466 matches
-
cârciuma de pe strada alăturată. Nici aici nu e mai lumină, dar ochii ni se deprind iute. Numărăm patru capete cu coamă bogată și vreo cincisprezece mușterii. În a treia crâșmă, avem vreme să deslușim câteva chipuri, câteva cupe sclipitoare, câteva carafe. Jocul continuă. Capetele noastre inconștiente se vâră în a patra crâșmă. E mai lumină aici, ni se pare nouă. Deslușim lângă ușă un chip. Barba asta, profilul ăsta, înfățișarea asta, ale cui sunt oare? Îmi trag capul înapoi și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fugit... La urma urmei, ai ieșit în câștig, nu crezi? Vitellius împinse deoparte vasul gol, aruncă niște monede pe masă și plecă șchiopătând. 8 Imediat ce torțele lecticii care-l ducea pe Vitellius înapoi la Pretoriu dispărură, hangiul închise ușa, luă carafa cu vin și două cupe și ieși prin spate. Urcă pe scărița îngustă care ducea sub acoperiș și împinse o ușă. — A plecat. Puse carafa în fața lui Valerius și umplu cupele. Valerius îi dădu una gladiatorului, care era așezat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
torțele lecticii care-l ducea pe Vitellius înapoi la Pretoriu dispărură, hangiul închise ușa, luă carafa cu vin și două cupe și ieși prin spate. Urcă pe scărița îngustă care ducea sub acoperiș și împinse o ușă. — A plecat. Puse carafa în fața lui Valerius și umplu cupele. Valerius îi dădu una gladiatorului, care era așezat pe o grămadă de paie, cu spatele sprijinit de perete. Flăcăruia unei lămpi atârnate de o bârnă lumina chipurile celor trei bărbați. — Bea, spuse Valerius mângâindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să iasă băiatul și continuă: — Prin urmare, ai fost informat. Și tu ai curieri numizi mai repezi ca vântul, care îți spun tot ce se întâmplă în lume? întrebă ironic. Proculus zâmbi. Se ridică și luă de pe o măsuță o carafă cu vin și două cupe. Le umplu și-i întinse una lui Antonius. — Curieri numizi? Las asemenea lucruri rafinate pe seama romanilor. Există și alți mesageri. Te referi la spiritele aflate în slujba ta? Știu că, prin magie, poți face și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
el rețiar. Oricum, am adus vești proaspete... Mai știu că prezicătorii care acum fug să scape de mânia împăratului au spus că acesta va avea parte de o moarte îngrozitoare până la sfârșitul lui septembrie. Se înșală, interveni Proculus, golindu-și carafa. Se înșală, dar nu cu mult. Doar cu câteva luni, zise în încheiere și se ridică. — E adevărat? Hyrpus îi tăie calea. Spune-mi, maestre, ce vezi în viitor? — Un al doilea Bedriacum. — O altă bătălie, care se va da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și pupilele dilatate dădeau o expresie pierdută chipului său bronzat, cu obrajii supți din cauza foamei și a oboselii. Trupul lui slab devenise puternic. — Valerius... Vino. După prânzul obișnuit - Valerius devoră felia de pâine de orz și bău dintr-o înghițitură carafa cu apă -, Proculus se îndreptă spre arena pentru antrenamente. — Azi vei lupta cu patru adversari, toți înarmați cu plasă, trident și pumnal de lemn. Antrenamentul începu. Imediat, plasa rețiarului îl învălui, dându-i capul pe spate. Valerius nu se aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
am intrat în Pizza Pit Am stat în caravana asta crepusculară cu o cana de vin roșu și un Big Sharp One, sfârâind ignorat pe farfurie. Duminică seara... groaznic la pipăit Sau a fost sâmbătă seara? Am mai răpus o carafă, după care am traversat strada în căutarea unei haleli potrivite. Ajutat de un șir lung de halbe cu bere tare, am consumat trei Waistwatchers, doi Secburgers 2, un American Way3, și o porție dublă de Tuckleberry Pie4. Dar stai o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
toate soiurile aici, de la gunoieri până la manageri de condiție medie. Meniul este orientat spre pungile sărace, dar localul vinde băuturi. Altfel, cum și-ar fi putut aduna clienții? Azi am comandat o mâncare cu sos plus două salate și o carafă de vin roșu - ceea ce pentru mine, un veteran împătimit al localurilor cu pizza și burgeri, al lui Doner Den și Furter Hut, este echivalentul unei porții de orez nedecorticat și un pahar de vitamina C efervescentă. (Există prin preajmă localuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
