439 matches
-
comunismului?. În panseurile sale imbecile (ca și autorul), Patapievici scria cândva despre români: „Canalie de facto, românul este un colaboraționist bovarizat de ipocrizia aspirației la disidență”. Și iată acum se vede clar, că Tismăneanu, și Patapievici sunt de drept acele „canalii de facto”. Și ei, ca și părinții lor, după ce au pus în mod serios, osul și mintea la consolidarea comunismului, și la înrobirea maselor de români, acum doresc să pară victime ale acestuia. Lui Patapievici, se pare că-i priește
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
în loja regală - în sfârșit victorios! - izbucnește o manifestație ostilă. Se aud strigăte: "Moarte uzurpatorului! Jos tiranul care apără pe uzurpator!". Tiranul era Regentul Don Pedro iar uzurpatorul era fratele Don Miguel. Palid, Don Pedro se ridică și strigă: "Afară, canalii!". Tumultul se întețește Probabil Don Pedro (n.r.) necontenit și publicul începe să atace loja regală. Sunt chemate trupele în ajutor. Furia cu care își manifestase Don Pedro indignarea l-a costat scump pentru că o gravă hemoptizie i-a înroșit batista
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
privitorilor și ucigând un tânăr nevinovat. Asupra celor doi regicizi s-a publicat o literatură enormă, fără ca totuși să i se dezlege misterul. José Alpoim, care - își amintește Unamuno - strigase la Salamanca, aflând de moartea lui Don Carlos, "a murit canalia!" - mărturisea prin 1914 lui Raul Brandîo: "Sunt doar două persoane în Portugalia care știu totul, eu și încă cineva... Nu vreau să spun nimic pentru că nimeni nu știe, în epoca în care trăim, ce se poate întîmpla... Doar eu și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
refuză intenția. Tună isteric. „Incredibil...! Un mucalit, Îmi dă mie lecții...! Puțină răbdare. În curând vei face cunoștință cu puterea pe care o dețin, făcând tot posibilul să te distrug...!” Tony Pavone se dezlănțui. „Ție nu ți-e rușine mă canalie să tot ameninți...? Se repezi la el, Îmbrâncidu-l către eșire, strigând. Afară, afară din biroul meu câine turbat să nu te strivesc ca pe o muscă...!” Ticălosul opuse rezistență iar apariția la timp a Șefului de Șantier cu Gică Popescu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Însă de ai aplica doi pumni În moalele capului...! Fire milostivă, Tony Pavone sacrifică o parte din cămașe pansându-i rănile, iar din puținul lui Îi oferi ceva să mănânce astfel reușind să capete Încrederea tânărului, care se agita, Înjurând. “Canaliile...! M’au prins grănicerii acum dar, data viitoare voi reuși...!” “Cum v’au depistat...?” “Ne-am grăbit. Având convingerea prostească a trecerii frontierii române, am rupt’o la fugă. Deodată rachetele luminoase brăzdară cerul În timp ce grănicerii români trăgeau În noi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
jos rostind. „Facă-se voia Ta Doamne...!!” Profund impresionat,Tony Pavone Își aduse aminte de fapt, nici poziția lui În societate nu-l favoriza, făcând o mare greșeală dezertând din adevărata democrație, Încercând să se acomodeze cu această bandă de canalii comuniste care sub acoperirea unei propagande mincinoase, maltratează, intimidează, omoară oameni nevinovați, decretând legi după placul lor Încercând să arate lumii civilizate cât de proști și rău intenționați sunt...!! În dumineca următoare Îl vizită din nou, oferindu-i unele alimente
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
găsit o lipsă de, două milioane lei...!” „Ai recunoscut lipsa...!” „Vai de păcatele mele. Jur, nu am furat și nu am dat nimănui măcar o singură foaie de tablă de furat. Am solicitat o nouă expertiză contabilă cu participarea mea, dar canaliile au refuzat...!!” „Trebuia să protestezi...!” „Are cine să te asculte...? Odată ajuns În mâna lor, pui sub Învinuire rudele și părinții blestemând ziua În care te-ai născut!! Cer iertare. O parte din nenorocirea căzută pe capul meu, se datorează
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ziua În care te-ai născut!! Cer iertare. O parte din nenorocirea căzută pe capul meu, se datorează și persoanei dumitale.Astai...!” „Ce vrei să spui...?” Am fost anchetat de cel mai periculos ofițer de miliție, Lct.Col.Tudose Ion...!” „Canalia...!” „ La Început s-a purtat frumos cu mine, a promis să mă ajute să capăt o pedeapsă mică cu condiția să dau o declarație din care să rezulte, ce credeți...! Dv. personal a-ți ridicat din gestiunea mea materiale furate
