915 matches
-
cu lamentarea istorică cu mila de sine/ gata cu abisurile infra și sub conștiente/ mările lor de nămol le sublimez în hiperproduse noetice/ Am depășit cultura larvelor de fluturi lăudători/ în urma mea, o paragină plină de specii expirate/ blocate în carapacea de chitină conceptuală/ Am depășit atavica maree instinctiv lacrimală/ sunt pe celălalt mal e curat e răcoare/ Am ajuns în fine la mine/ un turn înalt peste natură/ Sunt în sfânta sfintelor, miezul creierului,/ în programul central,/ mă bălăcesc ca
O, generația mea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3984_a_5309]
-
defect m-aș referi la poezia Arătarea asta e poate chiar Franz (o referire destul de nedreaptă, căci e una din puținele nereușite poematice ale volumului): "cineva s-a strecurat înăuntru/ în timp ce dormeam// vorbește în idiș are obiceiuri ciudate// și o carapace neagră/ strălucitoare" (pag. 15). Trei aluzii, mai mult decât evidente, la Kafka - și ce dacă? Fără "poantă" (pentru exemplu pozitiv, vezi Carol Ann Duffy, Mrs. Darwin), tot degeaba, căci acest tip de poezie, intertextuală, dar fără un mesaj propriu, rămâne
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/13654_a_14979]
-
Nae în curtea casei noastre, cu pește și raci, venit să ia în schimb vin de la tata, renumitul vin ghiurghiuliu, cum îi mai spunea bunicul din partea mamei. Când eram mai mic, îmi plăceau racii cum se înroșeau după fierbere și carapacele le păstram ceva timp, să mă joc cu ele, până le arunca mama la porci. Atunci am visat pentru prima dată că aș putea deveni pescar și s-a născut în mine dorința de a merge și eu la pescuit
DULCE COPILĂRIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344144_a_345473]
-
îndrăzneala de a cere iar, Clipe liniștite și pline cu har, Bucurii mărunte să-mi colinde ceasul Într-o rugăciune să-Ți aud și glasul. Iartă-mi îndrăzneala de a cere pace M-am închis în mine ca-ntr-o carapace, Viscole haine dau cu bici de iarnă, Peste lumea toată neaua vreau să cearnă. Iartă-mi îndrăzneala de a spune Da Vreau să stau de veghe în lumina Ta, Vremi de tulburare răul îl răscolesc Simplu și curat vreau să
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
mult Iartă-mi îndrăzneala de a cere iar,Clipe liniștite și pline cu har,Bucurii mărunte să-mi colinde ceasulîntr-o rugăciune să-Ți aud și glasul.Iartă-mi îndrăzneala de a cere paceM-am închis în mine ca-ntr-o carapace,Viscole haine dau cu bici de iarnă,Peste lumea toată neaua vreau să cearnă.Iartă-mi îndrăzneala de a spune DaVreau să stau de veghe în lumina Ta,Vremi de tulburare răul îl răscolescSimplu și curat vreau să mai trăiesc
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
Florian: Nu ai înțeles nimic. Din copilărie încerc să mă eliberez de povara morții florilor și nu reușesc. Sunt captivul unui fenomen straniu. E ca și cum viața se încăpățânează să fugă de mine, pentru că-i sorb energia. Sunt prins într-o carapace și de acolo ademenesc clorofila. Bolnavul X: (privind florile): Nu-și revin. Sunt din ce în ce mai afectate de uscăciune. (Se aude forfotă de pe coridorul spitalului.) Bolnavul X: Atâta gălăgie și floarea mea moare. În salon intră medicul să-și ia dosarul uitat
DE CE SE OFILESC FLORILE CÂND LE ATING? de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382280_a_383609]
-
tine însuți nu ești nicicând nefericit și orice suferință nu mai doare. Nu te oprește nimeni să zburzi în exaltare și să-ți transformi apusu-n răsărit. Când mă încearcă vraja ursitei mă retrag în mine însumi ca-ntr-o carapace. Întotdeauna-acolo e mult mai multă pace și-n toate aflu un tărâm mai drag. Persefona și Demetra Gustase Persefona un sâmbure și ei i-a fost fatală-a rodiei savoare. Infernul ce-o-nghițise i se părea splendoare, iar
POME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382588_a_383917]
-
a purtat. - Mă veșnicesc prin iubire - În capitolul ,, Exitus ,, văd concepția poetei despre bioistoria din cartea ,,Ochiul curat,, unde în succesiunea de versuri lumina coboară încet, încet precum o răzvrătire ori poate setea de a ne jertfi la Cruce, în carapacea greutăților vieții prinse prin toate experiențele acumulate. Cum nu putem număra firele de iarbă ale acestui pământ, așa nu putem număra gândurile cuiva ! ..................................................................... ,, lăsăm uși deschise spre suflet nimeni nu intră pe ele de ce să adunăm atâtea lucruri atâta ură
COMENTARIU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383347_a_384676]
-
nimeni nu intră pe ele de ce să adunăm atâtea lucruri atâta ură nu vom lua nimic cu noi la marea trecere tu cu tine eu cu eul meu și un pum de țărână în gură ,, - Viața ca un balansoar - Din carapacea în care suntem îmbrăcați în această viață, consider credința un lucru de care nu mă pot lipsi. Pentru mine ori pentru tine, nemulțumirea, ura invidia, sunt de cele mai multe ori pe primul loc. Suntem nemulțumiți de orice. Oare de ce ? În afară de toate
