371 matches
-
trandafir, Înăuntru căruia se zăreau cești de cafea aurite, servicii de ceai din sticlă și câteva antichități; vechiul pian de lângă perete; covorul Încântător de pe jos; numeroasele mileuri ce străluceau pe măsuțe, pe fotoliile de catifea și chiar și pe televizor; canarul din colivia Împodobită, atârnată lângă ușa balconului; tablourile de pe pereți - o pictură bucolică În ulei, reprezentând un peisaj de țară mult prea pitoresc pentru a fi adevărat, un calendar cu fotografia câte unui obiectiv și cultural natural al Turciei diferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
dar ușor de recunoscut, de superioară umanitate. Cipriano Algor își întoarse furgoneta spre strada din dreapta, paralelă cu centrul, în timp ce se gândea că nu, nu se poate, centrul nu primește nici câini nici pisici, acceptă cel mult păsări de colivie, papagali, canari, sticleți, mierle, și bineînțeles pești de acvariu, mai ales dacă sunt tropicali, din cei care au exces de aripioare, dar nu pisici, câini cu atât mai puțin, asta ar mai lipsi, să-l lăsăm din nou pe bietul Găsit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Algor, și Marta continuă, Nefiind noi oamenii care l-ar putea omorî sau abandona, trebuie să-i găsim un rost, să-l încredințăm cuiva, În Centru nu sunt primite animalele, lămuri Marçal pentru socru, Nici măcar o țestoasă familiară, nici măcar un canar, nici măcar o blândă turturică, vru să afle Cipriano Algor, Se pare că dintr-odată nu te mai interesează soarta câinelui, spuse Marta, A lui Găsit, Câinele, Găsit, e același lucru, important este să ne hotărâm ce facem cu el, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
pe lângă Moașa. Știți cine-i Moașa, nu-i așa? mă chestionă. Am dat din cap. Ei bine, domnule scluptor, nu mai e de trăit aici, se porni el pe un ton plângăreț, explicându-mi că avusese o colivie cu un canar. Asta era toată averea mea. Într-o noapte, Tuberculosul, care e rău, a adus o pisică în cameră și a deschis ușa coliviei. Bineînțeles, pisica mi-a mâncat canarul. Eu de abia ațipisem. Când m-am trezit, Tuberculosul se prefăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
un ton plângăreț, explicându-mi că avusese o colivie cu un canar. Asta era toată averea mea. Într-o noapte, Tuberculosul, care e rău, a adus o pisică în cameră și a deschis ușa coliviei. Bineînțeles, pisica mi-a mâncat canarul. Eu de abia ațipisem. Când m-am trezit, Tuberculosul se prefăcea că doarme, cu fața la perete, iar pisica se lingea pe buze. M-am înfuriat, bineînțeles. Și m-am înfuriat atât de tare încât eu, care n-am omorât o muscă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
perete, iar pisica se lingea pe buze. M-am înfuriat, bineînțeles. Și m-am înfuriat atât de tare încât eu, care n-am omorât o muscă în viața mea, am omorât pisica. De-atunci mi se întâmplă să visez ba canarul meu mort, ba pisica și mă trezesc, bineînțeles. Ca să-l ascult pe Tuberculosul tușind. Eu cred că are plămânii ciuruiți. Cum să dormi, Doamne sfinte, când auzi pe cineva tușind încontinuu lângă tine? M-am dus de câteva ori la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mute în altă cameră. A clătinat din cap. Nu. Nu se poate. N-am reușit s-o înduplec nici cum. Și e o crimă ce face. De ce nu vrea?... Și dacă ar fi numai Tuberculosul, continuă după un oftat stăpânul canarului mâncat de pisică. Dar mai e unul, că suntem trei în cameră. Cumsecade om celălalt, nu zic, dar, iertați-mă, urinează pe el. Nu se mai poate ține. Uneori, în timp ce vorbești cu el, îl vezi deodată că nu mai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Pe măsură ce-l ascultam, îmi reveneau în minte amănunte din noaptea când intrasem în bodega de lângă gară. Pivnița se umplea iarăși. Golul luminos dinlăuntrul meu crăpase și pătrundeau în el ape tulburi din trecut. Ieși afară! i-am strigat bătrânului cu canarul, iar el, îngrozit și surprins de reacția mea brutală, s-a grăbit să se strecoare pe ușă, închizând-o cu grijă, ca să nu mă supere și mai rău. Am pornit din nou spre administrație cu gândul să cer o cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cu nimeni. Trecea pe coridoare grăbit, de obicei desculț, din pricina picioarelor umflate, privea în gol și, cum ieșea afară, se îndrepta spre bălării. Numai Filip a găsit prilejul să spună ceva răutăcios, cu toate că Hingherul n-avea nici o vină în moartea canarului: „Lasă să