342 matches
-
îngropată și plînsă „cu lacrămi de sînge” reprezintă un tînăr „nenuntit”. Logica invenției, în asemenea cazuri, este să fie sacrificat cel mai bun (moștenire mitică), tînăr și frumos. Sigur este că pe păpușile de lut care îl închipuiau pe tînărul Caloian erau înscrise trăsături fine, ca idealizare a victimei. Și Burada, familiarizat cu cercetările arheologice, reproduce în studiul său un asemenea chip, amintind îndeaproape statuetele de lut virile ale cucutenienilor, care însoțeau zeițe ale fertilității. Asocierea tinereții, frumuseții și nenuntirii într-
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
ia cu sine arme grele, trezind mînia zeilor infernali care iubesc tăcerea și sobrietatea. Se deduce că portul hainelor, al podoabelor și al armelor cunoaște o secretă reglementare ritualică. Nu are șanse de izbîndă cel care nu respectă consemnele. În Caloian și în Miorița, „maica bătrînă” apare în două ipostaze necorelate, dacă nu contradictorii. În legătură cu prima, varianta Vrabie a Caloianulului, costumația a părut unui folclorist neadecvată, sub impulsul vieții istoriate. Faptul ține de ordinea evidenței. Linia îndătinată se menține prin apariția
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
interogînd cu disperare „Prin pădurea rară”. Tragicul vegetațional se mută în antropologie deschizînd cale în direcție ontologică. În riturile vegetației și ale rodniciei, elementele de ornament, înainte de a deveni simboluri și funcții, cunosc serioase migrații. Așa se explică, probabil, asocierea Caloianului cu Paparuda, a cîntecului de seceriș cu cîntecul de nuntă. Sau interdicții: Afrodita nu face parteneriat aventurier cu Eros, cum ne-am fi așteptat, ci cu Ares, zeu al războiului, înrudit de la distanță cu Thanatos. Aspectul mioritic al „maicii bătrîne
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
de seceriș cu cîntecul de nuntă. Sau interdicții: Afrodita nu face parteneriat aventurier cu Eros, cum ne-am fi așteptat, ci cu Ares, zeu al războiului, înrudit de la distanță cu Thanatos. Aspectul mioritic al „maicii bătrîne” din amintita variantă a Caloianului se resimte mult mai stabil în forma baladescă: Iar dacă-i zări, Dacă-i întîlni Cea maică bătrînă Cu iia de lînă, Cu brîul de sîrmă, Din ochi lăcrămînd, Din caier torcînd, Pe toți întrebînd... Este o schiță de vestimentație
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
particularizat în spirit strict antropologic („Și mi te plînge/Cu lacrămi de sînge”), pentru a pune în evidență realitatea tragică a morții omului, desolidarizat, de data aceasta, de plantă. Cel mai strîns și caracteristic element de legătură dintre Miorița și Caloian îl constituie episodul plecării maicii în căutarea fiului. Se recunosc aici semne de adîncă arhaitate. Pe scurt, bătrîna este un personaj chtonian din familia vechilor preotese și spirite sapiențiale ale gliei. Stă de vorbă cu ceața, cu luna, cu soarele
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
de la Sfînta Vineri ori de la Sfînta Duminică, stăpîne peste tărîmuri îndepărtate; se metamorfozează în păsări, știe vrăji și farmece ultrasofisticate; obține „apa vie” pentru salvarea fiului de la moarte, amintind de credințele vechilor sumerieni. Dacă ne-am rezuma doar la Miorița, Caloianul, balada de curte feudală, unele basme, prin urmare numai la fondul autohton, am avea motive să credem că performanțele „maicii bătrîne” țin de inventarul ficțiunilor poetice, invenții autohtone ori împrumuturi întîmplătoare. Comparatismul deschide largi perspective. Înțelegem, în temeiul lui, că
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
inventarul ficțiunilor poetice, invenții autohtone ori împrumuturi întîmplătoare. Comparatismul deschide largi perspective. Înțelegem, în temeiul lui, că „la început” a fost realitatea mitică, transformată, cu timpul, în cultură și în poezie. Fapt este că, atît în Miorița, cît și în Caloianul, căutarea ritualică este însoțită de bocet. Am putea spune că mai toate divinitățile chtoniene și vegetaționale s-au identificat cu el. În Caloian îl rostește maica îndoliată, dar și fetele strînse în cortegiu funerar să îngroape păpușa de lut: „În
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
transformată, cu timpul, în cultură și în poezie. Fapt este că, atît în Miorița, cît și în Caloianul, căutarea ritualică este însoțită de bocet. Am putea spune că mai toate divinitățile chtoniene și vegetaționale s-au identificat cu el. În Caloian îl rostește maica îndoliată, dar și fetele strînse în cortegiu funerar să îngroape păpușa de lut: „În tot timpul cît se duce Caloianul la groapă, fetele îl plîng și-l bocesc cu amar, apoi, ajungînd la locul hotărît spre a
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
