534 matches
-
schimbat hăinuțele curate și pantofiorii cu niște pantaloni rupți în fund și cu rapănul corespunzător pe piciorușele expuse direct glodului și prafului. Doamna Haldan păstrase doar cîteva seturi de tacî muri, farfurii și ceșcuțe pentru cafea. Mai păstrase și un capot superb și o eleganță deosebită în conversații și comportament. Deși aveam doar 12 ani, doamna Haldan mă trata ca pe un om matur și cultivat. Domnul Simirad, vă servesc cu o cafea? Sărut mîna, nu... Eu nu... Vă rog! Îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
îmi făcea o concesie că nu mă dădea imediat pe mâna poliției. Mâncam din înghețată pașnic, aplicat și, la întrebarea mea dacă am față de Râmaru sau de Pablo Escobar, baba a început să bâjbâie. S-a încheiat mai bine la capot, mi-a studiat apoi geanta în care putea descoperi, Doamne ferește, câteva hartane de prunc tranșat cu măiestrie și a zis că nu contează, tot o față de om de nimic am. Las’ că știu io cum sunteți toți ăștia, intrați prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
prea nepotrivit așezat În chiar inima Bucureștilor și lângă un mare liceu de băieți, cum era liceul Lazăr; așa cum nimeni, dar nimeni, domnilor moraliști și moralizatori, nu se alarma când aceste femei, trăind voluptuos În marginea societății, se scăldau, În capoatele lor afriolante și sub privirile amuzate ale mahalagiilor de treabă, prin mijlo cul străzilor inundate În toiul ploilor de vară. Tot din același spirit prea liberal al moralei timpului, maha laua noastră atât de deocheată era Împănată cu locuințele gospodărești
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
bătrâni aproape luxos, pus la dispoziția protipendadei (probabil așa prevăzuseră ctitorii) și unde dânsa se strecurase prin „relații“. De la fereastra înaltă a camerei ei ce da spre curtea interioară, sora bunicii ne explica: aia e prințesa cutare (în mintea mea, capotul ce-l purta baba - doamnă Chiajna la pensie - se transforma în strai bogat de domniță, cârpa în brocart strălucitor, ridurile grele de la gât în șirag de mărgăritare), ailaltă ministreasa cutare... De fapt, niște ruine umane care abia se târau, pe când
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Peste amândouă se lasă înserarea lui Dumnezeu, ocrotitoare și tristă. Mi-e așa de grije de tine să nu-ți fie frig, să nu-ți fie foame. Nu știu de ce îmi aduc acum aminte de tine la 4 ani, în capotul de noapte de flanelă albă, în genunchi făcându-ți rugăciunea. Mi-e dor de tine, de totdeauna, Mamina II Sâmbătă, 6 decembrie [1947] [...] Eri o zi grea, cu cinci ore pline de explicații și stăruințe 8-1; în galop acasă și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ipotesă antreprisă prosă rosalb rosă, dosă, usanță e un adevărat amuzament și noi n-am venit aici să ne amusăm! Cine mă poate acusa? exagerări? Cine refusă asemenea argumente în dose masive? Cum am să spun? o rochie rosă? un capot ros? lesă, misă, dosă visă, posă visez vizez vase vaze vise vize casier cazier Iubite prietine,9 Știi că până astăzi vreme de douăzeci și mai bine de ani, decând mi-am început cariera literară, am stat departe de frământările
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
care n’au fost lovite de secetă, CDE-ul a Îmbrăcat câțiva dintre ei”, se lăudase tov. Gutman. Cu toate că evreii nu sărbătoresc Crăciunul creștin, totuși Gutman amintise de donațiile organizației sale, adică „...12 articole de Îmbrăcăminte ca: rochițe, capoate și cămeșuțe pentru copii”. Aceeași sărbătoare fusese pomenită și În textul care urmează: „Am mai trimis delegați cari au complectat comisiile CARS-ului de colectare de bani, alimente și obiecte În zilele de 22 și 23 decembrie În vederea organizării
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Tutova. Iată descrierea „jidanilor” de la „Turca” din Pușcași: „Din grupa <urîților> alături de șătrari și cioban (În alte cazuri moșneag), erau consemnați și <jidanii>. Astfel, <<Jidanii>> (numărul lor variind Între 3-4) au măști cu coarne. Se Îmbracă cu <hlaibure> (halate sau capoate uzate pe care sunt prinse fîșii de zdrențe). Au gheb. Poartă ițari și opinci. Se Încing cu un brîu de care atîrnă clopote mari și mici. În mîini au cîrje iar În bandulieră au un șirag de cioare moarte”. După ce
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
