664 matches
-
unei arte în care se reunesc libertatea nelimitată a visului și rigoarea logicii narative. De la HP, personajul și creatorul, Milo Manara preia misiunea acestei cruciade psihedelice, a cărei ultimă ambiție este aceea de a consacra proza grafică pe un gen „canonic” și „respectabil”, eliberat de stigmatul prejudecăților ce leagă banda desenată de minoratul infantil. Milo Manara este marcat de amprenta identitară a emancipării sexuale și revoluției moravurilor. De aici, tentația lui Manara de a trece granițele domeniului erotismului. Poetica lui Manara
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
micul munte care desparte Barbentane de Maillane, unde Îi ducea Într-o căruță țărănească trasă de boi vreunul din acei fermieri care au fost unchii mei din partea bunicilor. Mama Îmi va spune poate că de fapt mergeau cu unchiul ei, canonicul, Într-un automobil ultimul răcnet, pe drumurile prăfoase ale cîmpiei din Basse-Durance. Să fi luat cumva o trăsură ca să se ducă la Fontaine-de-Vaucluse? Pe la mijlocul anilor treizeci, mai existau oare trăsuri care ieșeau din Avignon prin poarta Limbert și te lăsau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mie mi s-a părut excesiv de disprețuitor ca să-mi spună: „Nu te Încrede În oameni de felul ăsta, Camus al tău și alții sînt existențialiști“. Ar fi preferat poate să-i scriu lui Gustave Thibon? Lui Gabriel Marcel? Prietenului lui canonicul Leclercq, autorul unui volum de Valori creștine publicat de editura Casterman? „Domnule Canonic, Albert Camus afirmă că o lume absurdă și fără dumnezeu e populată de oameni care gîndesc limpede și nu mai speră. GÎndirea ne face oare să renunțăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
unui volum de Valori creștine publicat de editura Casterman? „Domnule Canonic, Albert Camus afirmă că o lume absurdă și fără dumnezeu e populată de oameni care gîndesc limpede și nu mai speră. GÎndirea ne face oare să renunțăm la speranță?“. Canonicul Leclercq mi-ar fi răspuns considerînd chestiunea din punctul de vedere al veșniciei. Cincisprezece ani mai tîrziu, am vîndut scrisoarea de la Albert Camus unui negustor de autografe de la Paris și am obținut o sumă suficientă ca să-mi hrănesc timp de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
să și-o asume singur. Moartea, posibilitatea noastră absolut proprie, necondiționată, certă, nedeterminată, de nedepășit. Moartea posibilă În fiecare clipă. În calitate de ființă-În-lume, fiecare realitate umană (Dasein), În abandonul ei, este deja livrată morții. Existenz-philosophie“. Profesorul nostru de filozofie era un canonic, un preot care oficia liturghia În fiecare dimineață, ceea ce nu-l Împiedica să-l comenteze pe Heidegger, În care recunoscuse un complice care, aidoma lui, nu accepta că “a sfîrși“ Înseamnă neapărat „a se termina“. Pentru canonic, nimic nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
filozofie era un canonic, un preot care oficia liturghia În fiecare dimineață, ceea ce nu-l Împiedica să-l comenteze pe Heidegger, În care recunoscuse un complice care, aidoma lui, nu accepta că “a sfîrși“ Înseamnă neapărat „a se termina“. Pentru canonic, nimic nu se termina din moment ce ne era propusă viața veșnică, ceea ce Heidegger n-ar fi afirmat niciodată, iar eu Îmi notam toate astea cu entuziasm - „a sfîrși nu implică În mine o Încheiere“ - Însă, În ochii mei, important era faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
rar la animatoare. Era mai bine să-i fac cadouri Tinei decît să-mi cheltuiesc banii cu niște profesioniste. Totuși, a mă duce la niște animatoare era un mare progres din partea mea. Un teolog pentru care tata avea mult respect, canonicul Mével, scrisese că era mai bine pentru un tînăr să facă amor cu o prostituată decît să se dedea singur masturbării Într-un colț. Măcar tînărul Întreținea o comunicare cu semenul lui atunci cînd era cu o tîrfă, În loc să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
totodată (...) cîmpul sugestiei (...) își înfrîna fantezia de la o variantă la alta, intelectualizînd expresia și abstractizînd-o, în sensul mutării accentelor de pe reacția superficială, imediată, pe cea morală, filtrată, de adîncime”. În 1970, Nicolae Balotă se arăta încă destul de pesimist cu privire la destinul „canonic” și la receptarea „academică” a lui Urmuz: „Manualele școlare nu-l vor discuta, e inasimilabil spiritului academic. În ierarhia unei istorii literare academice nu poate avea loc”. Infirmînd acest pesimism, toate istoriile literare, mai mult sau mai puțin „academice”, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
