1,669 matches
-
-le și ți le leagă de gît, să te vadă așa domnul Nicanor. Zău că meriți! Toți izbucniră în hohote de rîs. Chiar și Bărzăunul rîse, considerînd astfel incidentul rezolvat. Ilinca puse tăblițele pe o piatră și făcu o plecăciune caraghioasă spre Bărzăun: Serviți, vă rog! Rîseră iar și vrură să-și reia lucrul, dar, deodată, simțiră apropierea unei mari primejdii. Toți, pînă în clipa aceea, uitaseră de existența lui Napoleon... Acum îl auzeau însă clar, undeva, departe, lătrînd într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
David. A mea fusese spe cială - nări umflate, pereche unei cute pe-atunci încă abia perceptibile între sprâncene. Când enervarea lui creștea, tot din cauza mea, creștea și o spuzeală roșie pe vârfurile urechi lor, care mi s-ar fi părut caraghioasă dacă nu ar fi anunțat, întotdeauna, o epocă de glaciațiune extinsă în timp și aplica bilă, prin recul, și celorlalți membri ai familiei. Tata nu a fost niciodată un om ușor de mulțumit. Acum însă, grimasa mea, unul dintre puținele
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Aici ciudățenia devenea apoteotică: înțeleptul se întorcea înapoi de unde venise!... În bătaia soarelui năucitor, Lupino se prăbuși la pămînt. Trăia un coșmar. Alergase după himere? Himere găsea! Copacii prinseră a se legăna haotic; chipurile nefamiliare ale lupilor întîlniți se amestecau caraghios, formînd capete hidoase cu cîte patru ochi și boturi pereche; urechile-i înregistrau inexistente țipete ascuțite de vulturi furibunzi, care se amplificau nebunește. Și, deasupra tuturor, Hana, plutind ca o pasăre cu aripi larg desfăcute. Apoi, dintr-odată, se lăsă
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
și grăbi pasul. În urma lui, Lupino, descumpănit și curios, întoarse de cîteva ori capul. Auzise atîtea despre el. Avea acum ocazia să-l vadă. Și fu dezamăgit. Acesta era Omul? O creatură păroasă și bipedă, care înainta într-o poziție caraghioasă, de bună seamă deloc stabilă, cu picioare subțiri și brațe asemenea, puțin mai mare, probabil, decît un lup solid, dar nici pe departe de dimensiunea unui urs, așa cum își imaginase că arată?! Se grăbi să-și ajungă din urmă tatăl
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
romantică. Ce să-i mai arate el - ei, ori ea - lui, în lună? Urmele tălpoaielor de plumb ale ghetelor lui Niel Armstrong? Ori brazdele trase de roțile „lunahodului”? ... Povestea asta, cu tot dramatismul ei, mi se pare de-a dreptul caraghioasă. Mi-amintesc, eram prin ultima clasă de liceu, într-o bună zi (bună, vorba vine!) un coleg s-a aruncat înaintea trenului. În buzunarul de la piept i s-a găsit un petec de hârtie pe care scria: „ Am fost și
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
devine Mihai Tuchilă, Ion Curbătut - Ion Capbătut! Și tot așa. Nesfârșită este realitatea din care poți să te inspiri pentru schițele și nuvelele tale!... Într-adevăr, lui Radu Mercea i se pare că tot ce se întâmplă în lume este caraghios, ridicol „până la prostie”, naiv „până la sublim”. Un obicei observat la altcineva și pe care el nu-l are i se pare „manie”. Dacă aude că vreo persoană are un „ideal”, îl califică scurt: „un obsedat”. Sinceritatea înseamnă „prostie”, apelul la
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
eram bufonul curții... Pe timp de pace... Și cu câte ghidușii vă îndulceam traiul! — Ah, nu..., nu..., făcu Luminăția Sa un gest de pro fundă disperare împărătească. Atunci erai o-ri bil! Fie vorba între noi, abia acum ești cu adevărat caraghios. Dar, de fapt, cum ai ajuns tu în oștire? — Să-mi fie cu iertare, Prealuminate, dar chiar Luminăția Voastră țse pare că sfătuitorul de taină avea o idee fixă) a dat poruncă țși aici făcu o plecăciune până la pământ) ca
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
scapi cu un guguloi de metal pe măsele și o amintire sinistră, fostul bufon se retrase spre ieșire. — Ah, da, îmi amintesc, mai spuse împăratul căscând, deși bufonul spălase de mult putina, fericit că poate zburda în voie. Ești extrem de caraghios. Abia acum... În treacăt fie spus, putem da crezare spuselor împărătești numai dacă luăm în considerare faptul că, atunci când actualul sfătuitor de taină nu era nevoit să-și suflece mâne cile de la uniforma mai mare cu două numere, era neapărat
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
întâi l-am combătut pe Remus direct în fața Andradei, explicându-i în ce măsură arătarea absentă era inadecvată pentru bunăstarea ei erotică și afectivă. Lovitură ratată, căci a scos la iveală ele mentul creației, unde nu puteam lupta pe teren egal cu caraghiosul. A trebuit să mă autoflagelez, promițând că voi crea și eu în curând. Acum, e cu autoflagelarea cum e și cu alcoolul. Pe moment crezi c-ai făcut mari isprăvi, dar după aia îți crapă capul de rușine. Nu a