prostituția, nu politica”. Mesajul conținea îndemnul: „Curvele pe centură, nu în politică”. „Trebuie să le fie impus un Apel către curve, asemănător Apelului către lichele.” La case mai publice, bărbații de stat nu discută cu persoane care „fac politică în capot” (premierul), consideră femeile „pete de culoare” în peisajul politic și spun că nu se consumă pe luptă electorală cu femeile (președintele Băsescu). În cazul în care nu le trimit pe „centură”, le trimit la cratiță (șeful opoziției, Mircea Geoană). Cultural
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
noi n-am fost. Doar urma să plece, căci nu avea buletin de București, adică dreptul de a locui în capitală. Dar zilele treceau și ea tot acolo era... Ba am avut ocazia s-o vedem din ce în ce mai des, circulând în capot prin camerele comune și venind la noi, fără nici o jenă, ca să trăncănească și să se plângă de soarta ei. Era evident că maică sa era în serviciul ei, că o însoțea, o urma peste tot, îi încălzea apa la baie
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
al XIX-lea. Ne-au trebuit 200 de ani să realizăm programul acelor boieri patrioți care voiau și republică și monarhie și regim aristocratic și democrație. Și, ca să se vadă clar că avem și rege, o lume pestriță de la „madam capot” până la scriitori și filosofi, se adresează ex-ului cu maiestate, sire, vorbesc de regele Mihai al României, de alteța sa, prinț de România, un oarecare Duda, de principesa de România, Margareta, care a primit, la un 30 decembrie (1996 sau 1997?), întro
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
Până la urmă băieții au făcut o ședință cu gazda, cu doamna Maria și au convins-o să le primească pe fete la ei. Gelu spunea că sa rezolvat destul de ușor. I-au făcu câte un cadou, un batic frumos, un capot lung și mai multe vorbe mieroase, alinări și alte lucruri, până au intrat pe sub pielea ei. Astfel fetele se apropiaseră de ea și doamna le aștepta să vină cât mai des, pentru că niciodată nu veneau cu mâna goală. Nici băieții
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
voi, inginerii: dacă voi nu primiți, să nu mai primească nimeni. Voi, marii inventatori!... La noi, dacă vrei să știi, fiecare operație e ceva nou. Tac și mănînc în liniște, aruncîndu-mi din cînd în cînd privirea spre Livia: îmbrăcată în capotul ei albastru, lung, cu guler mare, alb, cu părul tăiat pînă deasupra umerilor, cu ochi negri, rotunzi, față creolă, buze pline, fără să fie cărnoase, bine conturate și o dantură albă, lucrată cu migală și pricepere, pare o adevărată prințesă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
-n ce, mă rog, se măsoară "tragerea de inimă"? În... În sticla de coniac primită de la pacient? întreb eu cinic. În exploatarea sentimentelor umane în condiții limită? Livia tresare și mă privește fix, cu mîinile încleștate pe capetele cordonului de la capot. Hm! surîde ea ironic, eu încă nu am fost dată disponibilă... Nu, că de tine e nevoie. Ai un capot foarte frumos... Ce vrei să spui? îngînă ea stupefiată. De unde știi c-am fost propus să fiu dat disponibil?! De la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
În exploatarea sentimentelor umane în condiții limită? Livia tresare și mă privește fix, cu mîinile încleștate pe capetele cordonului de la capot. Hm! surîde ea ironic, eu încă nu am fost dată disponibilă... Nu, că de tine e nevoie. Ai un capot foarte frumos... Ce vrei să spui? îngînă ea stupefiată. De unde știi c-am fost propus să fiu dat disponibil?! De la... de la... la noi, la spital, azi, la contravizită... Minți! Azi n-ai fost la contravizită! îi strig eu, întinzîndu-i o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
găsit la Brîndușa? Ridic brusc privirea, gata să-mi ridic și palmele, s-o lovesc pe Livia, dar, oare, e o soluție?! Poate că ironia ar fi... Bag mănușile în buzunarul scurtei, întind mîinile, prind între degete capetele cordonului de la capotul ei și le întind încet. Îți va fi tot mai dor de gestul ăsta, îi spun apăsat, cinic și trag brusc de capetele cordonului, desfăcînd nodul. Livia a încremenit. Părțile capotului, strînse de cordon, cad acum încet una lîngă alta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
