293 matches
-
mai importantă, deși nu se ilustrase deloc, din câte spune Ahile, ca participant la vreo asemenea expediție. De aici, la Ahile, o supunere formală a cărei nedreptate a simțit-o violent la primul abuz, acela al deposedării lui de o captivă. Prilej care lasă să se vadă că suportă cu greu și poziția lui subordonată față de Atrid. Dacă adăugăm la acestea, pe de o parte, atașamentul lui față de Briseis și, pe de alta, faptul că privarea de ea însemna privarea de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
împărtășite în lăcașul lui Ahile de acolo, serile liniștite, Ahile cântând din liră, Patrocles ascultând în tăcere, statul de vorbă, doar între ei, înțelegerea din priviri, mesele pregătite de Patrocles, somnul, fiecare în patul lui din marea încăpere, fiecare alături de captiva aleasă de el. Trăiau cum trăiseră acasă și cum au trăit de când se știau. Nu era nimic tulbure și echivoc în prietenia lor și ea a fost interpretată altfel doar secole mai târziu, în atmosfera altor moravuri de către oameni care
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
târziu. Când află, pe Ahile îl cuprinde durerea, ca un nor întunecat. Își umple palmele cu cenușă din vatră și își mânjește cu ea capul și obrajii, începe să-și smulgă părul. Antiloh, plângând în mijlocul țipetelor și vaietelor înălțate de captive, îl ține pe Ahile de mâini, de teamă să nu-și reteze, cu sabia, gâtul. Ahile scoate un țipăt cumplit, pe care Tetis îl aude din adâncul mării și vine la fiul ei însoțită de toate nereidele. Lui Ahile nu
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
că se va întoarce cu fiul lui biruitor al Troiei. Acum știa că amândoi, pe rând, fuseseră sortiți să ude cu sângele lor câmpia aceea funestă și îi făgăduiește mortului crâncenă răzbunare. Până atunci îl lasă să fie jelit de captivele pe care le cuceriseră ei doi, demult, pe când pustiau împreună bogate cetăți de departe. După o vreme, Tetis îi aduce noile, nemaivăzutele arme divine. Ahile le primește cu bucurie, le ține în mână, ochii i se înflăcărează și îi strălucesc
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
de legitățile interne ale fenomenelor reprezentate. De aceea considerăm că dezbaterile tradiționale purtate, de regulă, sub semnul lui Balzac, ar fi, pe alocuri, mai bine înțelese, dacă ar fi examinate în lumina creației lui Zola. Dacă personajele lui Balzac sunt captive (în condiția lor), anumite personaje ale ciclului zolist încearcă să se opună și să se elibereze. Pariziana devine femeia-subiect, care conjuga determinismul cu imprevizibilul. Femeia din Leș Rougon Macquart adesea ia viața în mâinile sale. Este cazul femeii pariziene. Zola
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
probabilitățile, era un barbar și un violent. Un tiran, probabil un gelos cronic, un câine posac și înciudat, un tip limitat, închis în el însuși, lipsit de orice simț al bucuriei de viață. În toți acești ani, Hartley fusese o captivă. Poate că, la început, se gândise să evadeze; dar, treptat, căzuse, așa cum se întâmplă cu multe dintre femeile izolate și tiranizate, într-un soi de crescândă deznădejde. Mai bine să nu lupți, să nu speri. Șocul revederii cu mine trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
între soți, gata, înseamnă naufragiu, dezastru, sfârșitul. O, nu-i așa. Am răspuns: — De la bun început, cuvântul „liberi“ n-aer ce căuta aici, noi nu avem de-a face cu o femeie liberă, ci cu o persoană înfricoșată, cu o captivă. Trebuie târâtă cu forța, n-o să fie în stare nici să meargă. Așa că-i bine să clarificăm lucrurile de pe acum. Dacă se întoarce la el, n-o să-l mai părăsească niciodată, n-o să mai poată scăpa. Mă rog, și nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și poartă mândre punctulețele roșii pe spate („să nu cumva să le omori, că e păcat”, mă atenționa săraca bunica), ies năuce din țărâna Încă umedă. La mai puțin de doi pași, o pojghiță de gheață mai stăruie să țină captive un șomoiog de fire din iarba anului trecut. Zăpada de pe acoperiș se topește Încet-Încet, iar timpul este măsurat de prelingerea șiroaielor de pe streașină. Îmi plec uimit capul Într-o parte și privesc copilărește la acest spectacol fascinant. Mă las În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
uniformitatea ziarului citit de oamenii dintr-un tramvai, care, drept urmare, "vor rămâne, aproape sigur, la fel de distanți și străini" (Incorporation, 125). Cu alte cuvinte, alienați. Satisfacția lui Chapin, datorată subiectivității sale alienate, care a anihilat Cealaltă subiectivitate, condamnând-o să rămână captivă între cei patru pereți ai biroului redacției locale, amintește tot de o observație a lui Barrett despre subiectivitatea alienată a lui Rodion Raskolnikov din Crimă și pedeapsă, conform căreia "cu cât aceasta este mai ruptă și mai izolată de restul