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
-și facă semne. Dădeau din mâini, se suceau, se aplecau, se ridicau, Își mișcau ochii În cap de parcă ziceai că nu-s de pe astă lume ori că nu sunt prea zdraveni la minte. Așa se mișcau de ciudat și de caraghios, că au Început să râdă unul de altul. Apoi au Început să plângă de neputința lor, că ei, oamenii, nu puteau vorbi. Cum stăteau ei acolo, În mijlocul naturii, auziră două păsări ciripind, auziră greierii, auziră doi lupi urlând În depărtare
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
turte cu măsline Joacă, joacă tropotit Ca Frăsina la prășit ...” Capra - Asemeni altor jocuri cu măști și în jurul caprei, pe lângă măștile clasice (capra, ciobanul, doctorul, țiganul), există și măști mai puțin plăcute (hilizita, prostul), care prin strigăte, chiote și mișcări caraghioase stârnesc umorul și veselia. Flăcăii joacă stăpâna casei sau fetele, după muzica ce însoțește capra. La sfârșit sunt serviți cu vin și cozonac și li se dau bani. Cerbul, este specific satului Bursuc. Jocul se aseamănă cu cel al caprei
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
se citea: „Păi, nu ți-am spus eu?“ A examinat-o atent pe mama și apoi s-a întors spre mine. — Doamna nu mai este bolnavă. Are voie să mănânce orice și poate să facă ce dorește. Era atât de caraghios când vorbea, încât a trebuit să fac eforturi uriașe să nu izbucnesc în râs. L-am condus până la ușă. Când m-am întors în cameră, mama nu mai era întinsă, ci stătea în șezut. — E într-adevăr un doctor bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
chef s-o povestesc. Restul e foarte sugestiv în rândurile amintite: „Anul trecut nu s-a întâmplat nimic. Cu un an în urmă nu s-a întâmplat nimic. Nici cu un an înaintea lui nu s-a întâmplat nimic.“ Ce caraghios! Cu ce m-am ales eu din război: cu perechea de pantofi! Amintirea acestora mă împinge spre o altă digresiune dar, înainte de toate, vreau să adaug că această singură amintire a mea din război și faptul că ies la câmp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
copacilor... sau la frunze... sau la muguri... Îmi plac ramurile. Chiar și golașe sunt pline de viață. Nu seamănă cu ramurile moarte. — Adică numai natura nu se lasă înfrântă? A strănutat de câteva ori. — Ai răcit? — Nu. Am un obicei caraghios. Ori de câte ori beau până la saturație, strănut astfel. E un fel de barometru al beției. Dar dragostea? — Ce? — E cineva care ajunge să se sature? — Nu râde de mine! Toate femeile sunt la fel. Al naibii de complicate. Ghilotină, ghilotină, pac, pac, pac. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
nelocuite, părăsite, din care, totuși, urlă vital manele fel de fel, cu ganguri puturoase în care incertitudinea este, ea însăși, un mod de a trăi. Tranziția aceasta arhitecturală bizară, și nu numai, întreține, cumva paradoxal, un soi de speranță tîrzie, caraghioasă că lucrurile se pot modifica mult mai temeinic. Că poate să existe chiar o evoluție. Deși atît de tîrziu după 1990 și după zeci de ani în care nu numai că nu am conservat memoria orașului, istoria lui, a clădirilor
Dincolo de podețe by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8734_a_10059]
-
ț Îți citeam din când în când propriile mele încercări literare. Scriam texte scurte, care nu depășeau două pagini. Despre ce tratau? Le-am uitat complet. Singura amintire pe care o păstrez despre ele este surâsul tău. Or fi fost caraghioase? Sunt sigur în orice caz că le scriam cu elan. Scrisul îmi oferea aceeași bucurie pe care o simțeam când, copil, mă jucam cu motociclistul de tinichea, cu uneltele de reparat ale tatei, cu mosorelele de ață sau mica roată
Vasilis Alexakis - Te voi uita în fiecare zi by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9804_a_11129]
-
real. Altminteri, dincolo de interfața umoristică se întrezăresc idei cât se poate de serioase, despre care s-ar putea vorbi multă vreme, chiar și în contradictoriu. Iată doar una dintre ele: "Literatura însăși este un domeniu al excesului. Mi se par caraghioși autorii care cred în moderație. Mi se înfățișează asemenea acelor americani care, înainte de a-și lucra grădina, se echipează cu mănuși, cu cizme, cu salopeteși uneori chiar cu măști împotriva insectelor pentru a-și tăia trandafirii. Mie îmi place să
Secretul lui Alex Stefănescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8913_a_10238]
-
