1,530 matches
-
copilărisem în același oraș și îi dădusem cu dedicație cartea mea și el semnase cartea lui despre soarta armenilor. Ei bine, am hotărât să scriu și eu despre soarta celor de clasă exploatatoare, burghezo-moșierească, chiaburi, cei cu origine nesănătoasă, genocidul, calvarul lor pe un singur motiv, erau DUȘMANI DE CLASĂ, AI POPORULUI, AI CLASEI MUNCITOREȘTI, DICTATOARE cu detașamentul cel mai înaintat ACTIVIȘTII DE PCR care la vârf îl aveau pe GHEORGHE GHEORGHIU DEJ ȘI NICOLAE CEAUȘESCU. Acum la vârf am avut
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
încercă să soluționeze enigma disparițiilor.„ Mort” nu prezenta niciun interes.Poliția îl bănuia de crimă.Birocrația era în cumpănă.Cine o înecase pe femeia de la Grindu? De ce dusese în eroare organele de poliție? Cum putea fi tras la răspundere? Incepea calvarul... „Cel ce cunoaște chemarea sa,dacă Zelos o urmează,eu bravo zic lui. Dar cela ce știe și ce să nu facă A prins jumătate din taina succesului”. (Ella Wheeler Wilcox) Mozart jr. Dacă Mozart ar trăi și ar avea
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
înțelept Să-mi pro-rocească moartea drept O uriașă stea. VI Zile trec,- ușoare-n pene, În celula ta strivit, Fiule, cum te-au privit Albe nopți leningrădene? Iar acum cum te privesc: Cu ochi rece ca șoimarul, Și îți pregătesc Calvarul, Și de moarte îți vorbesc? 1935, Primăvara VII VERDICTUL Și-a căzut, de piatră greu, cuvântul Peste pieptul meu ce mai pulsa. Nu-i nimic. Știam deznodământul. Am s-o scot la un liman cumva. Câte griji am astăzi să
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]
-
copiii ieșiți cu sania pe derdeluș n-au fost, pînă la urmă, cu totul absente... Dramatismul extrem al stilului se manifestă vizibil în lexic și în construcția figurilor. Termenii preferați, mai ales în titlurile jurnalistice, sînt teroare, prăpăd, coșmar, infern, calvar (de altfel, în articolul citat, Gr. Cartianu le enumeră pe cele mai multe: "ŤRomânia, sub teroarea zăpeziiť... ŤSe anunță un ger năprasnicť... ŤBucureștenii trăiesc un calvar"... "Sunt clipe de coșmarť..."). Termenul emblematic este teroare (Gr. Cartianu: "Iarna e teroarea zăpezii. Vara e
"Coșmarul zăpezii" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8915_a_10240]
-
și în construcția figurilor. Termenii preferați, mai ales în titlurile jurnalistice, sînt teroare, prăpăd, coșmar, infern, calvar (de altfel, în articolul citat, Gr. Cartianu le enumeră pe cele mai multe: "ŤRomânia, sub teroarea zăpeziiť... ŤSe anunță un ger năprasnicť... ŤBucureștenii trăiesc un calvar"... "Sunt clipe de coșmarť..."). Termenul emblematic este teroare (Gr. Cartianu: "Iarna e teroarea zăpezii. Vara e teroarea caniculei. Tot așa, primăvara vom descoperi teroarea ghioceilor", ibid.). Destul de puternice sînt și prăpăd ("Vijelia a făcut prăpăd", EZ 4.01.2008), calvar
"Coșmarul zăpezii" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8915_a_10240]
-
calvar"... "Sunt clipe de coșmarť..."). Termenul emblematic este teroare (Gr. Cartianu: "Iarna e teroarea zăpezii. Vara e teroarea caniculei. Tot așa, primăvara vom descoperi teroarea ghioceilor", ibid.). Destul de puternice sînt și prăpăd ("Vijelia a făcut prăpăd", EZ 4.01.2008), calvar ("Calvarul unei nopți de iarnă", Pro TV, 12.11.2007) și mai ales coșmar, devenit un clișeu lexical: "Coșmarul zăpezii care a pus stăpânire pe România în ultimele zile pare să nu se mai termine" (Cancan, 7.01.2008); "Coșmarul
"Coșmarul zăpezii" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8915_a_10240]
-
