351 matches
-
rituri de inițiere, faze de ucenicie, probe de trecere de la o vârstă la alta și, desigur, o „probă finală” care atesta maturitatea deplină prin standarde de performanță fizică și profesională bine definite. Întrucât era carnivor - și, implicit, ucigaș, vânător și canibal -, acest Homo necans practica rituri de înmormântare bazate pe cultul strămoșilor și credința în zeitățile eshatologice. Cultura clactoniană, cea mai veche „cultură de așchii” a Paleoliticului inferior (540000-500000 î.Hr.), răspândită și în România (la Valea Lupului), aduce totuși doar dovezi
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
întrajutorare mutuală. In 2006 aceasta numără mai mult de 140 asociații. Legea 1901. Tricot, 2005. In ciuda fragilității resurselor lor financiare, cotizațiile aderenților fiind, pentru multe dintre ele, principala sau chiar singura lor resursă. Vezi capitolul 3. Psihiatru psihopat și canibal din celebrul Silence des agneaux. Vezi capitolul 3. Gruyer, Romo și Aubry, 2003. Unele persoane "descoperă" la patruzeci, sau chiar la cincizeci de ani că viața lor a fost ratată datorită unei fobii sociale apărute în adolescență. "Cum vă simțiți
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
calcul indivizi care nu fac rabat - dacă nu li se impune într-o formă sau alta, nu neapărat prin constrângere și (abuz de) putere - de la intensitatea pozițiilor lor și nici nu se repliază pe valorile lor exclusiv în sfera privată: canibali/poligami acasă, „multiculturali” în mediul festiv, de carnaval etnofolcloric al orașului postmodern. Cred că trebuie să existe un set de valori comun împărtășite pentru a putea construi o societate bună, dar rămân deschis discuției privind temeiul, substanța, poziționarea relativă, aplicarea
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
întoarcă la acea stare în care l-a lăsat Creatorul și anume, la starea de sălbăticie, Un adevărat vînător de balene este la fel de sălbatic ca un Irochez. Eu însumi sînt un sălbatic și nu mă supun nimănui altcuiva, decît împăratului canibalilor, deși sînt gata oricînd să mă răzvrătesc chiar și împotriva lui. Una din caracteristicile sălbaticului este rîvna cu care lucrează în clipele de răgaz petrecute pe lîngă casă. O străveche bîtă războinică hawaiană sau o vîslă-lance, cu puzderia lor de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
spre punțile corăbiilor - ca niște cîini hămesiți strînși în jurul unei mese pe care se taie carne - gata să se repeadă la orice cadavru aruncat în mare; e drept că, spre deosebire de vitejii măcelari ai mării, care taie pe punte, ca niște canibali, carnea de balenă cu cuțitele lor aurite și înciucurate - rechinii, aceste animale cu boturile ghintuite cu juvaeruri, nu fac decît să se încaere sub masă, pentru o bucată de hoit; de fapt, însă, e cam același lucru, adică o treabă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
oricare ucigaș. Duceți-vă în orice sîmbătă seară la halele de carne și veți vedea o mulțime de bipezi vii zgîindu-se la lungile șiruri de patrupezi morți. Oare această priveliște nu i-ar smulge un dinte din falcă pînă și canibalului? Canibal? Cine nu e canibal? Stubb, însă, mînca balenă chiar în lumina ei, ceea ce adăuga o insultă la injurie, nu-i așa? Uită-te puțin la mînerul cuțitului dumitale, gurmandule civilizat și luminat, care înfulici o friptură de vacă; din
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ucigaș. Duceți-vă în orice sîmbătă seară la halele de carne și veți vedea o mulțime de bipezi vii zgîindu-se la lungile șiruri de patrupezi morți. Oare această priveliște nu i-ar smulge un dinte din falcă pînă și canibalului? Canibal? Cine nu e canibal? Stubb, însă, mînca balenă chiar în lumina ei, ceea ce adăuga o insultă la injurie, nu-i așa? Uită-te puțin la mînerul cuțitului dumitale, gurmandule civilizat și luminat, care înfulici o friptură de vacă; din ce
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
orice sîmbătă seară la halele de carne și veți vedea o mulțime de bipezi vii zgîindu-se la lungile șiruri de patrupezi morți. Oare această priveliște nu i-ar smulge un dinte din falcă pînă și canibalului? Canibal? Cine nu e canibal? Stubb, însă, mînca balenă chiar în lumina ei, ceea ce adăuga o insultă la injurie, nu-i așa? Uită-te puțin la mînerul cuțitului dumitale, gurmandule civilizat și luminat, care înfulici o friptură de vacă; din ce-i făcut, oare, acest
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