vadă și el cum e când rămâne cineva fără animalul pe care l-a crescut. El câți câini a omorât?” Dar nu l-a aprobat nimeni. După o vreme, Hingherul a fost auzit bolborosind fraze amenințătoare, iar Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cu Filip, care m-a tras de o parte, crezând că era momentul cel mai potrivit pentru a mă ruga din nou să intervin pe lângă Moașa ca să-i dea înapoi colivia confiscată după scandalul cu Tuberculosul, întrucât vroia un nou canar. „De ce nu mi-o dă, domnule scluptor?, se lamenta el. Profită că n-o pune nimeni la punct”. Apăsase pe cuvântul „nimeni” și era limpede la cine se gândea. La Bătrânul. Adică, dacă tot era stăpân, ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
îl consolase Dominic. „Ce vrei, Daniel, a încercat Dinu, la rândul său, să mă consoleze pe mine în aproape fiecare bărbat se ascunde un porc gata să scoată râtul”. Filip povestea și el că nu-l ajutasem să obțină colivia canarului. „Și l-am rugat în genunchi, fraților. I-am zis: «Domnule scluptor, eu fără o pasăre nu mai sunt om». Și ce credeți? A râs”. Ba și Leon m-a învinuit, pe drept, recunosc, că-mi mirosea neputința lui, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o apocalipsă aridă. Djerzinski locuia pe strada Frémicourt de vreo zece ani; se obișnuise cu locul, cartierul era liniștit. În 1993, simțise nevoia unei companii, să fie Întâmpinat de cineva, seara, când revenea acasă. Alegerea lui se oprise la un canar alb, o vietate sperioasă. Canarul cânta, mai ales dimineața; cu toate astea, nu părea bucuros; dar poate un canar să fie bucuros? Bucuria este o emoție intensă și profundă, un sentiment Îmbătător de plenitudine, resimțit de Întreaga conștiință; Îl putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
pe strada Frémicourt de vreo zece ani; se obișnuise cu locul, cartierul era liniștit. În 1993, simțise nevoia unei companii, să fie Întâmpinat de cineva, seara, când revenea acasă. Alegerea lui se oprise la un canar alb, o vietate sperioasă. Canarul cânta, mai ales dimineața; cu toate astea, nu părea bucuros; dar poate un canar să fie bucuros? Bucuria este o emoție intensă și profundă, un sentiment Îmbătător de plenitudine, resimțit de Întreaga conștiință; Îl putem compara cu beția, cu transa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
În 1993, simțise nevoia unei companii, să fie Întâmpinat de cineva, seara, când revenea acasă. Alegerea lui se oprise la un canar alb, o vietate sperioasă. Canarul cânta, mai ales dimineața; cu toate astea, nu părea bucuros; dar poate un canar să fie bucuros? Bucuria este o emoție intensă și profundă, un sentiment Îmbătător de plenitudine, resimțit de Întreaga conștiință; Îl putem compara cu beția, cu transa, cu extazul. Odată, scosese pasărea din colivie. Terorizat, canarul se găinățase pe canapea, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
părea bucuros; dar poate un canar să fie bucuros? Bucuria este o emoție intensă și profundă, un sentiment Îmbătător de plenitudine, resimțit de Întreaga conștiință; Îl putem compara cu beția, cu transa, cu extazul. Odată, scosese pasărea din colivie. Terorizat, canarul se găinățase pe canapea, pe urmă se izbise de gratiile coliviei căutând să intre Înapoi. O lună mai târziu, Djerzinski făcu o nouă Încercare. De data asta, sărmana vietate căzuse pe fereastră; amortizându-și de bine de rău căderea, pasărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de peste drum, cinci etaje mai jos. Michel trebuise să aștepte Întoarcerea locatarei, sperând din suflet că nu are pisică. Află că fata era redactor la 20 Ans; trăia singură și venea acasă târziu. Nu avea pisică. Se Înnoptase; Michel recuperă canarul care tremura de frig și de frică, lipit de peretele de beton. De câteva ori, de obicei când ieșea cu gunoiul, a Întâlnit-o din nou pe redactoare. Ea Înclina din cap, probabil În semn de recunoaștere; Îi răspundea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
recunoaștere; Îi răspundea la fel. Pe scurt, incidentul Îi Îngăduise să stabilească o relație de vecinătate; era un lucru bun. De la ferestrele lui, se vedeau vreo zece blocuri, respectiv vreo trei sute de apartamente. În general, când se Întorcea seara acasă, canarul Începea să cânte și să fluiere, dura Între cinci și zece minute; după care Îi schimba semințele, așternutul și apa. În seara aceea Însă, fu Întâmpinat de tăcere. Se apropie de colivie: pasărea era moartă. Micul trup alb, deja răcit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