război. Purta un costum de voiaj foarte uzat, dar pe reverul hainei avea mai multe decorații (și nu doar panglicile). Procedeu care, la costumul unui civil, produce totdeauna un efect ciudat. în timpul mesei, Jean-Paul Boncour a făcut o gafă destul de caraghioasă, spunând că atunci când l-a citit prima oară pe Ehrenburg a crezut că-i vorba de o femeie. Or, și Ilya Ehrenburg a povestit că, înainte de război, un ziarist de la Comoedia l-a crezut femeie și l-a poftit să
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]
-
a spiritului lui Eliade însuși, întrucîtva suprasolicitată de Călinescu"; "Lunga și cam nesărata diatribă n-a oprit pe Călinescu de la a lăuda vocația pamfletară a lui Eliade și truculența argheziană a limbajului"; "Personajul Eliade din Istoria călinesciană e un bufon caraghios, în pofida anvergurii sale spirituale"; "Oricît ar insista Călinescu pe aerul cețos ossianesc și pe hohotirile byroniene, acestea par mai curînd un adstrat ulterior adăugat la un idiom liric deja constituit, și care este, dacă-l cercetăm cu atenție, destul de cuviincios
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9100_a_10425]
-
îl chema Richtofen. Doborâse o mulțime de avioane aliate. Și se gândi la mutra lui de bărbat bine, când se auzi deodată salutată din urmă, fără să-l fi văzut, sau simțit, de un tip foarte scund, cu o mustăcioară caraghioasă, frizată parcă, asemeni celei a unui detectiv celebru... Era pilotul. Care se recomandă, după ce o salutase ca un civil nu un ofițer: Volcovăceanu... Ce nume! își spuse ea. Era pe semne de la Volcovici. Ucrainean, poate. Era mai înaltă cel puțin
Marșeuza (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9334_a_10659]
-
nivelul cel mai de jos al ideii de om, o lume ale cărei viziuni nu urcă mai sus de aspirațiile aurolacilor oligofrenizați. Probabil că într-o astfel de lume figuri precum Adam Michnik, Václav Havel sau Czeslaw Milosz arată la fel de caraghios precum albatrosul eșuat pe puntea corăbiei, din poemul lui Baudelaire. }ine de logica istorică faptul că revoluțiile își devorează eroii. Numai că - e tot mai limpede - ceea ce trăim noi astăzi nu sunt consecințele unei revoluții, ci o sinistră involuție. Șurubul
Adam Michnik și maladiile lumii contemporane by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9464_a_10789]
-
decît să îngroașe ridicolul și grotescul. În același timp, subliniază cu o duioșie formidabilă degradarea vieții, confuzia post-comunistă, haosul interior și exterior, frigul care continuă să fie prezent peste tot, în această toaletă, în suflete și trupuri. De la șube, căciuli caraghioase sau chiar blănuri, după buget, pînă la furouri, ciorapi groși, lăsați să cadă în vine de jartiere lărgite de atîta purtat, costume caraghioase de aerobic sau desuuri provocatoare, gama toaletelor este complet acoperită. De ce vor ele în Japonia? Fiindcă, nu
Ce frumos e în Japonia! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9477_a_10802]
-
care continuă să fie prezent peste tot, în această toaletă, în suflete și trupuri. De la șube, căciuli caraghioase sau chiar blănuri, după buget, pînă la furouri, ciorapi groși, lăsați să cadă în vine de jartiere lărgite de atîta purtat, costume caraghioase de aerobic sau desuuri provocatoare, gama toaletelor este complet acoperită. De ce vor ele în Japonia? Fiindcă, nu e așa, bărbații sînt niște porci, le chinuie, nu le merită, nu le înțeleg, beau, bat, înșală și tot arsenalul. Ce se întîmplă
Ce frumos e în Japonia! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9477_a_10802]
-
se distinge numaidecît de automatele din jur, prin faptul că nu vrea să avanseze - în lumea birocratizat-kafkiană promovarea este totul -, și mai ales prin emoțiile vii pe care în zadar încearcă să le cenzureze. Stîngăciile sale, naivitatea, generozitatea, gesturile furtive, caraghioase, frămîntările și mai ales speranța și visul îl redau umanității banale, necontrolate, mirate, în căutare. Departe de a fi supereroul din vis, Lowry este autentic, viu și forța sa rezidă tocmai în ceea ce-l face vulnerabil: afectivitatea sa. Sfîrșitul ia
Un sezon în Brazil by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9503_a_10828]
-
cel mai proaspăt luându-ne după vulturii hoitari. Erau vreo sută, cocoțați în jurul ultimului lor festin, digerând, găinățându-se și râgâind. Am aruncat în ei cu zgură, cu resturi de oase și cutii de conserve ruginite. Se fereau cu țopăieli caraghioase, apoi, neînțelegând înverșunarea noastră, își strângeau aripile și întindeau spre noi gâturile golașe și vinete. Ne-am năpustit urlând și agitând lopețile. Vulturii s-au înălțat cu o fâlfâire de cearșafuri murdare și, așezându-se ceva mai departe, ne-au
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]