Sunt clipe de coșmarť..."). Termenul emblematic este teroare (Gr. Cartianu: "Iarna e teroarea zăpezii. Vara e teroarea caniculei. Tot așa, primăvara vom descoperi teroarea ghioceilor", ibid.). Destul de puternice sînt și prăpăd ("Vijelia a făcut prăpăd", EZ 4.01.2008), calvar ("Calvarul unei nopți de iarnă", Pro TV, 12.11.2007) și mai ales coșmar, devenit un clișeu lexical: "Coșmarul zăpezii care a pus stăpânire pe România în ultimele zile pare să nu se mai termine" (Cancan, 7.01.2008); "Coșmarul zăpezii
"Coșmarul zăpezii" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8915_a_10240]
-
mai par Ne agățăm de ceea ce ne trebuie măcar Flămânzi după ce este scump și rar Cade până și puternicul stejar Roua din lacrimi mai străbate un hotar Frisoanele m-au zăpăcit sălbatic în zadar Copii abandonați trăiesc un îndelung, împăcat calvar Nimeni nu oferă necondiționat un dar Trăim într-o ceață; nimic nu mai pare clar Ne batem joc de sufletele din cleștar Un gând mizer ce se perindă mult prea de hoinar Unii cred că bogăția stă în faptul că
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
mai pot cu adevărat spera. Cu ce plec dacă uit încet și de gingășia mea? Iluziile-mi sunt hrana cea de zi cu zi... Caut să gasesc ceea ce nu mai poate fi. Inima mi-e doborâtă de la atât haos și calvar. Aceleași zile gri ce mi se repetă iar...și iar... Vreau să tresalt și să strig de fericire, Dar simt și suferința, inexplicabila durere. Este cumplit să-mi chinui interiorul cel pribegit Cu amarele păcate în fiece zi, la nesfârșit
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
scriitorului Liviu Rebreanu de Tiberiu Rebreanu, manuscris niciodată editat în forma lui originară. O altă versiune a aceleiași biografii, probabil mult revizuită pe vremea când Tiberiu Rebreanu colabora la "Flacăra" lui Adrian Păunescu, a apărut abia în 1995, sub titlul Calvarul gloriei, la Editura Corgal Press din Bacău. Nu-i vorbă că și Fanny a contribuit cu fanteziile ei la răspândirea ceții peste anumite detalii neconvenabile, presărând, în confesiunile din volumul Cu soțul meu (1963), multe inadvertențe. Puia Florica Rebreanu a
Capcanele rebrenologiei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9005_a_10330]
-
problemele comunităților locale. Împreună cu Domnia Sa am pus la cale realizarea unei reuniuni Eurocités la Sarajevo, în semn de solidarizare cu acest oraș. În vremea aceea Sarajevo era bombardat sălbatic de doi ani și noi consideram că populația era supusă unui calvar interminabil. Aș fi nedrept dacă nu aș remarca aici poziția Ministerului Afacerilor Externe al României cu privire la activitatea mea pe plan internațional. Diplomații de carieră din acest minister mi-au dat tot concursul necesar pentru a reuși în misiunile încredințate de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
Moldova au fost excelente. Deplasările în Moldova se puteau face într-o singură zi și, prin urmare, nu era necesar să deleg competențele mele la un adjunct. Cei patru ani de la Consiliul județean au fost pentru mine patru ani de calvar. De la licitații, autorizații, centrale eoliene, supravegherea lucrărilor de construcție, școli speciale, spitale, Protecția copilului, instituții de cultură, primării, aeroport (peste 14000 de salariați), curgeau mii de probleme spre biroul meu. Pot spune că aș fi fost fericit dacă dificultățile ar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