scriitorii câștigă prea bine. — Pită? întrebă fata, care făcea parte din contingentul italian, deși tenul ei fusese în întregime pigmentat de sporii de la bucătărie. Nu, mulțumesc, nu vreau pâine prăjită. — De băut? — Ceai, te rog, spuse Martin. Am arătat spre carafa mea plină cu vinul roșu, spumos. — Nu vrei un strop din ăsta? — Nu, mulțumesc. Încerc să nu beau la ora prânzului. — Și eu. Dar nu reușesc aproape niciodată. — Mă simt ca un căcat toată ziua dacă beau la prânz. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
albicioși și pleoapele injectate, gura ca o crăpătură, cu dinții muiați parcă în tanin - și părul, un păr uscat, păr de bețiv. — Deci îți cheltuiești încă toți banii seara. — Mda. — Și dimineața te simți ca un căcat îmi privi amuzat carafe cu vin. Și după-amiaza tot ca un căcat te simți. — Da, păi, sunt un huhurez, am răspuns eu încurcat I-a venit mâncarea - ăștia de aici nu se-ncurcă - și omul s-a întins după sare. Apoi, după ce a început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
vedea câte un volum mai deosebit. Citea Flacăra, Magazin și România liberă, pentru anunțurile de la mica publicitate. Despre cărți nu am auzit-o vreodată vorbind. Nici ale mele nu o interesau. Îmi apăruse pe atunci un volum de versuri, Marginea carafei, i-l dădusem, dar mi-a spus că nu-l poate citi. „Parcă vorbești pe altă limbă. Ar trebui să-mi traduci tot timpul, ca să pot înțelege câte ceva. Oricum, ca Coșbuc nu ai să scrii niciodată.“ — Citesc să aflu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de whisky, printre care mă plimb țanțoș, alegând câte una ca și cum aș rupe minunate flori din cine știe ce mirifică grădină. Visez bodegi - culmea, nici una dintre cele pe care le frecventam! - în care lâncezesc fără nici un gând, fără nici o dorință. Doar cu carafe de vin aburite în față și cu figuri necunoscute în preajmă. Și multe alte astfel de vise. Ceea ce-mi sporește într-un fel teama este această prea ușoară părăsire. Aproape că nici nu știu: eu am renunțat la băutură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
maximum și am observat că Skye se instalase deja În poala unui tip și se legăna În ritmul muzicii. Pe masa lor era instalat un fel de minibar, cu sticle Împrăștiate de Veuve Clicquot, Ketel One și Tanquerey. Erau și carafe cu suc de portocale, grepfrut și merișor, pentru diverse combinații, dar și câteva sticle de apă tonică și minerală. Penelope pomenise despre costul exorbitant al petrecerii ei, așa că Îmi dădeam seama că plăteam câteva sute bune de dolari pe sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
instalase. Citeam Cumpărată de amantul ei latin, iar coperta prezenta un bărbat Înalt, cu cravată neagră (amantul latin, probabil), care Îmbrățișa o femeie elegantă, Într-o rochie de seară, după câte se părea, pe puntea unui iaht. Avem aici o carafă de sangria și Încă una de margarita. Au aplaudat, au aclamat și au turnat. — În plus, am quesadillas de pui, mini burrito, niște chipsuri picante și sos mexican. Și, ca desert, prăjituri Magnolia. —Ce legătură au prăjiturile cu glazură roz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
cunoșteam. Claire zâmbi. — Ți-am amintit eu sau ceva din ce-am spus? Danny făcu o grimasă exagerată. — Și una, și alta, Claire. — Nu vrei să fii mai explicit? — Deocamdată nu. Claire o chemă pe ospătăriță și îi spuse: — O carafă de martini. Fata se înclină își notă comanda și plecă. Danny întrebă: — Deci nu mai vorbim de pichete de grevă? Kostenz spuse: — Nu e momentul potrivit, dar cât de curând vom reduce nivelul de toleranță. Claire îl șâșâi, făcându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
E ziuă, e noapte, cine mai știe? Rânjește-n perete cadranul pervers, E plină natura de dor de beție înec deznădejdea în vers după vers. Degeaba-mi cutreier în zare privirea Nici urmă, nici geană de vreun curcubeu, E plină carafa, mi-e ochi fericirea Și-mi plouă destinul, mi-l plouă mereu... Prima întâlnire Când te-am văzut pentru întâia oară Cuvintele mi s-au lipit de buze, Mi se uscase tușu-n călimară Ideile se-amestecau confuze. M-am poticnit
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
de mătasă, picioarele parcă îi țîșneau de sub fustă. Cu gura plină de spelci, își desfăcuse părul înfoiat. Cînd am cercat să mă apropii, ea se mlădie ușor, punînd între noi masa. Mînios, m-am întors la fereastra unde zăcea o carafă prăfuită. Jos, în curte, două babe se sfădeau. Tîmplele îmi bubuiau. Arătînd că-mi citește nerăbdarea, fata mi-a promis: - Schimb fusta și numaidecît plecăm. Luînd de pe divan obiectul numit, și-l trase peste cap obiectul numit și-i încheie
