215 matches
-
06. Iorga nu trebuia s? sus? în? aceast? asimilare �mpotriva ungurilor. Dimpotriv?! Dat fiind c? dezbaterea aceasta nu era adecvat? recunoa? terii acestui fapt, politicianul istoric austriac H. Friedjung sublinia c? �trebuie s? consider? m �n r�ndul celor mai bune calit?? i ale ungurilor faptul c? ? tiu s?? i atrag? pe fiii cei mai buni ai altor na? ionalit?? i ? i s?? i trateze dup? aceea cu toat? c?ldura ? i temperamentul lor că pe ni? te fra? i�207. Argumentele
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
u, Iorga li s? a al? turat de dragul politicii regelui, goga? cuzi? tilor, partidului lui Vaida ? i liberalilor doctorului Angelescu, cu scopul de a se opune Legiunii ? i lui Maniu. O dat? alegerea f? cut? , Iorga a �nceput s??? i utilizeze calit?? ile de lupt? tor prin intermediul �Neamului rom�nesc�. Aceasta avea s? se dovedeasc? a fi o grav? eroare. Goga l? a asigurat pe Argetoianu c? �n alegerile viitoare nici unui evreu nu i se va permite s? voteze�. El [Goga] nu se
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
uman? , s? te formezi că s? po? i reconstitui trecutul. Trebuie s? g�nde? ți ? i s? tr? ie? ți foarte intens (nu exist? nici un �nlocuitor pentru experien? ele personale). �ntruc�ț acest lucru nu este u? or, f? r? aceste calit?? i nu trebuie s? scrii istorie. Dup? Essai de synth�se de l�histoire de l�humanit�, scrierea sintezelor istorice a devenit principala preocupare a lui Iorga. �n ultimii ani ai vie? îi sale, el a fondat Institutul de Studii de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
gloan? e asupra trupului ne�nsufle? it al lui Iorga. G?urile de gloan? e care au sf�? iat h�rtia, deterior�nd textul, constituie �ntr? o m? sur? m?rturia postum? a s? r? ciei ? i incoruptibilit?? îi lui, calit?? i rar �nt�lnite �n atmosferă de corup? ie atotcuprinz? toare a �naltei societ?? i bucure? tene care �i �ntorcea acum spatele �Dasc? lului na? iunii�. Familia Iorga locuia acum �n mică lor vil? de la Sinaia. Dar, pe la sf�r? ițul ultimei s? pt
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
50 106 �Vremea nou? �, Craiova, 26 februarie 1923 107�Dna Liliana Pippidi-Iorga c? tre autor. Iorga se referea �ntotdeauna la ea ca fiind sl? biciunea sl? biciunilor mele 108�Volumele coresponden? ei lui Iorga constituie o dovad? stranie a formei ? i calit?? îi foarte diferite a lucr? rilor adunate de-a lungul unei vie? i �ntregi. 109 Relat? ri f? cute autorului de c? tre familia profesorului Iorga 110 ? eicaru, op. cît. , p. 76-77. Lucrarea a ap? rut �n limba francez? sub titlul Br
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
dup? cuno? țin? ele lui de istorie, �este sigur c? nu tehnologia va decide rezolvarea situa? iei, ci inteligen? a, coducerea ? i entuziasmul pentru cauză umanit?? îi. Numai cei care au adus suficiente sacrificii onoarei pot st? p�ni aceste calit?? i�. �Neamul rom�nesc�, 3 septembrie 1939 2 Iorga a fost de la �nceput dezgustat de �demagogia c? m??ilor� ? i a luat atitudine �mpotriva uniformelor ? i a c? m??ilor verzi ale familiei Codreanu�. �Neamul rom�nesc�, 17 februarie 1933. �n 1937
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
sugera aceast] variant]. Nici cea mai moderat] form] de comportament decent manifestat în realitate de oameni nu ar fi posibil] dac] s-ar baza exclusiv pe aceste tr]s]turi. 2. Al doilea motiv este reprezentat de o serie de calit]ți umane la fel de bine cunoscute. Oamenii care fac efortul de a se comportă decent în mod manifest sunt adesea mânați de motive cu totul diferite, care reies direct din considerația fâț] de pretențiile altora. Ei acționeaz] dintr-un simt al
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în mod manifest sunt adesea mânați de motive cu totul diferite, care reies direct din considerația fâț] de pretențiile altora. Ei acționeaz] dintr-un simt al drept]ții, din prietenie, loialitate, compasiune, gratitudine, generozitate, simpatie, afecțiune familial] și alte asemenea - calit]ți care sunt recunoscute și prețuite în majoritatea societ]ților umane. Teoreticieni individualiști precum Hobbes explic] uneori acest fapt susținând c] aceste așa-zise motive nu sunt reale, ci doar concepte lipsite de substanț]. Ins] este greu s] ne imagin
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în trei categorii: virtuți ale conștiinței: sinceritatea, onestitatea și corectitudinea; virtuți ale bun]voinței: bun]tatea, compasiunea, bucuria pentru binele altora și calmul; virtuți ale înfrân]rii: st]pânirea de sine, abstinenta, mulțumirea, r]bdarea, celibatul, castitatea, puritatea. Structurarea acestor calit]ți morale arăt] c] etică budist] pune în centrul atenției o serie de virtuți necesare form]rii caracterului uman. Unele dintre acestea sunt strâns legate de sentimentele obișnuite pe care oamenii le au fâț] de semenii lor; altele se refer