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Bătrâne, dorești cu tot dinadinsul să mori...? Scrie declarația de care am nevoie și uite, Îți promi, te voi servi cu o cafea.Bine...?” „Am răspuns, nu...!” „Deci nu vrei să ne ajuți să aflăm adevărul, se stropși la mine canalia. Puțină răbdare...!” „Unul din ce-i prezenți aprinse o brichetă și cu flacăra a Început să-mi pârjolească tălpile picioarelor. Fiind bine legat În curele nu am putut evita tortura, dar am rezistat. Atunci Însă când flacăra brichetei a fost
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
bine studiate pentru a creea În jurul lui o atmosferă de grandomanie specifică tuturor dictatorilor ce au studiat filozofia În gropi și maidane, furând găinele din cotețul vecinului, Împreună cu fratele său Dictatorul...! Acest „Pinochio”, avea puteri nelimitate, având permanent grijă cu ajutorul canaliilor pe care Îi indoctrina la școala Securității Statului, să terorizeze populația arestând, deportând ori ucigând orice tendință de Împotrivire, a Înfricoșării Întregei populații a nefericitei țări. Generalul Ceaușescu, Îl privi mai atent câteva secunde, motivând refuzul Într-un mod suficient
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
după bunul plac, forța de-a teroriza pe cel căzut În dizgrația stăpânilor fără ca nimeni să le tempereze instinctul lor de animale sălbatice...!! Însfârșit, intuind persoana cel iscodea, Tony Pavone expuse pe scurt necazul apoi Îi Întoarse spatele. Turnătorul insistă. „Canalia s’a răzbunat, astai...! Nu te necăji, așa zisa violare a legilor În vigoare, nu poate avea efect asupra persoanei tale...! „Ce te face să crezi...?” „Să nu te surprindă...! De doi ani lâncezesc În această mizerabilă Încăpere iar În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Paștele mă-ti” și cu cât îl înjuram, cu atât râdea mai tare, până îi dădeau lacrimile. Se oprea, trăgea aer în piept, se ștergea la ochi și-mi zicea cu tandrețe aproape părintească: „Știu, sunt un porc bătrân”. „O canalie”, ziceam eu, trântind catalogul de catedră „O canalie”, repeta el. „Un bou!” „Un bouu!”, „Un lăbar!” „Un lăbar, un lăbar!”, „O lepră cultivată!” „O lepră cultivată! Sunt o lepră cultivată, dar iartă-mă te rog, nu puteam să fac «acțiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cu atât râdea mai tare, până îi dădeau lacrimile. Se oprea, trăgea aer în piept, se ștergea la ochi și-mi zicea cu tandrețe aproape părintească: „Știu, sunt un porc bătrân”. „O canalie”, ziceam eu, trântind catalogul de catedră „O canalie”, repeta el. „Un bou!” „Un bouu!”, „Un lăbar!” „Un lăbar, un lăbar!”, „O lepră cultivată!” „O lepră cultivată! Sunt o lepră cultivată, dar iartă-mă te rog, nu puteam să fac «acțiunea» aia. Ha, ha, iar l-am avut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
decât cea care trebuia să slujească la răscumpărarea fidelilor deveniți robi. Numeroși oameni cucernici se ruinau răscumpărând captivi pe care adesea nici măcar nu-i văzuseră vreodată, nesperând altă răsplată în afară de bunăvoința Celui-prea-Înalt. În schimb, unii dezrobitori nu erau decât niște canalii care se foloseau de necazurile familiilor pentru a le stoarce puținii bani pe care acestea îi aveau. Hamed nu era dintre aceștia; modesta lui locuință sta mărturie. — M-a întâmpinat cu politețea rece a celor care primesc necontenit cereri, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Căci încerc să reconstitui imaginea unui timp pe care doar eu îl văd acum, citind aceste pagini. Nu-i timpul din presă, nu-i timpul (subiectiv) al memorialisticii, nu-i nici măcar timpul istoricilor. Este, într-un fel, timpul ascuns al canaliilor. Al celor care manipulau și măsluiau informația. Sub această stare, de fapt, mă gândeam să notez despre anul scurs. Un an al minciunii. Am trăit - ca niciodată până acum - sentimentul imensei minciuni în care mă scald. A mea personală, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
împotriva ta din cele mai stupide motive. Am învățat să mă feresc de astfel de lovituri neașteptate. Am învățat să fiu prudent, ticăit, mereu la pândă. Oricând dispus la compromisuri spre a-mi apăra pielea. Din păcate, nu eram o canalie desăvârșită. Din când în când, izbucneau în mine revolte. Voiam să mă simt liber, descătușat. Se reducea acest dor de libertate la mici fronde juvenile, adolescentine. Ușor reprimate și sancționate de cei apropiați - părinți, rude, profesori ș.a. Încetul cu încetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mă tem de ceva. Când o încasam pentru prostiile mele știam să mă apăr. Îi disprețuiam pe cei despre care se vorbea că sunt de-ai Serviciilor. Nu pentru