507 matches
-
și-o cătușă/ mă țineau legat de-o ușă/ și de ușă și de pat/ c-așa-am fost eu condamnat". Ideea pedepsei arbitrare și fundamental nedreaptă întărește sentimentul de victimizare, precum și pe cel asociat lui, de răzbunare. În cîntecele carcerale, deținutul cere ajutor pentru pedepsirea procurorilor: "Cînd vii, mamă, joi la mine/ adu un pistol cu tine / un cuțit și un pistol/ să-l omor pe procuror". Gîndul răzbunării se îndreaptă și spre cei care l-au împins pe deținut
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
numai parii/ să se-nțepe comisarii.... Să ardă și coridorul/ pe unde venea maiorul." Persistența timp de decenii a unor cîntece de pușcărie demonstrează rădăcinile adînci ale culturii penitenciare românești. Dincolo de schimbările petrecute în sistemul punitiv în ultimii ani, spațiul carceral generează în România un tip de folclor ce seamănă izbitor de mult cu cel din închisorile naziste și comuniste. Atît deținuții, cît și cadrele care au cunoscut penitenciarele țărilor occidentale spun la unison că folclorul instituțional a dispărut, deținuții fredonînd
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
o vechime de cel puțin 150 ani, fiind întîlnite în însemnările lui N.T. Orășanu din 1861, apoi în Cînturile de ocnă ale lui George Astaloș din 1948 și în cîntecele de la Gherla culese de Viorel Horea Țînțaș în 1992. Folclorul carceral se centrează asupra mediului de detenție, pe care-l descrie în toate aspectele negative: loc al suferinței ("Pușcărie, pușcărie/ Urîtă mi-ai fost tu mie/ Pe-afar' dată cu var/ Înăuntru chin și-amar". Sau "Aici e frig și ger/ Milă
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
ce ignoră diferențele dintre oameni, anulează sexualitatea, reprimă arbitrar și întreține forțat anormalitatea. De aceea folclorul penitenciar este unul anarhist, rebel, cultivînd poetica subversiunii. Iar reacția autorităților față de el variază de la ignorare la dispreț. Tratat ca o formă a "subculturii carcerale" (termen introdus în circulație de Gresham M. Sykes 67), este perceput ca o modalitate de justificare a comportamentelor unor delincvenți irecuperabili. Chiar dacă la ei se întîlnesc mai frecvent zvîcniri poetice și muzicale (" Pentru că orice țigan e muzicant", după cum explică directorul
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
rigoarea profesională nu poate fi cîntată în versuri"), cultura lor se sprijină pe concepte total greșite despre lume și viață, căci normalizează delațiunea sau, și mai grav, crima ("Să știi, fă, că te omor/ cînd te prind în dormitor"). Folclorul carceral întreține ficțiunile adolescenței, cultivă universul reveriilor infantile, valorizînd riscul și nesupunerea, precum și speranța devierii destinului îndată după eliberare. Față de folclorul lumii libere, joacă același rol ca jazz-ul față de muzica simfonică: o formă de exprimare a spiritualității unor grupuri marginale
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
o dată cu arestarea, adică libertatea, dragostea, bunăstarea. Tratarea folclorului penitenciar ca o formă a folclorului organizațional așa cum este, de pildă, folclorul militar ar putea elimina explicațiile cu tentă peiorativă și l-ar impune în conștiința lumii libere mai rapid. Între cîntecele carcerale și cele de cătănie există multe similitudini, atît în ceea ce privește conținutul, tematica (liberarea, iubirea, viața din cazarmă, abuzurile etc.), cît mai ales în ceea ce privește evoluția de la ignorare la minimalizare, apoi la acceptare, difuzare în lumea liberă și pînă la crearea de festivaluri
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
apropiere de ființele supranaturale, ci în crearea unor modalități de exprimare a dependenței sociale a oamenilor. Ritualul poate fi definit ca "un comportament simbolic repetitiv și standardizat din punct de vedere social"70 și reprezintă o componentă evidentă a vieții carcerale. Autoritățile și deținuții încearcă să-și sporească prestigiul cu ajutorul ritualurilor. Ei se folosesc de ritualuri pentru a-și promova politica sau interesele în interiorul penitenciarelor. Prin participarea la rituri, se identifică mai ușor cu o anumită viziune despre lume și despre
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
ele. Pentru că este foarte posibil să știi ceva și pe urmă să descoperi cuvintele care să exprime acel ceva. Dar este imposibil să avem relații sociale fără evenimente de ordin simbolic."73 Unul din cele mai importante aspecte ale ritualurilor carcerale este de a-i familiariza pe noii membri cu valorile și tradițiile ce constituie cultura penitenciară. Durkheim spunea că, prin ritual, oamenii proiectează într-un plan cosmologic ordinea seculară și social-politică în care trăiesc. Prin intermediul ritualului, oamenii dau valoare de
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
pentru a reduce rolul arbitrariului în gestiunea organizațiilor. Oricît de cruntă le-ar fi soarta, deținuții rămîn supuși, adaptîndu-se arhetipurilor 74 tradiționale ale vieții de zi cu zi din penitenciar, cu credința că acele arhetipuri sînt inevitabile. Cei mai mulți acceptă convențiile carcerale fiindcă ele sînt singurele realități posibile pe care le cunosc. Fiecare instituție are o mitologie proprie, care-i explică originea, îi definește identitatea, îi justifică activitățile și îi afirmă superioritatea. Miturile îi fac pe oameni să reacționeze pozitiv la simbolurile