Pericol E bine să te ții cât mai departe de oamenii vicioși. Pericolul de contaminare este iminent. Neputință Dacă viciul s-a înrădăcinat adânc voința devine neputincioasă. Coexistență Bunătatea și răutatea coexistă în fiecare om. Depinde care dintre ele predomină. Calvar Când prin căsătorie își unesc destinele două persoane cu caractere deficitare sau imature viața de cuplu devine un calvar. Risc Alegerea fără chibzuință a partenerului de viață sporește riscul de a greși. Dăinuire Nu toate cuplurile ce se întemeiază sub
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
viciul s-a înrădăcinat adânc voința devine neputincioasă. Coexistență Bunătatea și răutatea coexistă în fiecare om. Depinde care dintre ele predomină. Calvar Când prin căsătorie își unesc destinele două persoane cu caractere deficitare sau imature viața de cuplu devine un calvar. Risc Alegerea fără chibzuință a partenerului de viață sporește riscul de a greși. Dăinuire Nu toate cuplurile ce se întemeiază sub auspiciile frumosului și belșugului dăinuiesc. Realitatea Realitatea vieții de familie este cu totul altceva decât cea a logodnei, care
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
ne trezi din indolență. Iar dacă mai și intrăm în detalierea cazurilor de atrocități și execuții sumare, imaginea pe care o căpătăm e cea a unei bolgii naționale. În numărul 3-4/2008 nici nu știi ce să alegi mai întîi: calvarul învățătorului Mica V. Ion, membru în grupul de sprijin al partizanilor conduși de frații Toma și Petre Arnăuțoiu, care a fost executat în noaptea de 19-20 iulie 1959 la închisoarea Jilava, tragedia arhiepiscopului Victor Leu, deportat în Siberia, întors în
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7724_a_9049]
-
de confesiunea unui supraviețuitor al Regatului Morții. Haya Glikman a fost deportată în Transnistria în octombrie 1941, la vârsta de 21 de ani. Și a fost eliberată în martie 1944 de soldații ruși. În cei doi ani și jumătate de calvar a văzut toate chipurile barbariei și degradării umane. La șaizeci de ani de la scurgerea evenimentelor, amintirea atrocităților trăite este încă proaspătă. Groaza de atunci nu s-a șters și nu se va șterge vreodată din mintea ei: Am suferit un
Memorie și cultură by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9626_a_10951]
-
sus, atât de năzdrăvană încât se va iluziona că se poate lipsi de EL ... Nu uit că m-ați întrebat ce loc are acest roman în scrisul meu. Deși are o factură aparte, Grădinile ascunse stă în continuitatea romanului Muntele calvarului (ducând mai departe teza precarității legii) și a romanului Păsările cerului (și acolo este vizibilă parabola concentraționară). Dar, mai ales, Grădinile ascunse are un loc aparte prin aceea că îl simt ca pe ultimul meu roman. Si având în vedere
Vasile Andru "Vedetele sunt mașini de făcut bani" by Angela Baciu-Moise () [Corola-journal/Journalistic/9730_a_11055]
-
spațiile albe, potențează impresia de spleen, chiar dacă la poetul arădean cauzele acestui vague a l'âme sunt explicit enunțate: "am 52 de ani/ nu mai știu ce știu/ nici cine sunt/ încotro s-o apuc/ îmi însoțesc fiul/ pe drumul calvarului/ în hôpital avicenne/ de la periferia unde înflorește liliacul/ și cântă mierle negre./ înghit șarpele endoscopic/ și descopăr un continent nou:/ harta zdrențuită a sângelui meu." (p. 27) Pentru un om cu sufletul împovărat de griji, Parisul este un oraș dezbrăcat
Parisul sufletelor împovărate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9742_a_11067]
-
