjime / Și Înălțări la cer, precum, Isus!" (Rugăciune laică). Totul nu e decît o chemare eroticească ce-și caută martori convenabili sub raportul caligrafiei: "Îngerii se enervează, dau cu nimbul de zid, / Cînd în rouă, cotropitoare, coapsele ți se deschid..." (Distih). Extazul nu e angelic, ci lasciv: "Erai atît de frumoasă! / Frîngeam pentru tine flori largi / Umplute cu îngeri de-amiază/ Ce raze-ndesau
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
enervează, dau cu nimbul de zid, / Cînd în rouă, cotropitoare, coapsele ți se deschid..." (Distih). Extazul nu e angelic, ci lasciv: "Erai atît de frumoasă! / Frîngeam pentru tine flori largi / Umplute cu îngeri de-amiază/ Ce raze-ndesau în desagi" (Caligrafiile acelorași cuvinte). Îngereasca simbologie trimite cu ușurință la o simbologie sexuală, ultima pofticios adulmecată prin intermediul celei dintîi: "Îngerii nu ne înțeleg pe deplin. Pe tine te confundă c-un crin // Cărnos cu petale pletoase / Fluturate în spatele pacinicei case. // Ei cred
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
comunității armene de-a lungul timpului. Pe Strada Armenească din Capitală vor fi amplasate standuri de carte, dar și cu produse handmade, cafea și coniac armenesc sau bijuterii. Din cadrul târgului nu vor lipsi atelierele de dans tradițional armenesc sau de caligrafie și limba armeană. Pe parcursul celor trei zile de festival vor fi deschise publicului larg Muzeul Dudian și Catedrala Armenească. Strada Armenească este atestată din secolul al XVII- lea și reprezintă un important punct de reper atât pentru comunitatea armeană, cât
Festivalul Strada Armenească, timp de trei zile by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/63678_a_65003]
-
încântare celor pentru care literatura e, ca să-l citez pe Hemingway, o sărbătoare neîntreruptă. Cum suntem în Anul Caragiale, găsesc potrivită parcurgerea câtorva din cărțile nou apărute (în urmă cu câteva luni am recomandat semi-albumul Ioanei Pârvulescu): I. L. Caragiale și caligrafia plăcerii. Despre eul din scrisori, de Dan C. Mihăilescu (Humanitas), I. L. Caragiale. Fatalitatea istorică, de Mircea A. Diaconu și Caragiale. Marele paradox, de Gelu Negrea (ultimele două la Cartea Românească). Sunt abordări diferite, ba chiar antitetice, dar merită citite fie
Cărțile verii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4417_a_5742]
-
că Ion Horea n-a făcut exerciții de exorcizare a acestei identități, dar tot ce i-a ieșit, până la urmă, a fost o simplă transpunere ardelenească a sufletului pillatian peregrin. Un Pillat de Ardeal, acesta e, în esență, Ion Horea”. Caligrafii ale avatarurilor memoriei sunt poemele lui Ion Horea, transcrieri suave ale neliniștilor și avânturilor eului, pe urmele unei tradiții transilvane bine precizate, fapt observat de I. Negoițescu: „Ion Horea continua firul poeziei ardelene ce și-a decantat specificul la un
Caligrafiile memoriei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4605_a_5930]
-
Cosmin Ciotloș Dan C. Mihăilescu, I.L. Caragiale și caligrafia plăcerii (Despre eul din scrisori) București, Editura Humanitas, 2012,166 pag. O broșură amplificată tipografic, în fond, este această carte a lui Dan C. Mihăilescu, I.L. Caragiale și caligrafia plăcerii. Cele o sută șaizeci și șase de pagini spun, prin
Om cu noroc by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4542_a_5867]
-
Cosmin Ciotloș Dan C. Mihăilescu, I.L. Caragiale și caligrafia plăcerii (Despre eul din scrisori) București, Editura Humanitas, 2012,166 pag. O broșură amplificată tipografic, în fond, este această carte a lui Dan C. Mihăilescu, I.L. Caragiale și caligrafia plăcerii. Cele o sută șaizeci și șase de pagini spun, prin ele însele, mai puțin decât ne-am aștepta. Dacă luăm în considerare și forma în care se prezintă, cu intarsii de citate și cu note de subsol peste note
Om cu noroc by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4542_a_5867]
-