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
a rezista mai ușor și cu mai puține pierderi pe durata detenției. Intrarea unui individ pentru prima dată într-un penitenciar produce un șoc foarte puternic, deoarece are loc o deposedare radicală de vechile roluri, de identitățile sale sociale. Experiența carcerală include confruntarea cu dezordinea, deși închisoarea se definește prin contribuția sa la menținerea ordinii sociale. Prin înjosirile, degradările, umilirile și pîngăririle eului procese care definesc ritualul botezului -, se produce o distrugere a demnității umane și a capacității de apărare a
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
roluri instituționale, toate sînt procese prin care trec atît deținuții, cît și cadrele în momentul angajării (cu excepția privării de unele drepturi civile). Acesta este un tratament de masă, impersonal, care are rolul de a integra noul "client" în rutina funcționării carcerale. În cazul femeilor deținute, umilirea este și mai dificilă. Despuierea corpului, expunerea lui unor agresiuni reale sau simbolice, tratarea lor ca obiect, palparea brutală sau cu subînțeles, tunderea obligatorie a podoabei capilare, urîțirea corpului în procesul de "despăduchiere" și "dezinfectare
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
beneficii atît de mărunte, pe care le-ar obține cu ușurință de la altă slujbă din viața civilă. Deținuții nu pot însă părăsi prea ușor instituția. Două soluții bîntuie uneori mințile celor care nu mai pot îndura nedreptățile și duritatea vieții carcerale: sinuciderea și nebunia. "De obicei, deținutul înțelege că nu se va sinucide, dar gîndul puterii de a-și lua viața îl fortifică. Rudă de gradul II a sinuciderii este automutilarea, des practicată în sistemul punitiv. Deseori are sensul unui protest
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
delegațiilor oficiale, altul se pricepe la calculatoare, iar unul e cel mai bun negociator cu deținuții în perioada conflictelor. Căutarea unei specializări aparte (nu neapărat certificată de diplome și legal dobîndită) este o preocupare importantă a fiecărui individ din angrenajul carceral. "Ancorele carierei"98 se dezvoltă prin încercări succesive și șanse care apar în primele luni de la intrarea în instituție. Pe măsură ce persoana capătă o identitate ocupațională mai clară, se formează percepția unui tipar distinct al talentelor, scopurilor, nevoilor și valorilor proprii
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
meserii utile și atractive din punct de vedere social, închisoarea compensează prin acordarea unor favoruri, unor beneficii. Acestea se obțin gradual, pe măsura modificărilor comportamentale și a viziunilor despre pușcărie, pedeapsă și rolul acestora în societate. În procesul de socializare carcerală, etapei de înjosire și de degradare a vechii personalități îi urmează faza reconstrucției eului, pe baza interiorizării unui nou set de convingeri despre lume și despre sine. Recompensele acestei interiorizări constau inițial în înlăturarea neplăcerilor și privațiunilor, dar ajung uneori
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
a fericirii) în interiorul zidurilor. Consecințele acestor ritualuri adaptative pot fi observate în statisticile oficiale care prezintă România ca țara cu cel mai mare număr de recidiviști din Europa deci de persoane care învață atît de bine să trăiască în lumea carcerală încît aceasta devine pentru ei singura lume posibilă. Fenomenul de "penitenciarizare" descris de Donald Clemmer 103 presupune nu doar o adaptare la condițiile din interior, ci și o deculturalizare, o pierdere a capacităților de a achiziționa deprinderi recent dobîndite de
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
forme de legitimare a puterii și ordinii sociale anterior instituite sînt însoțite de ritualuri contestatare, de rebeliune, care ventilează resentimentele acumulate de indivizii de pe treptele inferioare ale ierarhiilor și permit reînnoirea, remodelarea și reîmprospătarea formelor de adaptare care susțin sistemul carceral. Ritualurile contestatare În viziunea funcționalistă, ritualurile care contestă ordinea instituțională (automutilările, sinuciderile, evadările, răscoalele, grevele foamei etc.) sînt în mod consecvent interpretate ca o formă de perpetuare a sistemului, ca supape de siguranță care îngăduie oricărei opoziții să se disipe
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
indivizi cu tulburări psihice. Această etichetare nu este făcută fățiș; deținuților li se spune că au șansa să-și exprime toate nemulțumirile într-un cadru organizat și în fața unor specialiști valoroși, care pot contribui la schimbarea în bine a vieții carcerale. În spatele lor sînt însă lansate zvonuri că au devenit "sifoane", "jeturi", că "toarnă pe gușă" toate secretele la urechile cadrelor, fiind astfel proscriși definitiv și forțați să trăiască pe mai departe în "comunitate", unde nu le rămîne decît adoptarea variantei
