483 matches
-
că În Închisoare există și alte pedepse, și o fost prima dată când am cunoscut și eu că există pedepse... Ați fost și la carceră? De patru ori am fost pedepsită la izolator, că așa se chema... Acolo nu erau carcere, dar erau niște camere jos la parter, izolate, goale, unde nu exista nici o mobilă, fără sobă, nici iarna, nimic-nimic. Erai pedepsit așa: la trei zile numa’, primeai hrană caldă, Încolo primeai numa’ mămăligă sau o bucată de pâine și o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
că fac mai mult decât un excavator... Și vine la comandantu’, Antoniu parcă-l chema, și zice: „Tovarășu’ comandant, Îmi permiteți să raportez! Am aici un deținut, de când mama m-a făcut n-am văzut așa ceva”. „Păi cu el la carceră, ce mai stai?”. „Nu! Nu! Vreau să vă spun altceva, În mod excepțional.” „Ce vrei, mă?” „În mod excepțional, vă rog să-i acordați o scrisoare pentru un pachet, pentru că n-am văzut un om mai muncitor ca ăsta.” I-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cinci sute de calorii. Da’ ce folos, că erau gaze, perforau fără apă, fără aerisire, nu era puțuri de aerisire... A fost foarte greu și acolo și să accidenta mulți... Și a fost multe zile că ne-au bătut la carceră. Aia era cât o sobă de mică, doar cât Încăpea omu’... și un nenorocit de milițian a băgat sârmă ghimpată Înăuntru, că mai adormeai și te rezemai de perete... Și nu puteai să te mai rezemi, că te Înțepa sârmele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
făcea câte o greșeală ce nu le convenea lor mergea acolo. Te condamna pentru orice mică greșală. Trei zile Îți dădea milițianu’... Ofițeru’ de serviciu’, dacă Îi răspundeai ceva, Îți dădea cinci, iar directoru’ până la douăzeci de zile... Și la carceră acolo o zi Îți da mâncare, două nu... Și Îți dădea două sute cincizeci de grame de pâine și un pahar de apă. Asta a fost... Eu n-am fost la carceră, da’ care au fost... În 1955, eram la Baia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cinci, iar directoru’ până la douăzeci de zile... Și la carceră acolo o zi Îți da mâncare, două nu... Și Îți dădea două sute cincizeci de grame de pâine și un pahar de apă. Asta a fost... Eu n-am fost la carceră, da’ care au fost... În 1955, eram la Baia Sprie și am făcut o grevă. Atunci io eram la bucătărie, că m-am accidentat, că a căzut o coptură din mină și mi-a fracturat mâna stângă, de aicea de unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Mânecuță, congestionându-se în obrajii lui seboreici și bucălați. Prostii! O căruță de prostii și de minciuni! Vă previn! Sunteți în rahat până-n gât! Ori spuneți cum a fost, pe bune, ori vă pun cătușele, nerușinaților și vă trimit la carceră, lângă Bogdănel-Parazitu', ca să-i țineți puturosului de urât! Iisuse...! Perspectiva unei asemenea companii, îi repugnă intestinal Fratelui, care se schimonosește, dezgustat. Nenea Sandu sesizează reacția și se hotărăște să preia personal, din condescendență, firul interogatoriului: Dă-mi voie! intervine el
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Cordoș: În logica unui regim totalitar, totul devine ideologic. Corin Braga: Dar, Sanda, este pentru tine vreo diferență de grad, de treaptă, Între scriitorul care scrie ca să supraviețuiască (nu luăm neapărat cazuri extreme, ca al Lenei Constante, care, În izolarea carcerei, găsește În poezie sau În teatru o modalitate de reorganizare a memoriei și chiar a conștiinței și a verbalului), ca să-și mențină buna funcționare a aparatului său etic, a conștiinței sale, a memoriei sale colective și individuale, a versiunii sale
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
o injurie de o maximă vulgaritate. S., netulburat, își duce mai departe misia, îngrijindu-l pe dușmanul care îl insultase. Scena a fost preluată de Marin Preda în romanul Cel mai iubit dintre pământeni. Pentru faptele lui este ținut în carceră, injuriat de paznicii patibulari, bătut, înfometat. Nimic nu îl face să renunțe. Se oferă să care în locul celor slăbiți de detenție hârdăul din celulă, postește două zile pe săptămână, face de serviciu la curățenie peste rând, participă, în fine, la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
