3,744 matches
-
am mușcat buzele să nu-mi scape nimic. Deși în mine... totul era un țipăt. Țipătul neputinței. Al revoltei împotriva tuturor lucrurilor care au stat în calea noastră, atâta timp. M-am stăpânit cu greu, cu toate că, în interior, strigătul acela captiv îmi săgeta trupul, cu forța unui nebun. Privirea îmi aluneca peste alte și alte fotografii, tu vorbeai, eu te auzeam ca prin vis. Amintirile tale, iubiri, speranțe, singurătăți. Mai ales singurătăți. Crâmpeie din viața ta. Așa cum a fost. Atunci, n-
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
m; Prezența acestor pânze locale de apă aproape de suprafață se datorește prezenței lentilelor de marne, ca intercalații în cuprinsul complexului nisipos superior (de vârstă meoțiană). • pânzele de apă de pe pantele coluviale și deluviale. Aceste ape se nasc prin degradarea pânzelor captive și se scurg pe sub mantaua dezagregată ce acoperă panta. • pânzele de apă captive. Fragmentarea adâncă de către pârâul Lohan a structurii geologice a regiunii a deschis pânze de ape etajate, ce se pot urmări prin izvoarele care apar sporadic în lungul
BAZINUL LOHAN Studiu fizico-geografic. Scurte consideraţii asupra vechimii locuirii şi evoluţiei utilizării terenului. by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Administrative/530_a_940]
-
de marne, ca intercalații în cuprinsul complexului nisipos superior (de vârstă meoțiană). • pânzele de apă de pe pantele coluviale și deluviale. Aceste ape se nasc prin degradarea pânzelor captive și se scurg pe sub mantaua dezagregată ce acoperă panta. • pânzele de apă captive. Fragmentarea adâncă de către pârâul Lohan a structurii geologice a regiunii a deschis pânze de ape etajate, ce se pot urmări prin izvoarele care apar sporadic în lungul coastei Lohanului. Aceste pânze pot fi mai greu urmărite, fiind des întrerupte prin
BAZINUL LOHAN Studiu fizico-geografic. Scurte consideraţii asupra vechimii locuirii şi evoluţiei utilizării terenului. by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Administrative/530_a_940]
-
omul care devine și, raportat la acest primordial, e un fel de neom. Istoria e neomenia lui. Că nu se poate, din cel care am fost întreg, să fiu dumicat în epoci, în zile și în clipe. Omul istoric e captivul clipelor, nu numai al anilor, lunilor, zilelor și orelor din timpul lui Ștefan cel Mare sau de când vorbesc eu acum, ci și al clipelor în care îl definesc ca neom. Că trebuie să acceptăm: omul etern are un sinonim, homo
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
se sustragă ființării și fenomenalității ; tocmai de aceea, Manuela va evita să dobândească o cunoaștere adevărată despre semenii săi, preferând să viseze asupra lor. Iată însă că - deși trăiește sub seducția idealului - Manuela se teme totuși să nu rămână definitiv captivă în lumea închipuirilor sale, în irealitate, aceasta nevoie de reîntoarcere în real, de circularitate este simbolizată prin motivul oglinzii. Insistența cu care personajele se așează dinaintea oglinzii ei de toaletă, cu mânerul de os și cu ovalul ei pur și
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
ruperea oricărei punți de comunicare între cei doi. Fără posibilitatea de a se „mișca“, așa cum singură o afirmă, unicul obiect al analizei sale rămâne propria persoană, de unde și abundența prozelor claustrării, în care personajul principal este întotdeauna o femeie închisă, captivă în propria existență, a cărei poziție în lume este cea a spectatorului unor vieți străine. Scrisul devine pentru autoarea Femeii in fata oglinzii un refugiu, un exercițiu eliberator a cărui repetare ritualică o sustrage rutinei unei vieți anoste. În același
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
ușii, puțin scorojit, biroul care era modern acum cinci ani, buze scofâlcite, buze cu crețuri pe margini și colțuri lăsate, buze strânse ca niște sprâncene încruntate, buze deschise într-un zâmbet care dezgolește dinți galbeni, buze care sorb din cafeaua captivă într-un pahar de plastic, de jos, de la noi, de la automat... Zgomotul liftului, care se aude prin ușă. Cal cu latoarele care-și fac ritualul reumatic sonor de pocnete și icnete și scâncete înainte să mă lase să ies odată
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
mersul lucrurilor. Atunci au început și pentru lupi vremuri grele. Omul a capturat o bună parte dintre ei; la început, i-a ținut izolați și flămînzi, legați cu liane tăioase, care-i împiedicau să se miște. S-au înfuriat lupii captivi; au smucit de legături pînă cînd acestea le-au rănit gîtlejurile; au urlat prelung, cu durere și revoltă, în nopți nesfîrșite și reci de ianuarie, și-n cele înnăbușitoare de august; au suferit apoi, în tăcere, cînd foamea și epuizarea