care, ca lest, mai puse o sticlă de bere și aruncă totul la toboganul de gunoi. Ce altceva să facă? Să-i cânte veșnica pomenire? Nu știuse niciodată unde ducea acest tobogan cu gura Îngustă (suficientă Însă pentru corpul unui canar). Cu toate astea, visă pubele uriașe, pline cu filtre de cafea, cu ravioli În sos și cu organe sexuale tăiate. Viermi uriași, la fel de mari cât pasărea și Înarmați cu ciocuri, Îi atacau cadavrul. Îi smulgeau piciorușele, Îi sfâșiau intestinele, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
nu mai rămâne decât minciuna, amărăciunea și conștiința minciunii. Reveni În cameră. Bruno, lățit În fotoliu, nu mișca, părea mort. Între blocurile-turn se lăsa noaptea; după o zi sufocantă, temperatura devenea iar suportabilă. Michel observă deodată colivia goală În care canarul său trăise câțiva ani; ar trebui s-o arunce, nu avea de gând să-și ia altă pasăre. Fugitiv, se gândi la vecina din față, redactoarea de la 20 Ans; n-o mai văzuse de luni de zile, probabil se mutase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ajuns și prea de-ajuns. O sincopă și chițcanul s-a dus. Bineînțeles de-aceea nu ne prind nici pe noi. Fâl fâl, fâl fâl, fâl-fâl, fâl. În laț nu mă poate prinde nimeni, că doară nu-s privighetoare sau canar. Bietele de ele! Noroadele-astea cântărețe nu pricep nici sticla nici cercul, nu pot deosebi ființa de asemănare, și pac! Cad în laț! Sau se dau cu capul de geamuri, nătângele, după câte o grăunță. E adevărat că în principiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
o lua spre Tei și Plumbuita, se plimba prin parcuri și se odihnea pe bănci, se uita la copii, apoi iar lua un autobuz ori un tramvai până în Bucureștii Noi unde se plimba prin piața de păsări printre porumbei și canari, și iar se întorcea și lua un tramvai, zi de zi, an de an, țesând cu fire nevăzute prin aerul tot mai îmbâcsit al orașului o poveste neîmpărtășită. Ce căuta prin parcurile prăfuite, în vipia verii, în amurgul cu ciori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Până să cobor zece trepte, începusem să transpir. Lângă intrarea în beci l-am văzut pe domnul Neacșu, care ducea gunoiul. Ușa apartamentului său era deschisă și înăuntru mirosea a rahat de pasăre și a mâncare de cartofi. Avea niște canari care făceau mereu gălăgie și la care ținea foarte mult, lucru care nu l-a împiedicat într-o zi să strice cuibul rândunicilor, în curte. Zicea că așa n-o să mai fie rahați pe mașina lui taică-meu. N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ivește brusc mândria existenței umile. Și reciproca e valabilă. Se lasă ceața - doar turla bisericii găsește cerul Într-o lume prealumită există totuși o chemare spre divinitatea ascunsă deasupra, turla bisericii chemare. Croncănit de ciori - în colivia din geam tăcut canarul Poem ce ascunde-n vorbe puține atât libertatea, cât și închisoarea, paradoxalul existenței noastre. Canarul, ființă singulară, știind cântec deosebit și-ascunde talentul în preajma croncăniturilor obraznice. El tace închis în tripla închisoare - în sine, în colivie și dincolo de geamul lumii
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
găsește cerul Într-o lume prealumită există totuși o chemare spre divinitatea ascunsă deasupra, turla bisericii chemare. Croncănit de ciori - în colivia din geam tăcut canarul Poem ce ascunde-n vorbe puține atât libertatea, cât și închisoarea, paradoxalul existenței noastre. Canarul, ființă singulară, știind cântec deosebit și-ascunde talentul în preajma croncăniturilor obraznice. El tace închis în tripla închisoare - în sine, în colivie și dincolo de geamul lumii care se crede liberă. Nu știm de ce croncănesc ciorille, poate-l deplâng sau poate în
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
și sub brad... primii ghiocei După sărbători se spulberă chiciura tulburând tăcerea Încă un an sfârșit în bradul aruncat doar flori de chiciură Iarăși ninsoare - ce verde-i căciula de lână cu flori roz Zarva ciorilor - în colivia din geam canarul tăcut De pe ramuri doar puful alb alunecând - singurul zbor Departe-i vara - în lemnul saunei doar mirosul de brad Ninge și plouă - prin cenușiul zorilor cântec de cocoș Valuri clipocind - cum duce apa-n vale tot cerul senin Și în
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]