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
simplă ordine natural] se soldeaz] cu un eșec și c] exist] o anumit] valoare shi (ceea ce este corect) care servește drept premis] interpretativ]. S] ne gândim, de exemplu, la modul în care Mencius a încercat s] determine conduită pornind de la calit]țile naturale ale inimii și ale minții și presupunând c] cele dou] ar trebui s] subordoneze toate celelalte predispoziții naturale. Mencius a asociat înțelepciunea cu valoarea de adev]r shi, iar nechibzuința în cultivarea sensibilit]ții și a rațiunii (deci
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
esență înv]ț]turii lui Iisus. Cele dou] tipuri de iubire nu sunt univoce, întrucat adorarea și venerarea se aduc doar lui Dumnezeu, nu și aproapelui. Pe scurt, iubirea fâț] de aproapele implic] r]spunderea pentru cel]lalt, nu în virtutea calit]ților sale cu totul deosebite, ci datorit] umanit]ții sale create dup] chipul lui Dumnezeu (Gen. 1,22). Ea nu depinde de afecțiunea fireasc] a celui care iubește sau de atracția natural] a celui iubit. Nu implic] o atitudine reciproc
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cel juridic. În concluzie, diferiții filosofi musulmani, prin extinderea sau revizuirea ocazional] a noțiunilor clasice anterioare, au legat etică de cunoașterea teoretic], care urma s] fie dobândit] prin mijloace raționale. Pornind de la premisa c] ființele umane sunt raționale, virtuțile și calit]țile pe care le acceptau și le practicau erau considerate drept modalit]ți de atingere a scopului indivizilor și al comunit]ții. Acest scop era fericirea. v. Etică în tradiția Shi’a Printre adepții Shi’a, care difer] de grupul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
rând, atât lucrurile, cât și oamenii pot fi descriși că posesori al unui arete care li se potrivește („excelent]”?). Dar, în al doilea rând, și mult mai important, lista acestor aretai (formă de plural) ale unei ființe umane poate include calit]ți care nu sunt în nici un caz „virtuți” - adic], nu reprezint] calit]ți morale. De exemplu, lista lui Aristotel cuprinde „spiritul” și capacitatea de a filosofa cu succes, amândou] situându-se în afara sferei moralei. Pe de alt] parte, majoritatea calit
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
unui arete care li se potrivește („excelent]”?). Dar, în al doilea rând, și mult mai important, lista acestor aretai (formă de plural) ale unei ființe umane poate include calit]ți care nu sunt în nici un caz „virtuți” - adic], nu reprezint] calit]ți morale. De exemplu, lista lui Aristotel cuprinde „spiritul” și capacitatea de a filosofa cu succes, amândou] situându-se în afara sferei moralei. Pe de alt] parte, majoritatea calit]ților pe care le consider]m virtuți - deși nu toate - se afl
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
calit]ți care nu sunt în nici un caz „virtuți” - adic], nu reprezint] calit]ți morale. De exemplu, lista lui Aristotel cuprinde „spiritul” și capacitatea de a filosofa cu succes, amândou] situându-se în afara sferei moralei. Pe de alt] parte, majoritatea calit]ților pe care le consider]m virtuți - deși nu toate - se afl] acolo, iar semnificația pe care o atribuiau Socrate și Platon termenului arete se limiteaz] la acestea. (Lista lor de bâz] cuprinde: înțelepciune, dreptate, curaj, moderație, pietate, care se
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
neliniștii mintale. Emfaza asupra interesului propriu poate fi perceput] că o form] de egoism, iar dac] ne-am lua dup] Epicur, aceasta ar constitui definiția corect]. Dar interpretarea, atribuit] de c]tre alți filosofi „interesului personal”, care trateaz] și alte calit]ți, cum ar fi dreptatea, ca fiind bune pentru posesorii lor, este foarte departe de percepția de mai sus (în ciuda pretenției paradoxale a lui Aristotel potrivit c]reia o persoan] care acționeaz] pentru alții, asemenea omului care moare pentru prieteni
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
care moare pentru prieteni sau tar], este philautos, un iubitor de sine, în m]sura în care „el pretinde o parte mai mare din ceea ce este bine pentru el”). Era evident c] singurul mijloc valabil pentru ap]rărea unor asemenea calit]ți într-o societate care - în ciuda afirmațiilor m]rețe f]cute de c]tre personalit]ți publice, precum cele ale lui Pericle, din discursul funerar care îi este atribuit de c]tre Tucidide - continuă s] atribuie o valoare primar] statutului