ceea ce făceau, chiar credeam că trebuie să fie și astfel de canalii, ci pentru că erau proști, ordinari la modul fizic, târându-se mereu în coada turmei. Mă miram că Serviciile pot apela la astfel de indivizi. Am încercat să-i spun, atunci, lui Pr. că nu mă interesa ce face. L-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mîna diavolului pretutindeni. Diavolul, mi-a mărturisit el, orbește rațiunea și Îi pierde pe oameni. — Uită-te dumneata la război și uită-te dumneata la mine. Fiindcă acum mă vezi bătrîn și moale, Însă În tinerețe am fost o mare canalie și un mare laș. Diavolul fusese cel care-l luase pe Julián de lîngă dînsul, a adăugat el. — Dumnezeu ne dă viața, Însă administratorul lumii e diavolul... Ne-am petrecut seara Între teologie și covrigei rîncezi. Odată, i-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
toate camerele, cu toate partidele, ca românul imparțial”. Este un tip de profitor politic, care-și asigură locul de deputat prin rudenie, servicii sau șantaj și, spre deosebire de Leonida, este „agresiv și odios”. Dandanache e „mai prost” decât Farfuridi și „mai canalie” decât Cațavencu, alte tipuri politice, alte mentalități cu metode și temperamente diferite. Homo comicus caragialean capătă o înfățișare nouă în conflictul mocnit al epocii, reprezentând ascensiunea noii clase și funcționărimea, aparținând intelectualității mediocre. „Credo-urile” politico-sociale plasate cu deosebit fast
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
se socotea întâiul între bărbații politici. Avocat, patron de ziar, de care se poate folosi ca armă de șantaj, plastograf, demagog, Cațavencu este reprezentantul tipic al „liberului profesionist”. Memorialistica arată că opinia lui Caragiale despre Cațavencu era că e o „canalie” - nu cea mai mare din piesă, fiind depășit de Dandanache. Într-adevăr, mijloacele lui sunt cele ale unuia care vrea să ajungă. Își acoperă „machiaverlicurile” cu fraze bombastice, convorbind cu sine: „Scopul scuză mijloacele, a zis nemuritorul Gambetta”... E preocupat
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
că v-am rugat odată să mă duceți la Stamatescu și să mă ajute să-mi caut părinții. Și dumneavoastră ați zis, eram În cabinetul de istorie, numai noi doi, ați zis: „De unde știi că tatăl tău nu e vreo canalie, vreun om de nimic, vreun delator, de unde știi că e un om cu care merită să stai de vorbă.“ Bineînțeles că nu era pedagogic să-mi spuneți așa, dar eu eram deja băiat mare, d’asta mi-ați și spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
bați câmpii. — Ba nu, deloc, te-ia uitat la palavragiul ăla din tren? Și el a trebuit să-și modifice calitățile caracterului. I-a fost frică, frică, tot timpul. Și Încercând să se adapteze ai văzut ce-a devenit: o canalie. Nu ezită nici un moment să mintă și să jure strâmb pentru a viețui mai bine. La Început făcea asta pentru a supraviețui, avea o justificare perfectă, dar apoi? Ana terminase cu făcutul cafelelor, le turnase În cești și așezase ceștile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
trecuse prin cap: dacă s-a sinucis? Se gândi mai Întâi la complicațiile la care s-ar fi expus dacă era găsit acolo, lângă ușa din spatele căreia se afla corpul ei neînsuflețit. Ce puțin Îi trebuie omului pentru a deveni canalie! Era cât pe aci să se decidă să fugă. Ceva foarte puternic, dar de data asta nu mai puternic decât el, Îl Îndemna să plece spre camera lui de la internatul L.M.F.-ului. Fu prima lui mare victorie: rămase pe prag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Că umflat în pene el vroia să zboare/ Din curte modestă în ...Academie”. Dobitocul: „A intrat degrabă-n Front,/ A lătrat, s-a gudurat/ Și l-au ales deputat/...Ia cuvântul la ședințe,/ Mai combate liberalii,/ Dă cu ghioaga în canalii/ Și pe la lăsatul serii/ Vrea să cheme iar minerii” ( Se vede cât colo cam despre cine e vorba, zic eu). Lingăul: „Cât de scârnav e hârdăul,/ Pe de lături stă lingăul/ ... Chiar de l-ai băga în boală/ Nu-l
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
gust șampania. Spune-mi, îți ocupi timpul cu idile și cu femei care suferă după tine? Adam se preface uimit. Nu eu scriu scenariul. Eu doar citesc replicile. Nu e vina mea că scenariștii m-au distribuit în rol de canalie. Totuși, nu sunt așa în realitate. Ca să mă asigure de spusele lui, îmi face cu ochiul. Nu mă uit prea mult la televizor, îi spun, dar lucrez la un scenariu. Chiar în timp ce vorbesc, îmi dau seama ce pretențioasă trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]