aceste fenomene decadente, vizibile în creațiile moderne, sunt expresii ale omului de azi, desfăcut de legăturile cu transcendentul, uitându-și destinul de dincolo de lume, care îi deschidea o perspectivă spirituală magnifică pentru însăși creațiile lui și pipernicit ca într-o carceră, în condițiile de timp și spațiu terestru. Autonomizarea tuturor formelor culturii moderne, adică descreștinarea lor, a dus la această fărâmițare a ei, la această urâțire a creațiilor care nu mai sunt luminate de un ideal superior, la această scădere de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în pasiunea muritoare. Ce mici trebuie să apară din zenitul spiritual marile noastre pasiuni, în uraganele cărora gustul cald al vieții se amestecă atât de fatal cu gustul înghețat al morții! Chipuri de lut, torturate în durata timpului și în carceră spațiului! Trăind în cercul vostru strimt, Norocul vă petrece, Ci eu în lumea mea mă simt Nemuritor și rece. Nu ni se spune aici de un zâmbet îngăduitor sau ironic, dar îl simțim în toată supranaturala lui putere, arcuindu se
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Gheorghiu-Dej. Curând însă are loc o reorientare, o „dezbrobodire”, o dezertare din rândul soldaților partidului. Scrie mult, dar nu publică nimic, se manifestă doar în cenacluri literare, uimind cu poemele fățiș anticomuniste, incluse mai târziu în volume precum Coșmarurile din carcera comună (1992). Versurile în care poetul caută supremul adevăr ajung să ocupe tot mai mult loc în preocupările lui. Producția aceasta va fi adunată în Revelații sacre (I-II, 2001-2003), cu texte de meditație religioasă, pe care S. le denumește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289436_a_290765]
-
ori, în fine, disponibilitatea umoristică, epigramatică din Imaginara paranghelie (2002). SCRIERI: Baladă pe rug, București, 1971; Motive istorice, București, 1973; Cercul perfect, București, 1979; Ștefăniță-Luminiță, București, 1981; Arborele de sânge, București 1986; Cartea cu ferestrele deschise, București, 1988; Coșmarurile din carcera comună, București, 1992; Dragoste la vârsta întâi, București, 1994; Revelații sacre, vol. I, București, 2001, vol. II, pref. Pan M. Vizirescu, Bacău, 2003; Dragoste la vârsta întâi, dragoste la vârsta a treia, postfață Gheorghe Grigurcu, București, 2001; Imaginara paranghelie, Târgu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289436_a_290765]
-
a caracterizat pentru o bună perioadă de timp aplicarea pedepsei. La jumătatea secolului al XIX-lea dominația asupra corpului nu a dispărut în totalitate, unele pedepse precum munca silnică sau închisoarea fiind completate de raționalizarea alimentelor, privațiuni sexuale, loviri sau carceră, semn că pedeapsa se disociază greu de adaosul de durere fizică 71. Începând cu a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, curentul umanitar dictează profunde transformări în sfera dreptului penal. Ideile promovate în această epocă de mari filosofi precum
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
sunt relative în funcție de loc și timp. Ceea ce este considerat astăzi ca o reacție represivă poate fi perceput într-un mod diferit într-un alt loc și alt moment. Astăzi, completa izolare a unui infractor este privită ca o pedeapsă extremă (carcera), însă în 1800 izolarea era văzută ca un mijloc de reabilitare și o modalitate prin care infractorul regreta fapta sa și se împăca cu Dumnezeu. Trebuie accentuat că, în zilele noastre, rar auzim pe cineva susținând că sancțiunile penale trebuie
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
restul vieții. Câțiva deținuți au fost Împușcați, altora li s-a refuzat tratamentul medical când au fost bolnavi și au fost siliți să muncească În pofida sfatului medicului și, ca urmare, au murit. Deținuții erau ținuți dezbrăcați sau Îmbrăcați sumar În carcere, În toiul iernii. Deținuții erau pedepsiți fiind puși să stea până la prânz În apă Înghețată. Vara, deținuții erau legați de mâini și lăsați În pielea goală, ca să-i ciupească țânțarii 23. Găsiți vinovați pentru „instigare la omor, crime de omor
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
am fost pedepsiți amândoi să nu mai „ieșim la câmpul de instrucție” cinci zile și să spălăm în fiecare zi podelele dormitoarelor colegilor noștri. Dacă am fi fost echipați și cu jurământ militar am fi făcut fiecare, zece nopți de carceră iar ziua am fi fost scoși la câmpul de instrucție. În seara zilei în care ni s-a dat echipamentul militar, era o zi ploioasă de noiembrie, a început programul administrativ. La un moment, dat am fost scoși toți cei
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
mă prezint la dânsul la program. Eu n-am coborât din pat dar am spus trimisului că nu sunt în stare să fac instrucție. Ofițerul a socotit atitudinea mea ca indisciplină, pentru care am fost pedepsit cu zece zile de carceră. Ziua mergeam la instrucție, iar seara mă prezentam la corpul de gardă care mă închidea în carceră. În noaptea de 23 august 1944 s-a dat alarmă la miezul nopții. Am ieșt cu toții pe platou și colonelul ne-a vorbit
