322 matches
-
slujba statului român la Bruxelles această istorie personală, emoționantă, e adevărat, când era spusă de o mamă îndurerata, ce-și dedicase întreaga viață educării tinerilor? Dincolo de argumentele emoționale, Mathilda Ilian, presară și unele patriotice, ce puteau să pară doar retorice, caragialești, pe alocuri, cum că țara ar pierde un om vrednic, pe care s-ar putea bizui în viitor! După 30 de ani într-o slujba publică, la catedră, Mathilda Ilian, credea că statul, prin reprezentantul său, era singurul în măsură
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX -lea prima parte a secolului al XX -lea) by Laurenţiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
acum și aici, față în față cu bombardamentul supradimensionat, partizan și senzaționalist întreținut de discursul de presă actual? Prin ce se deosebește reacția noastră față de cea a lui Conu Leonida care despăturește tacticos în 1878, în Scena I a farsei caragialești, ziarul Aurora Democratică, 11/23 Făurar? Suntem oare pe cale de a deveni o creație și o multiplă victimă a unei superpoluate și populate "Planete Moft"? Nevoia de Caragiale (și actualitatea lui Caragiale), apt să veștejească "puterea aceea parșivă", alienantă și
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
a noastră", zicem astăzi) devine imortalitate, adevăr etern ș.a.m.d. Sub lentila cititorului de peste un secol, lumea lui Caragiale este "actuală" sub impulsul identificator, în hazul de necaz al sincerității cu sine a românului. Așadar, ...viceversa, cum ar veni. "Caragialești" se trezesc situațiile de viață, verbiajul, vidul gîndirii, impostura demagogică, fatalitatea, viceversa, amorul fără glorie, angel radios, propensiunea belicoasă... lesne reversibilă (firește că în:) opusul ei. "Republicanii" de la Ploiești și de aiurea, "boborul", rromânii verzi, revoluția, reacțiunea, dar și Piața
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
de debut a lui Ovidiu Nimigean, într-o debandadă căutată, grație căreia întunecatele universuri epice dostoievskiene și camusiene se învecinează bine mersi cu Dimineața luminoasă a poeților autohtoni, drama exilatului tomitan consună cu suferința claustraților din Oran, iar desenele grotescului caragialesc sau arghezian cu reveriile suave ale neoromanticilor ori cu cele învălurite ale cerchiștilor. Coabitarea nu este însă deloc pașnică, din vina exclusivă a regizorului acestui spectacol sumbru al literaturii. El își contaminează (voit!) reprezentarea cu toate maladiile sale. Bolile poetului
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Vasile Voiculescu; cf. /www.vasilevoiculescu.eu/; Constantinescu, Richard, V. Voiculescu, medicul; cf. /www. rostonline.org/; Dumistrăcel 2006 = Stelian Dumistrăcel, Limbajul publicistic românesc din perspectiva stilurilor funcționale, Iași, Institutul European; Dumistrăcel 2012 = Stelian Dumistrăcel, Spații pragmatico-discursive ale generării idiotismelor: o înscenare caragialescă, în "Studii și cercetări științifice", seria Filologie, nr. 28/2012, Pluralism și interculturalitate Stelian Dumistrăcel 75, Universitatea "Vasile Alecsandri" din Bacău, Facultatea de Litere, p. 4572; Dumistrăcel et alii 2011 = Stelian Dumistrăcel, Luminița Botoșineanu, Oana Cenac, Variație diastratică și variație
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
de aici îmi aleg și îmi botez persoanele. Nu pot să scriu nici un rînduleț pînă ce nu mi-am botezat pe Tache și pe Titircă și pe toți ceilalți. Numai atunci îmi apar înainte ca persoane vii." La rîndu-le, chiar Caragialeștii oferă o paletă de nume și prenume nu lipsite de semnificație; numele de familie poate fi raportat mai întîi la un etimon turc cu sensul oglindă neagră; relaționat cu termenul din aceeași limbă carațali semnifică spin negru dar și mărăcine
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