calm spre intendentul uimit și-i spuse în șoaptă: Ă Ghimber? Păi, fii bun, domnule Cocuță și spune-mi la ce folosește ghimberul? Este oare ghimberul combustibilul pe care dumneata, Cocuță, îl folosești pentru a aprinde un foc în acest canibal rebegit? Ghimber! Ce naiba-i ghimberul? Cărbune de mare? Lemn de foc? Chibrit? Iască? Praf de pușcă?... Ce naiba-i ghimberul, te-ntreb, de-l oferi sărmanului nostru Queequeg? Și, apropiindu-se de Starbuck, proaspăt sosit de la prova, adăugă brusc: Ă Aici
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
la tine! Iată acum o altă tălmăcire, a aceluiași text. Tot soiul de oameni, într-o singură lume... Ia să ne-ascundem! Uite-l pe Queequeg - seamănă el însuși c-un Zodiac, într-atîta de tatuat i-e trupul. Ce zice Canibalul? Pe legea mea, compară semnele! își privește coapsa, crezînd desigur că soarele e-n coapsă, în pulpă sau în mațe, așa cum cred doftoroaiele de la țară cînd vorbesc de astronomie. Dar iată, a găsit ceva acolo, în preajma coapsei! te pomenești că
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
se pierde în coadă, are o lățime de numai doi inch și seamănă cu o bilă albă de biliard. Mi s-a spus că balena avusese și cîteva vertebre mai mici, care fuseseră însă pierdute de copiii preotului, niște ștrengari canibali care le furaseră ca să joace „arșice“. Vedem așadar cum pînă și coloana vertebrală a celei mai uriașe viețuitoare sfîrșește într-o joacă de copii. Capitolul CIII BALENA FOSILĂ Prin însăși masivitatea ei, balena constituie o temă copioasă, asupra căreia te
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
senine ca asta! Ă Sînt, sînt... Le-am trăit și eu - unele zile de vară, mai ales dimineața. Cam pe vremea asta - da, băiețașul se trezește, vioi, din somnul de la amiază, iar maică-sa îi vorbește de mine, de bătrînul canibal, îi spune că-s plecat pe mări, dar că mă voi întoarce ca să mă joc cu el. Ă Așa-i și Maria, Maria mea! Mi-a făgăduit că-l va duce în fiece dimineață pe băiatul meu tocmai sus pe
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
vrei ca el să nu vadă ce-ai văzut tu. Să nu moară o parte din sufletul său! Măcar el să fie întreg și să nu vadă ce-ai văzut tu. Și tu trebuie să trăiești, așa că vei fi un canibal! La fel era peste tot. Puteam citi pe fața lor sentimentele și repulsia, dar nu aveau ce face. Cineva trebuia să moară și nimeni nu se oferea voluntar. Până și cei care nu văzuseră carnajul erau cât de cât zdruncinați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
evenimentului mitic, singurul cu rol creator. Doar mitul primordial poate păstra istoria adevărată, istoria condiției umane, și doar aici trebuie căutate și găsite principiile și paradigmele oricărui comportament. În acest stadiu de cultură se întîlnește canibalismul ritual. Prima grijă a canibalului pare să fie de natură metafizică, pentru că el nu trebuie să uite ceea ce s-a petrecut in illo tempore. Volhardt și Jensen au arătat foarte bine acest lucru: uciderea și devorarea scroafelor cu prilejul sărbătorilor, consumarea primilor tuberculi din recoltă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
să uite ceea ce s-a petrecut in illo tempore. Volhardt și Jensen au arătat foarte bine acest lucru: uciderea și devorarea scroafelor cu prilejul sărbătorilor, consumarea primilor tuberculi din recoltă înseamnă, de fapt, ospățul din trupul divin, același cu ospățul canibalilor. Jertfirea scroafelor, vânătoarea de capete, canibalismul se leagă în chip simbolic de strângerea tuberculilor ori a nucilor de cocos. Volhardt 14 a fost cel care a descoperit sensul religios al antropofagiei și responsabilitatea umană asumată de către canibal. Planta comestibilă nu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
același cu ospățul canibalilor. Jertfirea scroafelor, vânătoarea de capete, canibalismul se leagă în chip simbolic de strângerea tuberculilor ori a nucilor de cocos. Volhardt 14 a fost cel care a descoperit sensul religios al antropofagiei și responsabilitatea umană asumată de către canibal. Planta comestibilă nu este dată în Natură, ci este rodul unui asasinat, pentru că astfel a fost ea creată la începuturile Lumii. Vânătoarea de capete, jertfele omenești, canibalismul au fost acceptate de către om, care și-a asumat astfel viața plantelor. Volhardt
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ci este rodul unui asasinat, pentru că astfel a fost ea creată la începuturile Lumii. Vânătoarea de capete, jertfele omenești, canibalismul au fost acceptate de către om, care și-a asumat astfel viața plantelor. Volhardt a subliniat acest lucru pe bună dreptate: canibalul își asumă responsabilitatea în lume, canibalismul nu este un comportament "natural" al omului "primitiv" (și nici nu se regăsește de altfel la nivelurile cele mai arhaice de cultură), ci un comportament cultural, întemeiat pe o viziune religioasă a vieții. Pentru ca