COMENTARIU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383347_a_384676]
-
te-ai alintat și ți-ai amânat aventura. Vinovată întoarcere. Peste ecluze au năvălit apoi apele adânci ale viselor și refluxul te-a neliniștit. Oglindit în gustul amar din bașicile spumei sărbătoream ploaia. Noapte senina peste munții de sare si carapacea scoicilor plesnind sub incendiul nisipului. Și tu suferind în toropeala sângelui ca o privighetoare în somn. Furtună și pescăruși în larg. Cântec în șoaptă îngânat de o femeie lauză ademenind blândețea brizei. Și peste mare se descărca noaptea ca un
ÎN AṢTEPTAREA PLOILOR de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382904_a_384233]
-
a trecut mai întâi prin smerenia și asceza crucificării, prin golirea de sine, prin kenoza intelectuală și existențială. Idealul post-creștinismului este căutarea și exaltarea experiențelor subiective „oceanice”, emoționale și mistice de vârf, a stărilor psihologice extatice, încercarea de a dizolva „carapacea” transparentă a sinelui însă nu prin har ori sinergie ci prin efort strict omenesc, pelagian. Experiențe supranormale, de înalt voltaj emoțional, sunt astfel dobândite nu prin har, prin epifanii, teofanii, revelații, viziuni biblice, nu sunt descoperire și dar divin, ci
ISPITELE NOULUI EON POST-CREŞTIN de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382930_a_384259]
-
o lume din astrală!’’. În volumul cu titlul aparent blând, dar în realitate incitant: FiinD. 365 + 1 Iconosonete, Theodor Răpan nu-și propune să iasă în evidență prin note polemice și nici prin euritmii de dragul sonorităților suav-lascive, ci - înveșmântat în carapacea sonoră a ,,hainelor’’ din metal, purtate de cavalerii medievali, gata de turniruri imprevizibile, însă predispuși la refugii răcoroase de serenade în toiul zilei ori sub clar de Lună - pleacă temerar în lunga ,,Cruciadă’’ de întemeiere a câte unui sonet pentru
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
reacționau stereotip În gama perplexității, a indignării și a revoltei. Încercasem În câteva rânduri să mă repliez În amintiri - nu mergea, gândurile mi se frângeau la mijloc sau se Încovoiau Încăpățânate În direcția prezentului straniu și apăsător din a cărui carapace nu izbuteam să mă eliberez. Dar hai să lăsăm la o parte considerațiile - previzibile, bănuiesc - pe tema psihologiei captivității; ceea ce se Întâmpla efectiv acolo, partea propriu-zisă de action, cum spun cineaștii, este, cred, mult mai interesantă din perspectiva așteptărilor dumitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
probleme, fiindcă, după părerea mea, asta-i o bătălie pierdută din start. Cum poți vorbi cu atâta indiferență? întrebă Nené Dupré, care părea într-adevăr îndurerat. — Dând tot ce am mai rău în mine și făcându-mi din asta o carapace, răspunse prietenul său cu voce obosită. La urma urmei, ce înseamnă cu adevărat aceste vieți? Adineauri, când am terminat de calculat prețul operațiunii aeriene, mi-am dat seama de un amănunt foarte curios: în numai trei zile vom transporta o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ziar de seară despre un englez, Malcolm avusese o broască țestoasă care fugise și se întorsese după treizeci și cinci de ani. Acelui om fericit îi fusese ușor să-l recunoască pe vechiul său prieten - mai avea o pată de vopsea pe carapace. Dar unde fusese broasca țestoasă atâția ani și ce făcuse între timp, asta nu va putea s-o afle niciodată domnul Malcolm. Notița despre întoarcerea broaștei țestoase m-a făcut melancolică. Am început să mă gândesc la papagalul meu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
artă, arme, bijuterii, ceremonii ritualice și birocrații. Toate sunt organizate în jurul însușirii surplusului prin forță. în China - de pe acum, zona cea mai populată, mai dinamică și cu cea mai intensă activitate comercială - apare metalurgia; tot de atunci datează și primele carapace de broască-țestoasă ornate manual, sursă a scrierii chinezești. Tot aici se dezvoltă o filosofie a Istoriei dominată de yin și yang, influențată de cele cinci elemente primordiale și de hexagramele Yi King. Literatura vremii vorbește despre un „împărat Galben” a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
să fie jefuit de invadatorii hitiți. în China încep domniile din dinastia Chang, caracterizată printr-un înalt grad de dezvoltare a arhitecturii și a prelucrării bronzului, dar și prin fabricarea vaselor pentru sacrificiu sau prin practicarea ghicitului bazat pe interpretarea carapacelor de broască-țestoasă. Indo-europenii tokharieni aduc în China carul, asigurând astfel stăpânirea Asiei Centrale. în 1674 î.e.n., Egiptul intră în declin, fiind invadat de triburi războinice venite din Asia, cu caii și carele lor: este vorba despre hiksoși, care întemeiază o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