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
și reci de ianuarie, și-n cele înnăbușitoare de august; au suferit apoi, în tăcere, cînd foamea și epuizarea i-au lăsat fără glas. Într-o zi, cînd suferința li s-a transformat în agonie, Omul s-a apropiat. Lupii captivi s-ar fi retras, dacă le-ar mai fi rămas un dram de forță în trupurile sfîrșite. Dar probabil că asta le era soarta. Avea să se termine totul. Lupii au închis ochii, așteptîndu-și, resemnați, sfîrșitul. Și, cum nimic nu
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
să-i ferească de gerul năprasnic, în adăpostul lui din ramuri și pămînt, și-au dat seama că nu pot urî făptura aceea caraghioasă care le aducea apă, îi hrănea și-i adăpostea. Și, a patra zi, în zori, lupii captivi i-au lins mîna Omului-Stăpîn, în semn de recunoștință și de supușenie. N-au mai dorit niciodată, de atunci începînd, să se întoarcă în mijlocul lupilor rămași în pădure. Și... la ce să se fi întors? Speriați de ce li se întîmplase
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
nu se lăsase pradă disperării. Părea a încerca metodic toate posibilitățile de scăpare. Posibilități de scăpare? Era un fel de a spune. Pentru că, judecînd atît de lucid cît îi permitea situația, Lupino fu nevoit să remarce lipsa de șansă a captivului. Orice tentativă de rupere a barierei de foc ar fi însemnat sfîrșitul bietului animal. Era o nebunie. Risca mai mult decît l-ar fi încurajat vreodată dascălii lui s-o facă. Dar nu putea să vadă cum, sub ochii lui
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
străine. Miros de lup!, descifrară entuziaști, în același timp. Într-adevăr, amestecat cu sumedenie de alte arome, răzbătea un abia sesizabil miros familiar. Asta le dădu curaj să se apropie mai mult. Da! Își vor găsi complici în preajma Omului. Lupii captivi, cu siguranță, vor fi fericiți să-i vadă și să-i ajute. Erau atît de aproape! Dar, cînd se așteptau mai puțin, aerul se umplu de glasuri dușmănoase. Vîntul își schimbase brusc direcția. Fuseseră deconspirați; lupi furioși, priponiți la gura
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
se smulgeau din legături creștea pe clipă ce trecea. Înțeleptul încercă să-i potolească, să le explice, dar curînd își dădu seama că era un efort zadarnic. Nu numai că nu intenționau să-i ajute în vreun fel, dar lupii captivi, de nerecunoscut, păreau gata să-i spulbere de îndată ce s-ar fi eliberat din strînsoare. Adulmecă pentru ultima dată. Nici urmă de consoarta lui printre ei. Trebuie să ne îndepărtăm, Lupino! Lupii aceștia, sau ce vor fi fiind ei, ne vor
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
său avea idee în ce fel putea să arate vietatea care le tulburase existența? Era tentat să-i minimalizeze forțele, să creadă că tot ce le ajunsese la urechi nu fuseseră decît povești răstălmăcite, dar își reaminti imediat reacția lupilor captivi. Un Om reușise, iată, să-i transforme atît de mult, încît să-i întoarcă împotriva propriilor semeni. Fu nevoit să recunoască: Omul acela putea fi chiar mai periculos decît lăsau să se înțeleagă legendele... Se așternuse liniștea peste cîmpie. Se
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
cu bucurie. Era o ceată mare, căci numai forțele lor unite puteau să facă față confruntării cu Oamenii și lupii lor. Se consultară cu privire la modul în care urmau să acționeze. Era de necrezut și de neînțeles felul în care lupii captivi nu pregetaseră să-i amenințe. Acum știau cu toții la ce să se aștepte. Nu mai era nimic care să-i rețină. Porniră. Captivii le depistară prezența de departe. În scurt timp, glasurile lor sălbăticite șfichiuiră aerul. Arus dădu un ordin
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
fără zgomot, impasibili. Nu i-ar fi ajutat cu nimic să-și deconspire efectivul. Localizară ținta. Încă un ordin. Se împărțiră în două cete și o înconjurară. Se apropiau astfel, închizînd în mijloc, ca într-o capcană, adăpostul uman. Lupii captivi parcă înnebuniseră. Strigătele lor nu mai aveau coerență, și, pe măsură ce inamicii strîngeau cercul, se transformară în schelălăieli disperate. Atacatorii erau mulți și puternici, și aveau în priviri acel licăr de animal hotărît să-și ducă treaba pînă la capăt, indiferent
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