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
c]tre acesta. Dac] cineva consider] c] se poate determina public felul acțiunii realizate de c]tre membrii unui grup, dar c] nu se poate determina ce fel de intenții are fiecare, atunci, în cazul în care intenția este centrul calit]ții morale, acel cineva nu este în m]sur] s] spun] dac] acei oameni au acționat virtuos, chiar dac] știe cumva c] o persoan] a f]cut-o. Pentru Abélard, aceast] problem] este dep]sit] prin afirmația c] Dumnezeu poate vedea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
redescoperirii autorilor din Antichitatea clasic] și accesibilit]ții crescute a operelor acestora prin intermediul traducerilor. Acest fapt a încurajat eclectismul oarecum necritic, existând un interes mai sc]zut pentru a determina consistentă intern] a compilațiilor de idei decât pentru a admira calit]țile estetice atât ale p]rților, cât și ale întregurilor. La începutul acestei dezvolt]ri, Nicolaus Cusanus (1401-1464) s-a bazat pe metafizica pitagoreic] și platonician] și pe misticismul creștin pentru a construi o prezentare a realit]ții, potrivit c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sau prietenia. Exist], de asemenea, si un grup aparte, cel al „utilitariștilor idealiști”, profund influențați de operă Principia Ethica a lui G.E. Moore, care constituie elementul central al sistemului lor filosofic utilitarist ostentativ. Aceast] abordare întrunește cu atat mai puțin calit]țile unei doctrine morale credibile cu cât se detașeaz] mai mult de utilitarismul hedonist clasic și îmbr]țișeaz] idealul estetic, f]r] a ține cont dac] acest lucru este benefic sau nu ființei umane. Un r]spuns mai conving]tor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ții și a intereselor sau cu rezolvarea conflictelor între drepturi, ci cu propria ei personalitate. Argumentul adus de utilitariști în ap]rărea teoriei lor este acela potrivit c]ruia o persoan] ar trebui s] își formeze un bun caracter, întrucat calit]țile morale sporesc utilitatea general]. Un asemenea argument omite esențialul. S] presupunem c] majoritatea oamenilor ar avea un caracter admirabil. S] ne întreb]m apoi care ar fi motivele pentru care perspectiva unui individ asupra vieții ar trebui s] fie
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
afirmarea libert]ții personale. Așadar nu ar trebui s] ne surprind] conflictul dintre intuiții în filosofia etic] și prin urmare nici confuzia oamenilor. În locul acestui amalgam, MacIntyre readuce în actualitate o abordare neo-aristotelic] a onestit]ții umane, bazat] pe ansamblul calit]ților, care ofer] o anumit] concepție referitoare la sensul vieții. Obișnuită întrebare privind sensul vieții devine mult mai ampl], comportând mai multe aspecte: dac] individul simte sau nu c] ocup] un loc în viat] al]turi de alte persoane fâț
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
lumii, adepții sofismului au inițiat teoria potrivit c]reia noțiunea de curaj difer] de la un popor la altul precum și de la o epoc] la alta. Socrate, Platon și Aristotel se opun formul]rii de mai sus, invocând caracterul atemporal al acestei calit]ți remarcabile care este curajul. În dialogul platonian intitulat „Laches”, Socrate i-a criticat pe generalii atenieni pentru faptul c] asociau în mod greșit curajul unui comportament stereotipic (de exemplu, a salva niște copii dintr-o cas] incendiat]) și pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de dup] pensionare etc. În mod obișnuit, ne propunem scopuri și proiecte majore, incerc]m (dac] putem) s] ne construim cariere, multe dintre acestea absorbind cantit]ți imense de timp și energie. Este, de asemenea, o tr]s]tur] a calit]ții vieții, cel puțin pentru majoritatea oamenilor, posesia unui „spațiu moral” în sensul în care, în limitele a ceea ce este permis sau nu din punct de vedere moral, exist] o arie semnificativ] de decizie în care putem hoț]r] ce
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
donațiile, petrec timp militând pentru schimbarea social] sau scriind scrisori c]tre reprezentanții lor politici, dac] au mai mult] grij] la ce cump]r] și consum], exemplele putând continuă. Majoritatea va recunoaște c] astfel de aspecte contribuie, dimpotriv], la creșterea calit]ții vieții. Nici unul dintre cei afectați de aspectele abordate de acest eseu nu poate s] r]spund] la întrebarea „ce înseamn] pentru tine o viat] confortabil]?” în acest fel: „S] dețin și s] consum cât mai multe bunuri posibil”. L
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]