sau berlineze, sunt inventariate sumar și comentate cu dichis. Mai degrabă decât „neobiografism”, aș numi această recentă etapă din cariera lui Dan C. Mihăilescu „impresionism istorico-literar”. Chiar sintagma din titlu ne oferă, în acest sens, un indiciu. Ce altceva este „caligrafia plăcerii” dacă nu, în primul rând, o caracterizare a eseismului lui Dan C. Mihăilescu însuși? Frazele luxuriante ale acestuia, cu substantive neapărat determinate hâtru („falsă boierie cu accente de plebeianism nastratinesc și cabotinism ludic asumat”), cu enumerări a căror ambiție
Om cu noroc by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4542_a_5867]
-
fie de pe poziții de acceptare, fie de pe pozițiile îndoielii, nu o dată printr-o alternanță a atitudinilor. Alt tip se întemeiază pe contemplație și extaz. Fiind în bună măsură transverbală, emoția mistică își aproximează un limbaj prin plasticizări nuanțate, prin semitonuri. Caligrafia se manifestă ca un corespondent mundan al rîvnei de îndumnezeire. Raportul cu divinul nu constituie obiectul unei „demonstrații”, al unei „dezbateri”, ci al unor trăiri. „Adevărata milostenie, scrie Vladimir Soloviov, e relația pur morală, harică, cu aproapele, tot așa cum adevărata
Poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5654_a_6979]
-
ar arăta cu totul altfel, incomparabil mai bine. O lectură deloc complezentă Am descoperit în LUCEAFĂRUL DE DIMINEAȚĂ (nr. 5, mai, 2013), sub semnătura lui Dan Cristea, o lectură deloc complezentă a cărții lui Dan C. Mihăilescu „I.L. Cararagiale și caligrafia plăcerii”. Cronicarul literar al revistei Luceafărul de dimineață judecă eseul lui Dan C. Mihăilescu așezându-l în balanță cu două dintre interpretările cele mai solide ale epistolarului caragialian, datorate lui Nicolae Manolescu și Gelu Negrea. În comparație cu acestea, iată cum vede
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3570_a_4895]
-
eu, și admit că mă pot înșela, Foarță nu se simte prea confortabil în asemenea scenarii. Rolul de respondent nu-l încântă. Fiindcă îi limitează posibilitățile. Îl obligă să fie referențial. Să spună negru pe alb, fără arabescuri și fără caligrafie. Nici unui manierist, situația nu i-ar conveni prea tare. De altfel, un alt argument în susținerea mea decurge din caracterul oral, deci flou, al interviului. Verba volant. Or, Foarță e un om al scrisului, un fanatic al dexterităților. Când nu
Afinități efective by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3648_a_4973]
-
gratuitatea - ba chiar estetismul - cruzimii sunt în mare măsură inspirate din show-uri TV de tipul „Jack Ass”, „Lenore” sau „Happy Tree Friends”. Din ultimul, un mixaj bizar de desene animate cu elemente de horror, preia Vlad Drăgoi insistența pe caligrafia violenței, cu premeditarea (stilizarea și gradarea) atentă a detaliilor sângeroase în vederea șocului final, toate acestea, ornate de inocența personajelor și de cinismul situațiilor. Mult prea multe dintre poemele lui Vlad Drăgoi par doar transcrieri meticuloase ale acestor gaguri TV pline
Horror show by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3418_a_4743]
-
menționa cunoscuta fobie de incendii (care-l devoră pe dramaturg mai ales în sălile de teatru și de care se străduiește să-l vindece Aristizza Romanescu), mania stilului, cu tot ce presupune el (de la „interpuncție” la simțul sintaxei și de la caligrafie la „pieptănătură”), inconturnabila pasiune pentru muzică, unde dezvoltă ierarhii imperturbabile (Beethoven, alias „Boierul” fiind în vârful piramidei, iar Chopin zbătându- se undeva la baza acesteia), răsfățul de proveniență desigur,actoricească de a imita (cu talent) contemporani celebri sau anonimi. Cât
O enigmă neexplicată by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2920_a_4245]
-
pagini din dosarul de urmărire al scriitorului, câteva dedicații (dintre care una, zguduitoare și tardivă, a lui Mircea Eliade) și, în fine, tot în facsimil, un poem, transcris de Dinu Pillat (de un ultim Dinu Pillat, aflat aproape de pragul morții). Caligrafia de altă dată s-a dus, chinul e prezent în fiecare literă.