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
nu sunt în stare să fac instrucție. Ofițerul a socotit atitudinea mea ca indisciplină, pentru care am fost pedepsit cu zece zile de carceră. Ziua mergeam la instrucție, iar seara mă prezentam la corpul de gardă care mă închidea în carceră. În noaptea de 23 august 1944 s-a dat alarmă la miezul nopții. Am ieșt cu toții pe platou și colonelul ne-a vorbit despre ceea ce s-a întâmplat, încercând să justifice evenimentrul, dar destul de neconvingător. După plecarea colonelului, un căpitan
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
apărea vise. Doar tu, și somnul gol. Să-l știi, în stare nu ești. Tu dormi. Eu treaz, ca grănicerul, iar tu în somn, și peste tine cerul. Tu-n somnul tău și navele pe mare. Chei de azur în carcere de zare te smulg, te-nchid, și mi te fură. Gerul, cristal de aer, spart. Nu-i zbor spre părul tău negru, ocrotit de-o irizare. Să știu că dormi, aievea, clar-obscură, albie-a lenei, siluetă pură chiar lângă brațele
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
guzganilor mișunând prin celulă, a păturii sure, a lanțurilor, a zăbrelelor groase, a rănilor, a ruginei, a vergilor de pe trup și a paielor se transformă în trandafiri. Bezna celulei este luminată de razele lunii care îl aduc acolo pe Iisus. Carcera devine spațiul înălțării prin suferință întru credință, de o frumusețe sublimă, nepământească. Ceea ce sublimează și transformă suferința în ideal este comuniunea și comunicarea dincolo de cuvinte cu Iisus, poezia devenind artă pură, care mărturisește suprema frumusețe a Iubirii lui Dumnezeu. Atanasie
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
nu demult mai ales în închisori, au trecut granițele acestora, fiind fredonate acum de mase largi de oameni care nu au avut de-a face cu pușcăria, dar care rezonează la versuri precum "Să moară dușmanii mei". În cîntecele de carceră apare tema dușmanului, aflat nu doar în afară, ci mai ales înăuntrul sistemului punitiv: "Să mă ducă în subsoluri/ și să-mi dea cu turnesoluri/ fantele de la anchete/ pus pe ochiuri și omlete/ care mă umplu de borș/ ca mațu
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
-i umplu vana/ și să i-o dau îndesat/ că prea tare ne-a furat/ ea și cu al său bărbat/ cît au fost tartori în stat") sau binefacerile integrării europene ("că noi cînd ne-om integra/ vom scăpa de carcera/ ce ne-a mîncat inima"). În pofida excentricității unor versuri, poezia argotică decriptează un univers simbolic nebulos, care se prezintă cunoscătorilor cu temele și frustrările sale specifice. Genul folk, introdus în literatura mondială de Garcia Lorca și în cea română de
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
definitoriu evenimentelor din lumea înconjurătoare. Stereotipiile sînt scheme simplificate prin care sînt atribuite caracteristici favorabile sau defavorabile tuturor persoanelor sau obiectelor din mediu. Aceste scheme se cristalizează cu ajutorul unor cuvinte ce conțin o anumită încărcătură semantică: țiganul, comandantul, mascații, jetul, carcera etc. În aceste persoane sau obiecte se focalizează o reprezentare puternică, ce provoacă imediat anumite atitudini sau dispoziții psihologice. Prin stereotipii, individul se confundă cu grupul din care face parte, iar toți membrii unei colectivități par identici, nediferențiați unii de
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
se sinucidă de 6 ori mai des decît cei trecuți de 21 ani". Un sfert din sinucigași sînt cetățeni străini. O treime din sinucigași își iau viața înainte, în timpul sau imediat după ce au fost supuși unui regim de izolare, de carceră. Sinuciderea deținuților constituie rezultatul unei interacțiuni între un individ profund tulburat de o decizie judiciară care-l exclude din societate și un mediu carceral care îl dezbracă de identitatea anterioară, oferindu-i o alta degradantă, umilitoare, insuportabilă. Există așadar o
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
abrutizați 202. Toate presiunile forurilor internaționale pentru desființarea regimurilor speciale de pedeapsă s-au lovit de refuzul autorităților, justificat de nevoia de menținere a ordinii interioare, de existența unui element de presiune pentru conformarea la norme. Motivațiile reale ale utilizării carcerei sînt deseori diferite de cele oficiale, la fel ca și durata executării pedepselor cu izolarea. Din dorința de a nu i se trece în dosar tot felul de vini reale sau închipuite (împiedicîndu-i-se astfel eliberarea înainte de termen) și de a
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]