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Te-ai rușinat, nu-i așa? Și te-a apucat o asemenea scârbă de tine Însuți, că te văd cum cobori (cu pas socotit, cu țigara-n gură și cu barba zbârlită) treptele umede ale beciului ca să-ți scoți o carafă de vin. Și uite că mi s-a Întâmplat și gândul cel bun! Mi-am amintit cum, tot pe vremurile economiei socialiste, berea se arăta la noi În sat - ca peste tot, de altfel - neîndestulătoare pentru gâtlejurile Însetate ale bețivanilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
jucau după cum le cântau țiganii din vioară, țambal, acordeon, tobă și gură. Băteau podelele cu tălpile și călcâiele ori, când cântecul se tânguia sfâșietor, răscolindu-le sufletele zbuciumate, se așezau la masă și dădeau pe gât vinul din pahare și carafe. Supărate că porcii dinăuntru nu prețuiau cum se cuvenea munca lor și văzându-i căzuți aproape În nesimțire de la băutură, cele două neveste Începură să care cele pregătite de ele, ca să se răzbune, dar să și facă o faptă bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
neînchipuit de Înalte, văzură pe cei buni din basmele babelor. Ileana Cosânzeana avea pielea albă, părul galben numai inele, ochi albaștri. Era Îmbrăcată Într-o cămașă lungă, ușoară ca norii cei cuminți, Încinsă la mijloc cu bete roșii. Dintr-o carafă străvezie Îi turna apă lui Făt-Frumos, care Își clătea paloșul de sânge. Avea cizme până la genunchi, chimir lat de piele, cușmă cu pană de păun peste pletele negre care Îi cădeau pe umeri. Se așeză, bătrânește, pe un scaun cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
artistică: „Și cum merge treaba? Șarpele mai trăiește, doamna mai are alea lucitoare pentru urcat pe scenă?”. „Merge, nu mă plâng. Noi, artiștii (ochii i se lipiseră de sutele răspândite În evantai pe măsuță, lângă cele două pahare cu vin, carafă și scrumieră) avem alte vederi decât cei care stau numai Într-un loc. Vedem multe, trăim multe, Întâlnim lume și obiceiuri fel de fel. Ceea ce unor oameni așezați ca dumneavoastră vi se poate părea nelalocul lui nouă ni se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
așezat la loc de cinste, lângă o icoană care Îl Înfățișa pe Iisus rugându-se pe Muntele Măslinilor, un ștergar cusut de bunica cea bună pe când Încă nu se măritase. Ștergarul Înfățișa un bărbat grăsuliu așezat la masă În fața unei carafe și a unui pahar. Zâmbea cu Încântare și ridica brațele În sus de atâta bucurie, privind la o femeie țeapănă, cu părul numai inele, care Îi Întindea o tavă plină cu sarmale. Deasupra lor scria cu ață roșie ce Închipuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Genba, însă, clătină din cap: Dacă tot e vorba să primesc o ceașcă, aș dori-o pe aceea mare. Ceașca respectivă mai conținea puțin sake. Hideyoshi o goli fără ceremonie și chemă: Să vină cineva și să-l servească. Gura carafei lăcuite cu auriu atinse buza ceștii vișinii și, cu toate că sticla se goli repede, ceașca încă nu era complet plină. Cineva mai aduse una și, în sfârșit, ceașca se umplu ochi. Tânărul și chipeșul erou își îngustă ochii, ridică la buze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
bucătărie, ducând ea însăși tava. În regiunea deluroasă care se întindea spre fortăreața de la apus, se înălța un mic pavilion într-un desiș de brazi. Slujutorii întinseră un covor pe iarba de alturi și puseră două tăvi cu mâncare și carafe de sake. — Nu pot măcar să te servesc cu ceva mai bun, chiar dacă ești grăbit? întrebă soția lui Inuchiyo. — Nu, nu. Soțul și fiul tău nu vin și ei? Inuchiyo se așeză în fața lui Hideyoshi, iar Toshinaga ridică plosca de sake
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
e o simplă coincidență sau ceva de genul.) — Îmi pare bine să vă revăd, zice ea. Chiar vă plac ramele astea. — Mult de tot, zic cât pot de tare. Și la ce preț nemaipomenit! Însă clienta se uită la o carafă de sticlă și pare că nici nu ne aude. Câte ați cumpărat până acum? Cam... douăzeci? Ce? Atenția mea revine brusc la patroana magazinului. Ce zice? — Sau treizeci? Mă uit la ea șocată. Mi‑a ținut socoteala, de fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]