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
până atunci cartea lui Miłosz, dar nu m-ar fi crezut nimeni. La urma urmelor, puteam fi doar un plagiator norocos, nu? A doua oară, după ce am ajuns în America. Prima carte pe care o cumpăram era, cum altfel, The Captive Mind, by Czesław Miłosz, apărută la Vintage Books în 1981, tradusă de Jane Zielonko. Chiar și Vladimir Tismăneanu, care avea să traducă peste câțiva ani eseul meu în engleză, prefațându-l cu un text foarte generos, va fi avut îndoieli
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
insista asupra acestor „recomandări” cu o gravitate comică. Din păcate pentru el, preocupat de „lucrul din interiorul organului”, nu sesiza conotațiile vulgare, trimiterile la fiziologie și hoțomănie ale limbajului său. Așadar, în ciuda pretențiilor de emancipare, promoția lui rămîne în continuare captiva unor formulări nefericite, ca să nu zic imbecile, și a pisălogelii care, în loc să instruiască, tîmpește. *O vorbă bine găsită: „obsedantul prezent” (Ileana Mălăncioiu). *Experiența mea sufletească se opune afirmației Pr. François Varillon (adus în actualitate cu ocazia publicării postume a interviurilor
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
manifestă aceeași lipsă de „realism” ca și dînsul. O lipsă care merge uneori pînă la ignorarea celor mai elementare repere. De pildă, în vacanțe, ea trece pe la redacție. Curios, la plecare, de fiecare dată, o ia în direcția inversă. Pare captiva unui vis: acolo, interioarele n-au pereți, nici colțuri, nici trepte... În ciuda minei concentrate cu care ascultă, lasă impresia că se gîndește la altceva, iar cînd vorbește e precisă în detalii și vagă în ansamblu, căci, din prea mare politețe
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nu migrează? În pădure sunt copaci. Dacă o iau spre sud, acolo nu ninge. După părerea mea n-ar trebui să se cramponeze de acest loc. — Nu-ți pot explica, dar știu că nu pot părăsi Orașul. Îi aparțin. Sunt captivele lui. Ca și tine, ca și mine. Instinctul le spune asta. Poate că nu le priește decât iarba de aici. Sau nu pot traversa deșertul de calcar. Nu știu ce să zic. — Ce se întâmplă cu cadavrele? — Le incinerează Paznicul, răspunse Colonelul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
are become indefinite, open'd to pain " În a fierce hungry void, & none can visit hîș regions. "Jerusalem, hîș Emanation, is become a ruin, "Her little ones are slain on the top of every street, "And she herself let (led) captive & scatter'd into the indefinite. 540 "Gird on thy sword, O thou most mighty în glory & majesty! "Destroy these oppressors of Jerusalem & those who ruin Shiloh." Șo spoke the Messengers of Beulah. Silently removing, The Family Divine drew up the
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
hîș field, & the sickness that cuts off hîș children, "While our olive & vine sing & laugh round our door, & our children bring fruits & flowers. "Then the groan & the dolor are quite forgotten, & the slave grinding at the mill, 415 And the captive în chains, & the poor în the prison, & the soldier în the field "When the shatter'd bone hath laid hîm groaning among the happier dead. "It is an easy thing to rejoice în the tents of prosperity: "Thus could I
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
nr. 5, pp. 324-420; Lucian Boia, Evoluția istoriografiei române, București, 1976; Pompiliu Teodor, Evoluția g`ndirii istorice românești, Cluj-Napoca, 1970; Al. Zub, De la istoria critică la criticism, București, 1985; Idem, Istorie și istorici `n România interbelică, Iași, 1989; Șerban Papacostea, „Captive Clio: Romanian Historiography under Communist Rule”, European History Quarterly, t. 26, 1996, pp. 181-208. Există după 1990 foarte multe articole despre fenomenul colaboraționismului (vezi România liberă, România literară, Cuvântul, „22”, Dilema, Cronica, Manuscriptum, Magazin istoric, Cotidianul ș.a.), cele mai solide
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
lui Dumnezeu, cunoscută prin necunoaștere, într-o unire mai sus de minte". 2.11. ANTICHRISTUL Filosofia este un martiriu aparte, cum spunea cuviosul Iustin Popovici. Ea sfărîmă gîndirea în abisurile Ființei, unde viața umană se află într-un continuu pelerinaj, captivă a tainelor ce izvorăsc de pretutindeni. Fiecare om este o taină, lumea întreagă este o taină, universul este o taină, Dumnezeu... O taină trebuie să rămînă o taină, "corola de minuni"a lui Blaga și cu cît se dezvăluie, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