un păcat capital și cel mai grav dintre toate păcatele 91. Presupunerea că blasfematorii vor fi pedepsiți de Dumnezeu mai degrabă decât de oameni poate explica lipsa distincțiilor specifice, general acceptate dintre blasfemie și sacrilegiu în dreptul civil sau în cel canonic. Prima lege generală împotriva blasfemiei a fost în Novella lui Iustinian, care a decretat că blasfematorii ar trebui pedepsiți mai întâi făcându-i nedemni de milă lui Dumnezeu și apoi prin tortură. Conform așa-numitului "epitome" al juristului Iulian, compilat
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
dicto diabolico impetu ductus, interficere, prout predicta [128v] omnia et singula constant et apparent per eius confessionem, et predicta et quodlibet predictorum, commisa, facta et perpetrată fuerunt per dictum Antonium, locis, modis, formis, et temporibus suprascriptis, contra 191 formăm iuris canonici, statutorum, ordinamentorum Comunis Florentie, et bonos mores. Et propterea volentes, eunadem Antonium de tam gravi excessu, secundum eius demerita, punire, cum nemo sit dominus membrorum suorum, et vite proprie, et ad hoc ut pena eius în aliorum trahatur exemplum, et
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
rămâne de natura evidenței. Semnificativ este în acest sens și faptul că titlul ciclului din care face parte poezia trimite în mod explicit la opera poetului latin Virgiliu (70-19 î.Cr.). Cu alte cuvinte, la opera unui autor de „texte fondatoare”, canonic prin excelență și asociat, nu de puține ori, cu perioada cristalizării „mitului” literaturii europene occidentale. Tratarea este, evident, parodică și ironică, în spiritul concepției lui Umberto Eco, după care trecutul nu trebuie și nu poate fi ignorat, fără a ne
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
ar fi zis că a greșit construind biserica în beton armat, fiindcă acum n-o mai poate dărâma. Trăgea nădejde că se va găsi cineva să pună dinamită în ea. (Ioanide afirmase în realitate că biserica lui era încă nesfințită canonic și că cimentul producea probabil asupra minților un fel de delir, care trebuia neutralizat prin pictură.) Pomponescu avu un moment iluzia că va putea să lucreze ca arhitect, ceea ce nu mai făcuse de mult. La Ioanide se prezentă un negustor
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de cartier permite atât difuzarea best-seller-urilor, cât și a cărților de specialitate, fără un efect de monopolizare a unora de către celelalte. Partea a cincea Paradigmele Capitolul 11 Cultura ca "piață" Unii sociologi au ales să se sprijine pe economiști astăzi "canonici", ale căror opere au apărut înainte de al Doilea Război Mondial (Alfred Marshall, Edward Chamberlin, Joseph Schumpeter, John Maynard Keynes), pentru a privi în mod unitar domeniul culturii. Ei preiau de la aceștia noțiuni de bază, precum: piață, cerere și ofertă, întreprinzător
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Sima, în anul 1114, acest patrafir să fie mănăstirii din Stănești. Enigma rămânea însă tot nedezlegată: unde va fi fost mănăstirea Stănești si cine era acel jupân Stroe Vestolmiul cu soția sa Sima, viețuitori în veacul al 12-lea? Venerabilul canonic Tim. Cipariu este cel dintâi care ridică vălul cestiunii. Mai mult pe ghicite decât prin criteriele externe ale monumentului recunoscu că patrafirul de la Banja nu poate proveni decât din România și anume de la mănăstirea Stănești din districtul Vîlcii; că lectura
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Ne vom mulțumi, într-o primă etapă, cu variația între răspunsurile elevilor de școală elementară în vârstă de 11 și 12 ani față de colegii lor de aceeași vârstă care sunt deja școlarizați în gimnaziu. Ca să adoptăm un limbaj cu totul canonic, să stabilim următoarea ipoteză: dacă perceperea calității relațiilor cu cadrele didactice (variabilă dependentă) este o funcție a vârstei (variabilă îndependentă), atunci n-ar trebui să existe o diferență semnificativă între răspunsurile elevilor de 11 și 12 ani, fie că urmează
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
versificate, cu dezinvoltură și un fin simț al umorului, pentru alungarea stafiilor, care nu erau decât zgomotele produse de ibovnicul ei. Tot un prototip al inteligenței feminine este și văduva Piccarda (VIII, 4), care reușește să scape de avansurile unui canonic insistent printr-un șiretlic: îi înscenează o noapte de dragoste, dar introduce în pat pe cea mai urâtă slujnică, cu care bărbatul se desfată și nu află decât în final umilința la care fusese supus. Înțelepciunea devine și subiectul următoarei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
vorbe de duh usturătoare încercările de corupere pe care le primesc din partea clericilor (VI. 3), sau chiar să se răzbune, dându-le o lecție ce nu va fi uitată ușor (VIII. 4). Este cazul Piccardiei, ce îl pedepsește pe un canonic, descris într-o lumină mai mult decât defavorabilă („Era canonicul acesta cam bătrâior de ani, dar tare tânăr la simțire, cutezător, semeț și foarte plin de sine, cu un fel de a fi dezgustător și cu apucături grețoase, într-un