chiar de la primele rânduri ale cărții: "Are 35 de ani. E casnică. De ceva vreme, se gândește cum să își ucidă soțul". După această constatare, șocantă mai mult prin exprimarea ei directă decât prin eventuala sa excepționalitate (presupun că în calvarul unei căsnicii astfel de gânduri, firește, niciodată duse până la capăt, constituie mai degrabă regula), cartea se citește realmente cu sufletul la gură. Daniela Rațiu sondează abisurile sufletului femeiesc într-o manieră care presupune o solidă expertiză în psihologie sau, poate
Decalogul nefericirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9699_a_11024]
-
Lionel n are cum să se apere, având mâinile ocupate. Se strâmbă și Robespierre înțelege că-i place și-i mai trage o limbă. Cărăușul repornește, nu înainte de-a întreba: — Mai e mult? — Încă un etaj, domnule conte, și calvarul dumneavoastră o să ia sfârșit. Pe palierul etajului patru, Lionel se mai oprește o dată, epuizat. Liliane îl izbăvește: Am ajuns. Domnule marchiz, ați fost eroic. Ajutați-mă să descalec. Dacă tot am ajuns până aici, vă duc până-n poartă. Cum doriți
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
un night clubă. Karina Își amintește că a Început cu stângul primul an de școală: „... eu nu am fost la grădiniță și când am intrat la școală clasele a I-a și a II-a fost grele pentru mine, un calvar, nu știam să scriu, să fac liniuțe, nu știam lucrurile esențiale...” dar a fost Însă ajutată mult de mama sa: „... fiind educatoare, totuși a mai lucrat cu mine acasă, dar eu nu prea aveam chef să stau să scriu... acasă
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
Îi făceau să uite de problemele lor, să nu se mai certe Între ei. Eu nu am fost la grădiniță și când am intrat la școală clasele a I-a și a II-a au fost grele pentru mine, un calvar, nu știam să scriu, să fac liniuțe, nu știam lucrurile esențiale. Dar mama fiind educatoare, totuși a mai lucrat cu mine acasă, dar eu nu prea aveam chef să stau să scriu... acasă, mai ales. și când m-am dus
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
-și consumă tot salariul pe fluiere. În geantă, tot fluiere, fiecare cu altă denumire destul de ciudată, fluiere cu care e o pacoste să călătorești în fiecare zi spre serviciu, să te lovești de picioarele oamenilor. Apoi, seara, spre repetiție, alt calvar. Și toți care-i aduc mereu reproșuri că stă prea puțin pe acasă, că... - Am bani, nu e cazu’... - De unde ai bani? intervine în discuție și maică-sa, care a prins emisia sonoră a lui Călin tocmai când se întorcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
suflete, adunată în infernul rusesc... Un oftat de ușurare a pornit din piepturile celor din jurul mesei. Costăchel a privit pe rând la fiecare. Păreau fericiți că aventura evadării se terminase cu bine. Ei nu bănuiau că, odată cu trecerea Prutului, peste calvarul drumului a căzut ca o lespede chinul sufletesc... „Adică cum? În țara mea să rabd de foame și de sete, ascuns într-un marfar sau mărșăluind cu tălpile însângerate?”... Eu cred că ați avut un curaj nebun. Cum să pornești
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ordonat cerberul. Unu... doi... trei... se auzeau glasurile deținuților, pierdute în vălmășagul vântului nemilos... De o săptămână atmosfera devenise violentă. Vântul pătrundea până la os. Deținuții nu aveau unde să se adăpostească. Târnăcopul și lopata au devenit obiecte de tortură. Roaba... calvar. Din adăposturile lor, gardienii urlau ca scoși din minți: „Mișcați-vă, trântorilor! Dacă nu faceți norma, nu mâncați! Ce credeți voi? Aici îi pension? Aici îi lagăr de reeducare prin muncă! Aici se construiește canalul Dunăre Marea Neagră, băi! Cea mai
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]