Încetinea zborul timpului - timpul care se scursese atât de insidios În după-amiezile leneșe de aprilie, care păruse intangibil În lungile amurguri de primăvară. Seară după seară, cântecele studenților din anul terminal plutiseră peste campus cu o frumusețe melancolică, iar prin carapacea conștiinței sale de boboc pătrunsese o devoțiune profundă și respectuoasă față de zidurile cenușii și vârfurile gotice și tot ce simbolizau ele, ca depozitare ale unor vremuri defuncte. Turnul vizibil de la fereastra lui, care se avânta În sus și creștea, transformându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
câte lucruri am învățat despre umilință, despre dusul tăvii cu profesionalism, despre vise frânte, despre acceptarea cu seninătate a condiției, lipsa de invidie profesională, curajul de a te bucura de succesul altuia care izbutea să iasă în lume, să spargă carapacea anonimatului. Povestește Bobiță Mușatescu despre Grișa Nagacevschi care, în Înșir’te mărgărite, intra în scenă numai după ce dădea niște ture prin teatru, de la parter până la etajul patru, ca să fie obosit, nu numai să pară, apoi intra, arunca buzduganul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
vocabular dur, nou însă, cu ton grav de gong masiv, într-un cuvânt, o muzică împietrită, a cărei notă distinctă a fost îndată înregistrată. Materialul întrebuințat era mai mult cosmic: lava, munții, copacii, banchizele, bazaltul, granitul, silexul; dar sub această carapace de crustaceu se zbătea totuși un suflet frenetic. Dacă în forma parnasiană a versurilor se resimțea influența lui Hérédia și Leconte de Lisle, cu un adaos de masivitate și în cadrele literaturii române, de incontestabilă noutate verbală, - în conținut, diferențierea
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
o are propria persoană, Dumnezeu rămâne o necunoscută sau, în cel mai fericit caz, o infimă variabilă. În acest fel, el se izolează în cochilia egoismului, rupându-se nu numai de Dumnezeu, ci și de semenii săi, se închide în carapacea iubirii de propria ființă, aflându-se într-o percepție pervertită a propriei sale valori. Văzând aceasta, Același Dumnezeu Bun și Iubitor, Care nu vrea moartea păcătosului, ci întoarcerea lui, ca un Pedagog mântuitor, folosește o a treia și ultimă cale
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
fereastra aburește, Lumina se estompează și întunericul crește. Viciul pictează pe creier, nuanțele non-abstinenței Opacizând spiritul ce nu mai funcționează, crescând limita frecvenței. Complexul de întrebări iraționale, adresate intelectului intoxicat de alcool sau țigări, de către viciul atras de abstinență, sfredelește carapacea minții învăluind-o în cețoase stări. Viciul în care intră pe lângă alcool, fumat, droguri și cafea Îți crează un entuziasm aferent perceput O sublimă încântare(ce-ți ademenește sufletul și mintea). Te transportă din teluricul cu complexul de-ntrebări întunecând
OAMENI ȘI VICII de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362264_a_363593]
-
aș dori să însemne desprinderea eului de trupul care rămâne lipsit de umbră pe pământ, alburiul care se zbate între ceea ce a fost și ceea ce îi creează neliniștea în acceptarea unui fiind al nefiindului. Eul rămâne încorsetat, nematerializat, într-o carapace a unor energii furibunde și ascunse, între pământ și cer. Eul este sufletul evoluat însă neputincios a atinge perfecțiunea, idealul suprem al creatorului de artă pentru creațiile sale. El este conștient de lipsurile din creația sa așa cum Dumnezeu, când a
STAFIIZAREA EGOULUI ŞI DEMITIZAREA NEFIINDULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360824_a_362153]
-
dimensiune sacrală de sufletul poetei sensibil la presiuni emotive: „Fără Tine / sunt fir de nisip fără memorie, / sunt bob de grâu fără sămânță. Dă-mă, Doamne, vântului de miazăzi! / să mă ascundă în poalele cerului / și să mă închidă-n carapacea luminii. / Împreunează-mi mâinile în rugăciune! / Ocrotește cuvântul ce nu mă omoară / și acopere-mi cerul / cu întregul Tău nume! / Și... iartă, Doamne! copila sălbatică / ce uită numele Tău fără voie“. Prin structuri, tendințe , detalii și tonalități radiante, visele lirice
VIORELA CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360901_a_362230]
-
Nae în curtea casei noastre, cu pește și raci, venit să ia în schimb vin de la tata, renumitul vin ghiurghiuliu , cum îi mai spunea bunicul din partea mamei. Când eram mai mic, îmi plăceau racii cum se înroșeau după fierbere și carapacele le păstram ceva timp, să mă joc cu ele, până le arunca mama la porci. Atunci am visat pentru prima dată că aș putea deveni pescar și s-a născut în mine dorința de a merge și eu la pescuit
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]