trebuie somata și constrînsa să devină pol de receptare a istoriei lui. În cealaltă ipostază, de victimă agresată, Benjamin este cel văzut, la propriu, cel șpionat, urmărit și în cele din urmă descoperit de către Hélène. La rîndul ei aceasta este captivă în castelul caznelor, dar totodată călăul propriilor ei temniceri, pe care ii seduce. Fascinați de chipul ei, atît bătrînul don Juan neputincios cît și partenera lui, o Messalină reformata, devin pacienții unui transfer de identitate, așa cum i se întîmplase și
În căutarea chipului pierdut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17923_a_19248]
-
o suferință fizică a autoarei - dau autenticitate și o emoționalitate bine temperată acestei evocări. Povestind, Annette Kolodny apare într-o calculată postură, care invită empatia: dezamăgită (dar nu animată de resentimente sau de sentimentul eșecului), caldă și implicată (dar nu captiva unui limbaj de lemn devenit discurs publicitar de promovare a unei instituții), analitică și intelectualistă (dar nu raliată la obscuritățile unora dintre analizele foucauldiene actuale). Se cuvine să avertizez cititorul - dacă e necesar - că autoarea acestei cărți este o cunoscută
Restanța viitorului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16867_a_18192]
-
în bună măsură. Numărați-i pe cei care au contribuit la marile succese ale ultimilor 10 ani și uitați-vă în jurul Președintelui. Câți se mai regăsesc? Nu sunteți izolată, întâmplător, politic. Ați lucrat constant la îndepărtarea noastră până ați devenit captivă propriilor dumneavoastră vise și ați închis orice ușă. Fortăreața pe care ați construit-o e mai degrabă o închisoare, pentru că înainte de a-i lăsa pe alții să intre, vă împiedică să faceți parte din orice dialog normal. Cred că o
MRU, scrisoare Elenei Udrea: Aţi distrus dreapta. Plecaţi de lângă Băsescu by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/28666_a_29991]
-
are toate șansele să fie și unul anti-UDMR. E vorba despre ideea votului uninominal pentru Senat. Calculul aritimetic arată că UDMR-ul poate pierde procente substanțiale și că există riscul de-a nu mai prinde Senatul. În afara județelor așa-zis captive — Mureș-Harghita-Covasna —, e greu de crezut că la Cluj, Oradea, Satu Mare UDMR va scoate prea multe voturi. Sunt extrem de curios ce va oferi guvernul Năstase maghiarilor în schimbul promisiunii de a sprijini și acest punct din lista de revizuiri a Constituției. Lui
Senatul cu un singur exponat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14323_a_15648]
-
Creația puternică a Marianei Marin ămprumută chipul lumii nu pentru a i se adapta, așa cum procedează barzii proslăvirii, ci pentru a da glas dezadaptării sale, altfel spus pentru a-și pedepsi propria solitudine, care, vai, nu poate rămâne decât o captivă a lumii, precum orice atitudine omenească. Mariana Marin - Mutilarea artistului la tinerețe, Ed. Muzeului literaturii române, București, 1999, 82 pag., preț nemenționat.
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
la o "integrală Vladimir Nabokov", că Disperare este prin dubla versiune, rusă și engleză, prin teme și personaje, scriere simptomatică pentru aventura unui mare scriitor al secolului XX, ficțiune ce nu poate ignora biografia și nici istoria ce le ține captive pe amândouă. Scandalul se poate citi ca "portret al prozatorului la senectute", ori chiar autobiografie vizând evenimentele vieții interioare. Și mai ales fac demonstrația unor reușite rare: persistența fantasticului în literatura secolului XX, nu în formula prozei scurte, ci în
Întâlnirea cu Dublul by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7072_a_8397]
-
nimic Nici chiar lor, Atâția vii care par morți de mult În ei înșiși, în mine. Din acest oraș De unde încă n-am plecat Strig morții care îmi aparțin Ei răspund întotdeauna: „Prezent” la catalogul celor vii Și îmi rămân captive În surâs Deși am ochi nu îi mai pot privi - îi văd Deși am mâini nu îi mai pot atinge - îi simt. Îi aud. Le caut șoapta Și mi-e dor de acei morți rămași vii În mine Eu, Cea
() [Corola-journal/Imaginative/5978_a_7303]
-
care l-au cunoscut, care i-au fost colaboratori, prieteni, camarazi În lupta Împotriva nimicniciei noastre că Neam..., acum Îndoliați, au datoria să se opună Întreruperii cutezătoarelor sale proiecte. Pașii marelui OM trebuie urmați și nu abandonați și luați În captivă secularizării ce Învăluie cu repeziciune mințile sărăcite de iubire. Uitarea ne va curta, dar va veni momentul creionării propriului nostru epilog, cănd sub greutatea delăsării vom fi Îndepărtați de la dreapta rânduiala. Moștenirea lăsată de Artur Silveștri ne arată că spiritul
Editura Destine Literare by Daniela Gifu () [Corola-journal/Science/76_a_310]