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
acesta se datorează Ființelor supranaturale, care l-au întemeiat însă pentru a le permite oamenilor să-și asume o responsabilitate în Cosmos, pentru a-i obliga să asigure continuitatea vieții vegetale. Responsabilitatea este așadar de natură religioasă. Este ceea ce afirmă canibalii din tribul uitoto: "Tradițiile noastre sânt mereu vii, chiar atunci când nu dansăm; dar facem ceea ce facem numai pentru a putea dansa." Dansurile constau în repetarea tuturor evenimentelor mitice, deci și a primului omor urmat de antropofagie. Am amintit acest exemplu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
colțurile de străzi iar uni tolăniți pe trotuare, iar locuințele lor Într-o mizerie greu de imaginat, Încât te Întrebi: care e ocupația lor, cum au apărut pe aceste meleaguri și cine-i subvenționeză...?” „Crede-ți oare, mai pot fi Canibali printre acești oameni...!” - interveni Atena evident Îngrijorată. Tony Pavone o privi, zâmbind. „Strămoșii lor au mâncat atâta carne de om alb rumenită la flacără și cărbuni Încât, s-au intoxicat profilându-se În prezent numai pe produse vegetale, deci...nu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
neimplicarea, foarte asemănători tăurașului Ferdinand. Corrida nu era pentru ei; doar mirositul de flori sub Încântătorul arbore de plută. Și cât de asemănători cu Eloii din romanul fantastic al lui H.G. Wells, Mașina timpului. Încântătoare junci umane păstorite de Morlocii canibali care trăiau o viață subterană și se temeau de lumină și foc. Da, Wells, bătrânelul acela dur, cutezător, avusese, până la urmă, viziuni profetice. Shula nu greșea În Întregime cu campania ei pentru memorii. Ar fi trebuit scrise niște memorii. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
omorât rebeli pentru un tiran. A denunțat tirania într-un stat liber. Printre carnivori a lăudat virtuțile dătătoare de puteri ale cărnii. Printre vegetarieni a vorbit despre puritatea spirituală pe care o aduce refuzul de a mânca acea carne. Printre canibali și-a devorat un tovarăș. Deși de felul lui era un om bun, a lucrat un timp pe post de călău, perfecționându-și arta mânuirii toporului și cuțitului. Deși credea despre sine că e bun, a trădat multe femei. Prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de parcă aveau pe picioare proteze. Aceasta era genul de greșeală pe care ea nu ar fi făcut-o. Pot să pun pariu că ar ști exact ce să poarte chiar dacă s-ar afla pe punctul de a fi mâncată de canibali. Se pare că își dădu seama că mă luase pe nepregătite și își repară greșeala, spunându-mi cu zâmbetul pe buze: —Iartă-mi, te rog, graba! Numai că nu îi putem găsi nicăieri. Am ridicat din umeri și mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
o cruciadă (o implantare de cruci, cred!) și ar distruge această citadelă sau capelă a excomunicaților!... N-am înțeles exact, deoarece spumega, era bălos și mi se făcuse greață urmărindu-l. L-am făcut și eu rușine a Universului!... Niște canibali nespălați! A fost o vreme în care își fierbeau și mîncau dușmanii, iar de spălat au început să se spele curent abia cu vreo două secole în urmă... Cam așa au luat sfîrșit relațiile noastre diplomatice... O specie cu numeroși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
se întâmplă așa ceva. Vorbește din experiență. Piesa sa se pune în scenă la Londra și invidia care cuprinde societatea dramatică a universității este violentă și distrugătoare. Când o revistă studențească publică o caricatură cu el într-o cratiță înconjurată de canibali care rânjesc, îndoielile lui Jonathan dispar. Este celebru de acum: „Filfizonul Bridgeman din Africa, iubit și explorator“. Decupează caricatura și i-o trimite lui Star, care îi răspunde că i-au făcut nasul prea mare. Se apropie ziua când o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
până ajunge un simplu canal, care curge leneș între malurile încărcate de copaci. Din când în când, trec pe lângă sate, unde copiii tulburați vâslesc spre ei cu pirogile sau fac salturi de pe diguri improvizate. După cum se vede, curând vom vedea canibalii, zice Marchant rânjind spre Jonathan. — De fapt, Fotse sunt fermieri, îl potolește Morgan. — Așa ți-au spus, nu? Te-au păcălit. Sunt convins că în spatele nostru își fierb bunicii în oale. — Ei, nu chiar.... zice Morgan, apoi tace, văzând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]