de vedere tipologic, opera cu care Slavici debutează e greu de încadrat astăzi. Schimbarea e una de perspectivă: de la tragicomedie, la farsă tragică. Romanul prezintă un antierou cu liniile caricaturale ale portretului său adeseori îngroșate ca în scena de tip caragialesc a serenadei și a declarației de amor, atingând grotescul de-a lungul peripețiilor sale donquijotești. De ce a ales Slavici un astfel de început? Credem că textul e răspunsul sintetic la multiplele presiuni exercitate asupra lui de noua sa viață după
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
Conu Leonida, la Noaptea furtunoasă n-au oare ispita de a căuta personajele în prezent?"24 Echivocul denunțării caragialiene paralizează râsul pentru că vizează esența și nu veșmântul contextual al referenților. Însă nu doar prin tentația echivalarii mentale a ridicolelor personaje caragialești cu noile și mult mai hidoasele specimene ("Pristanda, de pildă, e transformat în paznic de închisoare, Rică Venturiano în cerber și cenzor de ziare, iar Jupân Dumitrache în șef de cadre" și toți "te pot asupri, denunța, forța să-ți
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
noțiunea contribuțiilor directe. 50 În categoria prozei satirice, la mare distanță valorică de cea argheziană, poate fi menționat romanul neterminat Minunile Sfântului Sisoe, în care G. Topârceanu incriminează în principal instituția clerului și moravurile bisericești, romanul cu titlu și tipologie caragialescă Actele vorbește de I. Peltz roman apreciat de G. Călinescu la fel de puțin ca scrierile lui N.D. Cocea Flăcău de slugă, Pentru un petec de negreață -, romanul cu accente naturaliste Balanța de Ion Băieșu. În dramaturgie, modul satiric se concretizează într-
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
satira existenței burgheze la Al. Kirițescu (Gaițele), Tudor Mușatescu (Titanic vals), I. Valjan (Nodul gordian), T. Arghezi (Seringa), pentru ca în literatura dirijată din regimul comunist care, după 1953, trasa dramaturgilor drept sarcini de partid să scrie "comedii satirice în manieră caragialescă, obiectivele vizate fiind exclusiv cele din trecutul burghezo-moșieresc, afacerist, imoral, escroc în alegeri"51, să se înregistreze multe producții teatrale mediocre, cum ar fi Patriotica română de Mircea Ștefănescu 52, și foarte puține piese notabile. Atunci când acestea ar fi de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pentru petreceri pantagruelice, sfidând mizeria și sărăcia populației, iar "lacrima", care apare pe obrazul unui procuror când află, din întâmplare, că un om a fost condamnat pe nedrept și apoi a decedat pare să dezechilibreze pentru o clipă un univers caragialesc, pentru că însoțește un foarte scurt moment de iluminare, de epifanie a existentei mecanice, reificate: Pentru mine omul n-a existat ! Am avut spețe, categorii, cutiuțe, rafturi și căutam pripit să văd cât mai repede eticheta. În această spițerie a Palatului
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de la armoal sau poate de la alt obiect, trei oale de bucătărie în bună stare și una de noapte pentru gătit [...] una bilă table, puțin crăpată, dar se poate repara înlocuindu-se cu alta"214. Chiar mai aproape de umorul negru din caragialescul C.F.R. Raport.... este nota informativă prin care vierul Costică Dură îi prezintă stăpânei șirul de nenoriociri abătute asupra moșiei, cu o seninătate care sfidează orice logică a bunului simț și a responsabilității. Blocarea gândirii receptorului, etapă specifică umorului negru, este
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a personajului-orologiu Domnișoara Cucu, mimetismul și insensibilitatea mascate în eleganță și aroganță, evidente la Grig, capriciile și plictiseala Monei trimit tot la ipostaze caracteriale creionate în Momentele și în comediile lui Caragiale. De fapt, în ambele piese, scene cu iz caragialesc alternează cu scene umoristice redate în tonalități diferite, de la cele duioase, melancolice, la cea involuntar ilariantă. În Steaua fără nume, spre exemplu, între starea de indiferență față de viață, față de târgușorul în care s-a trezit captivă, față de profesorașul care o