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
din viață, descărcîndu-și agresivitatea asupra unor persoane mai slabe și lipsite de apărare. Existența unor oameni violenți și periculoși justifică măsurile de securitate și sistemele de pedeapsă. Ponderea lor este însă redusă, cele mai multe violențe fiind conjuncturale, generate de stresul vieții carcerale. Incapacitatea apărării și disperarea instituie o serie de ritualuri de autoagresiune. Definite ca manifestări violente îndreptate împotriva propriului corp, autoagresiunile sînt susținute de o reducere de grade diferite a instinctului de conservare. Rănirile pe care și le provoacă indivizii iau
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
puternici, manifestarea ostilității față de un membru al personalului, evitarea unei pedespe disciplinare, căutarea adeziunii colegilor de detenție, lipsa țigărilor și a imposibilității de a se împrumuta etc.109 Aceste motive întăresc convingerea că autoagresiunile sînt consecința infantilizării, promiscuității și privațiunilor carcerale, căci în societatea liberă ar părea bizar ca un individ să se mutileze pentru beneficii atît de mici (în general, mutilările sînt o raritate în organizațiile civile, libere). În penitenciar ele sînt expresia insuportabilității: "Nu mai rezistă în bătăi sau
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
liberarea înainte de termen); 4. generalizarea ambiguităților (în ce privește programul zilnic, permanent modificat); 5. lansarea zvonurilor (despre gravele deteriorări ale vieții care vor urma curînd); 6. pregătirea din timp a cadrelor de rezervă; 7. utilizarea presei pentru amplificarea grevei la întreg sistemul carceral; 8. stimularea libertăților de comunicare și de asociere (dezvoltarea schimburilor pe "caleașcă" și mărirea orelor de plimbare); 9. identificarea potențialelor victime și stimularea lor să declanșeze acțiunile greviste; 10. intervenția în forță pentru menținerea controlului. Departe de a reprezenta un
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
dezordinea din sistem, amenințarea presei etc. Apar într-o criză de legitimitate sau de identitate, cînd regulile au fost încălcate sau modificate abuziv, strivind demnitatea colegilor, cînd răspunsurile autorităților nu sînt clare. Apariția lor se face pe fondul unui traumatism carceral, cînd mediul e bulversat de spaime, cînd legitimitatea liderilor oficiali e compromisă, cînd se produc rupturi în profunzimea mentalităților, iar suspiciunea, îndoiala sau disprețul se substituie identificării, supunerii față de ordinea instituțională stabilită. Refuzul supunerii conduce la căutarea febrilă a unor
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
expulzați în alte penitenciare, pentru a li se stinge faima. Oficial, nu există eroi. În realitate însă, ei apar întotdeauna cînd grupurile sînt amenințate sau oprimate, cînd între aceste grupuri și autoritatea șefilor există un echilibru fragil. Într-un univers carceral în care dezordinea a explodat, ei dau speranțe că acesta poate fi ținut sub control și stăpînit. În inimi, în conștiințe, echilibrul rupt se reface, iar universul își recapătă coerența. Dincolo de ceea ce explică, mitul eroilor are și o capacitate mobilizatoare
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
dau speranțe că acesta poate fi ținut sub control și stăpînit. În inimi, în conștiințe, echilibrul rupt se reface, iar universul își recapătă coerența. Dincolo de ceea ce explică, mitul eroilor are și o capacitate mobilizatoare. Funcției de restructurare mentală a imaginarului carceral îi corespunde funcția de restructurare socială. Protejînd valorile, eroii ajută grupurilor de deținuți și cadre să devină conștiente de identitatea lor și să reclădească starea de coeziune socială degradată anterior. Pentru Mircea Eliade 117, mitul eroului e conceput ca o
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
cărora trăiesc. În persoana lor sînt întruchipate două modele de eroi care străbat toate timpurile și meridianele: sfîntul și războinicul. Cele două tipuri de eroi reprezintă și două tipuri de cunoaștere simbolică deosebit de importante care se dezvoltă în cultura societății carcerale. Sfîntul și razboinicul demonstrează o perceptie duală, care înfățișează o lume plurală, o lume a cadrelor și una a deținuților, o lume cu nedreptăți stabilite prin regulamente și cutume. Ambii au trecut prin faza așteptării, în care personalitatea s-a
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
care înfățișează o lume plurală, o lume a cadrelor și una a deținuților, o lume cu nedreptăți stabilite prin regulamente și cutume. Ambii au trecut prin faza așteptării, în care personalitatea s-a format învățînd mecanismele de funcționare a lumii carcerale, apoi prin faza acțiunii, cînd persoana lor a întruchipat cel mai bine speranțele de reformare a sistemului, datorită succesului personal dovedit (căci orice angajat își dorește să aibă o carieră ca a lui Gheorghe Florian, să scrie cărți ca el
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]