la comandă, captivii înțeleseră. Se lăsară la pămînt, tînguindu-se răscolitor. Lupino pătrunse primul în perimetrul adăpostului. Aruncă un strigăt scurt, ca să-și înștiințeze tatăl, rămas undeva, mai în spate, despre mișcarea făcută. Cîțiva dintre prietenii lui îi încercuiră pe lupii captivi. Sfîșiară cu colții legăturile care-i țineau prinși, încurajîndu-i să se ridice. Puteți pleca acum!, le strigau, trăind împreună cu ei presupusa bucurie a libertății. Le înțelegeau spaima; mai mult, vroiau să-i asigure de simpatia lor pentru soarta de sclav
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
pînă atunci. Dar, stupoare! Captivii nu făcură nici un pas. Rămaseră ghemuiți la pămînt, lipsiți de orice intenție de a fugi. Căpătaseră curajul de a-și privi atacatorii în ochi. Și, dacă limbajul le era de neînțeles, privirea spunea totul: lupii captivi preferau să rămînă! Aici era casa lor. Asta era viața lor. Fuseseră cîndva obligați; dar acum alegeau de bună voie să-l slujească pe Om! După ce se asigură că nici unul dintre supuși nu-i încalcă indicațiile, Arus îl căută din
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
să ne deranjeze prea mult, adăugă. Apoi, cu voce tare, anunță: Îi vom lăsa în pace! Lupino înclină privirea, copleșit de respect. Pentru prima dată, Lupoaica surîse. Dar sînt curios ce vei alege tu să faci, urmă Arus, adresîndu-i-se. Lupii captivi de-afară refuză să ni se alăture. Îmi va lua ceva timp să le pot înțelege opțiunea. Dar asta e voința lor, și eu mă-nclin. Vei rămîne și tu lîngă Oameni? Lupoaica avu nevoie să tragă zdravăn aer în
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
că, într-o zi, vă voi revedea. Și acea zi, iată, a venit. Dacă vreți să închid ochii pentru totdeauna, lăsați-mă aici. Dar nu trebuie decît să mă luați cu voi pentru a mă naște a doua oară. Lupii captivi? Pe ei nu-i mai așteaptă nimeni acasă. Aici e casa lor, acum. Dar aici n-a fost casa mea niciodată! Lupino respiră ușurat. Avea atîtea de învățat de la buna sa mamă! Avea atîta dragoste de dat, și atîta de
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
încăpățâna să reziste. O adună cu mișcări repezi, deschise fereastra și o aruncă fără să-i urmărească, cu privirea, căderea în gol. Un val de aer rece îi cuprinse obrajii răsfirându-i părul desprins din clama ce-l ținea mereu captiv. Ochii se umeziră din cauza aerului care-i înțepa cu săgeți reci. Nu mai voia să plângă. Se întoarse și ieși din cameră lăsând fereastra deschisă. Își luă poșeta cu o mișcare bruscă de pe fotoliu în care meditase asupra cuvintelor din
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
atât de aproape de ureche, încât avusese impresia că veneau din interior. Strânsoarea lui era dureroasă, brutală și-și îndreptă privirea spre locul în care o ținea prizonieră, cerșind îndurare. O mână mare, cu degete lungi, ca de artist, o ținea captivă să nu fugă. Nu mai era în stare să facă nici un pas, dar nici să țipe. Se blocase, acolo, în mijlocul străzii, pe trecerea de pietoni. Voia să se întoarcă, să-l vadă, dar creierul dădea comenzi pe care corpul refuza
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
țigară, iar buzele pline (ruj roșu aprins, aici se încadra bine în decor) se strângeau pătimașe în jurul filtrului lung și păreau a se dezlipi cu foarte mare greutate de el. Savura fumul, înainte de a-l lăsa să iasă, îl ținea captiv, torturându-l, apoi îi urmărea traiectoria cu privirea și, ca și cum acesta ar fi fost gestul cel mai nimerit, la acele ore, ducea din nou țigara la gură și oferea buzelor un alt moment de plăcere. Păr lung, negru (sclipiri albastre-verzui
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
albastre-verzui), ondulat, revărsat peste umerii (rotunzi, catifelați la atingere, evident) ascunși de materialul rochiei care acoperea picioarele până deasupra pulpelor, puse una peste cealaltă, fără nicio conotație ostentativă. Pantofi asortați, un toc cui de lungime medie, vârfuri ascuțite care țineau captive degetele delicate (și le închipuia așa, ținând cont de ceea ce i se desfășura sub ochii curioși). O privea dintr-o parte, admirându-i profilul, încercând să-și imagineze gândurile care îi treceau prin minte în timp ce expira fiecare fum. Observase că
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
doriți). O sticlă pătrată, cu multe înflorituri, o sticlă de cristal (poate, dar nu ne împiedică nimeni să gândim că era chiar așa) în care lichidul vălurea ușor, într-un clipocit mut, ca o mare în miniatură, de culoarea coniacului, captivă, dornică de eliberare, însă resemnată la gândul că doar câteva picături din ea vor cunoaște o scurtă, foarte scurtă, libertate, înainte de a începe ultima călătorie, către buze. Paranteză Dacă Jimmy l-ar urmări acum pe majordom, în timp ce se apropie tăcut
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]