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și în romanul lui Tudor Mușatescu, în cel al lui Ion Băieșu cu titlul extrem de sugestiv în acestă privință, se dă o șansă de redresare acestei lumi canceroase, pentru că i se opune o valoare cu semn schimbat, prin donquijotismul personajului caragialesc reabilitat, Mitică. În concluzie, deși în privința umorului negru exemplul lui Caragiale stăruie în orice reprezentare ulterioară, în general umorul pare a fi singura zonă în care autoritatea lui nu s-a exercitat covârșitor, scriitorii care i-au urmat reușind să
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
limbaj"22. Eroarea de a considera personajul caragialian o simplă imagine a unei anumite societăți surprinse într-un anume moment istoric este semnalată și de Radu Stanca. Interpretarea acestuia apropie, de această dată, teatrul lui Caragiale de farsa medievală: "Comedia caragialescă e o comedie de tipuri morale. Oamenii lui Caragiale nu sunt încarnările unor caractere general umane. Ei sunt personificări etice. În teatrul lui Caragiale nu avem, de exemplu oameni meschini, ci meschinăria. Nu oameni proști, ci prostia. Teatrul lui Molière
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
personificări etice. În teatrul lui Caragiale nu avem, de exemplu oameni meschini, ci meschinăria. Nu oameni proști, ci prostia. Teatrul lui Molière e un teatrul cu tipuri de oameni. Teatrul lui Caragiale e un teatru cu "tipuri de vicii". Personajele caragialești sunt personificările acestor atribute etice (virtuți sau vicii). De aceea, ele nu reprezintă nici tipuri umane în genere, nici tipuri "naționale" în speță.[...] Ele reprezintă niște alienate așa cum vor proceda mai târziu și dramaturgii teatrului absurdului, abstracțiuni morale angrenate în
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Lefterescu (Five o'clock), Mitică (Tren de plăcere), Mișu (Cadou) ca ipostaze ale craidonului între Veta, Zoe, Mița, Didina, Mițele și celelalte adulterine ale schițelor, sau între jupân Dumitrache, Trahanache, Pampon, Crăcănel și ceilalți încornorați. Marca distinctivă a triadelor conjugale caragialești este ambiguitatea raporturilor dintre înșelători și înșelați. Situați, în mod obișnuit, în prima categorie, craidonul și adulterina pot ilustra, în special în O scrisoare pierdută, tipul păcălitorului păcălit, întrucât anumite replici și fapte pun sub semnul echivocului relația previzibilă între
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ai comediilor caragialiene, mai exact de avântatul dar cameleonicul Coriolan Drăgănescu, de înflăcăratul și ridicolul primar al Mizilulului, Leonida Condeescu, sau de naivul megaloman Conu Leonida. În varianta inițială, publicată postum sub titlul Dubla existență a lui Spiridon Vădastra, șarja caragialescă pare predominantă, iar protagonistul "intră în tipologia, binecunoscută, din Momente și schițe, dar modelată în lumina unei interpretări tragice a comicului diabolic consubstanțial"45, după cum observa în postfața volumului, Nicolae Florescu. Paginile acestui roman reconstituit pun în evidență un personaj
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dezvăluie cu prisosință înrudirea cu "oamenii de cauciuc"48 din lumea lui Caragiale. O altfel de revigorare a prototipului caragialian se produce și în piesa lui Camil Petrescu, intitulată sugestiv Mitică Popescu. Mai, personajul central, își acceptă porecla de factură caragialescă, drept o potrivită mască ce-i subtituie în planul relațiilor interumane personalitatea romantică. Sugestia intertextualității este declanșată spontan chiar de titlul piesei, trimiterea la Caragiale fiind impulsionată și de numele de familie în "escu", acea marcă a nondiferențierii, a generalizării