bocet. Am putea spune că mai toate divinitățile chtoniene și vegetaționale s-au identificat cu el. În Caloian îl rostește maica îndoliată, dar și fetele strînse în cortegiu funerar să îngroape păpușa de lut: „În tot timpul cît se duce Caloianul la groapă, fetele îl plîng și-l bocesc cu amar, apoi, ajungînd la locul hotărît spre a fi îngropat, îi fac o bortă în pămînt, îl pun acolo, dînd țărînă peste el și, văicărindu-se, spun versurile următoare: „Iene, Iene
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
la groapă, fetele îl plîng și-l bocesc cu amar, apoi, ajungînd la locul hotărît spre a fi îngropat, îi fac o bortă în pămînt, îl pun acolo, dînd țărînă peste el și, văicărindu-se, spun versurile următoare: „Iene, Iene,/Caloiene...”. Informația lui Teodor T. Burada trebuie primită cu mare încredere. Autorul mărturisește, printre altele, că a urmărit ritualul Caloianului în mai multe localități din Moldova și din Dobrogea. Ne putem aștepta să fi văzut personal alaiul plîngînd și „văicărindu-se
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
îi fac o bortă în pămînt, îl pun acolo, dînd țărînă peste el și, văicărindu-se, spun versurile următoare: „Iene, Iene,/Caloiene...”. Informația lui Teodor T. Burada trebuie primită cu mare încredere. Autorul mărturisește, printre altele, că a urmărit ritualul Caloianului în mai multe localități din Moldova și din Dobrogea. Ne putem aștepta să fi văzut personal alaiul plîngînd și „văicărindu-se”, la fața locului. Așadar, bocetul se înscrie în două registre: în peregrinările disperate ale bătrînei; sub aspect gestual și
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
bocetul se înscrie în două registre: în peregrinările disperate ale bătrînei; sub aspect gestual și „pe viu”, în cursul desfășurării înmormîntării simulate. În Miorița, ritualul căutărilor și al bocetului este, cum am văzut, asemănător pînă la identitate cu acela din Caloian, ca scenariu și ca intensitate dramatică. Bocetul se și repetă, în cuprinsul întregului text, însă numai în planul evocării, al discursului verbalizat, nu și al discursului gestic. Tonul îl dă mai întîi bătrîna disperată de dispariția fiului. În imaginația păstorului
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
bărbații. Plînge Iștar, nu și Tammuz; Isis, nu și Osiris; se jelește Medeea, dar nu-l auzim pe Iason. O excepție, ca să confirme regula, o constituie Dumuzi. Frica și „necunoașterea” îl coboară. Paralelismul poate continua pe teren românesc: bocește mama Caloianului, dar acesta tace; o auzim pe „maica bătrînă” din poema păstorească și din balade de curte feudală, în rest, tăcere. „În decursul desfășurării tuturor misteriilor, ni se spune într-o lucrare de specialitate, Osiris, spre deosebire de Horus, nu scoate nici un sunet
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
din rai”, după cum meșteșugurile, artele și ocupațiile, scrierea și hrana au fost experimentate „prima dată” de anumite divinități civilizatoare, și plînsul ritualic s-a impus prin divinități competente. Preotesele aflate în slujba lor, practicantele, bocitoarele profesioniste imită plînsul modelator. În Caloian, plînsul „maicii bătrîne” este mimat de cortegiul funerar al fetelor, iar în Miorița, oricît s-ar părea de ciudat, de însăși turma de oi, în frunte cu mioara, nu întîmplător „năzdrăvană”. Nu vreau să văd aici neapărat „asemănări” care să
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
la factori creatori de atmosferă, care dau viață textului. Aventura mitică a coborîrii în Infern, pribegia schematizată în spirit ritualistic, bocetele mimetice conduc, cel puțin, la creare de atmosferă; iar de aici, la asemănare între Cybele și „maica bătrînă”, între Caloian și Osiris, între Dumuzi, zeul-păstor și ciobanul carpatic. Firește, pînă la o fundamentare matematică strictă, calea e lungă. E. Bocetul orfeic De obicei, zeii misterici nu au poveste. Sunt adorați pentru darurile pe care le fac să se reverse asupra
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
obligă pe bulgari să evacueze Thracia și Macedonia, nu pot împiedica nașterea unei Bulgarii independente. După o perioadă confuză, care vine după moartea lui Assan I, în 1196, și cea a lui Petru în anul următor, coroana îi revine țarului Caloian, fratele lor, în care Bizanțul va găsi un adversar de temut, în 1204, el reușește să obțină de la Papalitate recunoașterea titlului său imperial. Pînă la moartea sa, în 1207, el întărește dominația asupra nord-estului Peninsulei Balcanice, combătînd Imperiul Latin și
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