scurtei, întind mîinile, prind între degete capetele cordonului de la capotul ei și le întind încet. Îți va fi tot mai dor de gestul ăsta, îi spun apăsat, cinic și trag brusc de capetele cordonului, desfăcînd nodul. Livia a încremenit. Părțile capotului, strînse de cordon, cad acum încet una lîngă alta, desfăcîndu-se. Eu ridic mîna dreaptă, arătîndu-i cordonul. Îl vezi ? Ar trebui să-l las să cadă, iar palmele mele, însetate de atingere... Te rog, Mihai! Nu..., scutură încet din cap Livia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de dragoste nu se mai vindecă. Istoria omenirii a dovedit-o cu prisosință. Nu se mai vindecă nici dacă va primi în schimb cuțite de bucătărie, confiscate de la mecanicii secției, sau lenjerie de Lyon ori de Hanovra, arăt eu spre capotul ei, cu etichetă de Hanovra. Livia își strînge din nou cordonul peste mijloc, înnodîndu-și-l încet, cu mișcări lente, ca o părere de rău. Știi, Mihai... Știu! Poți așterne patul și sufla-n cămin, / Eu și fără tine sînt de viscol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pas în lateral, vrînd să pornesc spre alimentara. Mulțumesc! îmi spuse Brîndușa. I s-a făcut dintr-o dată rău, l-a apucat o criză, strînge ea din umeri ca o scuză că e îmbrăcată în fugă, cu pardesiul direct peste capot, pe care l-am zărit cînd și-a aranjat mai bine eșarfa la gît. "Asta să fie oare Brîndușa care m-a umilit dimineață?! mă străbate un gînd. Brîndușa care strînge declarații..." Aș fi preferat să aibă o criză de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
calm. Vorbele mele o lovesc pe Brîndușa ca o palmă dată pe neașteptate. Face o grimasă de durere, lăsîndu-și brațele să-i atîrne molatece pe lîngă corp, privindu-mă lung, cu dispreț. Părțile pardesiului se desfac și i se vede capotul. Îl iubiți mult, doamnă, dacă ați fugit la farmacie cu capotul pe dumneavoastră, îi spun, arătînd cu privirea spre pardesiul desfăcut. Brîndușa își adună iar pardesiul la piept, oftînd, învăluindu-mă într-o privire tristă. De undeva, dinspre blocurile din spatele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pe neașteptate. Face o grimasă de durere, lăsîndu-și brațele să-i atîrne molatece pe lîngă corp, privindu-mă lung, cu dispreț. Părțile pardesiului se desfac și i se vede capotul. Îl iubiți mult, doamnă, dacă ați fugit la farmacie cu capotul pe dumneavoastră, îi spun, arătînd cu privirea spre pardesiul desfăcut. Brîndușa își adună iar pardesiul la piept, oftînd, învăluindu-mă într-o privire tristă. De undeva, dinspre blocurile din spatele complexului alimentar, rupe tăcerea un țipăt de femeie speriată, apoi se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Ion, care a ieșit din sufragerie și a înaintat pe hol, pînă lîngă fiică-sa. Are o ținută dreaptă, impunătoare, de femeie spre șaizeci de ani, împodobită cu o basma înflorată, în care și-a strîns părul, și cu un capot de mătase, larg la mîneci, arcuindu-se peste pieptul plin, curgînd în falduri de la cordon pînă spre pămînt. Sărut mîinile, doamnă! îi spun, înclinîndu-mi fruntea. Ion se uită neștiutor la cele două femei. Soția sa îi înfruntă un timp privirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
muntelui și-am fi golit pînă la ziuă sticla luată cu noi... Cred, spun eu, uitîndu-mă spre Fulvia, cred că a fost îngrozitor... Mai mult m-a impresionat reacția unei femei. Venea dinspre alimentara, era îmbrăcată cu pardesiul direct peste capot. Cînd a văzut despre ce e vorba, a făcut o criză de nervi... Doamne, ce scenă! se înfioară Fulvia. Abia au putut-o imobiliza milițienii veniți la fața locului. Au urcat-o în mașina Miliției și-au dus-o la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
În-gro-zi-tor... Ha-ha-ha !... mă apucă un rîs isteric, înecat în gît, ca un hohot de plîns. Ha-ha-ha... Furtuna... Furtuna... Fulvia mă privește înlemnită. Iartă-mă! îi spun. Ești sigură că au dus-o la spital? Pe cine? A, pe femeia în capot? Da, sigur. Abia puteau s-o stăpînească trei milițieni. Îngrozitor! șoptesc din nou, privind în jos, de teamă să nu întîlnesc privirea Fulviei. Pot să dau un telefon? Da, poftim! îmi arată ea spre telefon. Formez 03, cer numărul familiei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
puternic. "Ajungă-i zilei răutatea ei!..." Cercul de măști se desface încet. O mînă îmi atinge fruntea. O femeie vede la picioarele ei o petală căzută și începe să țipe. Lumea o arată cu degetul: e îmbrăcată cu pardesiul peste capot. Trei milițieni o bagă în mașină. În aer plutesc petale mari de magnolie. Una se oprește pe fruntea mea, mișcîndu-se încet, ca o mîngîiere. Ion s-a așezat pe trepte și plînge... Mă zbat iar, vreau să fug, dar mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]