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
statutul de "om" cu preocupări, ambiții și sentimente autentice. Schematismul, artificialitatea, construcția de marionetă sunt depășite aici prin configurarea dimensiunii interioare. Farsele, vorbele de duh, veselia contagioasă, disimularea, optimismul inconștienței, iresponsabilitatea, lăudăroșenia puerilă, desfiderea autorității conturează imaginea unui Mitică arhicunoscut, caragialesc. Spre deosebire de acesta însă Mitică Popescu "place[...] E ca nuca, ... are coajă, dar are și miez...Ei, coaja o lapezi fără pagubă"50, după cum se exprimă un personaj al piesei. Comportamentul miticist și pișicher, de farsor simpatic, ascunde un suflet sensibil
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sau în cea a lui Stănică Rațiu din romanul lui G. Călinescu, Enigma Otiliei și chiar a lui Pirgu din ineditul roman al lui Mateiu I. Caragiale, Craii de Curtea-Veche. Aceștia par a ilustra la fel de bine tipul Don Juan-ului bucureștean caragialesc, atât pe cel insinuat în Mitică Lefterescu din schița Five o'clock, cât și pe cel al cuceritorului cabotin Nae Girimea. Profunzimea psihologică, sondată experimental în romanul Hortensiei Papadat-Bengescu, modifică substanțial componentele clasice ale tipului, asimilate atât de bine modelului
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
atât pe cel insinuat în Mitică Lefterescu din schița Five o'clock, cât și pe cel al cuceritorului cabotin Nae Girimea. Profunzimea psihologică, sondată experimental în romanul Hortensiei Papadat-Bengescu, modifică substanțial componentele clasice ale tipului, asimilate atât de bine modelului caragialesc. Preluarea și prelucrarea originală a acestui etalon este realizată pe un plan superior de către Mircea Eliade, prin includerea unei neașteptate dimensiuni metafizice în caracterul personajului de această factură. Dacă la mediocrul Nae, iubirea simultană a două femei e un simplu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Petru Anicet, fratele lui Pavel, interpretează de pe o poziție diferită această relație ternară, donjuanescă, echivalând-o cu o experiență "extatică", prin care a devenit superior "celorlalți poligami clandestini", pentru că a descoperit valențele iubirii ca posibilitate de împlinire. Îndepărtarea de craidonul caragialesc printr-o înnobilare dată de aspirația spre ideal se observă și la multe dintre personajele lui Gib I. Mihăescu. Latura cinică de aventurier a locotenentului Ragaiac din romanul Rusoaica (1933), de exemplu, manifestată în relație cu Niculina, al cărei soț
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
treptat de efortul din ce în ce mai puțin derizoriu de a se arăta demn de iubirea Arinei, întrupare a idealului său feminin. Și în cazul lui se observă o defantoșizare similară celei descoperite la Mitică Popescu din piesa lui Camil Petrescu. Întocmai personajelor caragialești din zodia imposturii, Mihnea Băiatu își construiește o mască, însă îndărătul ei începe să freamăte viață autentică. Obsesia lui erotică este precedată de cea a menținerii unei imagini de care e, de fapt, străin, iar coincidența de nume cu un
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Ca și în O noapte furtunoasă, O scrisoare pierdută, D'ale carnavalului, raportul iluzie-realitate este menținut inversat și după clătinarea temporală în sensul corect, pentru că minciuna vieții nu tulbură, asemenea adevărului, echilibrul existențelor neautentice. Figurile triunghiului conjugal își păstrează specificul caragialesc și la Teodor Mazilu. Amoralitatea personajelor din piesa Mobilă și durere explică ciudatul lor comportament social: atât femeile, cât și bărbații se simt datori să trișeze. De fapt, afișarea unei conduite deliberat libertine în cuplu, ca și acumulările de Luchieni
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]