Mozaic existențial by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3031_a_4356]
-
aburul respirației. Avem a face, în textele cele mai relevante, cu o elegie a sfielii, a unei candori melancolice: „Ciripitul păsărilor dimineții/ vine mai tîrziu./ Mai întîi - povestioara poetică/ a adolescentului/ furișată în caietul de amintiri,/ desenul din caietul de caligrafie,/ viața scurtă a pescarului/ ce-și aruncă năvodul/ sub stîncile frămîntate.// Cînd eu aș vrea/ să mă surprinzi nepregătit/ cu gîndul tu neiertător,/ să mă-nfășori apoi/ în tandrețea ta muzicală,/ să mă faci prizonierul/ sfîrșitului tău zilnic” (Eu, celălalt
Un neoromantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3273_a_4598]
-
aș lucra un obiect oarecare la strung. Numai pe dedesupt se simt unele lucruri, fără voia mea. Și mi-i ciudă că se simt. Noroc că, la noi, nu prea are cine să bage de seamă. Iartă-mi, te rog, caligrafia neîngrijită. Trimite-mi oricând fragmente și consultă- mă de câte ori ai nevoie sau vrei să publici, nu te mai teme atâta că abuzezi. Cu cele mai alese sentimente, G. T[opîrceanu] * Iași, 24 decembrie 1935 Mult stimată prietenă, Nu știu dacă
George Topîrceanu și tinerii săi confrați by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2905_a_4230]
-
se întâmpla de altfel în toată țara. Primele nume de profesoare ale Liceului real de băieți „Nicolae Bălcescu“ , înființat în 1863, apar abia pe listele anului școlar 1922- 1923. Este vorba de Macedonescu Ermina (Igienă) și Răiculescu Lucia (Desen și Caligrafie). Cărții de care am vorbit i se adaugă alta, Profesori și elevi - figuri luminoase din istoria liceului (autori : Toader Buculei, Mircea Stratan, Alexandru David), în care aceeași materie este abordată selectiv, sub forma dicționarului de personalități. Nu mai este vorba
Vești culturale brăilene by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3003_a_4328]
-
dînsele? Poate că eliberate de prejudecățile mele de buchisitor tenace, de ticurile, de obsesiile inevitabile (cum naiba să te debarasezi de obsesii?), vor fi mai limpezi, mai sincere, indiscutabil fragede. Și-apoi s-apar și eu, obosit, abia ținîndu-mă de caligrafiile șerpuitoare, capricioase, gîfîind s-ajung silabele din urmă. Sînt nevoit, n-am încotro! Renalul Montaigne m-a sfătuit să fiu răbduriu. În sensul rezistenței neștirbite!