nimic să fie! Bunul Dumnezeu să ne apere și să ne călăuzească pașii spre binele din noi și de lângă noi.” Între momentele de bine și de relaxare, de bucurie și împlinire, emoție și finalizarea acesteia, trebuie anunțat cu siguranță momentul „Caloianului<footnote numele chipului de lut (îmbrăcat țărănește și împodobit cu flori) pe care fetițe de la 5-6 ani îl pun într-o cutie și-l îngroapă pe câmp, intonând un fel de bocet: Iane, Iane, Caloiane! Această datină se practică în
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
zona Dunării de Jos, a treia Marți după Paști. footnote>”, fără de care copilăria noastră ar fi fost mult prea săracă, i-ar fi lipsit poate „sarea și piperul” atât de necesare într-o bucătărie tradițională. Doamne, cu câtă nerăbdare așteptam Caloianul, cât de mult ne implicam și-n egală măsură familiile noastre, în buna sa organizare. Întotdeauna ceremonialul de Caloian se producea în a treia zi de marți de după Paști, când noi copiii de pe stradă și din împrejurimi ne adunam în
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
săracă, i-ar fi lipsit poate „sarea și piperul” atât de necesare într-o bucătărie tradițională. Doamne, cu câtă nerăbdare așteptam Caloianul, cât de mult ne implicam și-n egală măsură familiile noastre, în buna sa organizare. Întotdeauna ceremonialul de Caloian se producea în a treia zi de marți de după Paști, când noi copiii de pe stradă și din împrejurimi ne adunam în curtea celui ce organiza acest obicei. Aici, de obicei în imediata vecinătate a canalului din curte, modelam cu mânuțele
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
Paști, când noi copiii de pe stradă și din împrejurimi ne adunam în curtea celui ce organiza acest obicei. Aici, de obicei în imediata vecinătate a canalului din curte, modelam cu mânuțele noastre dibace, din lut și apă, o păpușă denumită „Caloian” pe care o împodobeam cu flori proaspete și coji de ouă strânse de fiecare dintre noi. Formam apoi cortegiul funerar la care participam toți copii, mămicile noastre așezându-ne doi câte doi consecutiv, iar perechea fiind constituită din frații cei
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
o cutie de lemn ori carton și plimbată de noi pe câteva străzi din cartier. Toate aspectele consumate aveau o anumită conotație în sensul că prezența acelei cutii reflecta sicriul în care era depus trupul de copil, pentru că în fapt „Caloianul” fusese un copilaș. „Preotul” ce însoțea cortegiul funerar agita un gen de recipient ce semnifica în mod evident cădelnița. Nu parcurgeam mai mult de două, trei străzi, pornind de la noi, de pe Tudor Vladimirescu, ieșeam pe Viforului și ne întorceam pe
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
întorceam pe Călugăreni și Vasile Sârbu. Uneori ne însoțeau și câteva mămici, mai ales în perioada când eram foarte mici și trebuia să fim atent supravegheați. Pe toată durata deplasării, noi cei din cortegiul funerar trebuia să cântăm: „Ene, Ene, Caloiene, Du-te-n cer și cere, Să deschidă porțile, Să sloboadă ploile, Să curgă ca grânele, Zilele și nopțile, Ca să crească grânele.” Și-mi aduc aminte cât de frumos și responsabil o făceam, din moment ce vecinii ieșeau la stradă și ne
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
obicei străvechi de fertilitate a ogoarelor. Când ajungeam acasă, cortegiul funerar se oprea din cântat și urma să îngropăm păpușa de lut într-un perimetru cu pământ afânat și multă verdeață. După toată această procesiune avea loc pomana mică a Caloianului, doar cu plăcinte, gogoși și ouă vopsite. Joi, tot pe la orele după-amiezii, ne reîntâlneam pentru a finaliza procesiunea. Scoteam păpușa de lut din pământ ceea ce simboliza sincron dezgropăciunea și învierea, ulterior aruncând corpul Caloianului fie într-o fântână, fie lăsat
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
procesiune avea loc pomana mică a Caloianului, doar cu plăcinte, gogoși și ouă vopsite. Joi, tot pe la orele după-amiezii, ne reîntâlneam pentru a finaliza procesiunea. Scoteam păpușa de lut din pământ ceea ce simboliza sincron dezgropăciunea și învierea, ulterior aruncând corpul Caloianului fie într-o fântână, fie lăsat să plutească pe luciul de apă al unui șanț. De regulă, mergeam pe cea de-a doua variantă deoarece nu erau fântâni la noi în cartier. La momentul așezării păpușii din lut pe suprafața
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
incantat de ruga pentru ploaie, pentru sănătate și belșug. Același lucru făceam și noi, alergam desculți în iarbă, ne stropeam cu apă de la canal, iar fetițele aveau în păr flori de iasomie și salcâm uneori. Urma apoi pomana mare a Caloianului la care participau toți copiii, rareori și părinții acestora. Sarcina organizării revenea mămicilor noastre, iar tăticii supravegheau în tăcere. Mama a organizat ceremonialul Caloianului de două ori, mesele fiind pe cinste și cu o audiență foarte mare din partea noastră a
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]