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
primesc din partea clericilor (VI. 3), sau chiar să se răzbune, dându-le o lecție ce nu va fi uitată ușor (VIII. 4). Este cazul Piccardiei, ce îl pedepsește pe un canonic, descris într-o lumină mai mult decât defavorabilă („Era canonicul acesta cam bătrâior de ani, dar tare tânăr la simțire, cutezător, semeț și foarte plin de sine, cu un fel de a fi dezgustător și cu apucături grețoase, într-un cuvânt așa scârbos și urâcios de felul lui, că nimeni
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
versificate, cu dezinvoltură și un fin simț al umorului, pentru alungarea stafiilor, care nu erau decât zgomotele produse de ibovnicul ei. Tot un prototip al inteligenței feminine este și văduva Piccarda (VIII, 4), care reușește să scape de avansurile unui canonic insistent printr-un șiretlic: îi înscenează o noapte de dragoste, dar introduce în pat pe cea mai urâtă slujnică, cu care bărbatul se desfată și nu află decât în final umilința la care fusese supus. Înțelepciunea devine și subiectul următoarei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
vorbe de duh usturătoare încercările de corupere pe care le primesc din partea clericilor (VI. 3), sau chiar să se răzbune, dându-le o lecție ce nu va fi uitată ușor (VIII. 4). Este cazul Piccardiei, ce îl pedepsește pe un canonic, descris într-o lumină mai mult decât defavorabilă („Era canonicul acesta cam bătrâior de ani, dar tare tânăr la simțire, cutezător, semeț și foarte plin de sine, cu un fel de a fi dezgustător și cu apucături grețoase, într-un
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
primesc din partea clericilor (VI. 3), sau chiar să se răzbune, dându-le o lecție ce nu va fi uitată ușor (VIII. 4). Este cazul Piccardiei, ce îl pedepsește pe un canonic, descris într-o lumină mai mult decât defavorabilă („Era canonicul acesta cam bătrâior de ani, dar tare tânăr la simțire, cutezător, semeț și foarte plin de sine, cu un fel de a fi dezgustător și cu apucături grețoase, într-un cuvânt așa scârbos și urâcios de felul lui, că nimeni
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
au căutat argumente și în afara celor știute din familie 9. În vederea examenului, au făcut eforturi evidente să memoreze fragmente de lecție și explicațiile profesorului, dar fără a le acorda un credit real. Inevitabil, s-a ajuns din nou la textul "canonic". Toate cele trei manuale de clasa a VIII-a, aflate atunci în vigoare, aveau formule distincte de prezentare, dar toate respectau foarte strict schema de conținut recomandată de minister 10. Volumul publicat de editura Humanitas (pe care elevii îl aveau
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
în discuție, enunțarea și dezvoltarea corespunzătoare a două argumente adecvate ipotezei și formularea unei concluzii pertinente. Subiectul al IIIlea constă în elaborarea unui eseu structurat care vizează aspecte de analiză tematică, structurală și stilistică a operelor studiate ce aparțin autorilor canonici/speciilor literare/tipurilor de texte menționate în programa de examen. Autorii canonici sunt: → Mihai Eminescu → Ion Creangă → I.L. Caragiale → Titu Maio rescu → Ioan Slavici → George Bacovia → Lucian Blaga → Tudor Arghezi → Ion Barbu → Mihail Sadoveanu → Liviu Rebreanu → Camil Petrescu → George Călinescu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
etc. Începând cu cea de-a doua jumătate a secolului al IV-lea, limba greacă a fost înlocuită treptat cu limba latină și în domeniul Dreptului canonic. Chiar și în această etapă, Dreptul canonic apusean continuă să rămână tributar Dreptului canonic răsăritean, de limbă greacă. Cu alte cuvinte, Biserica Ortodoxă răsăriteană reprezenta atât leagănul creștinismului, cât și al Dreptului eclesiastic. Legislația canonică a primelor veacuri a fost redactată în limba greacă, pentru că, inițial, nucleul primelor comunități creștine era constituit din elemente
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
în Prefața către episcopul Ștefan, Dionisie mărturisea că a fost înduplecat să traducă „din grecește canoanele bisericești”. În bogata sa activitate de traducător, eruditul teolog a creat și încetățenit în limbajul canonic latin și unele noțiuni și sintagme proprii Dreptului canonic răsăritean, precum, canones, care va substitui noțiunea de „regulae” sau „statuta”: „reguli părintești”, „titlurile hotărârilor”, „disciplina rânduielii bisericești”, „canoanele Sinodului de al Niceea”, „hotărârile Sfântului Sinod de la Calcedon” etc. Până la traducerea făcută de Dionisie Exiguul, în Colecțiile canonice apusene, redactate
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]