Înger la conovăț (1) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15044_a_16369]
-
Poezia se constituie, așadar, în viziunea Marianei Filimon, ca un semn al tăcerii, de unde, inspirat, titlul cărții, ca și prezența în volum a două piese cu titlul paradigmatic Semnul tăcerii. Dacă, în genere, idealul este pagina albă, cerneala albă sau caligrafia de iarnă, iar eul poetic se află în căutarea acelor vorbe ce știu ,să se lepede cu adevărat" (ce frumos spus!), semn al tăcerii este însuși imboldul spre totalitate, spre zona de confuzie și interferență a tuturor regnurilor, spre atingerea
Caligrafie de iarnă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/11113_a_12438]
-
șir de notari, considerați ,socotitori de destine", cei care umblau prin sate pentru a face înregistrările populației și purtau la brâu o călimară cu cerneală și una cu nisip. De aici s-ar fi putut trage viitorului prozator ceremonia scrisului, caligrafia frazelor, scenografia epică și preocuparea pentru destinele personajelor. La originea excepționalului personaj din Cartea de la Metopolis Filip Teologul Umilitul stătea un unchi al tatălui, Ștefan Dinulescu, istoric literar, teolog și avocat - resurse biografice din care va fi alcătuit acel miraculos
Opera Milionarului în povestiri by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11004_a_12329]
-
a cunoscut o neîncetată evoluție, de la barzii nostalgici și revendicativi, care aduceau și un decor etnografic, precum Coșbuc, Goga, Cotruș, G. Rotică, Beniuc, la grandioasa viziune cosmică a lui Blaga, precum o cupolă a întregii noastre poezii naționale, trecînd prin caligrafia eseniană a unui Zaharia Stancu ori blagiană a unui Emil Giurgiuca și ajugînd la neoexpresionismul tumultuos al unor șaizeciști precum Ioan Alexandru, Ion Gheorghe, Gheorghe Pituț, George Alboiu, Mihai Elin. Ce presupune această ruralitate, ca un numitor comun al unei
Simbolismul rustic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11032_a_12357]
-
plăcerea nebună/ a celui care se juca și se bucura de ele" (Psalmul cuvintelor). Chiar dacă aspirația spre lumea geometrică nu dispare, ea acceptă un compromis, resorbindu-se în desenul fantast-orgolios al verbului, id est în incantația prețiozității. Direct spus, în caligrafie. Neputînd fi un geometru, bardul se mulțumește a se manifesta ca un caligraf: "prin straturi de rouă/ prin porii storși din rouă/ trec în calești vineții/ cocoșate caligrafii// sub ramuri de ovații/ se ridică turnuri -/ zgîrie-nori de incantații/ poduri de
între formal și informal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10806_a_12131]
-
desenul fantast-orgolios al verbului, id est în incantația prețiozității. Direct spus, în caligrafie. Neputînd fi un geometru, bardul se mulțumește a se manifesta ca un caligraf: "prin straturi de rouă/ prin porii storși din rouă/ trec în calești vineții/ cocoșate caligrafii// sub ramuri de ovații/ se ridică turnuri -/ zgîrie-nori de incantații/ poduri de spice sînt treierate/ de grai și agate// mașina dactilografiază/ sărbători nestemate/ amintirea e oază/ în deșertul cu toarte" (Scrisul). Oare caligrafia nu e o geometrie îmblînzită, domesticită? O
între formal și informal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10806_a_12131]
-
din rouă/ trec în calești vineții/ cocoșate caligrafii// sub ramuri de ovații/ se ridică turnuri -/ zgîrie-nori de incantații/ poduri de spice sînt treierate/ de grai și agate// mașina dactilografiază/ sărbători nestemate/ amintirea e oază/ în deșertul cu toarte" (Scrisul). Oare caligrafia nu e o geometrie îmblînzită, domesticită? O geometrie umanizată? Reducția geometrică nu e, prin urmare, susținută decît pînă la un punct. E o simplă ipoteză a "purificării" lirismului prin hermetism care nu poate rezista dezlănțuirii vitale, extinderii învolburate a corespondențelor
între formal și informal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10806_a_12131]
-
legende domoale, în versuri cuminți. Poeziile unei tradiții stricate. Biserica de altădată, volumul, după destule altele, al lui Ion Pillat, din 1926, arată, la Cartea Românească, pe vremea tinereții ei dintîi, ca o pictură de școlar ieșit din ora de caligrafie. Portocaliu cu vioiciunea nedusă, mărginind un contur de oglindă, cu linii groase și scris frumos. Descleiat, dar - legătoriile de mai demult... - prins și cu ață, îmi dă, totuși, frisonul imediatei lui risipiri, în același praf care-i mănîncă imaginile, tabloul
Lirica recuperarilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10165_a_11490]